Month: October 2014

Sex is overrated

Sex is overrated

Vin cu asemenea afirmatie in niste timpuri in care sexul se vinde cel mai bine, asa ca si eu parca m-as contrazice, dar nu, imi mentin afirmatia. Poate ca pentru a intelege sexul, ar trebui  sa ii dam o definitie, deci ce e sexul?

Sexul este o placere, iar ca orice placere se manifesta atat in plan fizic, cat si psihic. Energia sexuala este scrisa in ADN-ul nostru, iar sa luptam impotriva ei mi se pare pe cat de inutil pe atat de nesanatos si nimeni nu a definit asta mai bine decat Freud, intelegand ca orice energie suprimata distorsioneaza indivizii pana in pragul nebuniei sau dereglarii corpului. Nu poti lupta impotriva unui lucru atat de firesc, cum nu poti lupta impotriva placerilor in general. Asa ca propun acceptarea ei.

Intr-o discutie zilele trecute, eu am venit cu o idee revoltatoare pentru unii, spunand cu voce tare ceea ce gandeam, am propus ca oamenii sa umble goi si evident, am intampinat un val de opinii contradictorii.

Cineva mi-a spus ca oamenii o vor lua razna, ca vor incepe sa faca sex oriunde, oricand, ca niste animale. Si ca nu ar mai exista decenta. A nu se intelege gresit, imi plac hainele, dar as vrea sa ma acopar cu ele din placere si nu din decenta, iar aici este diferenta. Cat despre comparatia noastra cu animalele, eu nu am vazut animale ce se imperecheaza oriunde, oricand si haotic, deoarece natura are cursul ei. Dar am vazut oameni alunecand in anomalii sexuale, da, noi cei imbracati, ce vorbim in soapta despre sex. Tot ceea ce este interzis va continua sa fie cel mai atragator lucru din lume, pana cand nu va mai fi interzis.

Oare ar mai tanji oamenii dupa reviste cu corpuri goale, pe care le pastreaza sub pat sau in baie, atunci cand un corp gol ar avea noutatea unei ciorbe de fasole?

Desi vorbim de o societate in care femeia este egala barbatului, doamne fereste ca o femeie sa nu poarte sutien, iar daca aceasta este o persoana publica, vor vui ziarele a doua zi. Si pana la urma de ce? Se scandalizeaza cineva ca barbatilor li se vede pieptul? Cum ramane cu egalitatea intre sexe? Femeile nu au voie sa iasa fara sutien pentru ca ce? –Din cauza formei? A texturii pielii? Oare nu suntem ipocriti?

Suntem departe de a integra sexul si sexualitatea sanatoasa in societatea noastra, desi vedem peste tot deviatiile acestei suprimari.

Sexul este extraordinar si in acelasi timp total natural si obisnuit. Desi sexul sta la baza vietii pe pamant, sexul este folosit de multe persoane ca o forma de control asupra altora, adultii distorsioneaza mintea copiilor, implementandu-le de mici idea ca pornirile sexuale sunt ceva rusinos si ca trebuie sa-si renege dorintele blamate de societate si religie. Si cu toate astea, ne intrebam de ce industria porno inregistreaza o asemenea ascendenta?

Nu putem reprima sexul, pentru ca asta inseamna sa ne reprimam o parte din noi care tanjeste sa iasa la suprafata.

Nu este nimic gresit in idea de sex, iar sexul intregit de iubire este dumnezeire.

Alina Natasa Culea

 

“Moralitatea sexuală… îmi pare foarte demnă de dispreţ.” Freud.

 

Film: Onegin

Nu stiu daca poti avea drept deviza un film, dar cum granitele nu-mi spun nimic, le voi incalca iar: <ONEGIN>

Onegin (1999), filmul care mi-a aruncat asteptarile la 10 ani lumina distanta. Adaptare dupa romanul lui Al. Pushkin, m-a surprins cum nu credeam sa ma surprinda un film, poate mai degraba o carte cu coperti scorojite, o poezie asternuta intre doua pagini ce inchid in ele un trandafir uscat de timp, sau o piesa de teatru jucata cu luminile stinse.  Trairile tasnesc deasupra curcubeului, suave si-n acelasi timp cu radacini viguroase ce hranesc  inimi insetate de iubire, intr-un cadru de dimineata incetosata, pe ritmurile urletelor de lupi din padurile Rusiei. Un film despre iubiri inocente, secrete inchise in palme ce inca pastreaza urme de sange, un film despre  iertare, despre curaj, un film deopotriva despre nestatornicie si virtute. Au dreptate cei care spun ca viata se imparte in momente in are simti ca traiesti si distantele dintre ele. Acesta a fost unul din aceste momente, in care emotia reflectata este emotia ta, iubirea neimpartasita este iubirea ta, regretele nespuse sunt regretele tale, cuvintele nerostite sunt cuvintele tale, secretele incatusate sunt secretele tale…

