Month: August 2015

Scriitoare Romania (GoodRead)

Tinere și sexy? Cine? Scriitoarele contemporane din România!

Geek is the new chic!

Ce imagine iți apare în fața ochilor atunci când te gândești la o scriitoare? Te gândești la o femeie frumoasă și sexy? Da, se poate, scriitoarele prezentate mai jos îți vor demonstra asta. Le-a plăcut școala, le-a plăcut condeiul și n-au uitat că sunt femei, n-au uitat să placă. Imaginea frumuseții în Romania este una cunsumistă și este clar pentru toată lumea de ce ajung în atenția mass mediei, femei de o cultură îndoielnică. Dar…, noi nu suntem aici ca să judecăm, ci să sprijinim imaginea femeilor care au reușit să îmbine armonios arta, inteligența, frumusețea și senzualitatea feminină.

Să le cunoaștem și să le citim! (prezentate în ordine alfabetică)

continuare…

 

Natasa Alina Culea

Carti scrise:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia

Viata nu are nicio valoare!

Viata nu este nici buna, nici rea; nici vesela, nici trista; nici inaltatoare, nici meschina.

Viata doar este. Viata este neutra. Viata nu are valoare!

Viata are valoarea pe care vrei sa i-o dai!

Atat!

Tot ceea ce se afla in afara noastra, se afla in interiorul nostru. Noi dam valoare lucrurilor. Lumea toata este reflexia a ceea ce ai in interior.

  • Omului caruia tu ii spui “rau”, este un om “bun” pentru altcineva.
  • Omului caruia tu ii spui “egoist”, este “altruist” pentru altcineva.

Intotdeauna oamenii “rai” sunt altii, in afara ta. Dar si noi suntem “rai” pentru altii. Atunci, va veti intreba, unde este adevarul?

-Adevarul absolut nu exista. Adevarul este o perceptie subiectiva, viata este o perceptie subiectiva, valorile noastre sunt subiective si influentate de credintele pe care le avem. Credintele sunt modelate de societatea noastra si de amintirile noastre; de departe, amintirile din copilarie sunt cele mai spinoase din mai multe motive:

  • Au vechime, ca atare, sunt mai dificil de schimbat.
  • S-au format atunci cand noi inca nu aveam capacitatea de a intelege lucrurile, doar le-am simtit impactul emotional (pozitiv sau negativ), iar pe parcursul anilor nu le-am reanalizat, ci le-am sedimentat.

Gandeste-te:

Cu un cutit poti sculpta o opera de arta sau poti omori pe cineva. Cutitul este neutru.

Cu bani, poti ajuta pe cineva sau poti plati o persoana sa ii faca rau. Banii sunt neutri. Banii pot fi buni sau rai, in functie de intentia cu care ii vei utiliza. 

Noi dam valoare lucrurilor. 

Ce valoare vei da zilei de azi?

natasa alina culea carti scrise

Natasa Alina Culea (autoare)

Carti scrise:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia

 

Te iubesc asa cum esti!

Am aflat de existenta unor fraze (utilizate masiv) in motoarele de cautare: “cum sa-l fac sa ma iubeasca”, “ce sa fac sa nu ma paraseasca”, etc.

Mai sunt si alte intrebari similare:

  • Cum sa fiu mai comunicativ-a (pentru a avea o relatie)?
  • Cum sa ma vindec de gelozie (pentru a avea o relatie)?
  • Cum sa nu mai fiu posesiv –a (pentru a avea o relatie)?
  • Ce sa schimb la mine (pentru a avea o relatie)?

Ar fi multe de spus despre suferinta pe care o simt in spatele acestor intrebari. Am vorbit despre teama si suferinta in mai multe articole si voi continua sa mai scriu, pentru ca suferinta imbraca foarte multe aspecte.

Vrei sa schimbi ceva la tine ce te nemultumeste? Schimba, dar pentru tine! Nu poti trece responsabilitatea schimbarii tale pe umerii altuia si nici nu este nevoie sa o faci. Oamenii vin si pleaca din viata noastra, invatam cu fiecare relatie mai mult despre ceea ce suntem si despre ceea ce ne dorim de la urmatoarea relatie.

Este greu sa ai o relatie in care te temi sa fii cine esti, o relatie in care trebuie sa te prefaci, o relatie in care traiesti zilnic cu teama ca el/ea iti va gasi masca si te va parasi. Meriti mult mai mult de atat, dar este alegerea ta pana la urma. Daca vrei o schimbare, incepe prin a-ti analiza teama:

  • Cu ce amintire o asociezi?
  • De ce iti este teama cu adevarat?
  • Ce crezi ca se va intampla daca vei afirma cine esti in fata persoanei iubite?
  • De ce ai continua sa fii cu cineva care nu te poate iubi asa cum esti?
  • Te iubesti suficient cat ca poti accepta faptul ca meriti sa fii iubit (asa cum esti)?

