Sofia. Lupii trecutului VIII

Fragment.

Varianta raw, da? 🙂

Sofia și Carol sunt așezați pe parchet, după obiceiul lor.

-Ei na, mai lipsește să zici că mă masturbez cu ochii pe tablouri… se apără Carol. Ce-i drept m-au tentat câteva… se corectează el. Nu-mi vine să cred că încă îți mai spun așa ceva, nici după ce fumezi nu ți se schimbă alura de colonel S.S. Pfuai, ce bine cred că ți-ar fi stat în uniformă, cu pantalonii în cizme, strânși pe cur… ahhhh! Mi-ar fi plăcut să fiu prizonier și să mor torturat de tine, să îmi pui lipitori pe pulă și căpușe…

Sofia se oprește cu mărul în mână și-o bufnește râsul.

-Prizăm ceva și ne destrăbălăm?… o întreabă Carol.

-Am de învățat și vreau să scriu, știi foarte bine, mi-am făcut program zilnic. Nu mă mai tenta!… sau te voi numi de acum înainte, Nicu!

-Nicu…?!… se miră Carol. Nicu sună a bărbat cu pula mică! Nu îs eu vreun armăsar dar, nah, medie tot o am… se apără el cu mâna pe inimă.

-Bine, bine, fără Nicu… păru să renunțe fata. Atunci…, ce zici de Mitică? Mitică cu pula mică!

Carol o privi curios și luă expresia unui copoi care a mirosit ceva în neregulă.

-Sophie chérie ți-ai făcut cumva un cui și nu m-ai așteptat?

Sofia scoate limba în direcția acestuia și mușcă iar din măr.

-Mama nu s-a prins? N-a fost pe-aici?

-Nope.

-Bine că n-a venit. Vine pe-aici doar ca să mă controleze, scorpia.

La auzul spuselor lui, fata se încruntă.

-Ce-ai cu Elvira, Carol? De ce atâta înverșunare?

-Nu știu, o urăsc. Tu știi că mi-a făcut același sandviș până în liceu? Să mănânci același sandviș cu unt și salam timp de 12 ani?! Ce altceva să simt pentru ea?

-Eu aș fi mâncat cu drag același sandviș, Carol.

-Am uitat, ei lasă, nu te necăji… zice acesta senin.

Carol se ridică agitat, cu perna în brațe, ca și cum și-ar fi amintit brusc ceva important. Făcut un semn teatral cu mâinile ca și cum urmează să dezvaluie misterul misterelor.

-Sophie, am cea mai grandioasă întâlnire peste fix șase ore, ce spui de asta?!

-Cu cine? Femeie sau bărbat?… întrebă fata amuzată.

-Femeie, femeie! Dar ce femeie! Eva mea, jur!!! Trebuie să mă duc să cumpăr prezervative antiejaculare, altfel nu mă va ține 17 secunde. Este exact cum îmi place mie, frumoasă, deșteaptă și căsătorită.

-Uneori mă întreb de ce ai capul atât de mare, Carol! Trebuie să rezolvi frica asta de intimitate, îți dai seama că le cauți căsătorite pentru că ți-e teamă să te implici… Calmează-te, ce te fâțâi de colo-colo, nu mă pot concentra și vreau să mă apuc de scris.

Carol îi zâmbește complice, făcându-i cu ochiul.

-Scrii la romanul tău?

-Cam așa…

-Pfuaaii, tu! Doi artiști, un pictor și-o scriitoare! Dacă nici asta n-o determină pe scorpie să ne mărească alocația, lumea asta n-are sens! Pula mea… ce combinație!… exclamă acesta transfigurat.

-Ei! Nu-i mai spune așa!

-Ai dreptate, ai dreptate, trebuie să mă liniștesc! Nu este scorpie, nici balaur, nici monstruleț, nici nu locuiește sub pat… își continuă acesta gândurile difuze. Auzi, unde este forfecuța aia? Mai ai bilete de autobuz? – astea-s cele mai bune de filtru… Sper că ai mai lăsat ceva dulce în frigider, nu pot fuma așa, fără o amandină măcar. Carol se duce la dulap și dintr-o cutiuță de tablă, scoase o punguță cu marijuana.

Sofia îl privește curioasă pe Carol, într-adevăr, era neobișnuit de agitat pentru o întâlnire, fie chiar și cu Eva. La vederea pungii, fata izbucni iar în hohote de râs isterice.

-Ce naiba e aia, Carol? Zici că ți-ai luat urzici, ce aiurea arată! Alte hohote de râs. Sofia se trânti în canapea urmărind paletele de lemn ale lustrei ce se rotesc pedant, concentric, cu mâinile îndoite sub cap.

