Ploaia iti va sterge pasii,
Vantul ne va spulbera in colturi de lumi,
Ne vom purta suportabilele poveri,
Dar… cata iubire a nins galaxii peste noi!…
-Vei fi fericit fara mine, ii spun;
-Vei fi fericita fara mine, mi-ai suras;
Refugiul meu, cand s-a stins balada noastra?
Fericirea nu ne-a ocolit, de ce sa plangem pe ramasitele ei?
Regretele nu ma vor aduce inapoi,
Lacrimile nu te vor adormi in bratele mele,
In jocul nostru de-a alungat norii de pe fruntea celuilalt;
Amintirile ne vor bate-n geam din cand in cand,
Iar noi le vom goni cu zambete de hartie,
Uitandu-ne la felinarele ce se sting in noapte…
Vom inchide usi in spatele carora ne vom prabusi,
Pentru un praf de iubire.
Deșert fara tine, continui sa merg;
Prea tarziu pentru noi,
Prea devreme pentru lipsa ta.
-Ar fi fost pentru o viata?
Nu vom sti niciodata…
Natasa Alina Culea (autoare)
avem un tatuaj? 🙂 permanent / temporar?
LikeLike
Avem chiar 7, Adi :))))))
LikeLiked by 1 person
interesant 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt niste versuri profunde si sensibile. Mie mi se pare ca in spatele acestor versuri sunt amintiri si regrete pe care trecerea timpului nu a reusit sa le faca uitate.
LikeLiked by 1 person
Eu nu cred ca uitam nimic, niciodata. Mai degraba, invatam sa traim cu ele. Te imbratisez ❤
LikeLiked by 1 person
cat adevar …si cata tristete…melacolie si resemnare…ca in orice poveste de iubire care se termina!
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLike