Month: July 2015

Omul motivat. AdrianStepan

Vrei să te reorientezi profesional? Ți-ai pierdut motivația? Esti confuz și nu știi cum să îți duci la îndeplinire scopul propus? Aici intervin leaderii motivaționali.

adrian stepan

Adrian Stepan (Web developer, Infoprenor, Freelancer, Blogger, Mentor), fondator GoodRead.ro și stepanadrian.ro

Ce este GoodRead.ro?

Îmi place să numesc GoodRead.ro ca o mare familie de iubitori de carte, care e formată din două comunități active: cei care scriu recenzii și articole de interes din lumea cărților și urmăritorii, fanii sau mai bine zis cititorii.

Care este idea care a stat la baza site-ului GoodRead.ro?

Am avut norocul și privilegiul de a cunoaște oameni pasionați de lectură care m-au inspirat. Practic, GoodRead.ro s-a născut din dorința de a oferi un mic birou virtual celor care citesc și vor să împărtășească entuziasmul lecturii. L-am gândit ca pe un loc unde fiecare să poată să spună ce simte, deschis, sincer și autentic ce gândește legat de cartea pe care tocmai a închis-o și a pus-o înapoi în biblioteca personală.

10959839_764599970283665_7022490488370187402_n

Ce crezi că citesc românii? Care sunt statisticile?

Cele mai bune statistici sunt cele oferite chiar de marii retaileri care vând cărți. Dacă ne uităm în top 100 de cărți vândute vom vedea titluri ca Four, Micul prinț, Hoțul de cărți, iar în top 15 vedem chiar 3 titluri din seria Cincizeci de Umbre. În orice caz, am constatat că femeile citesc mai mult ca bărbații și piața de cărți ”pe gustul lor” este în creștere.

Cum este comunitatea GoodRead?

În creștere, curioasă, interactivă și creativă 🙂 Ahh… și le plac mult concursurile. Cred că îi răsfățăm, dar asta nu poate fi decât un lucru bun pentru că îi iubim pe urmăritorii noștri!

Care sunt planurile tale pentru comunitatea GoodRead?

Pe partea de management, unul din scopurile mele cele mai mari (și cel mai greu lucru) e să găsesc oameni valoroși și talentați care doresc să se afirme în poziții de lideri în diverse puncte cheie a GoodRead.ro. Spre exemplu, căutăm oameni pe social media, traducători de articole, responsabil de comunitatea de abonați la newsletter și chiar studenți la jurnalism. Ne extindem, avem 2 side projects la care lucrăm acum, unul pe care îl coordonez eu, și celălalt coordonat de ”Dienele mele talentate”, Diana Neață și Diana Solomon – pentru care sunt foarte recunoscător.

Te-ai gândit să scrii o carte despre autodezvoltare? Ce capitol ar putea cuprinde?

Da, m-am gândit. Am și scris câteva pagini. Titlul ar fi ”Ghidul de buzunar al pionierului în dezvoltare personală”. Nu sunt 100% sigur de titlu, dar îmi place ideea. O să fie un ghid cu 101 de titluri concrete cu pași ce trebuie urmați pentru a-ți depăși limitările și a trece la următorul nivel. Voi scrie despre experiența mea chiar dacă stilul va fi influențat de mentorul meu, Robin Sharma.

Crezi în scriitori buni sau în scriitori care știu să vândă?

Cred că este greu să alergi după cei doi iepuri, ”scriu” și ”vând”. Cred într-adevăr în a oferi  valoare cititorului, cât mai multă valoare, dar marketing-ul și vânzările sunt două lucruri pe care nu cred că scriitorii trebuie să se concentreze. Undeva cred că ar afecta stilul, energia creativă etc. Consider că fiecare trebuie să facă ceea ce știe mai bine. Ești scriitor, scrie cât mai bine, cât mai mult și ia-ți un om de marketing și vânzări care să îți vândă cartea. Evident, nu-ți strică să știi câteva elemente de bază, dar concentrează-ți energia pe a scrie.

De cât timp ești în blogosfera românească? Ce te-a motivat să îți deschizi primul blog?

Am un singur blog, stepanadrian.ro, pe care l-am pornit de ziua mea, în 9 septembrie 2013. Mi-am făcut cadou domeniul și apoi am început să scriu. Motivația inițială a fost ca să exprim ordonat ceea ce cred și simt în legătură cu viața mea, poate chiar un fel de jurnal al evoluției mele. Doream și să fiu remarcat și apreciat. Ulterior, mi-am dat seama că a fost o oarecare naivitate și am cunoscut realitatea: unii mă apreciază, alții mă critică. Astăzi, motivația mea e aceea de a… provoca oamenii și de a-i ajuta să își rezolve problemele.

Câte site-uri administrezi?

În acest moment două: stepanadrian.ro  și  GoodRead.ro. Încerc să mă limitez pentru că timpul e limitat, cu toate că am multe idei, multe postituri lipite peste tot, multe agende umplute.

Este simplu să câștigi bani utilizând internetul? Dă-mi câteva exemple…

Simplu sau nu, depinde de nivelul tău și de câți bani vorbim. Dacă vrei să faci un salariu mediu, e relativ simplu pentru oricine e dispus să muncească și să investească timp și energie. Poți câștiga bani ca freelancer, iar legat de asta intră pe stepanadrian.ro și vei putea descărca un ebook ce l-am scris despre subiectul freelancing. Te va ajuta. Mai poți face bani din afiliere, recomandând și vânzând practic produsele altora, dar aici e un joc de lungă durată pentru că trebuie să construiești o comunitate în jurul unei nișe.

Care este motivația din spatele motivației?

”Motivație” vine de la motive. Nu e nimic abstract, ezoteric sau clișeistic, oricât ar putea părea. Cu alte cuvinte, atunci când vrei să te apuci de o treabă ai câteva motive concrete, raționale și emoționale care declanșează acțiunea. Vrei să obții plăcere sau să eviți durere. Cred că asta este motivația din spatele motivației.

Ce este un mentor? Ce calități ar trebui să aibă?

Un mentor este un om care a trecut deja prin ce treci tu acum și a avut rezultate deosebite, deci de la care merită să înveți. Cred că empatia e cea mai mare calitate a unui mentor – adică să se conecteze la cel pe care-l mentorează. Apoi, mai sunt și răbdarea, abilitatea de a motiva, de a mișca, vitalitatea, să practice ceea ce vorbește că altfel nu are credibilitate – oamenii nu fac ceea ce le spui ci ceea ce le arăți prin propriul model.

Ai un mentor, la rândul tău?

Mentorii mei îi găsesc în cărți, pe social media, dar și în cercul meu de prieteni – vreau doar prieteni de la care am ceva de învățat, deci prieteni care nu se limitează și cresc continuu.

De ce crezi ca a apărut conceptul de lider motivațional?

Nu cred că a apărut pur și simplu ci a existat dintotdeauna. Liderul care nu motivează nu e lider. Evident există lideri mai buni și lideri mai puțin buni, dar exersând, inclusiv abilitatea de lider poate crește și secretul este că toți suntem lideri, indiferent de ce credem acum.

Tot mai multe persoane se orientează către antreprenoriat, care crezi că este cauza?

Pe măsură ce România avansează în capitalism, crește și numărul antreprenorilor. În occident, numărul afacerilor pe cap de locuitor e ceva mai mare decât în România. În 2012, România avea o medie de 4 noi afaceri înregistrate la 1000 de oameni. În același timp, Marea Britanie avea 11. Există o tendință de creștere. Oamenii vor mai mult: mai multă libertate, mai mulți bani, mai multă prosperitate. Totuși, de remarcat este situația Germaniei care are undeva la 1.3 afaceri / 1000 de locuitori și totuși e una dintre cele mai mari puteri economice ale lumii. Important este să vrei să muncești.

Cum reușești să motivezi o persoană care tocmai și-a pierdut jobul?

Faptul că ai fost concediat sau disponibilizat, este un indicator al faptului că nu ești un om suficient de valoros pe piață. Oricât de mult ar durea, dacă vrei să motivezi un om, îi dai adevărul și îi arăți calea. Dacă era mai valoros, sigur era undeva în capul listei de oameni care nu trebuie dați afară pentru că firma are nevoie de ei. Partea bună este că valoarea se poate crește și odată ce faci asta, vei putea ajunge să fii căutat și angajat. Tot legat de motivație, nu cred în motivația de genul ”lasă-mă să te mângâi, să te iau în brațe și să-ți spun că totul va fi bine”, în timp ce știu că omul nu vede adevăratele probleme care au fost cauza pierderii jobului. Avea Jim Rohn o vorbă care zicea așa: ”Motivația nu este totul. Dacă iei un prost și-l motivezi, rezultă un prost motivat”. Practic, poți motiva omul să persevereze în continuare în aceleași greșeli. E ultimul lucru pe care vreau să-l fac, mai ales în afacerea mea.

Ești un promoter al veganismului, nu? Ce te-a determinat să alegi calea asta?

Înainte de a fi vegan am fost vegetarian, iar asta din considerente de sănătate. Pe măsură ce a trecut timpul am observat că lucrurile la nivel mental și emoțional se schimbă. Acea noțiune de ”speciesism”, atât de neguroasă pentru marea majoritate a omenilor, se referă la faptul că omul are dreptul la viața în aceeași măsură în care și un delfin, găină sau câine are. E adevărat că și corpul a început să refuze produsele de origine animală. Unul dintre efectele veganismului este că devii mai empatic și mai conectat la viață, la natură, și respecți tot ceea ce îți oferă.

Am avut aceeași experiență. Mă simt destul de rău dacă mănânc produse rafinate, cu zahăr, nu mai vorbesc de cele animale. Simpla vedere a unei fripturi îmi poate tăia apetitul pentru trei zile. Știu că participi la maratoane? De ce?

Pentru că îmi modelează mintea și trupul. Încă nu am alergat maratoane dar am câteva semimaratoane la activ, primul fiind alergat anul aceasta. Vreau să mă bucur de viață cât mai mult și vreau să cresc. Știu că fără sport nu există creștere și știu că fără durerea autodepășirii barierelor proprii prin sport, nu aș fi fost aici.

Ce planuri de viitor ai?

Să fac ceea ce fac deja zi de zi. Scopul meu este să servesc cât mai mulți oameni ca să obțină ceea ce își doresc și tocmai din acest motiv vreau să mă conectez cu un număr cât mai mare de oameni care au aceleași interese ca și mine. Vreau să cunosc cât mai mulți oameni valoroși. În rest, planurile mele de viitor se rezumă la a-mi dezvolta proiectele la care deja lucrez și să călătoresc cât mai mult ca să obțin cât mai multă inspirație.

Recenzie Marat. Viziunea Elizei

Multumesc, Eliza! Mai jos, fragmentul integral pe blogul Miss E

Hello! I'm Liz!

Încep prin a vă spune că îmi era tare dor de o carte care să mă dea pe spate. Stăteam azi pe bancă în parc cu o prietenă şi discutam despre ultimele cărți citite şi chiar eram dezamagită că nu am mai descoperit nimic drăguț. Pe mine literatura contemporană mă cam lasă rece. Îmi povestise chiar ea zilele trecute despre Nataşa şi azi am rugat-o să îmi împrumute cartea.
Între timp o descoperisem deja pe autoare pe blogul ei personal şi am fost din ce în ce mai curioasă de romanul ei. Recunosc, mi-a plăcut de ea de la prima vedere: o tipă blondă, drăguță, zâmbitoare, dar care mi-a lăsat impresia că ascunde lacrimi dincolo de toate astea, suferințe, lucruri care au transformat-o într-o femeie puternică. Pentru că, numai o femeie puternică îşi poate expune viața în fața altora, şi, mai ales,o asemenea poveste de iubire.
La prima vedere, recunosc…

View original post 318 more words

Romania, cloaca si schimbarea

Traim intr-o Romanie trista, perpetuata de intentii demoralizatoare puse in practica. Nu, nu sunt adepta teoriei conspirationale, dar uita-te in jurul tau:

  • Majoritatea ziarelor sunt o cloaca de scandaluri.
  • Majoritatea televiziunilor sprijina idea de mediocritate, scandal si lipsa crasa de cultura. Se merge pe intimidare, ca un paznic din Bamboo in fata unei domnisoare firave.
  • Pe internet share-uri banale, truisme, barfe de 2 lei: poze cu trandafiri rozi, exces de porumbei, stelute si sclipici, basca un mesaj de toata jena (moartea dlui Intelect in agonii cumplite), insotite de comentarii mumi, frumi, mimi, pupu, asezonate cu  greseli gramaticale dintre cele mai grave si mai picante. Nu ma refer la o virgula razleata, nici la cuvinte mai nastrusnice, ma refer la analfabetism. Multimea adunata pe aceste pagini de internet imi aminteste de multimea care complimenta hainele inexistente ale imparatului despuiat. Si stii ceva? As trece cu vederea si absenta gramaticii, au fost scriitori care nu stiau sa scrie, am citit si Toamna Patriarhului, dar macar sa gasesc profunzime in ideile expuse cu atata generozitate. Sunt atatea site-uri pentru femei scrise din putul gandirii, cu articole de genul “Cum gandeste o femeie adevarata”, ce abunda in etichete fara noima si idei fara continut. Am vazut si critici de carte, unii care scriu recenzii din pura rautate, care nu stiu sa scrie la randul lor, website-uri cu poezii construite ca pentru gradinita, dar prezentate ca pentru liceu…

Ce naiba se intampla? Te-ai intrebat? Si daca sunt, de ce sa ne obisnuim cu ele? Chiar crezi ca nu este loc pentru schimbare? Mahatma Gandhi a fost un singur om si a reusit sa ingenuncheze o natiune foarte puternica, a crezut in ideile lui, s-a ridicat din inertie si a invins credinte si sisteme.

Daca nu exista un interes al celor care intentioneaza sa promoveze incultura, atunci ramane o singura alternativa: suntem prosti? Ii dam dreptate lui Lapusneanu, „Prosti da’ multi?” Eu nu cred asta!

De ce ne uitam la asemenea emisiuni? De ce nu inchidem televizorul si nu citim un roman de C. Petrescu, Marquez, un curs din care putem invata ceva? De ce sa ne pierdem timpul uitandu-ne la viata altora, uitand de viata noastra?

Este viata noastra atat de nemultumitoare ca trebuie sa evadam in a altora care se balacaresc la televizor in ora de maxima audienta? Ce se intampla cu viata ta? Cine o traieste in locul tau?

Foarte multe dintre filmele romanesti propaga idei comuniste, filme triste, peisaje din puscarii, blocuri scorojite, familii disfunctionale… Dar asta este Romania? Eu nu cred! Mai exista o Romanie, aceea in care oamenii vor sa invete, sa creasca, sa traiasca in demnitate, sa se cultive. De ce se asculta in Austria concerte de muzica clasica in liniste? De ce noi ascultam cantece cu versuri agramate pe ritmuri orientale si aruncam seminte pe jos? De ce sa evadam din tara noastra in loc sa o schimbam? Romania este fiecare persoana in parte. Ridica-te si afirma cine esti. Ai nevoie de curaj, dar altfel cum poate fi traita viata?

Emisiunea reflecta gainarii? -Schimba canalul, treci pe National Geographic, Discovery, uita-te la un documentar!

Ziarul musteste in scandaluri, violuri si crime? -Cauta alternative din care ai ce invata! Sunt cursuri de limbi straine pe internet, sunt documentare, sunt carti in varianta pdf, posibilitatile sunt nenumarate.

Nu iti mai pierde timpul, viata trece pe langa tine. Alege mai bine. Intreaba-te:

“ -La ce imi foloseste acum sa vad asta?”

Daca raspunsul este: “-La nimic!”…nu-ti mai pierde timpul.

Invata ceva folositor, plimba-te in natura, fa sport, viziteaza-ti un prieten, viziteaza-ti parintii, fa un bine cuiva, cere iertare daca ai gresit…

Nu mai lasa timpul sa treaca. Timpul trecut nu poate fi inviat, meriti mai mult.

Eu am decis, nu voi accepta asta. Tu?

 

P.S. Nu va deranjati sa-mi inchideti blogul, am backup la el 🙂 Par fragila, dar nu sunt.

 

Natasa Alina Culea - autoare Marat

 

Natașa Alina Culea (autoare)                           

Carti scrise:

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat. Iubirea are spini
  • Lupii trecutului. Sofia

Recenzie “Marat” (IoanaRadu)

Să-mi fie ruşine că am început recenzia asta de atâta timp şi abia acum reuşesc să o public… Mi-am găsit cu greu cuvintele pentru că o parte din mine a rezonat cu experienţa personajului principal. Şi poate multe alte persoane.

„Nu există nebunie mai mare decât să ignori ceea ce simţi.”

Marat a fost omul pe care l-a cunoscut la 20 şi ceva de ani şi pe care l-a iubit, în adâncul sufletului, pentru mult prea mult timp – o viaţă. Deşi la vremea respectivă era într-o relaţie, a avut puterea de a respinge ceea ce simţea, subit, pentru altcineva. A avut curajul de a-şi suprima dorinţele şi sentimentele, chiar dacă nu puteau fi comparate cu nimic din ceea ce simţise până atunci. Şi toate astea pe motivul moralităţii. Cum să-l privească în ochi pe omul cu care împărţea aceeaşi casă? Cum să-i spună că… s-a îndrăgostit? Cum să-i explice că în sufletul ei n-a fost niciodată o asemenea furtună? E inuman, dar adevărat.

Eu aş fi fost mai egoistă de atât şi aş fi ieşit din relaţie gândindu-mă că i-aş fi făcut şi lui un bine, că poate altcineva ar fi avut şansa de a se îndrăgosti de el aşa cum eu m-am îndrăgostit subit de altcineva. Dar eu nu sunt Alina. Ea a ales să stea alături de el, chiar dacă sufletul îi era în altă parte. A ales să nu distrugă idealurile şi visele omului de lângă ea, cel care visa să se căsătorească şi să o iubească pentru tot restul zilelor. Un roman dulce-amărui, un roman al unei poveşti despre forţa de a merge mai departe şi de a ignora uraganul care se dezlănţuie în suflet pentru… altcineva.

„… am fost îndeajuns de norocoasă cât să întâlnesc un bărbat extraordinar şi suficient de nesăbuită pentru a pleca de lângă el, condamnându-mă singură la o viaţă de regrete.” pag 73

Continuare…

Preluat din site-ul IoanaRadu.com

Adevărurile lui Pascal

Conversație cu Pascal Nour. Cine este? Vă dau un indiciu, cineva care scrie foarte mișto. Vai, m-am exprimat precum Mircea Cărtărescu, iertare. Revenind la Pascal, mi-a trebuit ceva timp să trec peste Tourette-ul lui verbal în ușurința exprimării precum: vagin, felație, curcubeu, (pentru cunoscători), vagin, vagin, etc… și să ajung la exprimarea lui interioară.

„Învăţ să îmi controlez emoţiile şi să fug departe de cele care îmi fut pozitivismul în cele mai îndoielnice poziţii sexuale sau prin tot felul de locuri dosnice şi infecte” (Pascal Nour)

cristian pascal nour

Ce ai scris până acum, Pascal?

