Adevărurile lui Pascal

Conversație cu Pascal Nour. Cine este? Vă dau un indiciu, cineva care scrie foarte mișto. Vai, m-am exprimat precum Mircea Cărtărescu, iertare. Revenind la Pascal, mi-a trebuit ceva timp să trec peste Tourette-ul lui verbal în ușurința exprimării precum: vagin, felație, curcubeu, (pentru cunoscători), vagin, vagin, etc… și să ajung la exprimarea lui interioară.

„Învăţ să îmi controlez emoţiile şi să fug departe de cele care îmi fut pozitivismul în cele mai îndoielnice poziţii sexuale sau prin tot felul de locuri dosnice şi infecte” (Pascal Nour)

cristian pascal nour

Ce ai scris până acum, Pascal?

Am scris nenumărate scrisori de amor, câteva cu final fericit, altele cu finalizare ulterioară, una dintre ele, cea mai recentă, încă fără răspuns. Am scris câteva nuvele fantastice în tinerețe și, dat fiind faptul că au fost apreciate de puținii oameni care au avut ocazia să le citească, am început să cred cu tărie că mă pricep la scris. Mă înșelam dar m-am convins de asta destul de târziu. De atunci am tot scris. Jurnale, însemnări, poezii, povești scurte sau lungi, tentative de nuvele, tentative de scenarii de teatru sau film, articole în ziare și reviste, absolut tot ce simțeam, trăiam sau îmi imaginam. Aproape am terminat chiar și două romane, dar le-am abandonat între timp. De curând l-am abandonat și pe al treilea. Există totuși și texte care au supraviețuit.

De ce scrii?

Scriu pentru că nu pot să dorm, scriu pentru că sunt un visător fără pereche, scriu pentru că îmi place, scriu pentru actul în sine, fără să urmăresc neapărat un fir epic sau o anume finalitate. Scriu cu drag chiar dacă majoritatea textelor sfârșesc în recycle bin sau într-un sac menajer de 40 l.

Ce crezi despre cărțile care se citesc acum, în România?

Habar nu am ce cărți se citesc în România. Îmi plac cărțile pe care le citesc eu cu drag pana la capăt, îmi plac sau îmi displac cărțile pe care le citesc apropiații mei. Îmi plac oamenii pe care ii văd citind, fie că îl citesc pe Cioran, fie că o citesc pe Sandra Brown.

Ce carte ți-a schimbat viața?

Jules Verne – Pilotul de pe Dunăre este cartea care m-a învățat să citesc iar acest lucru cred că mi-a schimbat viața.

Am notat. Crezi că este o condiție vitală ca un scriitor să aibă o experiență bogată de viață?

Pentru un scriitor, singura condiție vitală este să scrie. Fie că scrie despre ce a trăit sau trăiește, fie că se inspiră din viețile altora, fie că doar are o imaginație foarte bogată.

Cum definești frustrarea intelectuală contemporană?

Mă întrebi dacă mă doare să văd ca alții, mult mai proști decât mine, au o mulțime de realizări, în timp ce eu mă tăvălesc în mizeria eșecului? E ok, mă consolez cu faptul că sunt sexy.

Ăăă nu mă refeream la asta, dar ma bucur că ai menționat o realitate cam tâmpă. Știi ceva? România chiar are nevoie de scriitori sexy :)) Un citat care vorbește despre tine…?

„E posibil oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit? Dar ce importanţă au necazurile şi nenorocirile mele dacă sunt în stare să fiu fericit? Ştiţi, nu înţeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac şi să nu fie fericit că-l vede? Să stea de vorbă cu un om şi să nu fie fericit că-l iubeşte? Există atâtea lucruri minunate pe care le întâlneşti la fiecare pas şi pe care până şi omul cel mai decăzut le găseşte minunate!”

Câte cărți vrei să scrii, Pascal?

În momentul acesta îmi doresc să scriu doar una, una și bună. O carte pentru care să se lupte editurile, o carte care să fie transformată apoi intr-un film, un film care să fie premiat apoi la Cannes, toate acestea, bineînțeles, post-mortem.

Cred că am visat în același timp, să nu ne trezească nimeni! Mai puțin partea cu post-mortem, nu aș putea să mă bucur de critici. Dacă ai putea alege, unde ai vrea să trăiești, unde te-ar inspira să scrii?