(Chiar daca alegi sa stai in aceasta relatie, este OK, poate ca acesta este drumul tau, poate ca ai ceva de invatat din aceasta experianta, este doar decizia ta).

Oamenii INTOTDEAUNA aleg sa se apropie de ceea ce ei percep ca le face bine si sa se distanteze de ceea ce le face rau. Intodeauna. Acestea fiind spuse, de ce intretinem relatii distructive ce ne fac rau? –Pentru ca ne este teama de un rau si mai mare! Fii sincer cu tine insuti/insati, traieste autentic, intreaba-te cine esti.

De multe ori, tot ceea ce avem nevoie sa auzim ar suna cam asa:

Te iubesc asa cum esti, cu toata gelozia (tacerea, posesivitatea, superficialitatea,  fill in the blank…)”

Sa nu te mire daca, dupa aceasta declaratie, gelozia (posesivitatea, lipsa de comunicare….) se vor atenua sau vor disparea total. Am mai spus, monstrii din noi sunt niste copii pe care nu i-a tinut nimeni in brate.

Sa ne iubim!

 

natasa alina culea foto

Natasa Alina Culea (autoare)

Carti scrise:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia

Recrutari nefericite

Am lucrat pentru foarte scurt timp in recrutare, la o firma belgiana din Sofia. O experienta traumatizanta pentru mine, mai ales ca veneam de pe pozitii profesionale mult mai satisfacatoare. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc.

Ati observat acele articole din ziare care instiga la ura si xenofobism? “Vine valul de refugiati din Siria”, si raspunsuri pe Facebook de genul “asta ne mai lipsea acum, sa ii hranim si pe altii”. Ma doare sa vad ca teama de supravietuire a ajuns atat de intensa incat am aruncat umanitatea din noi.

Dupa cum spuneam, aveam cateva pozitii disponibile de Call Center cu limba araba, pozitii oferite de o corporatie, as prefera sa nu dau nume. Asa am ajuns sa programez interviuri  cu mai multi refugiati sirieni, irakieni, iranieni si din Afganistan. Din start am plecat cu prejudecati, pozitiile de Call Center sunt prost platite in Bulgaria, mai ales pentru nivelul de stress la care sunt supusi angajatii. Lucrul cu oamenii este intotdeauna dificil, iar clientii care apeleaza la serviciile de Call Center uita ca la capatul receptorului este o alta persoana care nu este vinovata de problema pe care ei o au. Sunt oameni care suna la un Call Center doar ca sa-si satisfaca frustrarile si sa poata injura in voie, fara a fi contrazis. Nu voi vorbi acum despre greselile de management care au dus la asta, managementul inseamna iar oameni, oameni care pentru profit au uitat ca exista si altceva, mult mai mare, decat interesul personal.

Revenind la subiectul nostru, am sustinut interviuri cu refugiati. Le-am citit disperarea din ochi, si, uneori, ma intrebam daca nu pot schimba ceva la rotile acestui mecanism in care nu cred. Locurile vacante erau limitate si eu trebuia sa aleg desi nu voiam. Unul dintre refugiati mi-a ramas intiparit in memorie, nu cred ca avea mai mult de 23 de ani. Incerca de doi ani sa isi reintalneasca parintii, ei reusisera sa ajunga in Romania, el doar in Bulgaria. Sora lui era inca in Siria si nu stia nimic de ea de sase luni; la ultimul bombardament cazuse linia telefonica, internetul, tot. Iar el inca mai reusea sa zambeasca. Era atat de tanar si deja viata il incercase atat de mult.

Un alt refugiat era un muzician respectat inainte de inceperea razboiului, acum ar fi acceptat orice job. Pentru ca dupa interviu am iesit la o tigara, am observat ca venise cu geamantanul dupa el, lasat dupa usa, poate nici macar nu avea unde sa stea.

Dupa astfel de interviuri voiam sa fug, undeva, pe alta planeta, unde oamenii sunt inca buni si nu exista razboaie. La televizor, in aceeasi seara, vazusem protestele organizate de catre bulgari impotriva imigrantilor, atata ura, atata teama, tipetele lor rasunau pe bulevardul din centrul Sofiei. Doar o frica profunda de saracie poate determina asemenea proteste. Eu cred ca viata este un bumerang, ce arunci aia primesti. Bulgaria nu este o tara saraca, are cele mai frumoase paduri ce mustesc de fructe de padure, ciuperci, cum n-am vazut in padurile din Romania… la marginea oraselor sunt multi pomi roditori din care nu ia nimeni fructe; sunt case parasite si teren arabil nefolosit. Saracia este doar in suflet, in coruptie, in lipsa de umanitate.

Suntem bogati, asa sa stiti, atat de bogati pe cat ne este sufletul. Lumea se va schimba atuci cand nu vom mai respinge ceea ce nu intelegem, cand nu ne vom mai lasa manipulati de teama. Despre teama, am mai vorbit aici. 

