Month: September 2015

Liebster Award II

Multumesc pentru intrebari! (blogul Cersetor de zambete)

  • Care sunt planurile tale de viitor?

Oh! Am atat de multe, unele planificate in detaliu si asteptate cu nerabdare. P.S. Rabdarea nu este o virtute din punctul meu de vedere, sau… nu neaparat. Vreau sa imi traduc romanele, le visez ecranizate, vreau sa calatoresc mult, sa scriu in timp ce calatoresc, vreau sa fiu mai aproape de cei care-mi citesc cartile, eventual sa organizam intalniri, workshopuri si… vreau sa creez o comunitate – o comunitate definita prin lucruri in comun si placerea de a fi impreuna, impreuna-impreuna, adica sa locuim intr-un spatiu in care fiecare sa aiba intimidate, dar fiecare sa poate deschide usa si sa-si vada prietenii care se afla doar la cativa metri; imaginati-va beneficiile, sa nu iti fie mereu dor de cineva, sa te duci intr-o vacanta linistit si sa iti poti lasa copilul/animalul de companie in grija cuiva, sustinere din partea celorlalti… este un proiect wow!  Oamenii s-au obisnuit sa fie separati intre ei, sa tina fiecare cu dintii de ceea ce are, eu vreau sa fac opusul, sa impartasim unii cu altii, sa daramam barierele. Poate ca suna idealist, nu-mi pasa 🙂

  • Câte persoane dragi ai fi dispus să sacrifici pentru tine?

Niciuna. Lumea merge pe principiul alb sau negru, dar poate fi si gri, sau alb si negru. Nu este nevoie de niciun sacrificiu uman pentru a ma intregi in vreun fel. Cand spui “sacrificiu”, imi vin in minte numai scene infioratoare din Apocalypto, Doamne fereste!

  • Toată lumea visează la partenerul ideal, cum arată al tău?

Eu mi-am intalnit partenerul ideal, sunt o norocoasa. Arata cat sa-mi ajunga pentru o viata si inca una… si inca una…

  • Dacă ai putea schimba ceva în viața ta, cum le-ai explica celorlalți motivul pentru care nu ai făcut-o?

Nu obisnuiesc sa dau explicatii, sa le ofer din cand in cand – da, dar nu ca pe o justificare, singura mea justificare este fata de mine insami. Asta poate parea putin aspru dar… eu nu cer explicatii din partea altora, ei de ce mi-ar cere mie? Ar fi culmea ca cineva sa aiba nevoie de aprobarea mea pentru a trai cum ii place, n-as vrea o asemenea responsabilitate 🙂  Nu traim pentru ceilalti, traim cu ceilalti.

  • Cum ti-a venit ideea blogului?

Nu mi-a venit. Mi-a fost sugerata de catre o prietena mult mai motivata ca mine, eu doar am pus-o in aplicare. Acum sunt mandra de site-ul meu si stiu ca este vizitat cu drag de multi oameni.

  • Care crezi că este anotimpul creațiilor literare romantice?

Daca nu scriem in orice sezon, avem o problema; una mare. Eu prefer toamna, ador acest anotimp, nu doar pentru ca m-am nascut toamna. Nu are exuberanta primaverii, goliciunea verii, nici neclintirea iernii, dar are eleganta caderii.

  • Care este poetul tău preferat?

Nichita Stanescu. Imi place si Blaga, Baudelaire…

  • Care este cel mai bun moment pentru a scrie? (noaptea sau ziua)

Obisnuiesc sa scriu noaptea, ceea ce este putin peste mana pentru ca uneori sunt prea obosita pentru a scrie.

  • Care a fost momentul perfect din viața ta?

Se zice ca nu exista perfectiune, dar cred ca i-am simtit textura de mai multe ori. Perfectiunea m-a atins, la randul ei, in timpul unor calatorii. Nu stiu exact de ce, dar viata mea are momente de explozie strans corelate cu calatoriile. Traiesc cu sentimentul ca trebuie sa ajung intr-un anume loc dar nu stiu unde. Uneori cred ca l-am gasit, pana acum a fost doar un miraj.

  • Ce gen de artă apreciezi cel mai mult?

Arta in toate manifestarile ei. Frumosul ma subjuga si n-as sti sa traiesc fara aceasta subjugare.

Tipologii pe Facebook

Lupul moralist pe facebook -crede că știe cel mai bine ce este de făcut și care trebuie să fie conduita celorlalți. Apelează des la norme religioase, pseudo-etice, patriotisme, naționalisme…, și va avea mereu pe wall citate superinspirate, de genul „așa da/așa nu”. Toate acestea pentru a-și justifica nevoia morbidă de a avea dreptate și incapacitatea de a fi flexibil și tolerant.

5045197366_843945857_23775954_xlarge

Comentatorul Gică-Contra – invizibil la toate postările tale, mai puțin acolo unde poate să te contrazică. Nu dă like niciodată, așteaptă cu nerăbdare ca Facebook să introducă butonul de dislike pentru a avea și el un țel în viață.

i-object

Pesimistul plângăcios – Începe prima zi de Crăciun în stilul propriu, postând pe Facebook: „I hate Christmas” sau „Life sucks”. Are urmăritori (alți pesimiști la fel de pișăcioși) care tocmai au găsit susținere. Aprobați de alții, se simt încadrați în normalitatea patologică a zilelor noastre, așa că tu ești ăl’ dus cu pluta că tocmai ai împărțit, fluierând, cadouri sub brad. Și, da, nu ești cool 🙂

grumpy-cat-hates-xmas

Victima – se plânge mereu de alții, aparent vulnerabil, îi va învinui pe ceilalți exact de ceea ce face el (în fapt). Dar nu el este de vină, mereu sunt ceilalți. Victimizarea merge mână-n-mână cu ipocrizia ascunsă. Ascunsă pentru tine, vizibilă pentru alții 🙂 Din această categorie fac parte mironosițele, mimozele, etc…

45856759347b298b6514c9fdd7cd516c

Amenințătorul: „Îmi șterg contul!” Cel care amenință cel puțin o dată pe săptămână că părăsește Facebookul, dar n-o face niciodată. Scopul este doar de a atrage atenția celorlalți asupra lui. Se plânge des de mizeria societății, dar nu ar mișca un deget pentru a se înscrie la un voluntariat/program de educație/…

51f2dd1a553981f0a55b1b65ecd5716a7cc6dea96853b4b4e115c9337a014209

Haterul

Cum știi dacă ești un hater?