Am scris nenumărate scrisori de amor, câteva cu final fericit, altele cu finalizare ulterioară, una dintre ele, cea mai recentă, încă fără răspuns. Am scris câteva nuvele fantastice în tinerețe și, dat fiind faptul că au fost apreciate de puținii oameni care au avut ocazia să le citească, am început să cred cu tărie că mă pricep la scris. Mă înșelam dar m-am convins de asta destul de târziu. De atunci am tot scris. Jurnale, însemnări, poezii, povești scurte sau lungi, tentative de nuvele, tentative de scenarii de teatru sau film, articole în ziare și reviste, absolut tot ce simțeam, trăiam sau îmi imaginam. Aproape am terminat chiar și două romane, dar le-am abandonat între timp. De curând l-am abandonat și pe al treilea. Există totuși și texte care au supraviețuit.

De ce scrii?

Scriu pentru că nu pot să dorm, scriu pentru că sunt un visător fără pereche, scriu pentru că îmi place, scriu pentru actul în sine, fără să urmăresc neapărat un fir epic sau o anume finalitate. Scriu cu drag chiar dacă majoritatea textelor sfârșesc în recycle bin sau într-un sac menajer de 40 l.

Ce crezi despre cărțile care se citesc acum, în România?

Habar nu am ce cărți se citesc în România. Îmi plac cărțile pe care le citesc eu cu drag pana la capăt, îmi plac sau îmi displac cărțile pe care le citesc apropiații mei. Îmi plac oamenii pe care ii văd citind, fie că îl citesc pe Cioran, fie că o citesc pe Sandra Brown.

Ce carte ți-a schimbat viața?

Jules Verne – Pilotul de pe Dunăre este cartea care m-a învățat să citesc iar acest lucru cred că mi-a schimbat viața.

Am notat. Crezi că este o condiție vitală ca un scriitor să aibă o experiență bogată de viață?

Pentru un scriitor, singura condiție vitală este să scrie. Fie că scrie despre ce a trăit sau trăiește, fie că se inspiră din viețile altora, fie că doar are o imaginație foarte bogată.

Cum definești frustrarea intelectuală contemporană?

Mă întrebi dacă mă doare să văd ca alții, mult mai proști decât mine, au o mulțime de realizări, în timp ce eu mă tăvălesc în mizeria eșecului? E ok, mă consolez cu faptul că sunt sexy.

Ăăă nu mă refeream la asta, dar ma bucur că ai menționat o realitate cam tâmpă. Știi ceva? România chiar are nevoie de scriitori sexy :)) Un citat care vorbește despre tine…?

„E posibil oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit? Dar ce importanţă au necazurile şi nenorocirile mele dacă sunt în stare să fiu fericit? Ştiţi, nu înţeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac şi să nu fie fericit că-l vede? Să stea de vorbă cu un om şi să nu fie fericit că-l iubeşte? Există atâtea lucruri minunate pe care le întâlneşti la fiecare pas şi pe care până şi omul cel mai decăzut le găseşte minunate!”

Câte cărți vrei să scrii, Pascal?

În momentul acesta îmi doresc să scriu doar una, una și bună. O carte pentru care să se lupte editurile, o carte care să fie transformată apoi intr-un film, un film care să fie premiat apoi la Cannes, toate acestea, bineînțeles, post-mortem.

Cred că am visat în același timp, să nu ne trezească nimeni! Mai puțin partea cu post-mortem, nu aș putea să mă bucur de critici. Dacă ai putea alege, unde ai vrea să trăiești, unde te-ar inspira să scrii?

Tijuana sau Buenos Aires.

Despre ce adori să scrii, pur și simplu?

Ador să scriu despre mine. Sunt cel mai interesant om pe care l-am cunoscut până acum.

Punctăm sinceritatea și mergem mai departe. P.S. Dacă ești interesant? Mark my words: totally! Scrierile tale se concentrează în jurul erotismului. De ce?

Nu stiu dacă scrierile mele se concentrează neapărat în jurul erotismului, dar sexualitatea mea, pe care, slavă cerului, o redescopăr sau o reinventez aproape în fiecare zi, a fost, este si va fi mereu un aspect foarte important al vieții mele. Noaptea trecuta am visat că am făcut sex cu mine, cel de acum 16 ani. Cum aș putea să nu scriu despre asta?

Hmm… poate imi spui mai multe in urmatoarea sedinta 🙂 Vorbește-mi despre temerile tale, ce formă au, ce culoare…?

Credeam că mi-e frică de păsări, de zilele de marți și vineri 13, de înălțime, de clovni, de oameni și de alte câteva mărunțișuri, dar am constatat recent că singura mea teamă reală este că mă plictisesc din ce în ce mai tare de viață, iar această teamă are forma unui pumnal si culoarea unei supradoze de antidepresive.

Ce te fascinează la o femeie? Dar la un bărbat?

Femeile mă fascinează, e adevărat, dar nu pot să generalizez. Fiecare are ceva al ei, ceva care mă înnebunește într-un fel sau altul. Cel mai recent am fost fascinat de perspicacitatea unei femei. Cat despre bărbați, în afară de câteva cazuri izolate, eu sunt singurul bărbat pe care îl găsesc cu adevărat fascinant.

Dacă ar fi un aprozar în care s-ar vinde fericire, cum l-ai aborda, cât ai cumpăra?

Nu cred că fericirea se va vinde vreodată intr-un aprozar. Mai degrabă într-o patiserie/cofetărie, cu o femeie frumoasă după tejghea. Nu văd fericirea altfel decât în compania unei femei. Aș aborda-o cu „un ecler și o negresă la pachet, te rog”, dar la final aș pleca doar cu ea, cu femeia.

Majoritatea ar cere doar o savarină… vezi, asta înseamnă să fii scriitor 🙂 Unde îți găsești inspirația? Ți-e teamă de o zi în care nu ai mai avea inspirație?

Inspirația este amanta perfectă. O caut și o găsesc doar atunci cand ne dorim amândoi asta.

Dacă ziua de mâine n-ar mai exista, ce ai face astăzi?

Ziua de mâine este mereu o incertitudine, așa că azi nu fac ceva ce mi-am propus ieri.

Ești autentic?

Sunt autentic în măsura în care imitatorii mei îmi dau voie să fiu.

O să contactezi imitatorii tăi să îmi citească articolul despre autenticitate și să te lase în pace. Ce ringtone ai la telefon?

Urăsc să vorbesc la telefon așa că am un ringtone foarte enervant, atât de enervant încât să-mi amintească de fiecare dată când îl aud că urmează să fac un lucru pe care îl urăsc.

O încheiere?

Să fie pace!

 

Aceasta a fost conversația cu Pascal, mușcătoare și sinceră. Vreți să citiți ce scrie?

Vă invit pe blogul lui.

 

Cu drag,

Natașa

Cum se desparte un barbat de tine?!

Ador subiectul asta! : ))))

… dar, contrar titlului, barbatii nu prea se despart. Vor evita pe cat posibil sa spuna unei femei:

-Uite ce e, nu imi mai doresc o relatie cu tine.