  • Prima fotografie: refugiati sirieni
  • A doua fotografie: protestul din Bulgaria

Syrian refugees

Refugee2

natasa alina culea foto

Natasa Alina Culea (autoare)

Carti scrise:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopți la Monaco

Cum se despart femeile?!

Am intrat intr-o perioada a restantelor, asa ca trebuie sa continui ceea ce am inceput pe blog. Am promis un articol despre cum se despart femeile, asa ca… iata-l! 🙂

Inainte de a intra in acest subiect, sa aflam cum NU se despart femeile:

  • NU fara a se consulta cu prietenele

images

  • NU fara a-i spune mamei

11891127_886900878056095_4946284439134289018_n

  • NU fara a te vorbi de rau
  • NU fara a incerca sa te manipuleze sa crezi ca a fost idea ta

148918_1

  • NU fara a incerca sa te faca sa te simti vinovat

men-women_1353322727_540x540

 

Ce replici folosesc:

  1. Am pierdut acea scanteie speciala (traducere: nu esti Christian Grey, nu ma satisfaci sexual)

da0f75ac50f14aa8770a9cd2d4e31614cruelthingswomendotomen4_1389864477

 

2. Am nevoie de cineva care isi face planuri de viitor (traducere: nu castigi suficient de multi bani)

images (1)

sau -De ce nu ma ceri dracu’ de nevasta??

marriage

3. Te-ai culcat cu cea mai buna prietena a mea!!!  (traducere: aaa… te-ai culcat cu cea mai buna prietena a mea?!) :))

 

Evolutia unei femei dupa despartire:

tumblr_led86v4jut1qbch4xo1_500

Decodarea limbajului unei femei:

whatwomenmeantosay

 

Sfat (?) Nu uitati nevoile de baza ale unei relatii:

  • Femeia – are nevoie de admiratie
  • Barbatul – are nevoie de apreciere

310655c11c68b8cad61bf25743ef2417

(asta este din partea casei, nu m-am putut abtine :))))

Tind sa cred ca femeile realizeaza mult mai bine despartirea decat un barbat. Daca unui barbat ii trebuie mai bine de o luna doar sa realizeze ca s-a despartit de iubita sa, femeile constientizeaza asta din prima, de unde si plansetele, smiorcaielile si oftaturile. O femeie trece mai usor peste o despartire pentru ca nu ii este frica sa vorbeasca despre asta, sa ceara ajutor, sa se exprime. Sa fii vulnerabil, nu este o dovada de slabiciune, dimpotriva!

Citeste si “Cum se despart barbatii”

 

Natasa Alina Culea (autoare)

Carti scrise:

  • Natasa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopți la Monaco
  • Visele nu dorm niciodată

natasa alina culea carti scriitoare romania marat natasa barbatii si psihanalistul, lupii trecutului

Sa demascam critica

O lectie valoroasa pentru mine si pentru voi.

Critica constructiva? Cacofonia vorbeste de la sine, da, nu exista asa ceva 🙂

Am scris acest articol pentru toata lumea, pentru bloggeri, pentru scriitori, pentru oameni criticati in general. Te simti nedreptatit in momentul in care cineva te critica? Guess what? Ai dreptate sa te simti asa!

Critica este adeseori mascata sub forma unui ajutor pe care vrem sa-l dam unei persoane, cand, in realitate, este o incercare de devalorizare a unei persoane, ca raspuns la teama legata de lipsa de valoare interna. Intentiile negative refulate sunt puse intr-o maniera fals constructiva, iar prin critica, aceasta refulare se vrea justificata. Cel care critica vrea ca tu sa ii accepti critica, fara ca el sa iti accepte obiectul criticii sale. Nu este ironic?

Cand critici, nu vorbesti atat de mult despre persoana criticata, cat despre tine insuti. De aceea, critica se face in lipsa persoanei criticate, daca ar exista o astfel de critica „constructiva” nu ar fi nicio problema ca discutia sa fie una intima, personala. Critica este un strigat al cuiva care are nevoie de atentie, dar care este in self-denial. Si eu am criticat si-am vorbit astfel despre mine, am analizat si am corectat.

24c00eed9c5e7c09ea27d7dd732b405d

Exemplu:

O mama care isi critica propriul copil, o face pentru ca nu vrea sa fie acuzata ca nu a stiut sa il educe. Copilul este doar oglinda ce i-a reflectat temerile.

Critica literara este o perspectiva negativa deghizata si institutionalizata, alimentata de teama oamenilor de a nu fi criticati si de a cauta aprobare in exteriorul lor.

Critica vorbeste despre temerile celui care critica, despre conflictul interior, despre nevoia de atentie; critica merge mana-n mana cu lipsa empatiei si a intelegerii. Perspectiva este diferita de critica, pentru ca ea contine aspecte atat negative cat si pozitive, nu emfaza asupra celor negative. Critica este o stare de respingere, o stare nenaturala fiintei umane care cauta integrarea armonioasa cu ceilalti. Critica este negativa, deoarece pune atat persoana care critica, cat si persoana criticata, pe o treapta emotionala distructiva.

