Fragment Natașa, bărbații și psihanalistul. Azi plec

Fragment „Natașa, bărbații și psihanalistul”. Autor Natașa Alina Culea (scriitor contemporan, scriitor roman)

Azi plec.

Stau rezemată pe marginea patului și mă simt total golită de orice emoție. Dormitorul pare fără viață, golit de amprenta feminină. Lucrurile mele sunt pedant împachetate în trei genți mari de voiaj, iar rafturile goale semnalează o despărțire bruscă, ca un furt sentimental. O ramă de tablou cuprinde un peisaj monoton, dar fotografia din ea lipsește.

Când s-a terminat?… În acea dimineaţă, am știut că nu îl mai iubesc, conștientizam asta, dar oricât m-aș fi străduit să identific momentul în care ne-am pierdut, nu reușeam. Când chipurile noastre ca niște măști venețiene, pictate în zâmbete forțate, s-au frânt în amintiri trecute, dureros de îndepărtate?

…Când eram în croazieră, pe Mediterana cea senină în albastru, pe al cărei cer înotau pescăruși? Atunci când am descoperit că din toți cei aflați la bord, doar eu aveam rău de mare?… Poate când mi-ai spus că îți stric mereu toate vacanțele. Poate atunci…

Intuiam ultimele clipe, auzeam tic-tac-ul ceasului nostru cu pendulă… și te-am rugat să plecăm doar noi într-un loc în care ne vom recrea viitorul, ce-mi părea atât de sumbru…Te-am întrebat, deși îți știam răspunsul, așa cum ți-am știut mereu răspunsurile, dar… am sperat pentru o clipă. Mi-ai spus, puțin mirat, că te simţi mai bine cu prietenii tăi, vacanțele în doi îți par plictisitoare… Nu am mai insistat, nu mai credeam nici eu în noi.

…Poate în noaptea aceea, în care m-am trezit dintr-un vis, în care noi cădeam ca într-un abis fără sfârșit și-am încercat zadarnic să te trezesc. Mă simțeam mai singură cu tine decât atunci când eram realmente singură. O relație este construită din momente, unele fericite sau așa sunt percepute de noi pe moment și acele momente pe care le considerăm dureroase. Putem trece peste certurile nesemnificative dar nu și peste acele momente, acele piscuri emoționale în care îți privești partenerul ca și cum nu l-ai mai cunoaște sau poate că nici nu l-ai cunoscut vreodată.

Azi, însă, nu mai pot pretinde că suntem îndrăgostiți, nu mă mai pot minți singură și mă întreb cu ce rămâi când certitudinea zilei de ieri te-a părăsit şi ştii că trebuie sa mergi mai departe, când fixezi orizonturi noi și eziți să-ți îndrepți pașii către o zi pe care nu reușești să o asociezi cu nimic, nimic cunoscut.

Nu încerc să mă disculp, știu că sunt o parteneră destul de dificilă și să arunc acum mâța moartă în curtea vecinului nu îmi stă în fire. Bănuiesc că e dificil să ai o relație cu o parteneră ca mine, de multe ori nemulțumită, mereu în căutarea a ceva nedefinit. Cu toate acestea, nu mă învinovățesc de nimic, nu te învinovățesc nici pe tine, ce sens ar avea? Amândoi am ajuns la capătul a ceea ce am crezut că ne reprezintă, dar drumul nostru împreună a fost superb, amintirile noastre vor rămâne mereu cu noi, am crescut împreună și ne-am redefinit unul pe altul. Până aici.

Azi plec.

 

(Fragment din romanul Natașa, bărbații și psihanalistul, autor: Natașa Alina Culea)

Categorie: scriitor contemporan, scriitor roman

alina natasha culea - hand

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s