  • Îți faci timp zilnic să cauți informații negative pe care apoi să le postezi peste tot?
  • Îți faci mai multe adrese de e-mail să te convingi singur că mai mulți sunt de acord cu tine?
  • În vocabularul tău se regăsesc mai multe invective decât în vocabularul majorității?
  • Obișnuiești să îți canalizezi energia negativă către persoane pe care nu le cunoști?
  • „A hăitui o persoană pe internet” are o altă conotație pentru tine?
  • Ai toată considerația pentru persoane care stau în banca lor și toată ura pentru cei care ies în față cu ceva?
  • Te regăsești pe listele de ignore a cel puțin zece persoane?

-Felicitari, ești un hater! 🙂 Cum remediezi situația? Get a life!!

a.aaa-Yes-he-hate-everyone-hater

Anonimul – are un cont fals de Facebook pentru că îi este teamă să nu-l răpească forțele obscure. Ca bonus, poate comenta dezaprobator în voie, fără să îi fie teamă că cineva îl va asocia cu acestea. Trăiește cu sentimentul că este urmărit permanent și verifică vizorul de mai multe ori pe zi.

funny-suspicious-cat

Last but not least… Dependentul – trebuie să știe în permanență ce se întâmplă pe Facebook. Când intră într-un restaurant, primul lucru pe care-l face este să caute Wifi-ul și să scrie repede parola pe un șervețel. Lăsat fără laptop și telefon, ar încerca să se conecteze și la cuptorul cu microunde. Hahaha, aici mă încadrez și eu! :))))

FacebookAddiction

Aveți și alte tipologii? Vă aștept cu comentarii!

 

Natașa Alina Culea                                                                            natasa alina culea carti scrise

Cărți scrise:

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia

 

Filmele mele preferate II

M-am gandit la voi si la serile de toamna, tocmai bune de citit o carte sau de vazut un film… Pentru prima parte din seria “Filmele mele preferate”, aici. 

Filme recomandate:

The painted veil   2006

The house of mirth   2000

Grand Budapest Hotel   2014

Jeux d’enfants   2003

Albatross   2011

A Bird of the Air   2011

Le fabuleux destin d’ Amélie Poulain   2001

Vicky Cristina Barcelona   2008

My One and Only   2009

Molière   2007

Tais-toi!   2003

Kiss kiss bang bang   2005

London   2005

Malèna   2000

The deep blue sea   2011

Siberia, Monamour   2011

The White Countess   2005

Dorian Gray   2009

Pretty Woman  1990

Red Corner   1997

Natașa Alina Culea

Cărți scrise:

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopți la Monaco

cropped-natasa-alina-culea-carti.jpg

Sofia. Lupii trecutului VIII

Fragment.

Varianta raw, da? 🙂

Sofia și Carol sunt așezați pe parchet, după obiceiul lor.

-Ei na, mai lipsește să zici că mă masturbez cu ochii pe tablouri… se apără Carol. Ce-i drept m-au tentat câteva… se corectează el. Nu-mi vine să cred că încă îți mai spun așa ceva, nici după ce fumezi nu ți se schimbă alura de colonel S.S. Pfuai, ce bine cred că ți-ar fi stat în uniformă, cu pantalonii în cizme, strânși pe cur… ahhhh! Mi-ar fi plăcut să fiu prizonier și să mor torturat de tine, să îmi pui lipitori pe pulă și căpușe…

Sofia se oprește cu mărul în mână și-o bufnește râsul.

-Prizăm ceva și ne destrăbălăm?… o întreabă Carol.

-Am de învățat și vreau să scriu, știi foarte bine, mi-am făcut program zilnic. Nu mă mai tenta!… sau te voi numi de acum înainte, Nicu!

-Nicu…?!… se miră Carol. Nicu sună a bărbat cu pula mică! Nu îs eu vreun armăsar dar, nah, medie tot o am… se apără el cu mâna pe inimă.

-Bine, bine, fără Nicu… păru să renunțe fata. Atunci…, ce zici de Mitică? Mitică cu pula mică!

Carol o privi curios și luă expresia unui copoi care a mirosit ceva în neregulă.

-Sophie chérie ți-ai făcut cumva un cui și nu m-ai așteptat?

Sofia scoate limba în direcția acestuia și mușcă iar din măr.

-Mama nu s-a prins? N-a fost pe-aici?

-Nope.

-Bine că n-a venit. Vine pe-aici doar ca să mă controleze, scorpia.

La auzul spuselor lui, fata se încruntă.

-Ce-ai cu Elvira, Carol? De ce atâta înverșunare?

-Nu știu, o urăsc. Tu știi că mi-a făcut același sandviș până în liceu? Să mănânci același sandviș cu unt și salam timp de 12 ani?! Ce altceva să simt pentru ea?

-Eu aș fi mâncat cu drag același sandviș, Carol.

-Am uitat, ei lasă, nu te necăji… zice acesta senin.

Carol se ridică agitat, cu perna în brațe, ca și cum și-ar fi amintit brusc ceva important. Făcut un semn teatral cu mâinile ca și cum urmează să dezvaluie misterul misterelor.

-Sophie, am cea mai grandioasă întâlnire peste fix șase ore, ce spui de asta?!

-Cu cine? Femeie sau bărbat?… întrebă fata amuzată.

-Femeie, femeie! Dar ce femeie! Eva mea, jur!!! Trebuie să mă duc să cumpăr prezervative antiejaculare, altfel nu mă va ține 17 secunde. Este exact cum îmi place mie, frumoasă, deșteaptă și căsătorită.

-Uneori mă întreb de ce ai capul atât de mare, Carol! Trebuie să rezolvi frica asta de intimitate, îți dai seama că le cauți căsătorite pentru că ți-e teamă să te implici… Calmează-te, ce te fâțâi de colo-colo, nu mă pot concentra și vreau să mă apuc de scris.

Carol îi zâmbește complice, făcându-i cu ochiul.

-Scrii la romanul tău?

-Cam așa…

-Pfuaaii, tu! Doi artiști, un pictor și-o scriitoare! Dacă nici asta n-o determină pe scorpie să ne mărească alocația, lumea asta n-are sens! Pula mea… ce combinație!… exclamă acesta transfigurat.

-Ei! Nu-i mai spune așa!