Nu exista adevar obiectiv, critica este doar o perspectiva personala negativa, deghizata in conformism social.

Cum oferi o perspectiva?

  • Inainte sa critici, cere permisiunea acelei persoanei de a-ti impartasi perspectiva (asa justifici „ajutorul” pe care ai vrut sa il oferi persoanei) si respecta raspunsul ei. In acest fel vei sti daca perspectiva ta chiar serveste acelei persoane sau tu insuti esti cel care are nevoie de asta, iar critica ta este doar o scuza pe care ti-o servesti tie, inainte de a o servi altora.

Un exercitiu pentru cei care critica: imagineaza-ti ca esti in fata unei persoane a carei opinie conteaza mult pentru tine, iar aceasta persoana iti spune ceea ce tu ai criticat mai devreme. Ce emotii asociezi cu aceasta?

quote-if-you-want-to-please-the-critics-don-t-play-too-loud-too-soft-too-fast-too-slow-arturo-toscanini-69-44-70

natasa alina culea foto

 

 

Autor: Natașa Alina Culea

Carti scrise:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopti la Monaco
  • Visele nu dorm niciodata

La o vorba… cu Cristina Barbu

Dupa cum stiti, la aceasta rubrica “La o vorba” invit oameni care se definesc prin scris. Am cunoscut-o pe Cristina prin intermediul lui Pascal. Am citit doar cateva randuri dintr-un articol scris de ea si am stiut ca vreau sa continui sa citesc, ceea ce este extraordinar. Sunt atat de putini oameni care sa ma determine sa le citesc fiecare cuvant, atat de putini care scriu cuvinte cu izvor nesecat, al caror ADN vibreaza in lumea tuturor posibilitatilor creatoare. Cristina este unul dintre acesti oameni. Aceasta discutie nu este despre mine, asa ca o voi lasa pe ea sa ne spuna mai multe…

Cine esti, Cristina?

Așa cum spuneam în prezentarea mea pe blog, sunt uneori adăpost, alteori ploaie și vânt. Doamne, ce urgie pot fi câteodată, dar și ce adăpost atunci când cineva din jurul meu are nevoie! Sunt femeie, îmi place să fiu femeie, sunt cadru didactic, sunt un prieten bun, loial, respect loialitatea, sunt soție, și din clipa în care mi-am ținut primul copil în brațe, am știut că înainte de toate, sunt mamă. Copiii mei, Irina și Radu îmi sunt cei mai buni prieteni.

Ce inseamna scrisul pentru tine?

Evadare, ca să nu mă cert cu lumea ca ansamblu, din jurul meu, ca să nu mă războiesc cu ceea ce nu-mi place, cu ceea ce mi-e străin, ca să nu mă iau la harță cu cei pe care nu-i mai recunosc, scriu, sunt pe foaia de hârtie, ca o furtună, pun și dragoste, pun și doruri, pun și dureri. Scriu ceea ce nu pot spune, ceea ce nu pot striga.

Cand ai inceput sa scrii?

Fragmente din viață scriu demult, dar scriam rar, mai mult în momente proaste pentru mine. În urmă cu ceva timp, aveam foarte mult de lucru, ceea ce presupune profesia mea, scriam articole, făceam recenzii la articole, formatam reviste, coordonam o revistă de Mediu, apoi s-a întâmplat ceva urât, nu vreau să-mi amintesc, dar din acel moment, dintr-o dată am avut prea mult timp liber. Am încercat să-l ocup cu de-ale casei, dar nu era de ajuns. Mă așezam seara în fața laptopului și realizam că nu am ce face cu el. Parcă se dilatase timpul, orice clipă devenea imensă, mă apăsa, trebuia să-mi mobilez cu ceva acel timp gonflat brusc. Așa s-au născut Taina și Tu,Dor.

Cu ce gand te asezi in fata tastaturii?

Să mă eliberez, să uit de lumea din jur. Prin scris, mi-am căpătat o anume libertate, mi-am creat o lume în care pătrund seara, ca să mă eliberez de nebunia de peste zi. Parcă m-am detașat puțin lumea reală, de răutăți, de lupte pentru putere, am înțeles mai multe, pentru că m-am întrebat mai multe, sunt mai calmă, pentru că furtuna rămâne pe foaia odată albă.

Despre ce scrii?

Despre dragoste, cel mai des, este un sentiment pe care-l trăiesc în fiecare moment, despre prietenie, despre părinții mei duși, despre ceea ce nu înțeleg, despre viață așa cum o percep eu, despre ce trăiesc zilnic.

Ce ai scris pana acum?

Câteva eseuri mi s-au publicat în diverse volume, antologii despre dragoste, despre Dumnezeu, despre satul din Gorj în care îmi petreceam vacanțele. Apoi pe blogul meu, cristinabarbu.ro, am scris povestea de dragoste dintre Taina și Tu,Dor, pe care am să o public. Curând.

Cu ce fraza incepe romanul tau?

Mă numesc Taina și povestea care urmează este povestea vieții mele.

