Plaja cu extratereștri – Fragment “Natașa, bărbații și psihanalistul”

“Peste trei ore ne apropiem de plajele de lângă Constanța, mirosul algelor și proximitatea mării ne incită simțurile și ne entuziasmează pe amândouă.

Am evitat cu grijă plajele suprapopulate, găsind, către marginea litoralului, un petic de plajă, mângâiat constant de apa foarte limpede. Plaja este cam departe de hotelul la care ne-am cazat în grabă, dar o preferăm, am mai fost și altădată aici.

Apropiindu-ne de plajă, cu gențile doldora în mână, observăm că locul s-a transformat recent și e acum invadat de nudiști. Plaja liniștită și cu vegetație scundă, pe alocuri, oferă acum o privelişte mai interesantă decât am ai fi putut crede, la prima vedere.

Ne scoatem lucrurile din genţile în care organizata Ana pregătise totul cu o seară înainte. Eram obişnuită să car în portbagajul maşinii mele genţile voluminoase, pline cu de toate, ale Anei. Ea era de principiul „atâta timp cât nu le cari în cârcă, mai bine să le ai, decât să le duci lipsă”, un principiu care ne-a fost de folos în multe situații de urgență. Cu siguranță, cu Ana nu duceam lipsă de nimic, era ca un melc care își cară căsuța în spinare.

Mă dezbrac şi alerg repede, prin nisipul fin, către mare, urmată de Ana. Înot în apa verzui-albăstruie, răspunzând chemării ei insinuante, erotice. O las să-mi mângâie pielea înfiorată şi îi inspir cu nesaț parfumul sărat cu gust de lacrimi. Este un sentiment expansiv de nemărginire, valurile ei par valurile vieții mele și eu mă las purtată de gânduri. De când eram acolo? Un sentiment de familiaritate mă îndemna să cred că nu plecasem niciodată din locul acela, care mă ademenea amețitor către uitare. Înotam fără țintă simțindu-mă o creatură a mării, neîmblânzită și sălbatică, iar marea îmi era mamă, iubit și refugiu.

Revenind pe nisip, după ce cu greu am reușit să mă dezlipesc de apa care continua să mă cheme, văd câteva persoane tuciurii moleşite de căldură şi de „dolce far niente”. Sunt goi, cum i-a făcut bunul Dumnezeu. Sunt goi şi relaxaţi, au renunţat la haina transparentă a ipocriziei şi se bucură de ei, se expun dezbrăcaţi de pretexte lângă pietrele gigantice ale acestui colţ retras de plajă. Ei citesc cărţi, nu ziare, ei nu se uită unul la celălalt ca şi cum ar căuta să adopte o expresie voit dezaprobatoare pentru absolut orice lucru pe care l-ai putea spune. Ei nu sunt ipocriţi, ei sunt sinceritatea goală în plenitudinea corpurilor lor. Sunt mai mulţi domni însoţiţi de doamne, majoritatea mai în vârstă – femei pe care eu le numesc, fără rezerve, doamne. Nu haina face o doamnă şi nici manierele false, pretențioase. Ele au aerul de a şti cine sunt, arată acceptarea propriului corp, de aceea nimic nu mai are importanţă, nimic nu mai trebuie demonstrat. Atitudinea lor relaxată pare a spune: nu te poţi ascunde mereu de tine, fetițo!

Îmi arunc privirea departe, către următoarea plajă aglomerată, aflată la aproximativ 500 de metri de noi. Acolo este zgomot, miros de grătare de la terase şi e plin de tipe prețioase, însoțite de tipi gălăgioși, demonstrativi.

Cât de tare mă bucur că nu sunt acolo, mă simt atât de bine printre nudiștii mei, fără a simți neapărat nevoia unei confirmări și a unei etichete.

Două bătrânele intră în apă cu gesturi naive de adolescente și cu chicote de veselie dezlănțuite. Par trecute de șaizeci de ani şi sunt, şi ele, goale puşcă.

– Extratereştri! îmi spune, amuzată, Ana.

Râd şi mă simt iubitoare.

Sunt la plaja mea cu extratereştri.”

 

Fragment din romanul “Natașa, bărbații și psihanalistul” (Alina Natașa Culea)

Natasa Alina Culea

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s