Month: May 2015

Marat (în imagini). Citate din carte

~MARAT ROMAN NATASA ALINA CULEA12243211_1103581499659726_7011916252035718660_nCitat fragment Marat. Natasa Alina Culea carte roman iubirecartea marat natasa alina culea beijing, chinaMarat carte natasa alina culea citatmarat carte roman natasa alina culeaMarat Natasa Alina Culea citat carteMarat. Natasa Alina CuleaROMAN MARAT CARTE DRAGOSTE NATASA ALINA CULEA

________________________________

Citate Marat. Natașa Alina Culea (autoare)

Cărți scrise:

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopți la Monaco

Cărțile pot fi achiziționate de pe site-ul librăriilor Librex, Libris, M. Eminescu București…

 

 

Articol in ziarul Expresul (Moldova)

De Ziua cărții și a dreptului de autor, zeci de iubitori ai cărții s-au adunat la o întîlnire de suflet cu o scriitoare originară din România, Natașa Alina Culea. E tînără, are la activ abia două romane, dar deja s-a impus în mediul literar. De cîțiva ani locuiește la Sofia, Bulgaria, unde continuă să creeze.

La Ungheni a fost invitată de Ala Mutilica, șefă de serviciu la Biblioteca ”Dimitrie Cantemir”.

continuare…

(http://www.expresul.com/2015/05/18/lansare-de-carte-la-biblioteca-dimitrie-cantemir-din-ungheni/)

Iartă-mă

Iartă-mă că plec așa,

Cu dimineața în palme.

Nu pot să-ți văd privirea,

Căci aș rămâne,

Aș rămâne.

Mai bine nu mă ierta,

Uită-mă, disprețuiește-mă!

Amintește-ți de mine doar câteodată,

În nopțile furate de lună,

În zilele în care stropii îți sărută ploaia,

În apusul unui răsărit absurd.

Așa am plecat. Tiptil, o hoață-

Lăsându-ți inima în colțul mesei.

…Dar dacă te-ai trezi și m-ai opri,

Aș rămâne, aș rămâne.

Mi-e frică să aflu iubirea,

S-o am și s-o pierd aiurea;

Așa că plec.

Iartă-mă.

 

Natașa Alina Culea (autoare)

Cărți scrise:

  • Marat
  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopti la Monaco

Interviu cu Diana E. Neata (blogger)

Diana Elena Neata (blogger, editor si PR specialist la GoodRead).

O cunosc de Diana de cateva luni, dar este suficient pentru a intelege ca vorbesc de un specialist in blogging, booking, writing, reading… Diana promite sa ajunga o scriitoare adevarata, pentru ca scrie si citeste cu pasiune.

Mi-ar fi placut sa le scriu cititorilor o scurta introducere a ta, insa cred ca tu esti cea mai indicata persoana sa faci asta. Cine esti, draga Diana?

Buna, sincer asta mi se pare cel mai greu: sa vorbesc despre mine. Sunt o fata normala (cred). Am temerile mele, lucrurile care ma fac sa zambesc fara motiv, pasiunile si… evident am scrisul.

Cum ai vrea sa fii cunoscuta lumii?

Prin scris. Atipic? Nu stiu, nu ma intereseaza – deja am ales calea asta (sau mai bine spus ea m-a ales pe mine).

Obisnuiesti sa scrii si pe caiete? Ai un jurnal?

In adolescenta tineam jurnale, da… Insa am renuntat la ele, cu timpul. Dar, da – scriu pe caiete. Imi notez tot felul de idei…

Detalii despre prima ta carte? Cum se va numi?

astrid

Prima mea carte – ce frumos suna! Am inceput lucrul la ea datorita unui prieten drag care imi citeste blogul – Cosmin! El mi-a spus “vreau sa citesc un roman scris de tine”, iar eu mi-am zis “de ce nu?”. Aveam o idee pentru o poveste, cum am mai postat pe blog, m-am gandit sa o dezvolt si asa s-a nascut “Astrid”. Povestea incepe la fel ca multele cu un triunghi amoros si se incheie… (inca nu va pot spune cum).

Ce loc ocupa iubirea in scrierile tale?

Primul!

Crezi ca exista barbatul ideal? L-ai intalnit?

Cred ca idealul ni-l construim fiecare. Eu vad barbatul ideal intr-un anumit mod, tu in altul, sora mea in altul si tot asa… Dar exista cu siguranta! Cred ca da. Ba nu, nu cred – sunt sigura!

Ce inseamna pentru tine “a scrie pentru GoodRead”?

Imi place la nebunie proiectul GoodRead, mai ales ca imi ofera posibilitatea de a promova si literatura romana de astazi. Ce inseamna pentru mine sa scriu acolo? O bucurie imensa. Ador sentimentul ca pot face ceva, un lucru cat de mic, pentru a promova oamenii talentati.

Ce carte ti-a dat senzatia ca nu se mai termina?

“Razboi si pace” – d-aia nu am terminat-o nici pana in ziua de azi.

Ti-ai notat undeva cate carti ai citit pana acum?

Nu… dar ar fi fost interesant. Pe cele care mi-au placut le-am retinut, pe cele care nu – le-am uitat.

Cartea de capatai?

“Viata pe un peron” de Octavian Paler.

Citesti carti online sau prefer cartea fizica?

Cartea fizica… nimic nu poate bate o carte fizica! Mai citesc si in format electronic, dar carti achizitionate in mod legal – nu imi place pirateria. Insa nu are acelasi farmec, parca nu e nimic personal…

Care este scopul blogului tau?

Sincer… nici nu stiu! L-am inceput din dorinta de a-mi exorciza niste demoni si am ajuns unde sunt acum. As minti daca as spune ca scriu doar pentru mine. Scriu si pentru cititori. Ma bucur sa stiu ca le descretesc fruntile cand intra pe blog.

Cum te vezi peste cinci ani? Dar peste 10 ani?

Scriind, in mod cert! Si peste cinci si peste 10 ani. Restul o sa vina pe parcurs.

In ce tara ti-ar placea sa locuiesti?

Marea Britanie… sunt fascinata de cultura lor!

Ce faci cand nu citesti si nu scrii?

Ma plimb foarte mult. Mersul pe jos face piciorul frumos, stii asta!

Cu ce personaj feminin te-ai asemana?

Un fel de Jane Eyre combinata cu Scarlett O’Hara.

Cum ai defini tu un scriitor?

Un scriitor e un om care traieste pentru a scrie. Nu-l intereseaza banii pe care i-ar putea obtine, oricum e o suma infima. Il intereseaza amprenta pe care cuvintele sale o lasa.

Ce crezi despre contextul literar romanesc actual?

Se publica mult si cam orice – nu conteaza ca e prost sau bun… Editurile ar trebui sa mai cearna ceea ce publica.

Care crezi ca este problema editurilor din Romania?