Ce scriitori admiri?

Pe cei sensibili, iubesc metafora, pe cei care prin ceea ce scriu mă pun pe gânduri, pe cei care la finalul cărții lor mă fac să îmi pun întrebări. Dintre scriitorii români, îmi plac Ionel Teodoreanu, Eliade, Mihail Sebastian, Vintilă Corbul, Octavian Paler, mă rog, mulți alții, dar cartea care m-a marcat profund este ”Întunecare” a lui Cezar Petrescu, am crezut când am citit-o că cineva a rupt ultimele pagini, dădeam telefoane pe la colegi să-mi spună ultima frază și constatam șocată că nimeni nu mi-a rupt paginile, chiar se terminase. Dintre cei străini, îmi plac și recitesc mereu, George Orwell, ”Ferma animalelor”, William Golding, ”Împăratul muștelor”, Theodore Dreiser, ”O tragedie americană” de asemenea o carte care m-a marcat, o citeam până când Clyde era condamnat la moarte, apoi nu mai puteam continua. Târziu am reușit s-o duc la final. Îmi plac clasicii, bineînțeles, clasicii ruși, foarte mult, clasicii francezi, americani, clasicii noștri.

Ce crezi despre literatura contemporana din Romania?

Am citit cartea ta ”Marat. Iubirea are spini”. Mi-a plăcut, multă sensibilitate, am regăsit unele trăiri, unele coincidențe cu povestea Tainei, unele idei m-au răscolit. Îmi place ”Orbitor” a lui Cărtărescu, îmi place poezia, am Facebook de un an, am fost uimită să văd ce viață culturală există pe FB. Poeți de care nu auzisem, dar scriu poezii unice. În rest, cam prea mult sex explicit, sunt lucruri pe care trebuie să le lași să se subînțeleagă, orice legat de sex se vinde, dar dragostea nu este un negoț, nu trebuie să vrei să faci bani scriind atât de clar, sentimente atât de intime.

Ultima carte citita?

Ultima carte pe care n-am terminat-o, ”Hoțul de cărți”, de Markus Zusak.

Ce te face sa abandonezi o carte pe care ai inceput sa o citesti?

Era o vreme când nu abandonam nicio carte, le mâncam, le alegeam după autori, sau după nume, nu conta, le duceam la capăt chiar dacă nu-mi plăceau. Acum, nu mai am răbdarea din tinerețe. Mă enervează lălăiala, greșelile gramaticale, incoerența.

Cum ti-ai descrie temerile?

Temerile mele? Sunt cu nemiluita. Cine nu are? Nu știu dacă pot să le descriu. Pot le să spun, dar nu le pot descrie. Mi-e foarte teamă de întuneric, dar nu de noapte, ci de beznă, de întunericul acela, negru, de nepătruns. Mi-e teamă de schimbări, îmi aduc nesiguranță, mi-e teamă să nu cad pe gheață, este o teamă de când eram copil, mi-e teamă de durere, de orice fel de durere, mi-e teamă de criză, de orice formă de criză, criză de nebunie, de personalitate, iar când acest cuvânt e asociat cu bursa, cu băncile, ca să nu intru în panică, opresc orice program de știri, ascult doar muzică.

Descrie-ne una dintre amintirile tale cele mai indepartate.

Am scris amintirea asta pe blogul meu. O amintire grea. Eram la țară, la Gorj, într-o dimineaţă, capra a născut un ied. Mamaia nu era acasă, eram singură şi când am văzut iedul plin de sânge, mi-am zis să fac mamaiei o bucurie. Am scos apă din fântână, rece ca apa de munte, am umplut cădiţa în care ne făcea mamaia baie seara, am pus şampon, săpun, am pus nisip, zicea mamaia că nisipul în apa de spălat, te ţine cu picioarele pe pământ, am pus bani ca să fie bogat, doar așa învățasem, am luat o perie şi am început frecuşul. Când a venit mamaia acasă, iedul era mort de mult, iar eu, disperată, încercam să-i ţin ochii deschişi. Atunci s-a terminat o parte din copilăria mea. ”A murit, lasă-l Domnului!” a zis mamaia, iar eu, deși fusesem la toate priveghiurile copiilor luați de Gilort, atunci am simțit durerea pentru cineva dus, dus definitiv, fără cale de întoarcere. Poate nu am înțeles moartea, dimensiunea adevărată a cuvântului, a sentimentului, dar am înțeles, fără să știu atunci să-i dau nume, ireversibilul. Am dorit atunci cu toată puterea ființei mele să pot întoarce timpul cu câteva ore, dar am înțeles că asta nu poate să o facă nimeni. Am dorit atunci cu tot sufletul să fie ziua aceea parte dintr-un vis urât, eu să mă trezesc și mamaia să-mi arate că a făcut capra un ied sănătos. Dar ceea ce trăiam, era realitate. Iedul se născuse, iar eu, vinovată de neștiință, l-am aruncat în lumea de dincolo. Am simțit durere, am simțit rușine, am plâns, am strigat că nu e drept, m-am revoltat cu puterea celor câțiva ani împotriva lumii, am încercat să arunc vina, ca povara să fie mai ușoară, dar tot ce simțeam, în ziua aceea m-a maturizat cu câțiva ani, forțat, ireversibil.