-Ai dreptate, ai dreptate, trebuie să mă liniștesc! Nu este scorpie, nici balaur, nici monstruleț, nici nu locuiește sub pat… își continuă acesta gândurile difuze. Auzi, unde este forfecuța aia? Mai ai bilete de autobuz? – astea-s cele mai bune de filtru… Sper că ai mai lăsat ceva dulce în frigider, nu pot fuma așa, fără o amandină măcar. Carol se duce la dulap și dintr-o cutiuță de tablă, scoase o punguță cu marijuana.

Sofia îl privește curioasă pe Carol, într-adevăr, era neobișnuit de agitat pentru o întâlnire, fie chiar și cu Eva. La vederea pungii, fata izbucni iar în hohote de râs isterice.

-Ce naiba e aia, Carol? Zici că ți-ai luat urzici, ce aiurea arată! Alte hohote de râs. Sofia se trânti în canapea urmărind paletele de lemn ale lustrei ce se rotesc pedant, concentric, cu mâinile îndoite sub cap.

Carol își rulează liniștit și pofticios o țigară mai groasă, pe care o mirosi înainte de a o aprinde. Fumează tacticos și-amintindu-și parcă de ceva, generos, îi pune și Sofiei țigara la gură, iar aceasta trage câteva fumuri.

-Carol, ce ce e cu tine? Ai o față tâmpă, detest când ai expresia asta de mulțumire bovină.

-Sunt cel mai frumos, deștept… am succes… zâmbesc și-mi strălucește un dinte de aur, ca în desene animate.

-Iar ai plecat…

-Daaaa… sunt pe o plajă în care se sărută cămile cu bursuci. O cămilă seamănă incredibil cu tine… e ciufulită și-are buzele groase ca ale tale. Un hohot de râs nestăvilit și Carol se aruncă pe spate. Șșșș… Sophie… se aude sirena de la Poliție, ce-o fi asta?

-Termină, Carol, este doar Ravel, tu l-ai pus în playlist.

-Tata… pfiii… aș fi putut să jur că era garda. Sophie, mai avem biscuiți de ciocolată? Și muștar Dijon… Doamne, fără muștar nici nu i-aș linge! N-am avut chef să ling nicio vrăbiuță de soție așa cum am chef să ling biscuiți cu muștar.

Sofia mai trage încă o dată din țigară și pleacă la bucătărie, de unde revine cu o tavă cu biscuiți și muștar într-un borcănel neînceput.

-Poftim, monsieur Carol. Hihihi, ce față de gușter flămând ai!

Sofia râde câteva secunde, după care redevine brusc serioasă:

-Îți aduci aminte când am fost amândoi cu Elvira la Versailles? Stăteam pe iarbă și-am văzut un gușter ce mergea pe un tip în costum care era și el întins pe un pled, la câțiva metri de noi. Așa față ai tu acum, de gușter pe pled.

-Pled? Ce pula mea, Sophie, mai există cuvântul pled? Uuuu… nici nu cred că știu bine ce este un gușter… aaa este șopârla aia care cică sare la gâtul proștilor? I-ai zis omului?

Sofia râde.

-Ce? Că are un gușter pe el sau că e prost? Nu i-am zis nimic, este nepoliticos, nu se face. Eventual aștepți să îl muște gușterul și apoi ai un subiect despre care să scrii sau nu.

-Mie mi-ai spune dacă aș avea un gușter pe pulă?

-Îmi tai pofta de mâncare… Ai mâncat toți biscuiții?… îl întreabă Sofia.

-Cred că mă doare o măsea… se văită Carol.

-Durerile de măsele sunt cele mai rele, sâcâitoare ca niște muște de căcat pe care încerci în zadar să le alungi, și…, n-au nimic nobil în ele, o suferință banală din care poți să mori destins, n-o să tragă nimeni salve de tun în urma ta. Poate doar Evele tale, le și văd înșirate lângă groapa în care stai cu vată-n nas, bocind până vor mai face un nou afluent Dunării.

-Vai, Sophie, de ce a trebuit să spui asta?! Carol este disperat și se uită-n tavan cu o expresie totală de dezolare. Acum le văd și eu… mereu m-am gândit că o să mor tânăr, n-o să fut nici măcar unu la sută din femeile pe care le vreau, ce să mai spun de cele care ar fi a doua mea opțiune!

-Tu?! Tu redefinești ipohondriile, de-aia nu-ți priește marijuana, să adaugi ipohondriei paranoia și vanitate? Pfiiii, ce combinație!… Sofia își dă o palmă peste frunte, își ia laptopul în brațe și începe să scrie, în timp ce Carol continuă să privească extaziat în jurul lui. După câteva minute, Sofia închide capacul laptopului și spune îngândurată:

-Eu cred că voi muri tânără… Ceea ce nu este atât de rău, se va spune despre mine „fata aceea frumoasă”, nu aș îmbătrâni niciodată și nu aș ajunge bolnavă de reumatism sau artrită, asta în cazul fericit, desigur.

-Ooo, nu! Să nu mori! Cred că aș suferi ca un câine aruncat în zăpadă.

Sofia se uită curioasă la el:

-Cu câte femei vei suferi?… îl întreabă, aruncându-i o ocheadă, glumeață.

-Cu multe, desigur, dar nu aș suferi mai puțin ca atunci când mi-a murit peștișorul din acvariu. Ce viață de căcat, să trăiești toată viața singur într-un bol cu apă. Am urât-o încă o dată pe Elvira că mi l-a cumpărat. Îl chema Peștișor… Dacă mor înaintea ta, Sophie, asigură-te că-mi vor scrie pe cruce că și timbrele gemeau când le lingeam, am citit asta undeva și cred că înglobează toată filosofia mea de-o viață.

-Vai, vai! Câtă trufie… Știi, Carol, eu cred că mă voi sinucide înainte să îmbătrânesc.

Carol o privește aprobator.

-Și eu m-aș sinucide, ai dreptate cu asta. Aș muri luând o supradoză, cel mai probabil. Și mi-as tăia și venele…

-Nu te cred, tu ai lua pastile ca o muiere. Te cunosc, ții prea mult să arăți bine chiar și post-mortem. Când îți vor cânta recviemuri, să ai freza pe dreapta și costumul asortat la șosete.

-Venele de la picioare, fată!… Să nu îmi distrug tatuajele în caz că supraviețuiesc.

-Știam eu, știam eu!… exclamă fata entuziasmată.