La unele edituri problema este ca publica orice, indiferent de calitate. La altele problema e ingustimea mintii…

Agent literar in Romania? Cum suna asta pentru tine?

Un vis frumos… Oare cand va deveni realitate?!

Care crezi ca este directia Romaniei in contextul editorial?

Greu de spus… Oamenii citesc, indiferent de ce spun unii sau altii – oamenii citesc. Editurile profita de asta si, dupa cum am mai spus, publica orice!

Ce vrei sa transmiti cititorilor tai?

Multa liniste sufleteasca. Cred ca e tare important sa fii impacat cu tine insuti  pentru a fi fericit!

Unde te putem gasi?

-Pe blog   https://illusionsstreet.wordpress.com

-Pe GoodRead… cam pe acolo ma invart.

Multumesc pentru interviu si ne vedem unde am spus, in desert, da? 🙂

 

 

Omul care nu cersea

Conversatie neexprimata cu un om al strazii.

Il vad aproape zilnic, sta pe aceeasi treapta de ciment, mereu cu aceeasi expresie neincrezatoare. Ca si cum nu mai asteapta nimic, pentru ca are tot ce ii trebuie. El are unde noi nu avem.

A fost un monolog, pentru ca el nu mai vorbeste de multi ani. Asa mi-a spus o vanzatoare rosie la fata, care culmea, vinde rosii. I-am vorbit fara cuvinte omului de pe dala de piatra:

-Tu ma poti invata ce e libertatea, omule! Ce suntem noi? -Coalizati intr-o societate unita prin reguli si uniformizare, desi fiecare dintre noi este unic, platim cu multi bani ca altii sa gandeasca in locul nostru si suntem dusmanii celor care vor sa iasa din rand; ne ducem la joburi pe care le detestam, onoram invitatiile oamenilor pe care, in secret, ii dusmanim sau care ne plictisesc. Tu omule, ai iesit din asta, ti-ai gasit libertatea intr-o lume pe care ti-ai creat-o singur. Intr-o dimineata, ti-ai spus ceea ce noua ne este teama chiar si sa o gandim, ti-ai spus asa:

-Suficient, nu mai astept nimic de la voi.

Ai spus-o linistit, pentru ca stiai ca este un drum fara intoarcere.

-Te-a dezamagit cineva sau lumea intreaga? Poate ai avut si tu o familie care te pregatea pentru viata, in timp ce tu te pregateai sa traiesti viata asa cum voiai. Puteai fi fratele meu, copilul meu, tatal meu… E drept, eu dorm in patul meu confortabil, dar omule, tavanul meu nu este cerul instelat! Ai abandonat tu societatea sau societatea te-a abandonat pe tine? As vrea sa imi raspunzi, am atatea intrebari…

Am facut o pauza si m-am uitat in ochii omului invaluit in tacere.

-Nu, nu cred ca iti sunt superioara, nu cred ca tu refuzi sa muncesti si nu cred ca esti un lenes. Cred ca tu ai visat lumea altfel si nu ai putut sa traiesti in marea iluzie a societatii. Si pana la urma, cine ne da noua voie sa judecam in locul lui Dumnezeu? Am trait noi in locul tau? Este usor sa strigi omului din locul tau de acum, dar cum ti-ai striga tu insuti asta daca ai fi in locul lui? Tu nu mi-ai cerut nimic! Nu v-a cerut nimic nici voua, asa ca de ce-l judecati? Nici macar nu-l cunoasteti, nu stiti nimic despre el, vedeti doar o silueta umana cu haina ponosita, pentru cateva secunde. Va este teama sa il priviti, ca si cum v-ati molipsi de ceva, ca si cum v-ar fi teama sa va ceara ceva ce nu ii puteti da. Nu este foarte usor sa judeci fara a cunoaste? Nu este foarte usor sa judeci, in general? Este usor… Daca nu am judeca, daca am incerca sa intelegem, am vorbi cu el, poate ca ar incepe sa ne pese, poate am incepe sa il iubim. De asta fugim, de implicare. Pana la urma, cui ii este frica sa traiasca si cui nu? Societatea naste orbi si surzi, compasiunea ne vindeca handicapul.

A clipit din ochi, dar nu a formulat niciun cuvant.

-Omule, stiu ca nu vrei sa iti dau bani, am mai incercat in alte dati si m-ai refuzat, iar eu m-am oprit si nu am inteles. De ce nu ai nevoie de nimic de la mine?? M-ai fortat sa iti las ce am avut sa-ti dau, in timp ce dormeai. Prietenul tau, cainele vargat aciuat in piata, iti este mai prieten decat toti prietenii mei la un loc. Cine are nevoie sa fie salvat dintre noi doi? Stii omule, ca daca un sfert dintre cei care vor trece azi prin piata, ti-ar da ceva din ceea ce au, tu intr-o luna nu vei mai avea nevoie de nimic? Pentru ca fiecare om conteaza si fiecare om poate face diferenta cu putin, iar asta este lectia noastra, nu a ta. Iti multumesc!

Nu a spus nimic. Tintuia cu privirea ceva ce eu nu vedeam.

-Omule, esti la fel ca mine, nu este nicio diferenta  intre noi. Doar ca eu nu dorm sub cerul instelat, atat.

Stim sa fim profesori, scriitori, strungari… dar stim sa fim oameni?

 

 

Natașa Alina Culea (autoare)natasa alina culea foto

Carti scrise:

  • Natașa, barbatii si psihanalistul (roman)
  • Marat (roman)
  • Lupii trecutului. Sofia (roman)

Filmele mele preferate

Pentru ca imi place foarte mult sa vad filme in zilele ploioase, si pentru ca mi-ar fi placut ca cineva sa imi recomande mie aceste filme, in acest articol veti gasi trailere cu filmele mele preferate. Aceste filme nu sunt neaparat cele mai bune, cele mai comerciale sau cele care se regasesc in topurile alcatuite de altii. Este lista mea personala cu filme, cele care mie mi-au atras atentia pentru un anume “ceva”. Daca alegerile mele vi se par “feminine”, foarte bine, pentru ca sunt femeie 🙂

Sper sa va placa si nu uitati sa imi scrieti parerea voastra! Voi reveni cu partea a doua.

1. Onegin (1999) Filmul meu preferat!

2.  Goya’s Ghosts (2006)

3.  Easy Virtue (2008) comedie romantica

4.  Original Sin (2001)

5.  A Good Woman (2004)

6.  Great Expectations (1998)

7.  He’s Just Not That Into You (2009)

8.  Two Lovers (2008)

9.  The Girl with The Dragon Tattoo (2009)  -neaparat varianta suedeza

10.  Eyes Wide Shut (1999)  – pt subiectul abordat

11.  Rebecca (1940)  Nota 10 (alb/negru)

12.  North and South (2004)

13.  La vita e bella (1997)  -doar inceputul este putin plictisitor

14.  Tess (1979)

15.  Pride and Prejudice (1995)

16.  Under The Tuscan Sun (2003)

17.  Beyond Borders (2003)

18.  Closer (2004)

Recenzie Natasa, barbatii si psihanalistul (IoanaRadu)

O recenzie profi, a unei domnisoare care vede dincolo de randuri. Multumesc, Ioana!