😦  Cum iubesti?

Pasional, sunt leoaică, iubesc până la detașarea sufletului de trup, nu am nevoie de dragoste fizică pentru a iubi, pot să iubesc și să aștept până la marginea lumii. Iubesc în fiecare zi, așa am înțeles eu că este viața, iubesc temeinic, amănunțit, bucățică cu bucățică, de la zero, iubind, sunt vie, sunt puternică, urc munți, schimb cursul la ape. Este atât de bine să aștepți omul drag, este atât de bine când vine, iubesc sentimentul acela când intră pe ușă. Iubesc așa cum cred eu că se iubește, nu m-a învățat nimeni, am învățat singură.

Ce asteptari ai de la oameni? Dar de la tine?

De la oameni am învățat să nu mai am așteptări. Nu pentru că nu cred în oameni, dar am o mare capacitate de a lua pe fiecare așa cum este. Uneori, oamenii te dezamăgesc, atunci mai bine nu aștept nimic, nu-mi mai propun eu trăsături ale lor, nu le mai inventez, doar cu timpul le observ, le adaug lângă ceea ce știu deja. Iubesc oamenii, până la urmă, dar am învățat să mă iubesc și pe mine, de ce să mă otrăvesc cu așteptări, apoi cu deziluzii? Iau în continuare ceea ce mi se dă de la fiecare, de la viață, de la Dumnezeu. Cât despre așteptările de la mine, e mai greu, a fost un timp când nu prea mă împăcam cu mine, tocmai pentru că aveam așteptări prea ridicate, apoi am învățat să mă iau mai ușor, sunt destul de exigentă cu mine, dar trebuie să-mi iert și să-mi accept mie abaterile.

Ce te face fericita?

Lucrurile mărunte, așa cum scriam odată, unele lucruri care pot părea banale, cotidiene, nu case pe trei niveluri, mașini, genți de firmă, altceva, nu știu, poate o rugăciune, un cuib de berze, o tălpică de nou născut, o privire care-ți dă încredere, prima zi de primăvară, sau când copiii vin și îți spun lucruri pe care alți copii nu le spun părinților, când calci dimineața rochia fetei tale, sau cămașa baiatului tău și realizezi cât au crescut, poate mâna bărbatului drag pe fața ta, privirea lui în care te vezi frumoasă, genunchii tremurând la apropierea cuiva, când aștepți pe cel iubit și aștepți și nu vine și vrei să plângi, dar trebuie să zâmbești, pentru că nu ești singură și când nu mai crezi că va veni vreodată, vine, clipa în care ajung acasă, sunt fericită acasă, e liniște acasă, nimeni nu se luptă cu nimeni, nimeni nu spune răutăți, sunt apărată acasă.

Un gand pentru cititorii blogului?

Am blogul din iulie anul trecut. Am întâlnit oameni extrem de frumoși, de sinceri, oameni care mi-au devenit dragi, comunicăm mereu, s-au regăsit în trăirile Tainei sau ale lui Tu,Dor, oameni cu bucuriile, dar mai ales cu dureri mari în spate. M-am atașat de unii foarte mult, parcă sunt parte din viața mea. Vreau să le spun, că indiferent prin ce trec, să rămână copii, să nu uite să iubească, să râdă chiar dacă pe umerii lor au un munte, să creadă în Dumnezeu. Credința le ia greutatea ce-i apasă.

O superba incheiere! O puteti urmari pe Cristina, pe blogul ei.

Cu drag,

Natașa

Lupii trecutului. Sofia VI

…- Viața doare… îmi sfârșește ea explicația la ureche.

-De ce trebuie să doară?

-Nu trebuie, dar dacă te naști cu aripi, ce mai este de cunoscut? Sofia mi-a luat degetul mare conturându-și singură buzele, vârându-l apoi în căldura gurii ei.

-…Dansează-mi… am rugat-o. Dansează pentru mine, Sofia. Dansează-mi viața din tine.

Sofia s-a ridicat înnebunitor de încet de pe mine. O urmăream cu vederea încețoșată ducându-mi la buze chiloții ei, păstrătorii tainei Sofiei.