Vor face aproape orice (serios, orice), pentru a evita confruntarea cu tine.

Asa stand lucrurile, cum reusesc barbatii sa nu mai fie intr-o relatie?

Cazul 1. Se va desparti de tine pe varful picioarelor, azi intarzie la intalnire, maine poate sta doar o ora, poimaine nu mai vine deloc. In tot acest timp, el spera ca tu sa te saturi si sa renunti la el.

Cazul 2 sau cazul dramatic. Dispare pur si simplu, ca cei de la stiri, se duc sa cumpere un pachet de tigari si nu se mai intorc. Daca ti s-a intamplat asta, te rog, te rog, nu te duce la Politie, la ProTv sau la morga doar ca sa afli adevarul evident.

Cazul 3. Trimite un e-mail, un sms,  o vorba printr-un prieten :)) Ai grija la autocorect! baldspot Parerea mea? Barbatii se despart de tine cand nu mai sunt indragostiti. Stiu, nu suna bine, dar tie nu ti s-a intamplat sa iti treaca amorul? There, there, nobody said life would be easy, at least not me…

De ce evita un barbat confruntarea directa?

  1. Pentru ca noi plangem! Stiti si voi, barbatii nu plang precum femeile. Pentru  ei, a plange este un adevarat dezastru tocmai pentru ca ei plang rar. Se simte mizerabil cand plangi (asta daca nu esti o adevarata stropitoare si déjà stie ca plangi din orice; nu mai plange sau iti pierzi sansa de a-l face sa se simta vinovat pentru tot restul vietii). Barbatii sunt diferiti de femei, orice ati spune.  O femeie plange si daca i se duce firul de la ciorap, daca stilista i-a taiat bretonul cu o jumatate de cm mai mult, daca parfumul preferat nu se mai fabrica… you got the point.       elitedaily_cryingwoman1
  2. Pentru ca cerem explicatii! Explicatii, pe care ei nu vor sa le dea. Cum ar fi daca un barbat ar spune sincer:  – Stii, as vrea sa fac sex cu multe femei asa ca… uite-ma cum plec!  Ai zice ca este un ticalos, nu? Si ai plange iar!!! Cine vrea sa se simta ca un ticalos? Vezi tu, este nevoit sa minta, o face pentru tine.  but-why-i-need-to-know-why
  3. Pentru ca nu vei fi de acord cu despartirea! Asta chiar nu suna logic, nu? El nu vrea sa se simta vinovat, iar tu vei incerca sa faci exact asta. Oricat de greu ti-ar veni sa crezi, el stie, dap, chiar a gandit atat de departe. Si o sa plangi iar!!!!   overly-attached-gf-breakup

OK, sa zicem ca nu a functionat niciuna dintre variantele diplomate, descrise mai sus, de evitare a confruntarii, sa vedem ce va spune un barbat la ananghie:  

-Haide sa ne dam putin spatiu (nu este creativa ideea, dar foarte populara)

-Meriti pe cineva mai bun decat mine (by far, the ugliest)

-Nu esti tu problema, sunt eu (sigur, n-am zis ca problema nu poate fi o alta persoana) notes -Ma concentrez pe cariera mea profesionala img-thing -Putem ramane prieteni.      What??! FUCK you!! and …FUCK off!hihB9

Asadar cum vrei sa se desparta un barbat de tine? Printr-un adevar brutal sau o minciuna ambalata simpatic? – Eu inca oscilez…

P.S. Pentru mai multe exemple, citeste prima mea carte, Natasa, barbatii si psihanalistul 

– Sunt chiar mai multe exemple decat as fi vrut :)))

Natasa Alina Culea - autor

    Natașa Alina Culea (autoare)

    Cărți:

Ce-mi mai spun non veganii

Auzind ca nu mai consum carne de 4 ani, am tot intampinat diverse intrebari, ba chiar acuze. Uneori ma amuz, alteori ma infurii, dar astazi am decis sa le colectionez si sa vi le expun. Un lucru este clar, voi incuraja mereu lumea catre veganism/vegetarianism, catre abordarea vietii prin prisma constiintei, eticii si iubirii. Acum, sa auzim perlele:

  • Scrie in Biblie ca trebuie sa mancam carne. Da, adevarat, in Biblie scrie clar. Una dintre porunci: “Sa nu ucizi!” Scriptura: “…toata iarba  ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra.” (Facerea, 1:29)
  • Ar trebui sa mancam animale pentru ca si animalele mananca alte animale – Animalele isi fac nevoile in public, se miros in fund unul pe celalalt… Facem si noi asta? After you! Vestea proasta nr. 2 este ca… noi NU suntem animale!
  • Ce rost mai au animalele daca nu le mancam? Serios? Adica acel animal s-a nascut, a mancat, a respirat, a trait… doar ca sa se aseze cuminte in farfurie, unde tu, fiinta luminata care esti – i-ai implinit singurul scop in viata?!
  • Si tu omori plante! Sincer, as rade la asta, daca nu ar fi asa de dramatic ILOGIC! Oamenii si animalele simt suferinta datorita sistemului nervos central. Mai este cazul sa explic faptul ca un castravete n-are sistem nervos central?
  • Stramosii nostri au mancat mereu carne! Gresit, in cea mai mare parte a istoriei umane, stramosii nostri au mancat cerereale si legume. Dar sa presupunem prin absurd ca ar fi asa, tot ei traiau in pestera, o luam intr-acolo?!
  • Nu am suficiente proteine! Nope, ai suficiente proteine. Exemple: linte, mazare, fasole, nuci, soia, painea din cereale integrale, ciuperci etc. Ce nu ai aici? –Da, colesterol! Colesterolul este de provenienta exclusiv animala. Exista body-builderi care sunt total vegani, cauta-i pe net.
  • Sunt o singura persoana, nu pot face o diferenta in lume. Esti o persoana care poate si face diferenta in lume, cu fiecare decizie pe care o ia. M. Gandhi a fost o singura persoana, Martin Luther King a fost o singura persoana…
  • Daca incetez sa mananc de astazi carne, ce se va intampla cu toate fermele de animale? OK, asta nu este logic, ce probabilitate ar fi ca toti oamenii sa decida in aceeasi zi ca nu vor mai consuma carne? Va exista o selectie treptata, atata tot.
  • Eu ajut oamenii, nu animalele. Si eu sunt tot un om si, sincer, nu ma ajuti deloc.
  • Dar carnea este atat de buna la gust! Sunt foarte multe mancaruri delicioase fara carne. Refuz sa cred ca iti reduci placerea doar la mancare. Atunci cand mancarea este o placere atat de mare, poate ar trebui sa ne gandim daca nu cumva ne lipsesc alte placeri ale vietii si ne refugiem in mancare ca o compensatie. Asta da de gandit…
  • Doctorii mi-au recomandat consumul de carne. Da, doctorii care nu au citit, nu s-au informat suficient in domeniu. Doar daca este doctor, asta nu inseamna ca trebuie sa iei cuvantul lui ca pe o lege. Exista la ora aceasta spitale, institutii cu medici care trateaza diverse boli, doar cu dieta vegana. Un doctor de la noi, care recomanda vegetarianismul, Virgiliu Stroescu:

  • Daca nu trebuia sa mancam animale, de ce avem canini? Compari tu dentitia ta cu cea a unui pradator? Sau unghiile tale cu ghearele unui tigru? Dantura umana este mult mai asemanatoare ierbivorelor.

teeth

  • Mancarea vegana este mai scumpa. Corect, daca mananci quinoa, seminte de chia si alte produse importate de peste mari si tari. Ce spui de cartofi, mazare, ceapa, orez, varza etc.?
  • Chiar exista o persoana care a spus, citez: “Stiu eu un vegan care a murit”. Si aceasta persoana se inmulteste (seria „Și veganii mor câteodată”)

hqdefault

  • Am incercat sa fiu vegetarian/vegan o perioada de timp si nu m-am simtit bine. Da, te cred. Sa fii sanatos tine de ceea ce mananci, de cata apa bei (hidratare), ceea ce gandesti, de cata miscare faci, de aerul pe care il respiri etc.  Nu pot sa stau langa tine sa vad ce ai mancat si care este modul tau de viata, dar stii ca este doar o scuza. P.S. Cand scriu hidratare, ma gandesc la apa, ceaiuri, sucuri naturale, nu ma refer la alcool, da?! Alcoolul deshidrateaza!

Daca pe tine te-ar tine cineva intr-o cusca, te-ar hrani artificial, te-ar insemina artificial si te-ar macelari apoi, sa stii ca as face acelasi lucru si pentru tine, as refuza ca tu sa treci prin asta. Enough said!

In mod normal, accept opiniile altora. Caz de opinie: eu iti spun ca prefer un mar rosu, iar tu imi zici ca preferi un mar verde. Cand iei viata unei fiinte, nu mai este vorba de preferinta, sper ca m-am exprimat destul de clar.

Nu intamplator, in ambele romane pe care le-am scris, personajul principal este vegan sau vegetarian (Natasa este vegetariana in romanul “Natasa, barbatii si psihanalistul”, iar Alina, personajul personajul principal din romanul “Marat”, este vegana.

Nu trebuie sa ma crezi pe cuvant, informeaza-te! Internetul abunda in resurse, de ce sa nu il folosim pentru a crea o lume mai buna?

Notă: Iau vitamina B12 ca supliment alimentar și încurajez toți veganii și vegetarienii să facă asta.

Mimi Kirk -74 de ani (vegana)

MimiKirk

Annette Larkins – 71 de ani (vegana)

398034_10200446593830040_2058679701_n

Jared Leto – 43 de ani, poate cel mai faimos vegan convins  http://www.examiner.com/article/jared-leto-41-credits-vegan-diet-for-age-defying-good-looks

jared_leto_Hop si eu, 34 de ani (OK, 35 in octombrie :))

Natasa Alina Culea - autoare MaratHaide sa traim frumos, vrei? Te astept cu comentarii.

____________________________________

Istorie, vegetarieni/vegani celebri (urmati linkul)

http://havearawlifestyle.blogspot.com/2011/07/veganivegetarieni-de-lungul-istoriei.html

____________________________________

Natașa Alina Culea – autoare

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopți la Monaco

cropped-natasa-alina-culea-carti.jpg

Cuvinte roșii și negre

Puncte și de la capete,

În spatele cuvintelor, Oameni;

Sub zambete, rugi;

Pe buze, așteptare;

Deasupra lacrimilor, ochi.

Două vieți,

Paralele ce visează să se atingă

În palmele unei scoici

Binecuvântate de luna plină,

Sărutată de valuri,

Iubită pe linia orizontului;

Întrebată de o meduză:

-A meritat perla, suferința ta?

-Biată meduză, sunt ocupată cu starea de grație,

Întreba-mă niciodată despre suferință, unicorni și alte iluzii.

Am desenat spini și trandafiri,

Sirene roșii și cuvinte negre…

Distanța dintre două furnici îmbrățișate,

Atât a mai rămas,

Până la ziua în care voi lipi aripi fluturilor.

 

 

(versuri, natasa alina culea)

Conversatie cu Darie Ducan

Să îi cunoaștem pe cei care scriu, pe cei care mâine, peste un an sau trei, vor fi reprezentanții literaturii românești, o literatură în continuă transformare (în ciuda eforturilor unora de a rămâne ermetică). Să îl cunoaștem pe Darie.

foto Darie Ducan

Cine ești?

Darie Ducan, în etate de 27 de ani, autor de cărți și de umbră. Cred că sunt în primul rând un om care observă. M-aș defini prin asta.

De ce scrii? Pentru cine scrii?

Scriu pentru că am ceva de spus și cred foarte tare în vocația mea. Pentru cine scriu ? E o problemă complicată. În niciun caz pentru succes, ba chiar aș spune că am luat-o pe un drum invers, nerespectând rețeta succesului, previzibilă și banală, neexcitantă. Scriu pentru mine dar mai ales pentru un adevăr care e dincolo de mine. Nu vreau să folosesc vorbe mari, dar nici să le ocolesc din academism. Scriu pentru un adevăr care e al meu și pe care îl sabotez eu însumi, prin concepția mea critică, pentru a-l face valid.

Câte cărți ai publicat? Ai publicat și în franceză?

Nu mai știu exact, vreo 20. În franceză va apărea nu peste foarte mult timp o carte de poezii.

De ce Parisul?

Pentru că nicăieri nu te poți rata mai frumos decât aici, spre deosebire de succesul enorm și bombastic pe care îl poți avea în țară.

Diferențe de mentalitate între români și francezi?

Românii și francezii sunt la fel. Ce îi deosebește e aderența la mască. Fiecare are alt mod de a-și instrumentaliza raporturile cu ceilalți. Dar aceasta e o chestiune de câtime, de umoare, de gestică a amănuntului. Totuși, pe mine sutimile astea mă impresionează. Dacă mâine mi-ar da cineva un milion de euro m-aș bucura, dar asta nu mi-ar modifica viața prea tare. În schimb, dacă mi-ar da un milion de euro fără un cent, mi-ar crea o problemă. Nu aș dormi nopțile întrebându-mă de ce fără un cent. Foarte românesc acest cartezianism, asta ca să nu ocolesc prea mult întrebarea ta. Cu toate că mi-aș dori bucuria mai mult decât problematica.