 

 

Natasa Alina Culea

Autoarea cartilor:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Marat. Iubirea are spini
  • Lupii trecutului. Sofia 

Lupii trecutului. Sofia VII – Început

Black_scroll_with_transparent_background

Și-am cunoscut o așa iubire…

 de era să nu mai mor niciodată…

 

Încă mă întreb de ce a ținut nevastă-mea să ajungem aici, fie și pentru un weekend, știu că vrea să fim printre prieteni, ei atenuează ecoul dintre noi, dar Ben și Ana? Relația noastră s-a adâncit în liniște, cred că la asta s-a gândit și Carina invitând mai multe cupluri. Liniștea nu se mai termină.

….această punere a inelelor şi îngerul Tău să meargă înaintea lor în toate zilele vieţii lor acum și pururea și în vecii vecilor…

Verigheta mă strânge… vecii vecilor…

Automatisme și liniște…

Este trist să se termine o relație, dar infinit mai trist să continue decât că am făcut niște promisiuni în care am crezut pentru un timp. Înfometați și ostoiți ca doi ogari care continuă cursa când nu mai este nimic de pierdut, darămite de câștigat…

Treisprezece ani de căsnicie se împlinesc taman astăzi. Treisprezece ani bătuți cuie în mine, ani care au trecut lăsat urme. Resemnare.

De dimineață am condus până la Sinaia pentru un buchet de flori pe care i l-am lăsat în pat, alături de o cutie cu brățara admirată acum câteva săptămâni.

Câtă liniște… Doar gândurile îmi roiesc ca niște păsări neliniștite care nu-și mai găsesc drumul către cârd. M-a deșteptat devreme zgomotul lor de aripi, se roteau în jurul a două preocupări: metamorfoza căsniciei mele și cadoul pentru Carina.

Răsuflu ușurat, cadoul Carinei este bifat, mi-am încheiat obligația. Aici s-a terminat iubirea, chiar aici, atunci când plăcerea a lăsat locul obligației. Închid fără zgomot ușa și cobor la parter, în livingul imens unde canapelele cafenii se odihnesc în fața unui televizor pe jumătate de perete. Miroase a lemn sau a muzeu. Deasupra atârnă o lustră metalică, gotică, ca o amenințare ce venea de undeva din grinzile lemnoase masive. Cum ar fi dacă mi-ar cade lustra asta-n cap și mi-ar rămâne înfiptă ca o căciulă mai avangardistă? Eu aș încremeni pe vecie cu o expresie de consternare uimită… Ar ține asta loc de divorț sau aș merge și pe lumea cealaltă cu veriga încleștată de inelarul meu?

Unul dintre pereții livingului, o fereastră imensă, descoperă peisajul ce-mi taie respirația de-atâta verde; natură încremenită într-un tablou de Brănișteanu. Ies în curtea vilei. Ceață. Se ridică de pe crestele munților, agale, agale, descoperind o vale umbrită de pădurea de conifere, case din cărămidă și piatră cu acoperișuri țuguiate și înroșite, orânduite gospodărește de-a lungul străzilor neasfaltate, pietruite cu prundiș. Rămășițele nopții se oglindesc în boabele de rouă; se sparg alunecând pe pământ; se scutură de ielele nopți.

Mă așez într-un balansoar și-mi aprind o țigară, bucurându-mă de răcoarea tihnită.

-Era atât de greu să-ți amintești de geantă?… se aude vocea iritată a lui Tudor. …Aveam în ea un, un pachet de cărți de joc și alte cărți de citit.

-Care geantă, Tudore?

Diana este mirată ca de o mare grozăvie.

-Aia portocalie din piele de drac, cum care?

-De ce nu îți faci bagajele singur, mă rog?… îi răspunde cu o voce la fel de iritată, Diana. Și ce cărți? Poate doar ca să adormi mai repede, ai citit vreodată o carte de când suntem împreună? Ce tot vorbești acolo?

-Da, dragă, de mai multe ori… scrâșnește Tudor.

-Aceeași carte de mai multe ori?… râde Diana cu poftă.

-…Și tu ai fundul mare!

Diana se oprește nedumerită.

-Și tu ai nevoie de lumini de semnalizare în jurul vasul de toaletă ca să-l nimerești.

-Poate…, dar n-am fundul mare… spune Tudor liniștit. Știe că a câștigat. Nu se întâmpla des așa că savurează momentul.

Mă bufnește râsul. Diana și Tudor și-au reiterat veșnica dispută care-i destindea pe toți cei care asistau la ea și îi tensiona pe protagoniștii acesteia.

-Fabian, ce naiba faci acolo, agățat de leagăn?… întreabă Diana, de parcă ar avea de gând să se certe și cu mine, acum că abandonase subiectul genții din piele de drac.

-Vă evit… spun sincer.

-Cam târziu pentru asta, nu crezi? Lasă, știu că ne iubești în felul tău de taciturn tuciuriu. Carina nu s-a trezit?

-Iată-mă!

În cadrul ușii de la intrare, apare Carina, nevastă-mea. Urmele somnului i se șterseseră de pe chip, mascate cu pudră și rimel. Știu ritualul și ordinea lui. La încheietura mâinii îi strălucește brățara dăruită. Acum se va îndrepta către mine…

-Îți mulțumesc, iubire!…

Carina vine și mi se așază pe picior, înlănțuindu-mă cu brațele ei lungi și albe. Miroase marin, ciudat, nu obișnuiește să cumpere parfumuri cu miros marin, spune că doar le-ar da cadou unor femei cărora le lipsește personalitatea.

Îi zâmbesc.

-Carina, Fabian! Este gata cafeaua, să mergem în foișor… strigă Diana, venind cu o tavă cu cafele, urmată de Tudor și de cel de-al doilea cuplu invitat de către Carina, Ben și Ana.

Îmi sunt nesuferiți amândoi, dar Carina a insistat să vină și ei. Ben, un american trecut de 50 de ani, care locuiește în București de două decenii și se îndeletnicește cu tot soiul de afaceri dubioase, luându-și ca parteneri de afaceri persoane cu o moralitate îndoielnică; nu este doar înfumurat dar ceva din el îmi stârnește dorința să îl pocnesc în ochiul stâng. Ben și-ar fi vândut-o și pe maică-sa pentru profit, ce spun aici, pe tot neamul lui de vipere venit în goana după aur, iar Ana, soția lui, o snoabă cu un tupeu ce se asortează perfect cu lubricitatea și cu imoralitatea lui evidentă. Ana este un accesoriu comod pentru Ben, bună de pus la butonieră, frumoasă ca o floare și ai rămâne cu impresia asta dacă și-ar ține gura mai des, ruinându-și singura calitate pe care i-a dat-o Creatorul, ce-i drept, cu ambele mâini.