O carte despre care voiam să vă scriu de ceva vreme, dar m-am lăsat prinsă de zarva de zi cu zi şi cu greu am reuşit să prind suficient timp liber pentru o recenzie demnă de acest roman. Dacă este sau nu autobiagrafic, sau doar pe alocuri inspirat din realitate… ori pură ficţiune… asta încă e un secret. Dar acest aspect nu are nicio valoare atunci când trebuie să dăm creaţiei un calificativ. Iar în cazul de faţă vorbim de o notă… consistentă.

Chiar dacă s-au scris enorm de multe cărţi de-a lungul anilor, din când în când aleg să citesc cuvinte ale vremurilor pe care le traversăm acum, întâmplări, fictive sau nu, ale oamenilor cu ale căror personalităţi suntem familiarizaţi. Fie că descoperim o latură a fericirii contemporane, fie că sunt doar pasaje despre temeri legate într-un frumos volum (sau mai multe, după caz), creaţiile scriitorilor din zilele noastre au un farmec aparte. Vorbesc de scriitori, nu de glume nereuşite ale unor edituri. Iar Nataşa Alina Culea se încadrează în prima categorie, cea a scriitorilor.

See more…

http://ioanaradu.com/natasa-barbatii-si-psihanalistul-natasa-alina-culea/

Natasa Alina Culea - autor

Recenzie Marat (GoodRead)

O recenzie a Dianei, care sintetizeaza perfect ideea acestui roman de dragoste.

Marat.-Iubirea-are-spini-cu-dantela-2-ver-788x1024

Marat. Iubirea are spini e cel de-al doilea roman scris de Natașa Alina Culea. Lansarea a avut loc săptămâna trecută, dar eu am fost printre norocoșii care au primit un exemplar semnat de autoare chiar înainte de acest eveniment! Pe această cale țin să îi mulțumesc încă o dată Natașei pentru asta!

Spre deosebire de primul roman, Natașa, bărbații și psihanalistul, care e mult mai îndrăzneț – Marat. Iubirea are spini, e o poveste romantică, scris cu multă eleganță și rafinament (nici nu se putea altfel!).

See more…

http://goodread.ro/recenzie-marat-iubirea-are-spini-de-natasa-alina-culea/

 

Interviu pentru GoodRead

Natașa Alina Culea: scrisul este o formă de exorcism (interviu)

Natasa Alina Culea

Pe Natașa Alina Culea am cunoscut-o prin intermediul unei cunoștințe comune. I-am accesat blogul și am fost instantaneu cucerită de felul ei de a scrie! În luna noiembrie a anului trecut și-a lansat primul roman, Natașa, bărbații și psihanalistul, iar luna aceasta, pe 20, îl va lansa pe cel de-al doilea – Marat. Iubirea are spini. Ambele volume par foarte interesante, de fapt, chiar mi l-am comandat pe primul și va sosi curând. Însă, mai multe despre Natașa (îmi place cum sună numele ăsta) și despre romanele ei vom afla chiar de la ea!

See more…

http://goodread.ro/natasa-alina-culea-interviu/

Lansare cartilor in Moldova. Interviu

Așa cum am promis, revin cu detalii legate de lansarea cărților „Natașa, bărbații și psihanalistul” și „Marat. Iubirea are spini”, în Ungheni, Moldova.

Sincer? Nu ma asteptam la o asemenea primire, la o asemenea deschidere sufletească. Moldova este ca o primăvară, oamenii au sufletul tânăr și foarte multă energie; femeile și fetele sunt foarte cochete, iar eu ador asta!

La eveniment au fost multe tinere, liceene, și m-am simțit ca și cum făceam parte din lumea lor, inocentă și înaripată. Am încredere că fiecare cititor al cărților mele, va ști să aleagă din toate informațiile prezentate, ceea ce i se potrivește. Am încredere în tineri și nu îi privesc cu indulgență, ci cu admirație.

M-au întrebat despre politică, despre părerea mea în legătură cu turbulențele din Moldova, cu alipirea Moldovei de România, despre implicarea Rusiei, Nato…etc., întrebări la care eu am răspuns în felul meu caracteristic, poate puțin naiv, insuficient de informat, dar cu multă iubire. Recunosc, nu am simț patriotic și dacă se cântă imnul României, mă emoționez pentru că simt emoția altora, atât. Repet, Dumnezeu n-a pus garduri între oameni, noi de ce să o facem?! Să nu ne lăsăm manipulați de televizoare, partide politice și alte interese, să nu le facem jocul, pentru că acest joc nu este în favoarea noastră. Am o încredere neștirbită în oameni, cred că s-au trezit și că în curând, umanitatea va prima. Dacă marile puteri și organizațiile financiare vor mai încerca să învrăjbească oamenii și să îi determine să se războiască între ei, vor trebui să o facă ei înșiși. Le urez distracție plăcută! :)))))

Mai pe lângă subiect, trebuie să vă spun că toată lumea mi-a cerut să vin cu dulciuri și vin din Moldova, așa că am fugit prin magazine, puțin dezorientată de valoarea leului moldovenesc. La vamă m-am simțit ca într-un film în care contrabanda este subiectul principal :)) O diversiune din lumea cărților care m-a încântat și amuzat în același timp.

Lăsând politica la o parte, vreau să le mulțumesc organizatorilor evenimentului, pentru tot efortul lor, efort pe care îl apreciez și nu îl voi uita niciodată!

 

Mai jos, imagini și clipuri de la evenimentul din Basarabia.

Recenzie Natasa, barbatii si psihanalistul (CartiNemuritoare)

Inca o recenzie a cartii “Natasa, barbatii si psihanalistul”. Blogul cartinemuritoare.wordpress.com este un blog specializat, cu si despre carti, pe care vi-l recomand. Ii multumesc celei care a scris aceasta recenzie.

Cărți nemuritoare

converted PNM fileTitlu: Natasa, barbatii si psihanalistul
Autor: Natasa Alina Culea
Editura: ePublishers
Disponibilă laElefant

Tags: Literatura romana contemporana, Chick lit,  fictiune, recenzie rezumat carte, recomandare carte, recomandare carti, Autor roman

Au trecut câteva săptămâni de când am citit această carte, dar cu greu am reușit să mă pun la calculator pentru a scrie o mică descriere a ei. Nu pentru că a fost o carte grea sau proastă, ci pentru că, în ultimul timp, îmi găsesc cu greu cuvintele potrivite, pentru a convinge că este o carte foarte bună. Natașa bărbații și psihanalistul abordează pe larg și foarte deschis relațiile dintre bărbați și femei, atât de natură socială cât și de natură fizică.