Am auzit cantecul sufletului, cantat pe arcusurile noptilor fara somn, am vazut timpul ce se pleca infrant inaintea  indragostitilor ce nu pot uita. Cum de-ai crezut Orgoliu, biet nebun, ca poti invinge dragostea? Cum ai crezut ca poti uita cuvintele ce focul nu le-a putut mistui?

Trailer ONEGIN 1999:

Camere de hotel

Ador camerele de hotel pentru mapa in care se gasesc coli de hartie cu antet, sunt atat de chic, mereu ma intreb daca cineva chiar foloseste aceste foi de scris… mi-ar placea sa cunosc o asemenea persoana si mi-ar placea sa dau timpul inapoi cu 50 de ani, sa scriu pe ele cu cerneala si dupa ce s-ar usca sa le pun in plicuri cerate (tot cu antet), sa le expediez cuiva care asteapta si o luna de zile sa primeasca o veste de la mine. Daca aveti macar o asemenea persoana langa voi, sunteti norocosi, al naibii de norocosi! In camera de hotel in care sunt cazata, e un fluture imens pe perete. Imi plac fluturii, dar acesta este infricosator de-a dreptul, poate din cauza dimensiunii exagerate, ii vad capul mare, negru si antenele segmentate, perii de pe corp si corpul mobil fragmentat. Tapetul si mocheta sunt verde olive, contrastand placut cu cafeniul perdelelor. Desi sunt la munte, evit hotelurile traditionale, nimic nu-mi distruge mai rapid pofta de mancare precum capetele impaiate de caprioare sau ursi, atarnate ca niste trofee pe care le-ar aprecia orice primitiv…sau blanurile, piei peste care trebuie sa calcam nepasator. Imi plac hotelurile cu semineu adevarat, in care mocnesc cateva lemne ce imprastie miros delicat de conifere in incapere. Nu sunt femeia muntelui, asta e clar, nu m-as aventura la ski, snowboard sau ce altceva s-a mai inventat, dar nici nu sunt o pitipoanca, nu m-as duce la munte leganandu-ma pe tocuri, cu ochelari mari sa ma invidieze mustele. Sunt o femeie care prefera sa-si astepte barbatul care schiaza, langa partia in care, la o taverna, se serveste vin fiert cu scortisoara si piper, sau macar o cafea buna. Sunt oameni care admira muntele mai degraba atunci cand sunt in varful acestuia, ca pe un triumf personal, eu admir vizual, nu simt nevoia sa cuceresc pentru a putea admira sau iubi.

The fire within - Natasha Alina Culea

Fragment din romanul Natasa, barbatii si psihanalistul

Versuri:

Recitesc mesajul, ce dacă îmi apune soarele… Recitesc…

Poate aflu noi înțelesuri, ce dacă sunt aceleași cuvinte?… Și recitesc…

Ce dacă îți pare rău?

Nu-mi pot lipi lumea la loc, din păreri de rău!

Și care loc? Și care lume?

Mă lași așa, copil abandonat ? – nu te uita cu milă

voi fi bine!

… și dacă nu…, ce dacă?

Azi nu-ți mai trebuie iubirea mea.

Hai să râdem împreună de ce a fost!

– până la lacrimi…

…să lăsăm cortina, peste decorul iubirii,

ce dacă ne-am iubit atât?

smoking alina natasha culea

Trailer carte “Natasa, barbatii si psihanalistul”

natasa barbatii si psihanalistul carte

<<Ce va va atrage la acest roman, odata ce il veti lua in mana? Scenele fierbinti? Da, veti gasi cateva, insa ramane sa descoperiti dvs. daca vor fi atat de fierbinti pe cat spera voyeur-ii. Personajele masculine la fel de fierbinti ca cele feminine? Nu va pacalesc: de personaje masculine romanul nu duce lipsa, si veti gasi eroi de toate felurile. O aventura urbana, o poveste ca un voal de emotii, despre baieti si fete, multe scene cu “sare si piper” povestite cu umor – cu un psihanalist la mijloc? Fara indoiala aventura si poveste – insa cu o puternica fibra de autofictiune. Urmati-o asadar, pe eroina romanului intr-o calatorie a descoperirilor erotice si, deopotriva, a descoperirilor de sine, care va incepe in inima unei metropole cosmopolite si va va purta pana departe, in Africa.>>

Recomandare scrisa de Catalin Sturza (jurnalist).