Ana îi șușotește ceva la ureche lui Ben, puțin mai departe de foișor.

Refuz să înțeleg preferințele Carinei, sistemul ei de valori ce-mi complică și mie existența, dar mă conformez din cauza aniversării și al valului de reproșuri care ar putea să mi se spargă în cap dacă îi spun exact ce cred despre prietenii ei. Cred că simt nevoia să compensez cumva lipsa mea de implicare, să pavez cu ceva distanța dintre noi, dacă nu din afecțiune, atunci dintr-un fel de vină amestecată cu o capitulare resemnată.

Luăm loc în jurul mesei. Diana adoră să facă pe gazda perfectă, deși nu suntem în casa ei, dar astea are mai puțină importanță. Maniile ei legate de perfecțiune îl înnebunesc pe Tudor, cu toate acestea, Diana este o femeie foarte puternică și isteață, în ciuda acestui simulacru de doamnă scrobită cu care făcea paradă în fața altora. Se iubesc. Da, se iubesc, cu toate ciondănelile lor zilnice…

Continuare:

Lupii trecutului I, II, III

Lupii trecutului IV

Lupii trecutului V

Lupii trecutului VI

Lupii trecutului VIII 

Natasa Alina Culea (autor)

  • Natașa, bărbații și psihanalistulnatasa alina culea, scriitoare romania
  • Marat
  • Lupii trecutului

Nu mai adoptati animale de rasa!

Stiu, arata bine, sunt adorabile. Asta a fost si scopul celor care s-au ocupat de incrucisarea raselor animale, inca un aspect al consumismului zilelor noastre. Dar ghici ce?! Asa cum hrana cea mai sanatoasa este cea naturala, asa si rasele – cu cat au suferit mai multe modificari, cu atat au mai multe probleme; interventia omului asupra Creatiei in dorinta lui de a-si dovedi superioritatea asupra naturii o sa fie mereu destinata esecului.

Stiu ce spun, am avut o pisica persana superba si am cumparat-o de la un crescator de pisici persane pentru ca nu am rezistat impulsului de a lua un animalut atat de frumos. A trait doar cinci ani, desi clinicile veterinare si site-urile lor te asigura ca persanele traiesc si 15-20 de ani. Nu este adevarat, sunt rare aceste exceptii. Intr-un final, un veterinar mai sincer decat altii, mi-a spus ca persanele vin cu boli genetice si mor adesea din cauza infectiilor micotice, au probleme respiratorii, etc. Motanelul meu persan a murit avand probleme respiratorii, nu era asa de greu sa anticipez asta, stiti ca persanele au botul foarte scurt si nasul foarte mic, dar nu m-am gandit la asta atunci cand l-am cumparat. Multi nu ne gandim la aceste detalii care vor fi foarte dureroase si vom plati ignoranta si ideea de frumusete cu suferinta noastra si a animalului.

Majoritatea cainilor cu pieptul lat (Dog, doberman, Golden Retriever, Saint Bernard…) sunt predispusi afectiunii de torsionare (rasucire) a stomacului, de cele mai multe ori, mortala. Veterinarii au venit cu solutii, desigur, se efectueaza o operatie prin care se lipeste stomacul de torace. Sigur ca sunt solutii, industria veterinara este o industrie ca oricare alta, bazata pe profit. Nu toti veterinarii intra in aceasta categorie, am vazut medici care se ocupa personal de adoptia animalelor abandonate, medici carora le pasa, dar industria este una bazata pe profit, nu uita asta. Aceasta industrie traieste foarte bine atata timp cat exista animale cu sistem imunitar scazut, animale ce au nevoie de proceduri chirurgicale, injectii…etc.

Haideti sa recunoastem, locul pisicilor si al cainilor nu este intr-un apartament. Se pot acomoda, da. Animalele trebuie sa fie libere, nu in lesa, nu in lant, nu in cusca. Prima greseala a omului a fost ca a domesticit animalele, a doua ca le-a parasit si a treia ca incearca sa le gaseasca locul in “civilizatia” patologica a omului modern. Aceasta scurta istorie nu mai are nicio importanta acum, trebuie sa ne gandim la ceea ce putem face de acum inainte. Educatia ar trebui sa inceapa cu mamaie si tataie de la tara care arunca cu nonsalanta pui de pisici si caini la marginea drumului, ca deh… nu dau lapte si oua. Nu i-ar castra pentru nimic in lume, nu neaparat ca nu au bani, ca am vazut dughenele cu spirtoase pline, ci doar ca nu reprezinta o prioritate. Este mai usor sa traiesti fara sa gandesti, televizorul gandeste pentru tine si viata ta se rezuma la un ecran ce-ti furnizeaza senzatii tari cu barfe, certuri si scandaluri, in lipsa unei vieti personale. In rest, mai faci o ciorba, mai tai o gaina…

  • Trebuie incurajata adoptia animalelor din adaposturi, carora le putem oferi un colt de curte si un petic de iarba, o solutie umana si nedegradanta pentru animale si pentru oameni. Stiu ca multi inca se mai cred in fruntea lantului trofic si considera animalele un fel de obiecte neinsufletite de care ei dispun dupa bunul plac, viitorul le va dovedi altceva, este o promisiune.

Sigur ca nu te incurajez sa treci indiferent pe langa o pisica sau un catelus abandonat, in conditiile in care ai un apartament si ai compasiune pentru animale, dar cred ca animalele ar fi mult mai fericite intr-o curte, in esenta. Daca locuiesti intr-un apartament sau o garsoniera, iti poti lua animalul cand te duci sa-ti vizitezi rudele de la tara, tot este o solutie.

Mai sunt persoane care cumpara animale, fara a le intelege natura. La primul semn ca au intrat in calduri (motanii obisnuiesc sa isi marcheze serios teritoriul), se considera indreptatiti sa arunce pisica nerecunoscatoare. Are you serious? You didn’t buy a f… toy!

Se spune ca animalele reflecta natura umana, ca exista pradatoare pentru ca oamenii sunt pradatori. Sunt sigura de asta. In ultima vreme sunt foarte multe cazuri de animale pradatoare ce se imprietenesc cu prada lor, refuza sa le manance…, si tot soiul de prietenii fara sens ce se leaga in lumea animala. Cred ca asta se datoareaza oamenilor care au trecut la vegetarianism, veganism, celor care considera o normalitate sa accepti drepturile animalelor ca fiind unul dintre aspectele evolutiei constiintei umane.

