Fragment din romanul „Marat. Iubirea are spini”. Rafaela

Plutesc într-un loc în care nu există gravitaţie şi nici soare, lumina vine de sub picioarele mele; nu există cer, doar culori asemeni aurorei boreale ce dansează pe ritmurile muzicii clasice pe care o ascultam mai devreme. Lumina asta este ciudată, chemătoare şi e cumva caldă. Miroase a vânt de primăvară şi a ghiocei din pădure. Aici gândurile se materializează instantaneu, iar eu ştiu asta, aşa că formulez fără cuvinte primul meu gând; îl chem pe Marat de care mă despărţea acum doar o distanţă de gând lăuntric. Nu este nimeni lângă mine, dar nu sunt nici singură. Cineva mă întreabă:

– Cine eşti?

Sunt nedumerită şi răspund în necuvinte:

– Nu ştiu… dacă m-ai fi întrebat ieri, ieri ştiam, dar azi…

– Ai cunoscut iubirea?… a fost a doua întrebare neformulată.

– Da… am răspuns.

– Atunci trebuie să te botezi, ai nevoie de un nume, un nume al iubirii absolute.

M-am botezat pentru că am cunoscut iubirea, iar numele meu era Rafaela. Acum aveam un nume şi puteam chema iubirea la mine.

– Marat…

A venit, un înger fără aripi, pentru că nu avea niciun mesaj de transmis, avea doar întrebări, la fel ca mine.

– Ce vei face cu iubirea mea, Rafaela? Imperfecţiunea ta m-a atins şi vezi… nu te pot uita… vin de câte ori mă chemi, înlănţuit pentru eternitate de puritatea sufletului tău.

 

Fragment din romanul de dragoste „Marat. Iubirea are spini” – Natașa Alina Culea

converted PNM file

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s