Deși ficțiune, această carte reflectă prea bine realitatea. Nepotrivirea dintre cupluri este un subiect controversat. Natasa, protagonista cărții, este prinsă într-o lume a bărbaților în care se lovește doar de persoanele nepotrivite, fie că…

View original post 325 more words

Ma iubeste? Nu ma iubeste?

Ma iubeste?/Nu ma iubeste?                                                                                                          Asta te intrebi? Daca asta este intrebarea, cel mai probabil, raspunsul este “NOT” hihi 🙂  Am inceput cu o mica glumita, dar acum, la treaba. Ne asteapta o relatie foarte frumoasa in fata! Cum? In acest post vei invata de ce iti doresti o anume relatie si accepti o alta, fara nicio legatura cu ceea ce iti doresti. In momentul in care ai constientizat asta, vor incepe schimbarile in tine, implicit in relatiile pe care le vei avea de acum inainte.

Exercitiul I

Scrie pe o foaie de hartie aspectele negative ale copilariei tale, in ceea ce priveste relatia ta cu parintele de sex opus.

1.

2.

3.

Exercitiul II

Acum, scrie pe o alta foaie de hartie aspectele negative ale relatiilor tale cu fostii/fostele iubiti/iubite.

1.

2.

3.

Observa care aspect se repeta. Ce intelegi prin asta?

In copilarie invatam despre iubire, iar ceea ce invatam in copilarie este baza maturitatii. Vei vedea ca ai tendinta de a atrage constant in viata ta, persoane care te fac sa te simti asa cum parintele de sex opus te-a facut sa te simti. Primele constientizari despre iubire vin de la parinti, asa ca este absolut normal ca mai tarziu sa credem ca iubirea este acolo unde ceva ne suna cunoscut, pentru ca asta este ceea ce asociem noi cu iubirea, respectiv cu sentimentul iubirii inteles prin prisma copilului din noi.

Exercitiul III

Acum, scrie pe o alta foaie de hartie, ceea ce ti-ai dori cu adevarat de la o relatie – Asta este ceea ce iti doresti la nivel constient, iar ceea ce ai avut pana acum a fost inconstientul care a lucrat pentru tine, sau mai bine spus, in defavoarea ta 😛

1.

2.

3.

Pentru transparenta totala, mai jos, va fi exemplul meu personal. Recunoaste-l si pe al tau si asta sa fie punctul tau de plecare pentru relatiile urmatoare. Ce te va invata exercitiul asta? –De acum, vei avea un semnal de alarma, daca viitorul partener/partenera  iti va declansa emotiile negative din copilarie in legatura cu sentimentul iubirii si …guess what?! Poti schimba asta, pentru ca acum vei face diferenta dintre constient si inconstient. Don’t be scared, the truth will set you free.

Exercitiul I (Aspectele negative din copilarie, in relatia cu parintele de sex opus)

-Tata inexistent (l-am intalnit pentru prima data la 28 de ani)

  1. Abandon
  2. Lipsa iubirii, nu merit iubirea
  3. Lipsa comunicarii
  4. Lipsa intelegerii
  5. Neacceptare
  6. Lipsa responsabilitatii
  7. Lipsa implicarii
  8. Trebuie sa fie ceva in neregula cu mine, pentru ca sunt abandonata
  9. Lipsa atentiei
  10. OMG… I’m really fucked up :))

Exercitiul II (Cum m-am simtit in relatiile precedente – aspecte negative)

  1. Abandon
  2. Neimplicare
  3. Nepasare
  4. Neacceptata pentru cine sunt
  5. Neiubita
  6. “Nu sunt de ajuns”
  7. Dezorientata
  8. Este ceva in neregula cu mine, nu cu el

(Este lesne de observat ceea ce se repeta).

Exercitiul III (Ceea ce imi doresc eu de la o relatie)

  1. Iubire neconditionata
  2. Acceptata pentru cine sunt
  3. Sentiment de siguranta
  4. Implicare
  5. Responsabilitate
  6. Pasiune
  7. Nu vreau sa ma simt ca si cum ar trebui mereu sa demonstrez ceva
  8. Sa ma simt perfecta pentru cineva

Practic, ceea ce imi doream de la o relatie este relatat la exercitiul III, dar ceea ce transmiteam inconstient era ceva de genul:

“Nu ma iubi si fa-ma sa ma simt cat mai des abandonata, asa te voi adora! Daca imi dai de inteles ca este ceva clar in neregula cu mine, voi ramane cu tine toata viata, sau pana cand ma vei abandona, daca nu vei face asta, spune-mi de pe acum, ca te abandonez eu. Un mare avantaj il vei avea daca stii cum sa ma ranesti, cat mai des. P.S. Nu-mi spune ca ma iubesti prea mult, ma voi satura de tine rapid. Make me suffer!” :))))

Good luck there! Sa imi impartasiti ideile voastre 🙂

Barbati de evitat

Barbati de evitat

Stiu, suna dramatic si mai ales, suna ca si cum ar fi un articol dintr-o revista de femei, una care le spune femeilor ce sa faca, cum sa faca… si ce este in neregula cu ele. Daca ar fi intr-o revista de femei, titlul probabil ar fi “7 tipuri de barbati cu care nu este bine sa ai o relatie”. Nu stiu de ce, trebuie neaparat ca aceste reviste sa formuleze “10 motive de fericire”, “3 greseli intr-o relatie”, “9 modalitati de a avea orgasm”. Majoritatea revistelor pentru femei sunt scrise ca si cum IQ-ul femeilor ar fi acelasi cu nr. de la pantofi.

Dar, sa revenim. Nu iti spun ce sa faci, ca ai si tu un cap, daca ai avea nevoie ca cineva sa gandeasca pentru tine, te-ai  termina undeva la gat. Prin urmare, vor impartasi cu tine parerea mea despre cateva tipologii de barbati cu care nu as vrea sa am de-a face. Cararile pe care am invatat au fost batute cu cuie, uneori cu sticle sparte… Barbati, nu va simtiti ofensati, mereu aveti stima mea si poate ca ceea ce voi scrie va declansa anumite constientizari. Promit un alt articol “Femei de evitat”!

Smiling mother hugging grown son.

