(I) Scrisoare catre Dumnezeu (Omul)

1 martie 2015

As vrea sa iti scriu pe o hartie cerata ingalbenita de timp irosit, cu o pana inmuiata in cerneala ce cara mesaje de iubire, as vrea sa iti scriu cine sunt, desi tu stii déjà, as vrea sa imi inchid apoi scrisoarea cu un sigiliu rosu, si sa apas ca o sentinta pecetea, pe care va scrie cu litere aplecate, N.A.

Nu stiu de ce ti-am scris abia acum, m-am gandit la tine in fiecare zi, uneori cu furie, atunci cand lucrurile nu mergeau cum voiam… da, obisnuiam sa te invinovatesc pentru tot ceea ce nu eram, si bine faceam, caci esti cea ce nu sunt, dar si ceea ce sunt, insa preferam sa ignor partea a doua, ca toti oamenii.

Te-am invinovatit pt ca m-ai lasat aici, fara sa-mi spui ce am de facut, cu mii de intrebari fara raspuns si cu tot atatea dileme. Te-am cautat si asa m-am indepartat de tine, caci erai in mine, desi erai si in tot ceea ce nu eram, iar o vreme nu am inteles asta, ca toti oamenii.

M-am gandit ca esti parinte, unul care ma pedepseste cand nu sunt cuminte, dar un parinte infinit mai crud, pentru ca nu  mi-ai spus ce am de facut, nu mi-ai spus ca tu stii ce este mai bine pentru mine, in loc de asta m-ai lasat sa-mi bat capul singura, sa-mi pun intrebari, la care tot singura sa-mi raspund. Dupa ce formulam o intrebare, asteptam in liniste sa imi raspunzi, si pentru ca nu ai facut-o, m-am considerat nevrednica de raspunsurile tale.

Am aflat relativ repede de existenta ta, aveam cam sapte-opt ani, atunci cand, intr-o noapte de iarna, m-am culcat pe zapada, cu fata in sus, uitandu-ma catre stele. Era liniste absoluta si-n liniste, stelele se uitau la mine, intr-un infinit nemiscat. Atunci am avut certitudinea ca existi, ca totul este in ordine, asa cum trebuie sa fie, ca nimic nu are inceput si nici capat, ca niciun raspuns nu este raspunsul final.

Dar am crescut si te-am uitat, m-am lamentat, am crezut ca sunt mai importanta ca altii, sau altii mai importanti ca mine, in functie de imprejurari; am uitat ca suntem toti aici, cu aceleasi intrebari, cu aceleasi temeri, cu aceeasi lipsa de ingaduinta fata de ceilalti si fata de noi insine. Omul, ciudata creatura care s-a autointitulat stapanul Pamantului, care se crede singur intr-un univers vast in care el este un fir de nisip, sau nici atat. Omul s-a pus singur in capul lantului trofic si si-a dat dreptul sa distruga natura dupa bunul plac, sa inlantuiasca animalele si sa le omoare, gasindu-si scuze peste scuze, peste scuze… Pentru ca omul se simtea parasit de tine, a inventat pedeapsa.

Omul isi tine mintea ocupata, pentru a nu ramane cu emotiile sale, construieste de zor, ca o furnica neobosita, plamadeste orase din ciment si metal, din prejudecati si reguli el construieste societatea, taie plantele, le marunteste, apoi le fumeaza cu un zambet de filosof. In goana sa dupa fericire, omul priveste inciudat cainele, care se tavaleste vesel intr-un colb de praf si nu intelege fericirea simpla a cainelui, nu intelege eleganta cu care fruzele cad din copac, resemnarea lor, caderea lor, asa ca Omul continua sa construiasca, sa inventeze, sa diversifice, cautand ceva anume, acel ceva pe care daca-l intrebi, nu va sti sa-l defineasca prea bine. Iti va raspunde cu citate ale altor oameni care au trait si-au facut la fel, caci daca ar accepta ca ceva este gresit in rationamentul lui, tot ceea ce el a cladit nu va mai insemna nimic, iar Omul nu poate face asta.

-De ce ne-ai creat? Ce ai dorit sa experimentezi prin noi, cu noi?

Este iarasi liniste… eu inca astept un raspuns, desi am deschis o pagina de internet, din greseala, pe care scrie:

“Doubt thou the stars are fire, 

Doubt that the sun doth move, 

Doubt truth to be a liar,

But never doubt I love” (Shakespeare)

-God, I love you too! N. A.

Scrisoare catre Dumnezeu – Omul (I)

Natasa Alina Culea (autoare)

5 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s