Conexiunea francezilor cu literatura?

Ca peste tot, globalizare, junk food tipărit și rar oameni care să citească literatură valoroasă. Oricum, există o politică literară extraordinară în Franța. Noi, din păcate, nu am știut să conservăm distribuția de carte care a existat pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, și care a fost extraordinară, prin lanțuri de librării cartea ajungea până și în orașele cele mai mici. Acum sunt orașe de 30 de mii de locuitori (Târnăveni, orașul unde m-am născut, de exemplu) care nu au nici măcar o librărie. Și niciun intelectual nu protestează în fața acestui fapt. Una e că se tipărea cenzurat și alta e distribuția. Distribuția a fost extraordinară. Pe de o parte, nu am știut să conservăm asta,  iar pe de altă parte s-a distrus deliberat pentru monopolul câtorva umaniști remarcabili. Conservarea literaturii e, în Franța, un fapt de tradiție neabandonat de la Voltaire încoace, și trecând prin Hugo, mă refer la acțiunile lor publice, de această dată. Literatura contemporană există și în ce pare clasicizat de multe ori. Pentru că mereu sunt stimulate relecturi, discuții, mereu apar cărți și studii critice care pun în circulație și într-o nouă viziune autori vechi. Prăpastia nu e așa mare ca la noi între mort și viu. E o concepție imbecilă despre literatură a o împărți în vie și moartă. Vine dinspre generaționismul stupid, imatur. Tot ce s-a scris e viu, nu neapărat valoros, dar viu este. Iar Franța e principala dovadă. Latențele, uitările temporare sunt absolut necesare. Ele revalorizează, ele imunizează ca nimic altceva.  La vreo 15 de ani după ce a murit, Goethe părea un autor uitat. Literatura contemporană are un segment al ei destul de bine definit și previzibil. Patrick Modiano, prozatorul recompensat cu Nobel pentru literatură, e un autor  foarte bun și onest, dar nu e un prozator nici măcar cât media pe care o avea literatura Franței acum 50 de ani. E însă citit și întreține un fel de mediu. Cred că prin raportarea la el s-ar sintetiza cel mai bine conexiunea francezilor la literatură. Deși premiul Nobel e politică și e acordat de un juriu extern, de data aceasta a găsit o reprezentare plauzibilă a geografiei personale, să zicem.

Ce citești? De ce citești?

Istorie, critică, politică, lingvistică, eseu, teatru, poezie. Citesc ca să îmi hrănesc realismul și să nu cad pradă iluziilor, înregimentărilor.

Spune-mi câteva cuvinte despre cărțile următoare: Adulter, Moromeții, Roșu și negru, Frații Karamazov, De ce iubim femeile, Micul prinț…

Prefer Roșu și negru. E un roman fundamental. Restul sunt cărți bune, chiar capodopere unele. Dar  Roșu și negru e pur și simplu o minunăție. Un roman fără egal.

Cum ai descrie poezia? Dar poezia scrisă de tine?

Nu am cum să descriu poezia. Nu risc chestiuni atât de intime nici măcar cu mine însumi, darămite într-un interviu. E genul de imponderabilă despre care, dacă o practici, preferi să nu vorbești. Poezia mea ?  Vedeșicredele, Poezii.Vectori, volumul I, publicat. Volumele II –III, în lucru. Atât.

Ce crezi despre viitorul poeziei?

Nu pot fi decât optimist. Poezia e generată de o resursă care se reformează și reformulează fără oprire. Aș dori să îi moară calofilia exagerată, falșii apostoli, rândunelele de facebook ale contrafacerii ei. Poezia, însă, e o constantă. Nu a lipsit nicicând. A fost mereu un catalizator eficace al omului. Chiar și atunci când nu s-a știut. Și omul și-a părut rezistent prin minune.

Ce alte genuri literare ai abordat în scrierile tale?

Teatru, critică literară, eseu, traduceri.

Ce planuri de viitor ai? Profesional, personal…

Nu am niciun plan decât acela de a-mi scrie cărțile. În rest, sunt deschis ca un aeroport : primesc de la viață și încerc să îi ofer.

Ce crezi despre literatura contemporană din Romania? Dar despre editurile românești?

Cred că în România avem o literatură destul de bună față de media altor țări. Dacă nu ne-am mânca între noi și nu am cădea pradă falselor iluzii și ideologizărilor, adică dacă ne-am vedea pur și simplu de scris fiecare, am fi cu adevărat extraordinari. Deși cărți mari apar extrem de rar, media e a cărților totuși bune. Despre edituri nu cred nimic.

Fă-mi o mărturisire, una pentru care cineva ți-ar da unfriend pe Facebook, sau chiar block.

Toți facem astfel de lucruri, uneori le regretăm. Gândim cu voce tare, altfel spus. Facebook e parte din teatralitatea timpului nostru. Nouă ne pare că e despre libertate, dar de fapt e despre Brecht, adică despre simularea ei, păcălindu-te cu o anumită candoare. Ca în Micul Prinț, că tot te-ai referit la el…o mărturisire : butonul unfollow e o minune, e o mare invenție pentru a nu ne da în cap unii altora, ar trebui pus pe steag la cum arată lumea literară acum. E și o ipocrizie acolo dar în spatele ei e ideologia care lucrează. Unfollow e o invenție socială integratoare, paradoxal, precum jobenul purtat pe caniculă.

Îți lipsește România? Ce nu îți lipseste referitor la Romania?

Îmi lipsește. Dar, în egală măsură, o și am cu mine. O am în minte cu mine mereu. Și în suflet. Uneori îl citesc pe Cantemir pe malul Senei și râd. E mare nevoie să recitim tot și cu forțe proaspete. Fără preconcepții, cu o judecată dreaptă. Asta înseamnă generație. Nu liste și alte prostii. Visez Bucureștiul, îmi e dor de el, îl divinizez. E un oraș formidabil. Parisul e minunat, dar e perfect. Bucureștiul are geniul imperfecțiunii, care îl și salvează.

Ce-ai face astăzi dacă nu ți-ar fi teamă de nimic? Dar mâine?

Nu mi-e teamă de nimic, decât de Dumnezeu. Și el e departe de casă.

Mult success! (inutilă urarea, oricum vei avea)

Succesul e relativ. Viață să fie și minte întreagă.