Dog_in_animal_shelter_in_Washington,_Iowa

Acesta este tomberonezul meu de acum, nu este frumos?!

me&cosmos

Ganduri bune si imbratisari,

Natasa

Citate

despre rautate citat natasa alina culea

Răutatea este un scorpion cu coada prea curbată. Sfârșește înțepându-se singur

citat scriitor natasa alina culea

Nu-i asculta pe cei care-ți spun că n-ai talent. Dar ce te faci dacă vrei să fii designer de ochelari pentru cârtițe? Sau scriitor?

natasa alina culea

Unii au încheiat pact cu Infernul. El le-a încrustat rănile, ei și-au cosit iubirea din rădăcină.

citat natasa alina culea, scriitori

Mulți scriitori au fost salvați de faptul că au murit în condiții ciudate.

citat scris, carti, ambitie, citit

Dacă citești toată biblioteca din ambiție, puteai la fel de bine să ștergi cărțile de praf.

citat scriitor, a scrie

Trebuie să mori ca să fii un scriitor faimos. Nu înainte de a scrie, desigur.

citat scriitori, critici

Scriitorii pot trăi în absența criticilor. Criticii pot spune asta?

Citat drum gresit

Dacă ești pe drumul greșit, degeaba ai fost primul la start

critica, citat, carte

Pentru a critica o carte, ai nevoie de o condiție esențială: să nu o înțelegi.

Citat divort Natasa Alina Culea

Divorțul a fost născocit pentru a nu fi nevoit să te culci cu o greșeală pentru tot restul vieții.

Am gresit

De la o vreme incoace, va tot bat la cap cu autenticitatea. De ce? Eu consider ca in momentul in care suntem sinceri cu noi insine, viata noastra se schimba total. Pana cand nu esti sincer cu tine, nu poti fi sincer cu ceilalti. Sa fii autentic cere curaj, sa fii sincer intr-o lume ca un bal mascat este aproape… sinucidere. Eu voi milita pentru autenticitate si nu obisnuiesc sa ma razgandesc, nu cand vorbim de valori umane in care cred. Pe langa onoare, curaj, adevar…, voi adauga autenticitatea ca adevar personal. Va aduceti aminte de Liberté, égalité, fraternité? Mereu am respectat oamenii care se ridica pentru o idee in care cred, iar daca ideea este una constructiva, cu atat mai bine 🙂

Ieri am postat un citat pe facebook si pentru cateva ore am crezut ca ma reprezinta. M-am inselat.

despre prostie - quote - natasa alina culea

Intre timp, citatul nostru strangea like-uri dupa like-uri, insa ceva ma nemultumea desi nu reuseam sa localizez acest quelque chose. Apoi mi-am dat seama: trecusem in tabara in care mi-am promis sa nu fiu. Criticam neconstructiv, ironic. Acel citat m-a situat pe un podium pe care nu-l voiam, podiumul imaginar al celor care critica si al celor care rad de prostia din jur, un podium pe care multi il escaladeaza zilnic. Libertatea de exprimare a devenit un paravan pentru monstrii care au iesit de sub pat. Doar atat pot face? -Nu, data viitoare citatul meu va fi inspirational, constructiv si… reprezentativ. Nu voi scoate cilicele din sertar si nu ma voi autoflagela, voi avea ingaduinta pentru mine asa cum am si pentru ceilalti. In ciuda likeurilor de care – sa recunoastem – toti suntem dependenti, am sters citatul buclucas si mi-a parut rau ca l-am scris, dar nu mi-a parut rau de lectia pe care am invatat-o.  Gresesti? Admiti – atat de simplu si atat de eliberator!

Cum stii ca nu esti autentic? Urmeaza-ti busola interioara, ce simti? (Voi scrie un articol in care voi vorbi mai pe larg despre aceasta busola de care multi ne-am ratacit si suntem dornici sa ne reconectam).

Cu autenticitate,

Natasa Alina Culea

natasa alina culea autoare

Interviu pentru Expresul (Md.)

 Natașa Alina CuleaDe vorbă cu Natașa Alina Culea

S-a născut în orașul Tulcea, România. Locuiește, în prezent, în Sofia, Bulgaria. Este autoare a două romane: ”Natașa. Bărbații și Psihanalistul” și ”Marat. Iubirea are spini”. De Ziua Internațională a Cărții, a fost oaspete de onoare a Bibliotecii ”Dimitrie Cantemir” din Ungheni. Nu am ratat ocazia s-o invităm la o discuție pe banca ”Expresul”.

Natașa și Alina două poluri diferite
Numele mi l-a pus mama, care provine dintr-o familie ucraineano-poloneză. Eu îmi imaginez că sînt două avatare. Cred că oricine are două fațede. Chiar și în romanele mele… În primul vorbesc despre Natașa,  o persoană impulsivă care creează probleme și turbulențe, pentru că-i plac, și trăiește mai bine așa. În al doilea vorbesc despre Alina, care este sensibilă, poetică și romantică. Eu sunt extrovertită, pot să vorbesc despre mine ușor și asta mă ajută foarte mult. Nu trebuie să-ți fie teamă să afirmi cine ești. Oamenii o să te placă așa cum ești.

Cariera – ”extraordinară alegere”
Am absolvit facultatea de economie. Acum o să scot cîte ceva din casă (zîmbește). Prietenul meu de atunci s-a înscris la facultatea de management și mi s-a părut că acolo erau foarte multe fete drăguțe. Eu, fiind posesivă, m-am dus efectiv pentru asta la aceeași facultate. A fost o decizie ”extraordinară” (spune ironic). Am lucrat în marketing un an, apoi cinci ani –  într-o firmă de management din București, după care am trecut cu traiul în Sofia și mi-am deschis acolo un studio de yoga și pilates. De un an și jumătate doar scriu.

Curajul de a scrie

Vine din copilărie, pe cînd aveam opt ani. În anii de liceu scriam mai mult poezii. De multe ori am fost premiată la concursuri de poezii. Mai serios am început să scriu fiind deja la Sofia. Aici  am avut o perioadă de pauză de la orice și oricine. În momentul acela, am simțit un fel de reconectare cu mine, astfel am început să redau multe în scris.

continuare…

Invitata la emisiunea Woman TV

O invitatie la Woman TV (Nasul TV) si doua femei minunate: Laura Tudor si Flavia Apostol!

