Crezi ca mi-e frică să spun adevărul?

Dupa cum probabil stiti deja, voi cititorii mei dragi, nu scriu pe blog prea des, scriu doar atunci când am ceva de spus. Îmi doresc să am trafic pe blog (doar nu scriu pentru mine însămi), dar nu atât de mult încât să renunț la câteva principii în care cred cu tărie, așa că nu mă voi ghida după trendurile cuvintelor cheie și nici nu voi scrie un articol doar ca să am conținut pe site.

Când ezit să spun adevărul?

-Când trebuie să dau like unui articol/post/fotografie, etc… doar pentru că persoana aceea a făcut același lucru pentru mine, am mereu o dilemă morală cu mine însămi. Pe  Facebook de exemplu, cele mai multe share-uri sunt cu filosofii ce par adunate de pe jos, din colțul străzii. Nu spun ca este ceva greșit în asta, până la urmă fiecare după posibilități, dar tare aș vrea să văd ceva ce mi-ar excita neuronii, în loc să mi-i leșine de tot.

-Când observ că sunt persoane pe Facebook/bloguri care postează doar ceea ce le pune într-o lumină favorabilă, forțată ca un elastic de chiloți întins la maxim, atât de falsă că îmi amintește de marfa contrafăcută din China, pe care eu o cunosc foarte bine. Oameni buni, e OK să te simți dezorientat, e OK să mănânci un covrig după ce ai ieșit dintr-un club de fițe, e OK dacă te-a părăsit partenerul/partenera, e OK să plângi și e OK să ai momente de slăbiciune!

-Când știu că a scrie nu înseamnă a citi dicționarul cap-coadă și a încerca să epatezi prin cuvinte memorate, inserate abuziv și nu neaparat cu o idee în spate. Da, poate cineva va fi impresionat, poate mulți vor fi împresionați, dar nu și cineva care citește printre rânduri având experiența lecturii în spate.

Și ca să fiu în acord cu mine însămi, voi merge cu adevărul atât de departe încât astăzi îmi voi critica singură cărțile. Ce ziceți de asta? 🙂  -Nope, nu acel gen de critică a cărților care este mai mult o reclamă mascată, nu, chiar critică.

„Natașa, bărbații și psihanalistul”:

  • Acțiunea este sacadată, de multe ori se face trecerea foarte brusc de la un personaj masculin la altul, că ajungi să nu le mai știi nici numele și probabil va trebui să răsfoiești înapoi (e OK, nici eu nu mi-i amintesc pe toți).
  • Unele pasaje sunt de-a dreptul lipsite de literatură, vă spun sigur.
  • Personajele puteau fi mai bine conturate, nu le poți vizualiza nici dacă îți pui ochelarii de citit.
  • Este o carte în afara timpului, nu știi dacă între capitole au trecut cinci minute sau cinci ani.

„Marat. Iubirea are spini”:

  • Povestea cărții nu are o expunere pe măsură. Se resimte graba care mă caracterizează.
  • Uneori vei simți nevoia de mai multă descriere măcar atunci când te iau cu mine în Beijing, Moscova sau Tokyo. Descriere pe care, zgârcită, n-o ofer.
  • Finalul putea fi descris cu mai multă acuratețe, este posibil să simți nevoia de mai multe detalii.

…mă voi gândi să mai completez lista, așa că: „Va urma…”

Yours sincerely,

7 comments

  1. Tu, om sincer eşti frumos.
    Cărţile tale au avut un impact pozitiv asupra mea, ştii asta. Propria ta critică pentru mine sunt doar mici detalii, poveştile şi învăţămintele cărţilor sunt importante…asta din punctul meu de vedere.
    Ţine-o tot aşa. 🙂

    Liked by 1 person

  2. Referitor la titlul postarii, se pare ca nu iti este teama 🙂
    Pe langa punctele autocritice descrise de tine, da-mi voie sa iti spun ce am descoperit eu in cartile tale. Este vorba de o singura concluzie, dar esentiala: sunt carti pe care, daca apuci sa le citesti, nu-ti mai trebuie nici mancare, nici somn, pana nu le termini 🙂

    Liked by 1 person

  3. Imi place si empatizez cu ce ai scris pentru ca uneori, chiar si cand simt ca as avea ceva de spus cumva ma simt jenata de cum ar putea fi privit de altii. Deci, nu prea ii inteleg pe cei care simt nevoia sa scrie la fel cum ar simti nevoia sa vorbeasca pentru a isi auzi vocea. Good point.

    Liked by 1 person

    1. Draga mea, daca spunem ceea ce gandim, poate ca vom supara persoane de langa noi si nu ne vor mai vorbi, dar putem castiga alti oameni langa noi, care sa ne placa cu adevarat pentru ceea ce suntem.
      Te imbratisez,
      N

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s