Și-a ridicat brațele, unduindu-și corpul pe muzica noastră. Corpul ei spunea povești despre dragoste și ură, despre serafimi decăzuți în clinchetul brățărilor ei metalice. Și-a lăsat rochia să îi alunece de pe corp, în timp ce mișcările îndrăcite mă hipnotizau și mă țintuiau în pat fără vlagă. Părul îi mângâia cu tandrețe fundul feciorelnic, tresăltând la fiecare mișcare. Îmi pulsa în vene mișcările ei ispititoare de felină tânără și crudă. În ochii ei ardeau incantații și vrăji, mistuindu-mi judecata. O vedeam în noapte, dansând în jurul focului cu picioarele desculțe în iarba rece, plânsă de rouă, îmblânzind jivinele atrase de mirosul cărnii fragede. Copacii își întinseră rădăcinile asmuțite de dorință, căutându-i urma pașilor repezi. Sofia dansa sufletul nopții, gustându-i tenebrele. Trei corbi se roteau în jurul ei, ciugulindu-se unul pe altul în transa hipnotică a dansului ei ce distorsionase mersul lucrurilor.

-Oprește-te!… i-am strigat. Nu mai suport să nu fii a mea! Vino aici…

Alte fragmente:

I, II, III 

IV

V

 

Moldova: Recenzie “Natasa, barbatii si psihanalistul”

Cartea „Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul” de Natașa Alina Culea

Nu, nu am uitat, doar că mi-a luat ceva timp că să vin cu recenzia promisă la „Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul”. Că să vă fac să înţelegeţi de ce am scris-o aşa mult: cred că e pentru prima oară când vreau să iasă bine, dar bine de tot, că să vă facă pe fiecare să vreţi să citiţi această carte şi de ce nu, să o faceţi cadou, aşa cum a fost în cazul meu.
Vă spun încă de la început că eu îl consider un must-read al fiecărei femei moderne!!!
Şi acum despre carte….”Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul” este o carte chick lit, un roman pentru femei. Ce este un chick lit şi de unde a apărut acest termen? Chick (termenul argotic pentru o fată tânăra) şi lit (prescurtarea de la literatură) au dat numele unui nou gen de literatură prin anul 1988, când definea o literatură prin excelenţă „feminină, uşurică, de fete“.
Deci din această categorie face parte şi cartea despre care o să va scriu azi.
Protagonista romanului Nataşa este o femeie frumoasă şi deşteaptă „o neconvenţională hotărâtă să schimbe regulile jocului”

continuare…

(roman chick lit, literatura romana, scriitoare romance, Moldova)

Lupii trecutului. Sofia V – Picatura chinezeasca

Mă uit la ceas și trag furios din țigară. Sofia a întârziat 47 de minute și 47 de secunde numărate pe ceas. O sun, telefonul se încăpățânează să îmi redea un text de call center. De ce naiba femeia asta refuză să se conformeze? De ce nu plec?! Ar fi trebuit să fac asta dupa 7 minute, nu dupa 47, dar tocmai pentru ca erau 47 de minute nu pot să mai plec. Cât o mai ducem în tensiunea asta? Luni vrea să divorțez, marți preferă situația așa cum este, miercuri o ia de la capăt. Sofia…, tornada care mi-a pustiit tot ceea ce credeam că sunt, care m-a descompus în cioburi cu care obișnuiește să se joace, le așază într-un puzzle și le răscolește iar la prima fantezie. Îmi iubește cioburile și eu iubesc să fiu jocul ei. Nu m-a redus nimeni la zero cu atâta rafinament…

-Nu ți se pare că soarele este mai binevoitor ca de obicei?

Vocea Sofiei este senină și melodioasă, contrastând cu starea mea anxioasă. Se poartă ca și cum ne-am fi văzut ieri ultima oară, în timp ce eu îmbătrânisem fără ea ca-n povești, ca alții într-un an.

-Știi ce a făcut din mine absența ta?… o întreb.

Nu răspunde, nicio umbră de regret pe fața ei luminată de soarele perpendicular.

-Te mai așteptam câteva minute și-apoi plecam. O faci intenționat?

-Nu, am fost reținută, atâta tot.

-Ia loc, te rog, vrei o cafea?

Este îmbrăcată într-o rochie roșie, iar bărbații de la mese o urmăresc cu privirea ca taurii la coridă. La fel de înverșunat, la fel de letal. Decât să te îmbraci în rochie roșie, mai bine umbli dezbrăcată, este chiar mult mai cuviincios. Sunt nedrept, Sofia ar atrage atenția și dacă și-ar strange părul în coc, și dacă și-ar pune perle, și dacă s-ar îmbrăca în veșminte de călugăriță. Doamne-ferește, cred că aș păcătui chiar mai abitir. Sexualitatea ei nu poate fi deghizată cu una cu două.

-Da, fără zahar, fără lapte… îi spune ea chelneriței și se întoarce spre mine, înconjurându-mă cu privirea ei în care mișunau gânduri oarbe precum cârtițele. Așteaptă ceva de la mine.

-Ce te-a reținut până la ora asta?… o întreb încercând să par impasibil.

Ne urmărim mișcările unul altuia, deși, dacă este o luptă, nu vreau să o duc. De ce trebuie să fie totul atât de dificil? Vreau doar să fiu cu ea.

Sofia își dă părul pe spate, curbându-și gâtul.