Asa am ajuns, la o zi dupa ce abia revenisem in Sofia, back to Bucharest. Obosita si cam lesinata, m-am prezentat la emisiunea prezentata de Flavia, cu un scop anume: sa vorbim despre relatiile dintre barbati si femei. M-am tot gandit daca sunt un exemplu potrivit pentru a vorbi despre relatii de succes, dar… macar o perspectiva autentica tot pot oferi!

Sper sa va placa! Va imbratisez! ❤

-pentru cei care doresc sa vizioneze integral emisiunea Woman TV (editia a noua):

 

Snapshot:

Natasa Alina Culea, Flavia Apostol - Woman TVnatasa alina culea woman tvnatasa alina culea, emisiune tvnatasa alina culea, relatii

Guest post: Diana Neata

Mi-a placut mult un articol de pe blogul Dianei Neata, pe care vi-l recomand si voua. Este dinamic, amuzant, scris impecabil cu esenta de rom si… mi-a ramas in memorie!

Iată c-am ajuns și acasă, în sfârșit! Weekend-ul ăsta, mă rog, până acum am fost la țară… Nu, nu am fost să mă relaxez, să pozez trandafirii lu’ mamaie, să mă joc cu mâțele, să mă plimb pe câmp, să fac plajă în grădină, să stau sub bolta de vie cu o carte… N-am fost nici la vreo muncă. Am fost de Moși… o sărbătoare celebrată cu mult fast în satul natal al părinților mei. De fapt, fast e puțin spus! La mine la țară Moșii de Vară sunt o sărbătoare tratată cu mult mai multă importanță decât oricare alta… Paștele, un fleac! Crăciunul – o glumă! Înălțarea, Sfânta Maria Mare, etc. – apă de ploaie! Moșii sunt baza!

Totul începe de sâmbătă dimineața… Pe vremuri se împărțeau oale de lut cu apă. Acum se împart căni – cine e mai zgârcit pune apă în ele, dar majoritatea împart suc (neapărat acidulat!!!) sau cafea. Observ că a trecut moda cănilor gradate ce a ținut câteva sezoane bune! Deh, nu ai ce face cu mai mult de una, hai două…

continuare

„Abecedarul unei vieți noi”, Flavia Apostol

Flavia este ceea ce noi numim generic, o femeie cu carieră. Aceasta prezintă emisiunea Woman TV, difuzată pe canalul Nasul TV.

10168084_885751388118758_4986087864181934720_n

Flavia Apostol – Lansare

Daca așteptați soluții miraculoase la problemele voastre, poate veți fi dezamăgiți de această carte, dacă sunteți dispuși să va alocați timp pentru a ajunge pe podium (singurul loc pe care Flavia il acceptă), atunci această carte poate fi trambulina de care aveți nevoie. Haideți să recunoaștem, toți ne dorim succes, singura diferență este că unii se pierd în scuze și lamentări, iar alții știu că trebuie să depună efort pentru a-l obține, este atât de simplu! Flavia Apostol vă oferă o rețetă de succes, o rețetă scrisă pe aproape 280 de pagini (cu scris mărunt, da?), o carte care oferă soluții și nu se concentrează asupra problemelor, decât pentru a le contura rezolvările.

Perspectiva Flaviei asupra vieții este demnă de laudă, o perspectivă analitică, bazată pe experiențe de viață, o viață trăită și nu simulată. Ca majoritatea oamenilor, Flavia a căutat răspunsuri la alții, dezamăgită s-a întors către ea și a descoperit tot ceea ce are nevoie să știe. Cartea te va învăța și pe tine să te redescoperi, să te iubești, să te accepți și să îți transformi defectele în calități remarcabile pe care le poți utiliza pentru a-ți atinge țelurile.

Pătrunde în universul Flaviei, femeia de succes, femeia frumoasă care te privește prin ecranul televizorului și nu-ți va părea rău. Te previn, vei găsi o perfecționistă căreia îi place să învingă și nu are milă față de leneși și fățarnici. Te-ai angajat pe drumul împlinirii personale? Perfect, asigură-te că ai centura pusă și demarează cu 320 km/h împreună cu autoarea cărții, Flavia Apostol; nu mai este vreme pentru scuze.

Cartea este structurată ordonat, are în spate un bagaj cultural temeinic, este scrisă pentru a fi citită de toată lumea, iar pentru a se face înțeleasă, Flavia exemplifică, te trimite la bibliotecă pentru a citi Zola sau Drumeș, la cinematograf pentru un film ce poate descifra eventuale nelămuriri ce pot fi declanșate în urma lecturii acestei cărți. Crezi că Flavia a ajuns să aibă o carieră căutând scurtături? Nimic mai neadevărat!

Vă ofer pasajele subliniate de mine, pentru a pătrunde în universul cărții „Abecedarul unei vieți noi – Scurtătura spre fericire”:

„Construiește un tabel cu două coloane. Scrie întâi ceea ce ești și după, ceea ce ai vrea să fii”

„Niciodată nu trebuie să abandonăm încrederea în noi înșine. Singura persoană pe care te poți baza ești tu, nimeni altcineva. Prietenii vin și pleacă…”

„Viața nu ține la infinit […] nu știm câtă viață avem pe mosor  […] trebuie să știm să profităm de fiecare moment cu care nu ne vom mai întâlni”

„Fixează-ți un țel, o noimă bine definită  […] și ține-te de el ca timbrul de scrisoare”

„Nu susțin megalomania, dar nici modestia nejustificată nu este virtute”

„Gândește-te la gladiatorii romani  […] win sau perish, deget ridicat sau coborât  […] așa trebuie și tu să gândești”

„Unde mai sunt întâlnirile de pe vremuri când bunicul venea și o scotea pe bunica la prăjituri la Capșa sau la Casata, unde mai sunt bărbații  […] respectuoși și decenți, unde au dispărut poveștile de dragoste?”