  1. Barbatii dependenti de mama. Cand spun dependent, ma refer la incapacitatea de a lua decizii singur, incapacitatea de a disocia imaginea partenerei de imaginea mamei …so on and so forth. Din start, iti spun un lucru, te vei simti mereu intr-o competitie nedreapta, deoarece rivala ta nu va fi o alta femeie, cu mama nu vei putea lupta. Din pacate, mamele in iubirea lor, nu realizeaza ce probleme de maturizare emotionala creeaza fiilor, sustinand aceasta relatie de codependenta. Daca simti ca esti genul de femeie careia ii place sa se poarte ca o mama cu barbatul de langa ea, poti incerca o astfel de relatie, your choice. Fii sincera cu tine insati.     ex-girlfriend-meme-13
  2. Barbatii care nu se pot detasa de fostele iubite. Mai este nevoie sa spun ca cineva care nu se poate detasa de o fosta, nu se poate nici atasa de tine? Save yourself the pain! Daca chiar crezi ca acel barbat merita o incercare, lasa-l singur sa afle ce vrea, daca nu se intoarce, nu ai cum sa pierzi ceea ce nu ai avut. Nu iti pune viata in stand by pentru el. Cu un astfel de barbat vei trai cu un permanent sentiment de suspiciune, gelozie, si va trebui sa recunosti ca ai de lucrat la capitolul self esteem, altfel nu ai accepta situatia asta.      man-child
  3. Barbatii imaturi. Usor de recunoscut, deseori in compania prietenilor din copilarie, atasati de obiecte (masina, motocicleta) si mereu surprinsi ca ceri prea mult de la ei. Le este o teama profunda de intimitatea cu o femeie. Sunt preocupati de ei, deoarece cumva, ei stiu ca nu isi pot indrepta atentia catre altcineva, deoarece procesul lor de constientizare interna nu s-a terminat. Cumva logic, dar dureros. Ai un copil? Ai chef sa mai cresti unul? …asa ma gandeam si eu!      Idiot_1363694002_2003
  4. Barbatii “umanisti”. Ca sa intelegi la ce ma refer, poti citi cartea Idiotul (Dostoievski)- printul Mishkin. Sunt acei barbati cu un suflet de aur pur, dar incapabili sa perceapa femeia; se vor sacrifica intr-o relatie, vor face compromisuri si vor evita orice responsabilitate. Daca vei avea nevoie de un barbat care sa alerge dupa tine, vei avea la schimb un umanist care-ti vrea binele, care iti va aduce bagajele la masina si eventual o sa iti dea si bani de drum. Totul pentru binele tau suprem, in timp ce tu doresti doar sa te dai repetat cu capul de portiera.      Man_by_Birth_Asshole_by_Choice__00794__01971.1405438374.1280.1280
  5. Barbatii care au o nevoie continua sa-si demonstreze ca sunt barbati. Agresivi, de multe ori dusi la sala excesiv, se vor lua la harta cu altcineva din te miri ce si asta te va pune des in momente de stanjeneala. Vor sa detina controlul intr-o relatie chiar daca sunt absolut incapabili de a o face. Reteta sigura pentru un dezastru condimentat cu abuzuri emotionale si da, nu ma refer la abuzuri gen 50 Shades of Grey, ci la cele cu telefoane la Politie la 12 noaptea. De multe ori, acestia nu sunt foarte inteligenti, asa ca le recomandam cuvinte incrucisate si puzzle-uri pentru “pana-n 10 ani”.        1260308522_top-10-signs-shes-psychotically-jealous_10
  6. Fustangiul. Categoria explica tot ce este de stiut, iar acum ca vine caldura si fustele predomina, ii vei vedea peste tot, ca ciupercile dupa ploaie. Cum ii recunosti? – Ai vazut cum fac animalele in calduri? Cam asa, demonstrativi, galagiosi, cu capacitatea de focus a unui copil de 5 ani, pentru ca oriunde poate aparea inca o fusta colorata, cu buline albe si cine stie ce lucru nemaivazut va fi sub ea. Pentru ei, iarba este mereu verde la vecina, iar sexul este doar un sport. Daca ai senzatia ca doar pana la tine a fost asa si ca se va schimba, well, e doar o senzatie, realitatea o va contrazice intr-un procent covarsitor. Eu n-as miza pe acel 2%.
  7. Mincinosii patologici. Vor spune multe, vor face foarte putine. Va minti incepand de la lucruri marunte, pana la a omite sa iti spuna ca s-a culcat cu cea mai buna prietena a ta. Intr-o astfel de relatie vei fi mereu anxioasa, cautand mereu adevarul ca un caine care adulmeca toata gradina dupa un os. Situatia poate deveni de-a dreptul amuzanta daca vei ajunge intr-un boschet urmarindu-ti iubitul care sustine ca s-a dus pana la farmacie. Tendinta contemporana este ca barbatii sa minta din ce in ce mai bine, tine pasul cu ei 🙂     LAWTON_depressed_man_on_black_bg_saved_for_web
  8. Barbatul dependent de durere. Suna ciudat? Nu, este chiar foarte intalnit. Il gasesti lejer intr-un bar, unde va fixa un punct nevazut, sperand sa fie remarcat. Suna-l si nu te va mai cauta, ignora-l si nu va inceta cu telefoanele. Adora sa pozeze in ipostaza de barbat misterios si neinteles; cauta sa sufere, nu-i sta in cale. In sinea lui, nu crede ca poate fi iubit, nu se accepta pe el insusi si nu te va lasa nici pe tine sa o faci. Stiu, ai vrea sa-l ajuti sa constientizeze asta, gandindu-te ca apoi vei avea un barbat super langa tine. Ti-a cerut sa il ajuti? Nu? Vezi-ti de drum.
  9. Barbatii care cauta actiuni sigure. Ce vreau sa spun cu asta? Ai un cuvant de spus? Esti o femeie complexa, provocatoare? Nu este vorba ca nu il vei dori tu, dar sigur nu o sa te vrea el. El vrea liniste, pace, serenitate, calm… poti continua tu cu alte adjective care sa exprime acelasi lucru. Este un barbat care se simte obosit sau incapabil sa faca fata provocarii. Vrea o tipa fara personalitate, sau macar sa si-o tina ascunsa, undeva unde el nu o va gasi vreodata. In caz contrar, va fi doar o aventura scurta, nici nu-ti vei da seama cand a inceput si cand s-a terminat. Femeia, dle, trebuie sa fie linistita, la locul ei si… eventual sa semene cu mama! Mai trebuie sa spun ca va fi vorba numai despre el?

Acum, poate va veti intreba daca a mai ramas vreun barbat care sa nu apartina unei categorii de mai sus? E drept, pot fi o combinatie de mai multe categorii si multe alte subcategorii, le puteti completa voi. Fetelor, nu va lasati coplesite de disperare atunci cand intalniti un barbat. Nu conteaza cati ani ai si ce experiente nereusite ai avut pana acum, un nou inceput este un nou inceput!

Abia astept comentariile voastre!