Blogul lui Darie 

ducandarie@yahoo.fr

Natasa, barbatii si psihanalistul. Recenzie Literatura pe Tocuri

Mi-am inceput ziua cu o noua recenzie bulversanta, aparuta pe site-ul Literatura pe Tocuri. Da, ma simt goala. Cea care a scris recenzia, Tyna, a patruns foarte usor in esenta cartii, descoperindu-i adancimile, tainele pe care credeam ca le voi pastra, cumva, pentru mine, macar partial. Asadar, va invit sa lecturati recenzia primei mele carti „Natasa, barbatii si psihanalistul”, marca Literatura pe Tocuri.

-Multumesc Tyna, Oliviana, Mili!

Puteti citi recenzia aici.

 

(cartea „Natasa, barbatii si psihanalistul” – roman chick lit – recenzie)

Esti autentic?

Pe internet in mod special, dar si in viata de zi cu zi, toata lumea vrea sa „dea bine”.  De ce? Pentru ca ne este teama ca daca ne-am arata exact asa cum suntem, n-o sa ne placa nimeni. Cum putem cere altcuiva sa ne placa daca noi nu ne placem, daca noi nici macar nu stim cine suntem? Daca ma plac asa cum sunt, nu-mi pun masca, nu? Este obositor sa pastrezi aparentele…

-Cum putem putem fi autentici? Putem incepe prin a fi sinceri cu noi insine, putem lucra la autenticitatea noastra, asemenea unui diamant brut, pe care il slefuim de toate conventiile sociale, pana cand vom straluci autentic.

b4ea73ab6c2d57a7e1e0e30621d13c0a

Exemple de masti pe Facebook: „Am o zi extraordinara”, „Incerc sa fiu mama perfecta”, „Ne iubim ca in prima zi”, „Am facut asta pentru tine”, „Ma sacrific pentru copilul meu”. Sunt doar cateva exemple, nu le luati mot à mot, pot fi adevarate in unele cazuri, dar de cele mai multe ori sunt doar niste masti.

Haide sa luam fiecare exemplu si sa il transformam intr-o varianta autentica:

-„Am o zi extraordinara!” Autentic: -„Ma straduiesc din rasputeri sa vad partea pozitiva a vietii. Fug de durere pentru ca nu stiu sa o infrunt”.

-„Incerc sa fiu mama perfecta” Autentic: „-Mi-e teama deseori ca gresesc si responsabilitatea atarna greu pe umerii mei. Mai mult invat eu de la copilul meu decat el de la mine”.

-„Ne iubim ca in prima zi” Autentic: „-Incerc sa compensez lipsurile acestei relatii prin atitudine de parada”,„ Vreau ca fostul meu iubit sa regrete ca nu mai suntem impreuna”.

-„Am facut asta pentru tine” Autentic:„ -Am facut asta pentru ca vreau sa ma placi si tu. Incerc sa te santajez emotional”.

-„Ma sacrific pentru copilul meu.” Autentic: „-Nu stiu sa fiu fericita, investesc in realizarile copilului meu pentru a ma simti implinita la randul meu”.

Pentru exemplificare, voi explora autenticitatea mea, voi scrie niste afirmatii autentice care nu „dau bine”. Cum stii daca esti autentic? –dupa modul in care te simti atunci cand faci o afirmatie. Trece cuvintele prin filtrul emotiilor tale si urmareste ce declanseaza.

  • Deseori ma intreb cine sunt (intr-o relatie)? Relatiile pot fi foarte inconfortabile.
  • Am o latura incredibil de romantica pe care obisnuiam sa o neg.
  • Evit uneori conflictele si nu inteleg de ce. Realizez ca am destul de multa agresivitate neexprimata.
  • Nu stiu ce vreau.
  • Nu ma deranjeaza barfa, nici cand ma barfesc altii, nici cand vorbesc eu despre altii. Mereu am considerat ca barfa inofensiva este un mod de a-ti pasa de ceilalti. De ce sa fim ipocriti? Ne pasa de ceea ce fac altii, traim intr-o comunitate, nu pe o insula pustie.
  • Sunt lenesa. Desi am o diploma recunoscuta international in Pilates si Yoga, ador canapeaua.
  • Desi am scris doua carti, inca nu stiu toate regulile de folosire a virgulei.
  • Sunt mereu nemultumita.
  • Desi majoritatea femeilor cauta o relatie, copii, stabilitate, eu nu impartasesc aceste directii de viata. Traiesc pentru a intelege totul in jurul meu, explorez senzatia de libertate, visez sa ajut oamenii mai mult decat o fac, ador animalele si respect natura. Visez la o viata cu multe intorsaturi de situatii, cu momente orgasmice, o viata de cautare si intelegere a vietii insasi.
  • Am un sentiment de esec pe care-l port cu mine indiferent de situatie.
  • Nu ma intereseaza ce cred ceilalti. Stiu, pare masca, dar nu este. Efectiv, nu ma intereseaza. Consider ca lumea este oglinda mea. De ce as incerca sa schimb oglinda, cand ea doar reflecta ce sunt eu? Autenticitatea este unealta pe care o folosesc pentru a ma accepta asa cum sunt, imi da o senzatie de libertate si acceptare.

Nu vreau sa pretind ca am raspunsuri la intrebarile voastre, pentru ca nu le am. Tot ceea ce pot face pentru tine, este sa te ajut sa iti pui mai multe intrebari, care te pot duce catre aflarea raspunsurilor tale. Nu am invatat asta singura, am avut un psihanalist fenomenal. Cred cu tarie ca nu are nimeni raspunsurile noastre, nimeni nu traieste in locul nostru.

Pentru cei care au curaj, va astept comentariile! Vorbeste-mi despre autenticitatea ta, lasa-ma sa te plac pentru cine esti cu adevarat!

Nu-ti fie teama sa fii cine esti, nu esti singur, toti suntem in aceeasi oala, tuturor ne este teama sa le spunem altora ca ne este teama. Ne este teama, pana cand nu ne mai este 🙂 Da, spunand cine esti, vei pierde cativa prieteni, dar cati altii vei castiga care te vor aprecia cu adevarat pentru cine esti? Daca erau intr-adevar prieteni, de ce nu ar accepta autenticitatea ta? Deci, unde e pierderea?!

Nu iti cer sa faci afirmatii despre autenticitatea ta pentru a-ti constientiza lipsurile, dimpotriva. Vreau sa te accepti asa cum esti, sunt convinsa ca in acelasi timp cu acceptarea, vei ridica acest aspect al tau, catre forma sa cea mai inalta. „Monstrii” din noi sunt niste copilasi pe care nu i-a tinut nimeni in brate.

-Curand, voi intoarce foaia cu un nou articol in care ne vom lauda singuri pana la cer.

 

Natasa Alina Culea (Autoare)

Carti scrise:Natasa Alina Culea - autor

  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopti la Monaco