Marat

Fragment din romanul „Marat” – Moscova

Fragment din romanul MARAT.

Avionul scade lin din altitudine şi pe hublou văd, pentru prima dată în viaţă, Moscova, un rai de luminiţe colorate, dar un rai nesfârşit, ca un univers înstelat ce se cască sub noi. Unui şir lung de luminiţe, ce pare să mărginească un bulevard, îi dau numele de Arbat, că nu este nimeni în preajmă să mă contrazică, iar astăzi dorinţele mele se conturează toate aşa cum visez sau cum vreau. Cred că pilotul intenţionase să coboare deasupra Moscovei, tocmai pentru priveliştea aceea nemaipomenită, deşi pasagerii sunt adormiţi lemn şi poate că doar eu o admir în noaptea liniştită.

— Dumnezeule! Feeria aceasta este doar pentru mine?

    Îmi propun să merg neapărat la Moscova cândva, după acest spectacol nocturn de luminițe, ce mi s‑a întipărit pe retină pentru totdeauna, spectacol amplificat de muzica ce răsună tare în căşti; o voce groasă, tabagică îmi cântă „Тебе моя последняя любовь[1]”. Nu vorbesc limba aceasta, plăsmuită pentru poezie și declarații de iubire, deşi făcusem în şcoala generală patru ani de rusă şi învăţasem alfabetul chirilic – dar nu a fost suficient pentru a înţelege decât foarte vag versurile pe care le ascult acum copleşită. Știu că este un cântec romantic, pentru că muzica nu se ascultă cu urechile, ci cu sufletul deschis, ca într‑o operaţie pe cord. Probabil că Moscova e sub zăpadă de la începutul lui noiembrie, iar luminiţele o transformaseră într‑o cetate de poveste nordică, spusă lângă un şemineu din marmură neagră. Râvnesc să ajung în Rusia! Vreau să văd Moscova, Sankt Petersburg, aurora boreală şi Siberia, toate, toate în anotimpul iernii nemiloase, în care nopţile sunt fulgerate de urlete de lupi flămânzi, ce‑şi îndreaptă patimile către luna palidă, pe jumătate acoperită de o ceaţă densă, de culoarea fricii. Aş vrea să străbat Rusia într‑un tren cu aburi, așa cum era odată.

   Nu voi dormi deloc, sunt sedusă de vraja acestei nopţi de abanos şi nu vreau să pierd o secundă dormind. Sunt prinsă în capcana neasemuită a nopţii, ca Van Gogh când a pictat cu mâini murdare de culori sumbre noaptea înstelată, o noapte ce‑şi lasă umbra în sufletele însingurate.

   Către orele dimineţii tresar, văzând pentru prima dată un răsărit de soare deasupra Mongoliei. Razele de lumină se revarsă mirific, în mii de nuanţe ce dansează în văzduhul crud al dimineţii. Parcă plutesc pe o aripă dumnezeiască! Este atâta frumuseţe insuportabilă! Munţii par piese din jocurile de puzzle pentru copii şi semeţia lor este înfrântă graţios de înălţimile la care mă aflu.

   Odată cu primele raze de soare, avionul se luminează treptat şi pasagerii încep să se trezească.

[1] Ție, ultima mea dragoste – traducere din limba rusă.

 

6 thoughts on “Fragment din romanul „Marat” – Moscova

  1. Cateodata visele sunt prea frumoase si magnifice dar realitatea ne lasa un gust mai amar, poate mai putin spectaculos decat ne asteptam sa fie 🙂 din propria experienta Calatoria in Rusia… Dar daca ti-ai propus, mergi pana la capat!

    Like

    • Da, Iuliana, ai dreptate. Cineva se poate duce intr-un loc si poate sa-l gaseasca odios iar altuia sa i se para superb. Depinde de loc, de dispozitie… Eu insa am un feeling de dinainte, care pana acum nu m-a inselat. Te pup si sper sa ne vedem curand :*

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s