Natasa Alina Culea - autoare Marat

Natașa Alina Culea (autoare)

Cărți scrise:

Sofia (I, II, III) Lupii trecutului. Erotica

Sofia I, II, III

Sunt la nunta lui Dimitriu, noul meu colaborator pe partea de factoring. Am semnat un contract și trei acte adiționale și m-am și trezit cu o altă anexă formală, o invitație cu literele aurii ale unui font Edwardian Script, cu numele meu și-al Carinei: „pentru dl și dna Adameșteanu”. Am primit cu plăcere ascunsă, în fond se mai nenorocesc și alții în afara mea și asta trebuia neapărat sărbătorit. Cum am ajuns la niște concluzii atât de posomorâte, m-ar întreba careva…? Din proprie experiență, dar mi le-au întărit și alții. Nu, Diana cu Tudor sunt mai degrabă excepția, întăresc regula despre care nimeni nu vrea să vorbească. De mortuis nihil nisi bene (despre morți, doar de bine). Cei doi sunt și ei prin oraș într-o mică vacanță, ne-am întâlnit pe autostradă și n-am spus nimic văzând dâra de spermă ce le decora mașina de la un capăt la altul pe partea Dianei, doar i-am invidiat în liniște. Cum nunta s-a organizat la Mangalia, am venit și noi de ieri, cazându-ne la un hotel din centrul orașului.

Nevastă-mea se leagănă într-un vals cu un tip pe care nu-l cunosc, probabil un alt avocat… Cred că lucrează în firma Carinei, moaca lui de rozătoare bulversată îmi pare cumva, familiară… Hmm… parcă venise într-o zi după niște documente pe care Carina uitase să i le dea. Ăsta este, îl recunosc, era la fel de sclivisit și-atunci, cu freza unsă cu prea mult gel. Individul nu e rău, trebuie să recunosc, pare să aibă trecere la femei, ele sunt topite după metrosexuali d-ăștia, să își împrumute ceara epilatoare, să se scuipe-n oglindă unul pe altul, să se sfătuiască dacă bretonul să fie pe stânga sau pe dreapta… Ptiu… să fie acolo la ei!

Sunt oare gelos? Nuuu, gelozia n-are loc într-un cuplu ca al nostru. Toată lumea se plânge de ea, dar eu cred că ar trebui cultivată într-un cuplu, nu este nici pe departe atât de distructivă pe cât este căsătoria – cel mai eficace antidot al iubirii și-al sexualității. Atât de sigură este resemnarea în căsătorie că nici dacă mi s-ar fi aruncat un colac de salvare, n-aș fi avut suficientă forță să mă agăț de el. Sunt sleit.

Cu o zi înainte de plecare, mi-am consultat medicul. Sunt tot mai îngrijorat de starea mea de legumă vizitată aproape zilnic de migrene crâncene. Neanunțate, nepoftite. Nimic special, o tensiune puțin crescută și-atât, asta a fost tot ce a reuțit să-mi spună după investigații de parcă urma să fiu trimis pe Lună cu Apollo doi. Ar trebui să urmăm exemplul societătății antice din China, medicul să fie plătit atâta timp cât ești sănătos. Noi îl plătim când ne îmbolnăvim, păi cu premisa asta, ce Doamne iartă-mă mai vrem? Susținem un sistem făcut să ne mențină bolnavi, asta este problema cu societatea noastră, sistemele care nu funcționează în favoarea noastră sunt clădite în asemenea fel încât să reziste și să fie perpetuate. Mai ceva ca virușii. Nu am fobii dar tare mi-e teamă de incompetența medicilor, de fapt, asta este fobia mea, frica de incompetența lor… Una este să fii un horticultor nepriceput care a cultivat niște gutui cam rectangulare și alta e să despici craniul omului ca pe-un pepene zemos, să-ți bagi nasul și să cotrobăi prin cortexul omului până-l zăpăcești sau până când îi inversezi sinapsele.

Tot stând rezemat în cot, croșetând gânduri ce-ar duce invariabil la o nouă și neinvitată migrenă, simt niște ochi ațintiți asupra mea. Descopăr în colțul unei mese lungi acoperite de satin de culoarea dulcegăriilor invariabile într-o nuntă, un cap mic de fată luminat de o pereche de ochi vii ce strălucesc în semiobscuritatea din sală.

Ce ochi, par ai unei căprioare surprinse de lumina farurilor!

Fata mă fixează cu multă curiozitate, e chemare în privirea ei. Nu pare să aibă mai mult de 20 de ani…

Nu sunt arogant? Poate că îi blochez vederea către un alt tânăr chipeș. Nu mă uit în spatele meu, mă delectez gândindu-mă că sunt interesant pentru ea. La ce bun adevărul? Cine are nevoie de el? M-aș lipsi pe loc de câteva adevăruri, precum faptul că sunt căsătorit, că am patruzeci de ani și că frumoasa fată nu are de ce să fie interesată de mine…

Privind-o pe posesoarea ochilor sfredelitori, mă simt brusc bătrân, diferența de ani dintre noi este plumb și piatră, mă țintuiesc la pământ, mă împiedică să-mi iau zborul în direcția visurilor mele. Este atât de tânără, iar eu sunt atât de plictisit de viață și de ceea ce viața are să-mi ofere… Privirile ni se intersectează în linie dreaptă și-o fierbințeală îmi aprinde pelvisul răspândindu-mi-se rapid în fiecare celulă a corpului. Respirația mi se îngreunează. Ce deliciu! Oare mai am o șansă să nu fiu mortul care refuză să admită că nu mai trăiește? Nu mă trezi din somn dacă nu ai de gând să mă săruți și să mă readuci la viață, frumoaso…

O salut printr-o scurtă aplecare a capului. Îi zâmbesc – lucru pe care nu l-am făcut niciodată. Ce flirt infantil! Cred că sunt caraghios de-a dreptul. Dacă mi se înroșește nasul și-mi apar dungi pe costum? Sunt un clovn, asta sunt, unul bătrân, de două ori ridicol! Acușica o să-i revină iubitul de la baie unde s-a masturbat cu gândul la ea. Ar trebui să-mi fie rușine, este doar o copilă. Dar ce copilă, Dumnezeule! Ei bine, nu-mi este! La naiba cu societatea, la naiba cu regulile ei si la naiba cu mine!

Mi-aprind o altă țigară, termin paharul de whiskey dintr-o înghițitură și-mi stâlcesc țigara în scrumieră cu năduf.

Îmi zâmbește și ea. Șăgalnic.

Se ridică de la masă. Încet. O felină tânără cu ochi tainici.

Vine către mine!

Își face loc, grațios, printre mesele ce ne despart, fixându-mă cu ochii ei penetranți, animați de o inteligență vie pe care o intuiesc de parcă aș cunoaște-o cumva. Mers fluid. Este îmbrăcată într-o rochie roșie ce dansează insinuant în urma ei. O coamă de păr sălbatic, negru ca păcura, nefiresc de lung.

