Cat am urat eu scoala

De ce am urat eu scoala? Pfii…de unde sa incep…

Literatura:

Legenda mesterului Manole. Seriously?! Omul isi zideste nevasta in peretele de sud al manastirii? …Si devine o legenda? How sick is that?!

Bubico – un catel rasfatat pe care un barbat potent si cu mintea la cap, il arunca din tren? Si asta este amuzant? …Oare de ce nu rade nimeni?! Sper ca nu este si in varianta ebook.

Eminescu – un update please! Nu neg popularitatea lui; multimea lui in delir are ceva in comun cu multimea ce-i pandeste statusul lui Poptamas. Dar sa fim seriosi, adevaratul geniu al poeziei romanesti este Nichita Stanescu. Si punct.

P.S. Mama lui Stefan cel Mare ma inspaimanta!

P.S.2 Nu voi mai spune nimic despre relatia interesanta dintre mioara nazdravana si ciobanul din balada “Miorita”.

Geografie:
Va puteti imagina ce e in capul unui copil atunci cand profesoara de geografie ii spune:

-Harta Romaniei te duce cu gandul la un buchet de flori, intr-o vaza, vaza fiind Marea Neagra, sau apa….sau nu conteaza, ca tot cu un peste seamana! Un peste, domnule!

Istorie:

Uite, aici n-am retinut mare lucru, inca sunt in cautarea timpului pierdut. Dar lasa ca stiu altii despre istoria noastra, cine n-a auzit de Dracula?

Zoologie:

Insectarele! Va amintiti acele cutii inchise cu geam in care inca se zbateau si zile intregi, insectele infipte in ace cu gamalie? Doamne cat le-am urat!

Ca tot vorbesc de insecte, imi vine-n minte asta:

<O insectă-cocalar către o insectă-pițipoancă:
– Ce faci, căpușe?>

-asta era doar o paranteza, sa continuam…
Imi voi aduce mereu aminte de orele matinale la care marsaluiam catre scoala, in special pe timp de iarna, unde asa de bucuroasa dadeam caldura patului la schimb, cu crivatul ce sufla prin zona Dobrogei. Pentru ca asta invatam in scoala, ca trebuie sa ne sacrificam, sa ascultam de parinti si profesori, ideal ar fi sa nu gandim deloc, dar hei…suntem incurajati sa repetam din carti, dap, alea pe trebuia sa le cumparam pentru ca la autor era trecut profesorul nostru.

In scoala am invatat sa imi tai unghiile cu dintii inaintea orei de dirigentie, desi n-am reusit mereu sa evit liniile la palma, pentru ca uitam acasa batista alba cu chenar sau cu floricele.

Atat de rar am simtit ca un profesor ca isi exercita meseria din pasiune si atat de des am simtit ca a ajuns profesor, din cauza unor complexe ce vorbesc  despre o nevoie bolnava de a avea dreptate, de a parea atotstiutor sau de a le spune celorlalti ce trebuie facut.

Sunt tare curioasa daca scoala nu cumva va deveni virtuala, asa cum si cartile sunt online sau ebook.

Natasa Alina Culea

1348586389425854

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s