-Ar fi mai potrivit să strecori un „cine” la începutul întrebării tale indiscrete…

Am o senzație incredibilă că nu o să-mi placă ceea ce voi auzi. Glumele ei tâmpite, nervii mei întinși praștie erau ambrozia ei pe care o sorbea picătură cu picătură chinezească. Asta aștepta de la mine.

-Pentru asta m-ai chemat? Ce însemn eu pentru tine?… zic și fac o pauză. Tu te gândești la mine măcar câteodată?

-Daca ții neapărat să știi, da, mă gândesc, mă gândeam… doar în prima parte, la un moment dat a devenit prea mult… și cum mi-a cerut să îi șoptesc numele în timp ce unghiile mele… Sofia îmi spunea toate acestea cu un aer de confidență între doi buni prieteni.

-Să te ia naiba, Sofia!

-Nimic nou sub soarele ăsta binevoitor… Tu când faci sex cu soția ta, te gândești la mine? Nu, nu vreau să aud că „nu este acelasi lucru”. Da, să mă ia naiba… nu-mi pasă. Să te ia naiba și pe tine.

Vocea ei analgezică este mai echilibrată ca metronomul, mai calmă ca liniștea dinaintea furtunii.

-M-ai pierdut pentru totdeauna, așa să știi!… îi strig ridicându-mă în picioare.

-N-ai cum să pierzi ceea ce n-ai avut… îmi zâmbește frumos, ca la o ședință foto și soarbe nestingherită din cafea.

Aș putea să o strâng de gât aici și acum. În loc de asta, mă ridicat de la masă, îmi iau cheile și plec. Ajuns în parcare, mă uit ultima dată către Sofia. Este liniștită, își aprinde o țigară și-și trece un picior peste celălalt. Plec, dar o iau cu mine, este sculptată minuțios în memoria mea, va dăinui peste timp și împrejurări asemenea Sfinxului, impenetrabilă, fascinantă, la fel de plină de nerăspunsuri. Cum dracu’ am ajuns să ne certăm iar, fără ca măcar să ne împăcăm? Are dreptate, să mă ia naiba și pe mine!

Pentru a citi Sofia I, II, III si IV aici si aici

 

Natașa Alina Culea (autoare)natasa alina culea autoare

Carti scrise:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul (roman)
  • Marat. Iubirea are spini (roman)
  • Lupii trecutului. Sofia (roman)

 

Barbatului pe care l-am iubit

 

Ploaia iti va sterge pasii,

Vantul ne va spulbera in colturi de lumi,

Ne vom purta suportabilele poveri,

Dar… cata iubire a nins galaxii peste noi!…

-Vei fi fericit fara mine, ii spun;

-Vei fi fericita fara mine, mi-ai suras;

Refugiul meu, cand s-a stins balada noastra?

Fericirea nu ne-a ocolit, de ce sa plangem pe ramasitele ei?

Regretele nu ma vor aduce inapoi,

Lacrimile nu te vor adormi in bratele mele,

In jocul nostru de-a alungat norii de pe fruntea celuilalt;

Amintirile ne vor bate-n geam din cand in cand,

Iar noi le vom goni cu zambete de hartie,

Uitandu-ne la felinarele ce se sting in noapte…

Vom inchide usi in spatele carora ne vom prabusi,

Pentru un praf de iubire.

Deșert fara tine, continui sa merg;

Prea tarziu pentru noi,

Prea devreme pentru lipsa ta.

-Ar fi fost pentru o viata?

Nu vom sti niciodata…

 

natasa alina culea foto

Natasa Alina Culea (autoare)

Carti scrise:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul (roman)
  • Marat. Iubirea are spini (roman)
  • Lupii trecutului. Sofia

 

Recenzie MARAT – BookBlog

Întâlnirile noastre imposibile

Scris de • 2 August 2015 • in categoria

marat-iubirea-are-spini_1_produs

Titlu: Marat. Iubirea are spini
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Numar pagini: 247
ISBN: 978-606-716-232-5
Cumpara cartea

În lumea noastră, există din ce în ce mai puține povești și din ce în ce mai puțină inocență. Trăim într-o grabă care nu mai face de mult parte din modernitate și care ține mai mult decât vrem să recunoaștem de patologic. Pe acest fond care poate fi dezbătut și analizat ad infinitum, nevoia umană de povești, de inocență și de finaluri fericite este, probabil, mai pregnantă decât în orice alt moment al istoriei noastre ca specie. De aceea, poate se nasc și cărți precum cea a Natașei Culea, Marat. Iubirea are spini – apariție rară prin modul asumat în care abordează un scenariu care poate fi ușor calificat drept idealizat și nerealist.

Povestea are simplitatea, dar și greutatea pe care doar autenticul și profunzimea trăirilor le pot aduce într-o carte.

  • PLUSURI

    Emoția puternică pe care o transmite povestea.
    Stilul viu, pasional și puternic al autoarei.

  • RECOMANDARI

    O carte care se citește pe nerăsuflate pentru că vorbește în mod autentic și asumat despre noi și întâlnirile imposibile din viața noastră.

continuare…