 

Romanul “Natasa, barbatii si psihanalistul” – Autor: Alina Natasa Culea

Lansarea cartii va avea loc in luna noiembrie 2014.

 

Plaja cu extratereștri – Fragment “Natașa, bărbații și psihanalistul”

“Peste trei ore ne apropiem de plajele de lângă Constanța, mirosul algelor și proximitatea mării ne incită simțurile și ne entuziasmează pe amândouă.

Am evitat cu grijă plajele suprapopulate, găsind, către marginea litoralului, un petic de plajă, mângâiat constant de apa foarte limpede. Plaja este cam departe de hotelul la care ne-am cazat în grabă, dar o preferăm, am mai fost și altădată aici.

Apropiindu-ne de plajă, cu gențile doldora în mână, observăm că locul s-a transformat recent și e acum invadat de nudiști. Plaja liniștită și cu vegetație scundă, pe alocuri, oferă acum o privelişte mai interesantă decât am ai fi putut crede, la prima vedere.

Ne scoatem lucrurile din genţile în care organizata Ana pregătise totul cu o seară înainte. Eram obişnuită să car în portbagajul maşinii mele genţile voluminoase, pline cu de toate, ale Anei. Ea era de principiul „atâta timp cât nu le cari în cârcă, mai bine să le ai, decât să le duci lipsă”, un principiu care ne-a fost de folos în multe situații de urgență. Cu siguranță, cu Ana nu duceam lipsă de nimic, era ca un melc care își cară căsuța în spinare.

Mă dezbrac şi alerg repede, prin nisipul fin, către mare, urmată de Ana. Înot în apa verzui-albăstruie, răspunzând chemării ei insinuante, erotice. O las să-mi mângâie pielea înfiorată şi îi inspir cu nesaț parfumul sărat cu gust de lacrimi. Este un sentiment expansiv de nemărginire, valurile ei par valurile vieții mele și eu mă las purtată de gânduri. De când eram acolo? Un sentiment de familiaritate mă îndemna să cred că nu plecasem niciodată din locul acela, care mă ademenea amețitor către uitare. Înotam fără țintă simțindu-mă o creatură a mării, neîmblânzită și sălbatică, iar marea îmi era mamă, iubit și refugiu.

Revenind pe nisip, după ce cu greu am reușit să mă dezlipesc de apa care continua să mă cheme, văd câteva persoane tuciurii moleşite de căldură şi de „dolce far niente”. Sunt goi, cum i-a făcut bunul Dumnezeu. Sunt goi şi relaxaţi, au renunţat la haina transparentă a ipocriziei şi se bucură de ei, se expun dezbrăcaţi de pretexte lângă pietrele gigantice ale acestui colţ retras de plajă. Ei citesc cărţi, nu ziare, ei nu se uită unul la celălalt ca şi cum ar căuta să adopte o expresie voit dezaprobatoare pentru absolut orice lucru pe care l-ai putea spune. Ei nu sunt ipocriţi, ei sunt sinceritatea goală în plenitudinea corpurilor lor. Sunt mai mulţi domni însoţiţi de doamne, majoritatea mai în vârstă – femei pe care eu le numesc, fără rezerve, doamne. Nu haina face o doamnă şi nici manierele false, pretențioase. Ele au aerul de a şti cine sunt, arată acceptarea propriului corp, de aceea nimic nu mai are importanţă, nimic nu mai trebuie demonstrat. Atitudinea lor relaxată pare a spune: nu te poţi ascunde mereu de tine, fetițo!

Îmi arunc privirea departe, către următoarea plajă aglomerată, aflată la aproximativ 500 de metri de noi. Acolo este zgomot, miros de grătare de la terase şi e plin de tipe prețioase, însoțite de tipi gălăgioși, demonstrativi.

Cât de tare mă bucur că nu sunt acolo, mă simt atât de bine printre nudiștii mei, fără a simți neapărat nevoia unei confirmări și a unei etichete.

Două bătrânele intră în apă cu gesturi naive de adolescente și cu chicote de veselie dezlănțuite. Par trecute de șaizeci de ani şi sunt, şi ele, goale puşcă.

– Extratereştri! îmi spune, amuzată, Ana.

Râd şi mă simt iubitoare.

Sunt la plaja mea cu extratereştri.”

 

Fragment din romanul “Natașa, bărbații și psihanalistul” (Alina Natașa Culea)

Natasa Alina Culea