Tijuana sau Buenos Aires.

Despre ce adori să scrii, pur și simplu?

Ador să scriu despre mine. Sunt cel mai interesant om pe care l-am cunoscut până acum.

Punctăm sinceritatea și mergem mai departe. P.S. Dacă ești interesant? Mark my words: totally! Scrierile tale se concentrează în jurul erotismului. De ce?

Nu stiu dacă scrierile mele se concentrează neapărat în jurul erotismului, dar sexualitatea mea, pe care, slavă cerului, o redescopăr sau o reinventez aproape în fiecare zi, a fost, este si va fi mereu un aspect foarte important al vieții mele. Noaptea trecuta am visat că am făcut sex cu mine, cel de acum 16 ani. Cum aș putea să nu scriu despre asta?

Hmm… poate imi spui mai multe in urmatoarea sedinta 🙂 Vorbește-mi despre temerile tale, ce formă au, ce culoare…?

Credeam că mi-e frică de păsări, de zilele de marți și vineri 13, de înălțime, de clovni, de oameni și de alte câteva mărunțișuri, dar am constatat recent că singura mea teamă reală este că mă plictisesc din ce în ce mai tare de viață, iar această teamă are forma unui pumnal si culoarea unei supradoze de antidepresive.

Ce te fascinează la o femeie? Dar la un bărbat?

Femeile mă fascinează, e adevărat, dar nu pot să generalizez. Fiecare are ceva al ei, ceva care mă înnebunește într-un fel sau altul. Cel mai recent am fost fascinat de perspicacitatea unei femei. Cat despre bărbați, în afară de câteva cazuri izolate, eu sunt singurul bărbat pe care îl găsesc cu adevărat fascinant.

Dacă ar fi un aprozar în care s-ar vinde fericire, cum l-ai aborda, cât ai cumpăra?

Nu cred că fericirea se va vinde vreodată intr-un aprozar. Mai degrabă într-o patiserie/cofetărie, cu o femeie frumoasă după tejghea. Nu văd fericirea altfel decât în compania unei femei. Aș aborda-o cu „un ecler și o negresă la pachet, te rog”, dar la final aș pleca doar cu ea, cu femeia.

Majoritatea ar cere doar o savarină… vezi, asta înseamnă să fii scriitor 🙂 Unde îți găsești inspirația? Ți-e teamă de o zi în care nu ai mai avea inspirație?

Inspirația este amanta perfectă. O caut și o găsesc doar atunci cand ne dorim amândoi asta.

Dacă ziua de mâine n-ar mai exista, ce ai face astăzi?

Ziua de mâine este mereu o incertitudine, așa că azi nu fac ceva ce mi-am propus ieri.

Ești autentic?

Sunt autentic în măsura în care imitatorii mei îmi dau voie să fiu.

O să contactezi imitatorii tăi să îmi citească articolul despre autenticitate și să te lase în pace. Ce ringtone ai la telefon?

Urăsc să vorbesc la telefon așa că am un ringtone foarte enervant, atât de enervant încât să-mi amintească de fiecare dată când îl aud că urmează să fac un lucru pe care îl urăsc.

O încheiere?

Să fie pace!

 

Aceasta a fost conversația cu Pascal, mușcătoare și sinceră. Vreți să citiți ce scrie?

Vă invit pe blogul lui.

 

Cu drag,

Natașa

2 comments

  1. Dapă-i cum să nu-l cunosc pe Pascal, i-am citit scrierile mai ”pitorești”, dar, după cum i-am spus și lui, în spatele vreunui cuvânt se ascunde romanticul, sensibilul! Scrie bazaconii, atât de firesc, încât am senzația că-mi voi găsi un melc în ciorbă, sau o caleașcă zburând spre lună, sau chiar femei și bărbați ridicându-se la cer. Într-un fel, în firescul acesta cu care scrie nefirescul, îl asemăn cu Gabriel Garcia Marquez, într-Un veac de singurătate! La scrierile cu pistoale, sânge, bandiți, etc, parcă e Tarantino, de fapt cred că ar fi o sursă pentru Tarantino. Frumos interviul, Pascal este exact așa cum mi l-am imaginat! Hello, Pascal!

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s