Este atât de aproape de mine, amprenta sexualității ei tocmai mi-a ars rețeaua neuronală. Privirea îmi rămâne fixată pe buzele ei ușor răsfrânte, roșii și cărnoase ca petalele de bujor sălbatic, o invitație pe un tărâm neexplorat. Nu mi-aș lua ochii de la ea nici dacă ar exploda sala. Senzațiile din pelvis se amplifică, le resimt dureros acum, îmi restrâng fluxul respirației.

Nu știu ce vrea de la mine, dar sunt fericit că vine. Atât de aproape…

-Fabian Adameșteanu… mă prezint eu și mă ridic de la masă.

M-am trezit din amorțeală complet.

Fata clipește amuzată din genele ei lungi ce se zbat ca aripile unui fluture deranjat de lumină, un fluture captiv. Mai să o bufnească râsul, se pare că manierele mele sunt de-a dreptul caraghioase… interesant, n-am știut. Mereu mi s-a spus că am prestanță, ce s-o fi întâmplat cu ea, a scăzut ca mercurul din termometru la apariția ei fenomenală?

-Mulțumesc… hohotește ea.

Sunt confuz, de parcă am făcut o gafă. Buun… se pare că nu ne prezentăm… Atunci…?

Mă ia de mână. Continuă să zâmbească cu aceeași siguranță cu care s-a ancorat în ochii mei. Chemarea îmi suprimă orice rezistență ce n-a venit vreodată, orice gând, ce-a refuzat să mai vină, orice precauție ce-a renunțat să mă mai admonesteze. Nu mai sunt bărbatul căsătorit cu una dintre femeile de pe ringul de dans, dar cine a rămas în locul lui? Înconjurat de cunoscuți, cu unul mai mult decât aș fi vrut, plec cu ea către niciunde și nicicând. Voința mea, un fulg de nea ce s-a topit  pe buzele ei zeflemitoare. Dumnezeule, în sfârșit, se întâmplă ceva în viața mea! Trăiesc, sânge și limfă aleargă în venele mele, inima-mi bate ca un clopot de biserică. Trăiesc! Trăiesc!

Ieșim din restaurant și intrăm într-un vis.

În ființa mea s-a produs un cutremur, îi resimt magnitudinea, revolta înfierbântată, clocotul… Calc pe nori și pe principii. Un câmp minat. Îi strâng mâna mică și caldă, îi sărut podul palmei. Pletele ei lungi îmi mângâie brațul, fiecare atingere este o dezmierdare tulburătoare. O nălucă erotică fără nume!

Suntem pe plajă.

Luna pe jumătate înecată în mare își oglindește argintul în părul fetei cu licurici pe tâmple și heruvimi în păr.

Fata își întoarce capul către mine și-mi spune:

-Vrei să-ți zdruncin puțin viața?

Râde.

–Spune, vrei?

Nu o interesează aprobarea mea, știe că poate să facă ce vrea cu mine. De ce mă întreabă? Sunt aici mai mult decât am fost vreodată-n altă parte.

-Mai mult de atât? Oh, Doamne…
Simt nisip în pantofi, un dulce disconfort îmi amintește că totul este real. Cu atât mai bine, nu este nevoie să mă ciupesc, am fost caraghios suficient. Adulmec aroma fragedă a corpului ei cu fiecare por, toate simțurile mele sunt în alertă, în contrast cu mintea mea incapabilă să formuleze un gând deslușit. Mă uit la ea fără a spune nimic, cuvintele refuză pur și simplu să mi se închege pe buze. Erotismul ei m-a făcut mormânt de tăcere, doar prosternare, doar admirație. Ce înfrângere frumoasă!

Mi-am depus tăcerea, ofrandă, pe buzele ei.

Ce naiba mi se întâmplă? Am băut prea mult whiskey și fata asta este o sirenă care mă ademenește în mare? Și dacă voi muri în ea, aș putea să mor de mai multe ori? Nimic altceva nu ar avea mai mult sens!

Își aprinde o țigară, și-mi suflă fumul direct în față. Degetele îi tremură ușor.

Sirena mea este stânjenită și încearcă să ascundă asta! O duioșie neînchipuită îmi sparge pieptul. Îi mângâi linia gâtului cu buricele degetelor, pierzându-mă în ochii ei ce strălucesc în noapte mai puternic decât orice astru.

Mirose îmbătător a vanilie și-a fum de țigară.

Îi zâmbesc.

Felul în care se uită la mine mă face să-mi pierd echilibrul, o senzație de o insuportabilă concupiscență. Fără niciun cuvânt, îi iau capul în mâini și-o sărut cu sete. Cine dracu’ sunt? Cine mi-a luat locul cu atâta determinare? Poate că n-am fost eu niciodată? Sunt într-un vis sau abia acum m-am trezit din el?

Un sărut nesfârșit cu fata plămădită din dorințe ascunse sub preșul de iluzii.

Îi sorb polenul de pe buze și mă adâncesc în gura ei. O respir. Alt cutremur.

-Cine ești tu? Cine ești?… îi șoptesc printre săruturi.

Fata trage o gură din țigară și-mi suflă fumul în față, teatral, fără să-mi răspundă. Se joacă. O pisică, își amețește victima, o lasă să creadă că mai are o șansă atunci când nu are niciuna.

Îi iau țigara din mână și-o arunc în apa ce ne ajunge la picioare, cu un gest care, dacă nu era romantic, ar fi ajuns imediat penibil.

Își pironește privirea în ochii mei uimiți, voalați de dorință. Îndrăzneață, își alunecă mâna sub cămașa mea, atingându-mi pieptul în care mi s-au cuibărit nuferi.

-Hai în apă!… râde și-și aruncă părul răvășit de mâinile mele, pe spate… Hai să fugim, după ce fugim ne înecăm, sau invers!

Fata râde hohotitor și aleargă către marea învolburată, neagră precum catranul și la fel de caldă. Rapsodia mării, recviemul gândirii mele…

O urmez ca un sclav care nu are nevoie de lanțuri. Îmi meșteresc cătușele singur, doar să fiu ferecat de ea pe vecie. Intrăm în apă, amândoi îmbrăcați, mă las dus de ea, sensul existenței mele este acum chemarea ei amuzată, nebună. Intru în apă, în costum, încălțat, iar ea, în rochița ei roșie cu bretele. Își scoate sandalele din picioare, azvârlindu-le pe mal cu un chiot. Fac același lucru cu pantofii mei și cu sacoul, rămân cu picioarele goale înfipte în nisip și-ntr-o realitate orgasmică. Ținându-ne de mâini, ne îndreptăm către larg. Nu îmi pot lua ochii de la sânii ei deveniți acut vizibili datorită brizei reci ce ne învăluie acum coapsele.

Chicotește:

-Vreau mai adânc, îmi spune. Ești cu mine, vezi? Nu mai există nimic în afara mea… spune ea ca și cum și-ar fi dorit să mă subjuge mai mult decât eram. Imposibil.

… Și nimeni, adaug în gând.

Mă uit către restaurantul din care se mai aude vag muzică. Carina…

Trecut și prezent.