„Lasă probabilitatea din viitor pentru certitudinea prezentului”

„Nu-i înțeleg pe cei care afirmă cu mândrie că preferă să fie inteligenți și să nu se preocupe de ceea ce văd. Dragilor, una nu o exclude pe cealaltă”

„Codul bunelor maniere este lectură cu titlu obligatoriu”

„Plictiseala este un motiv pentru infidelitate, dar nu este o scuză”

„Doare mai mult un comportament civilizat decât unul mojic”

Știu că deja v-am convins să cumpărați cartea, cu toate acestea, vreau să redau un pasaj care m-a emoționat foarte mult:

„Pe cine oare nu enervează acele persoane care când aud că ai o problemă  […] se oferă drept exemplu și se poziționează într-o lumină favorabilă? […] Nu o să uit niciodată, aveam șase ani și mama mai avea de trăit câteva luni  […] iar când o prietenă a vizitat-o, i-a spus în mare păsul ei. A făcut-o cu cea mai mare eleganță posibilă  […] și-a păstrat demnitatea, distincția  […]. Cea pe care o considera prietenă a ascultat-o și după, a început să-i spună cât de bine îi merg ei toate și cum se gândește să facă un copil. Îi povestea cât de împlinită este și cum nu a avut niciodată o perioadă mai înfloritoare  […] deși eram mică, înțelegeam perfect că nouă nu ne este bine și că o nenorocire va urma, ne-am îmbrățișat și mă gândeam  […] de ce nu stă situația invers”

 Vă invit, încă o dată în acest weekend, la lectură! După romanul captivant al Dianei Farca, astăzi, cartea Flaviei Apostol, un must pentru oricine aflat în căutarea redescoperirii de sine! De ce? Pentru că Flavia a știut exact ce să facă atunci când viața i-a aruncat lămâi! Ceea ce este cu adevărat extraordinar este faptul că Flavia a ajuns la aceste concluzii la o vârstă fragedă, scriitoarea are doar 26 de ani!

Tag: Liebster Award

Multumesc Laurei pentru nominalizarea la Liebster Awards.

  1. Cât de greu ierți pe cineva?

Din start îți spun că sunt o fire analitică. A ierta nu este doar un verb, este o stare emoțională care implică maturitate și analiză. Este foarte ușor să zici că ierți, dar iertarea trebuie să vină din înțelegere, măcar empirică, a sufletului uman. Sunt persoane care îmi încearcă (mai mult ca altele), toleranța și capacitatea de a ierta. Timpul este aliatul procesului de iertare. Este mult prea ușor să răspunzi unui rău, cu un rău și mai mare, iertarea este apanajul oamenilor puternici.

2. De ce sunt oamenii nefericiți?

Sunt nefericiți pentru că nu se cunosc. Își pierd vremea atacându-i pe alții, din pacate, trăim într-o societate care glorifică “rațiunea” asupra simțirii, așa se ajunge la o nefericire în masă. Oamenii fericiți nu-și pierd vremea căutând bârna din ochiul altuia, sunt preocupați de creșterea lor personală, de atingerea obiectivelor. Fericirea nu este constantă, nu ai ajuns la ea și ai rămas acolo. Marele secret al fericirii este că… suntem deja fericiți, doar că nu știm.

3. Te-ar face fericită 1 milion de euro?

Nu-mi place ipocrizia, nu voi spune că valorile materiale nu au nicio importanță. Sunt tot felul de oameni din domeniul spiritualității care vorbesc despre detașarea materială, dar și ei se duc la supermarket, plătesc camere de hotel, etc. Trăim într-o lume cu reguli prestabilite. 1 milion de euro nu m-ar face neapărat fericită, dar ar contribui la fericirea mea, iar cu acești bani aș putea contribui și eu la fericirea altora.

4. Cum crezi că arată paradisul?

Azi, arată cam așa: o insulă scăldată în ape turcoaz, cu nisip alb ca făina extra, multe hamace (nu văd paradisul fără toți prietenii mei în el, familia), animale (ca și cum Arca lui Noe tocmai a ancorat pe insulă)… Aș numi această insulă, Utopia.

5. Te-ai certa cu familia pentru un prieten?

Nu sunt adepta excluderilor. Familia mea include și prietenii.

6. Ai renunța la o seară cu prietenii în oraș doar ca să citești o carte?

Cărțile sunt extraordinare, dar… pot aștepta. Prietenii mei pot avea o urgență.

7. Care este cea mai mare dorința a ta?

Oh! Am atât de multe… Îmi doresc o lume vegană, vreau să nu mai existe violență.

8. Ce este răutatea? Ce este minciuna? Dar frumusețea?

Răutatea… am cunoscut-o la o vârstă fragedă; răutatea este corelată cu nefericirea și cu frica; răutatea este un strigăt de ajutor, de aceea este atât de zgomotoasă, disonantă. Minciuna este tot frică; de ce să minți dacă te accepți așa cum ești? Frica stă la baza problemelor oamenilor, răutatea și minciuna sunt doar două aspecte ale ei. Frumusețea este armonie.

9. Când o persoană nu este frumoasă?

Niciodată. Toți suntem frumoși, suntem creația fără de care universul ar fi incomplet.

10. Familie sau carieră: care-i ordinea?

Voi aplica principiul excluderii, iar 🙂 Familia mea este lumea toată, familia mea crește în fiecare zi, I’m a citizen of the World 🙂 Cariera este drumul pe care mi l-am ales, cel care am considerat că mă va reprezenta cel mai bine în viața asta.

11. Spune-mi cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o.

Am făcut multe nebunii. Una dintre ele este expusă în cartea „Natașa, bărbații și psihanalistul”, când am plecat singură în Africa de pe o zi pe alta. Îmi vine să fug uneori, alteori chiar o fac 🙂

Nominalizez:

  1. Bookysme
  2. My world of books
  3. Melancolisme 
  4. Corina Victoria Sein
  5. Hope Less
  6. La capătul curcubeului
  7. Sânge și trandafiri
  8. Pași prin viață
  9. Gânduri pe portativ
  10. Kladya
  11. Impresii din viață și cărți

Întrebări:

  1. Cum iubești?
  2. Care este ultimul lucru neașteptat pe care l-ai făcut?
  3. Dacă ai fi un citat, care ar fi acela?
  4. Ce mesaj ai vrea să transmiți lumii întregi?
  5. Cum ai vrea să îți înceapă ziua?
  6. Cu ce scriitor ți-ar plăcea să stai de vorbă?
  7. Dacă ai prinde peștișorul auriu, ce i-ai cere?
  8. Cum ți-ai petrece o seară ploioasă de toamnă?
  9. Ce carte ți-ai dori să o primești cadou?
  10. Dacă s-ar ecraniza viața ta, ce titlu ar avea?
  11. Cum arată „Utopia” ta?

Vă mulțumesc, Laurei, celor care îmi urmăresc blogul, celor care vor răspunde la nominalizări și celor pe care nu am reușit să îi includ în lista.

Cu drag,