Îmi zâmbește.

Îmi pierd capul de tot, o trag către mine și-i lipesc pieptul de al meu. Îi ridic bărbia, îi sărut în neștire părul, ochii și buzele alea care se amuză puțin disprețuitor de mine. Buzele ei au gust de căpșuni, textură de catifea și eu mă pierd pe ele. Mă regăsesc pe limba ei insinuantă. Tresar. Gândurile mi se dizolvă, vreau să posed această ființă mitică, să pătrund în ea și să nu o mai las vreodată, să mă prind de ea și să fie mai mult a mea decât a ei. Să îmi contureze numele cu buzele ei, să își deschidă sexualitatea pentru mine. Floarea mea de colț.

Gândul că aș putea să nu o mai văd, deși nu pare să vrea să plece, îmi trimite frici de gheață în vintre. Cu o mână în părul ei, îi trag capul aproape de pieptul meu. Îi ridic rochița udă și-i cobor chiloții. Nu spune nimic, se uită doar la mine, cu aceeași expresie de nedeslușit.

Mă opresc din căutare.

Ne uităm unul la altul. Vreau să o privesc așa, să mă cheme… să tânjească după atingerea mea, să îmi ceară să pulsez în interiorul coapselor ei.

Valurile mării ne izbesc corpurile înfierbântate.

Aștept.

-Vino…

Chemarea ei.

Un freamăt și-un dor vechi mă întâmpină în adâncimile ei. Pătrund în ea sălbatic, devorându-i buzele de orhidee carnivoră. Climax! Aș putea muri în ea pentru toate păcatele omenirii, și ce moarte ar fi! Își încolăcește picioarele subțiri în jurul mijlocului meu, potrivită-mi mie numai; își trece mâinile prin părul meu. Se abandonează total ritmului meu, fără nicio împotrivire, o delicioasă uitare. Îi mușc ușor lobul urechii. O gust. Chipul ei este transfigurat, părul răvășit îi învăluie chipul într-o dulce decadență.

Șoptește sacadat:

-Să nu mă uiți niciodată…

Mi se desprinde din brațe, neașteptat, lăsându-mă tremurând, erect și solitar ca Sfinxul în lumina lunii. Devine brusc aceeași străină care flirtează cu mine. Clipele de dinainte n-au existat nicicând.

Gura i se arcuiește în același zâmbet superior, glumeț, de mai devreme:

-Destul, îmi spune, vreau să mă lași așa, dornică de mai mult. Vreau să păstrez asta, fă-mi cadou nerăbdarea ta. Vreau să mă gândesc la tine cu golul pe care l-ai lăsat în mine, să freamăt. Nu trebuie să înțelegi, doar să faci ceea ce îți spun…

Îmi vorbește ca și cum aș fi un copil neajutorat. Respir încă necontrolat și doar faptul că se îndepărtase de mine puțin mă înspăimânta, am nevoie de ea așa cum am nevoie de oxigen, deși parcă de oxigen m-aș putea lipsi. Mă stăpânesc cu greu să nu o ridic iar pe mine și să mă pierd în ea ca în ultimul refugiu.

Îi apuc brațele și i le strâng tare.

-Te joci cu mine? Ce te face să crezi că poți face asta?… o întreb pierdut.

-Nu întelegi, nu vreau să banalizez nimic, nu atâta timp cât are legatură cu mine.

Banalizez… am auzit bine? Ce ar putea fi legat de ea și să fie banal în același timp? Nimic!

Nu îi răspund, încerc să-mi liniștesc inima, dar rochia ei lipită de corp, gândul la chiloții ei plutind în vastitatea mării nu mă ajută deloc să-mi recapăt suflul sacadat.

-Cred ca am înotat destul pentru prima noapte, spune ea râzând și porni către mal, despicând valurile.

Abia acum simt mușcătura nopţii. Îmi ridic pantalonii uzi și închid nasturii cu greu. Ieşim amândoi din apă ţinându-ne de mâini, liane încleștate. Încerc să-mi aranjez inutil pantalonii, cămașa, îmi încalț pantofii și pășesc lângă ea, scârţâind pe nisip. Împroșc apă la fiecare pas făcut. Ea arată ca și cum s-ar fi născut din spuma mării ca Afrodita.

Nici măcar nu încearcă să arate prezentabil, își poartă cu naturalețe rochia răvășită acoperită de pletele pe care strălucesc stropi de apă.

Ce continuare ar putea exista după momente ca astea, în care simți că te naști a doua oară? Fata asta mi-a blocat orice iniţiativă masculină şi nu sunt obişnuit să fiu condus în felul acesta de nimeni. În ochii ei m-am văzut pentru prima dată așa cum sunt, nu așa cum am pretins până acum că sunt.

M-a trezit. M-a cutremurat. M-a iubit.

Copila mea tremură uşor în răcoarea nopţii şi, găsindu-mi sacoul aruncat pe nisip, i-l pun pe umeri, ca într-un film previzbil american.

Nu-mi mulțumește, dar îmi surâde candid. Ochii mei refuză să se desprindă de ea, și nu doar ochii, deși sper ca acest detaliu să nu fie atât de vizibil în întunericul străbătut de lămpile din parcarea hotelului.

-Voi lua un taxi, îmi spune.

-Nu vreau să pleci. Rămâi… îi spun decis să o fac parte din viața mea, cumva. Cum să plece de lângă mine? Mă doare fizic ca și cum aș primi un pumn în stomac doar gândindu-mă că se va disipa în noapte, lăsându-mă singur ca un nou-născut.

-Trebuie să plec.

Hohotește ea şi se îndreaptă către primul taximetru parcat pe aleea de la intrarea în hotel.

Alerg după ea.

Nu mai simt apa, nisipul, dar simt că o pierd.

-Nu mă poţi lăsa aşa, iubito, refuz.

Încerc să o sărut dar ea își pune mâinile la gură, râzând.

Râde iar, sirena mea zvăpăiată în al cărei cântec mă pierdusem ca un muritor de rând, ademenit de promisiunea unei eternități în regatul ei. S-a terminat înainte să înceapă? Nuuu, nu vreau!

-Notează-ţi numărul meu de telefon. Grăbeşte-te, domnule, înainte să mă transform în broască râioasă! Verdele nu mă prinde…

Îi cer șoferului o bucată de hârtie și-un creion, probabil că telefonul meu rămăsese în poșeta Carinei. La naiba!

Sirena ia carnetul din mâinile șoferului. Începe să noteze numărul, dar se oprește brusc și-mi spune:

-Ultima cifră te las să o ghiceşti. Ultima cifră sunt eu, redusă la o invenție a unui arab care privea lumea-n unghiuri…

 

Natașa Alina Culea

Cărți scrise:

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat. Iubirea are spini
  • Lupii trecutului. Sofia (în lucru)            natasa alina culea