Carol își rulează liniștit și pofticios o țigară mai groasă, pe care o mirosi înainte de a o aprinde. Fumează tacticos și-amintindu-și parcă de ceva, generos, îi pune și Sofiei țigara la gură, iar aceasta trage câteva fumuri.

-Carol, ce ce e cu tine? Ai o față tâmpă, detest când ai expresia asta de mulțumire bovină.

-Sunt cel mai frumos, deștept… am succes… zâmbesc și-mi strălucește un dinte de aur, ca în desene animate.

-Iar ai plecat…

-Daaaa… sunt pe o plajă în care se sărută cămile cu bursuci. O cămilă seamănă incredibil cu tine… e ciufulită și-are buzele groase ca ale tale. Un hohot de râs nestăvilit și Carol se aruncă pe spate. Șșșș… Sophie… se aude sirena de la Poliție, ce-o fi asta?

-Termină, Carol, este doar Ravel, tu l-ai pus în playlist.

-Tata… pfiii… aș fi putut să jur că era garda. Sophie, mai avem biscuiți de ciocolată? Și muștar Dijon… Doamne, fără muștar nici nu i-aș linge! N-am avut chef să ling nicio vrăbiuță de soție așa cum am chef să ling biscuiți cu muștar.

Sofia mai trage încă o dată din țigară și pleacă la bucătărie, de unde revine cu o tavă cu biscuiți și muștar într-un borcănel neînceput.

-Poftim, monsieur Carol. Hihihi, ce față de gușter flămând ai!

Sofia râde câteva secunde, după care redevine brusc serioasă:

-Îți aduci aminte când am fost amândoi cu Elvira la Versailles? Stăteam pe iarbă și-am văzut un gușter ce mergea pe un tip în costum care era și el întins pe un pled, la câțiva metri de noi. Așa față ai tu acum, de gușter pe pled.

-Pled? Ce pula mea, Sophie, mai există cuvântul pled? Uuuu… nici nu cred că știu bine ce este un gușter… aaa este șopârla aia care cică sare la gâtul proștilor? I-ai zis omului?

Sofia râde.

-Ce? Că are un gușter pe el sau că e prost? Nu i-am zis nimic, este nepoliticos, nu se face. Eventual aștepți să îl muște gușterul și apoi ai un subiect despre care să scrii sau nu.

-Mie mi-ai spune dacă aș avea un gușter pe pulă?

-Îmi tai pofta de mâncare… Ai mâncat toți biscuiții?… îl întreabă Sofia.

-Cred că mă doare o măsea… se văită Carol.

-Durerile de măsele sunt cele mai rele, sâcâitoare ca niște muște de căcat pe care încerci în zadar să le alungi, și…, n-au nimic nobil în ele, o suferință banală din care poți să mori destins, n-o să tragă nimeni salve de tun în urma ta. Poate doar Evele tale, le și văd înșirate lângă groapa în care stai cu vată-n nas, bocind până vor mai face un nou afluent Dunării.

-Vai, Sophie, de ce a trebuit să spui asta?! Carol este disperat și se uită-n tavan cu o expresie totală de dezolare. Acum le văd și eu… mereu m-am gândit că o să mor tânăr, n-o să fut nici măcar unu la sută din femeile pe care le vreau, ce să mai spun de cele care ar fi a doua mea opțiune!

-Tu?! Tu redefinești ipohondriile, de-aia nu-ți priește marijuana, să adaugi ipohondriei paranoia și vanitate? Pfiiii, ce combinație!… Sofia își dă o palmă peste frunte, își ia laptopul în brațe și începe să scrie, în timp ce Carol continuă să privească extaziat în jurul lui. După câteva minute, Sofia închide capacul laptopului și spune îngândurată:

-Eu cred că voi muri tânără… Ceea ce nu este atât de rău, se va spune despre mine „fata aceea frumoasă”, nu aș îmbătrâni niciodată și nu aș ajunge bolnavă de reumatism sau artrită, asta în cazul fericit, desigur.

-Ooo, nu! Să nu mori! Cred că aș suferi ca un câine aruncat în zăpadă.

Sofia se uită curioasă la el:

-Cu câte femei vei suferi?… îl întreabă, aruncându-i o ocheadă, glumeață.

-Cu multe, desigur, dar nu aș suferi mai puțin ca atunci când mi-a murit peștișorul din acvariu. Ce viață de căcat, să trăiești toată viața singur într-un bol cu apă. Am urât-o încă o dată pe Elvira că mi l-a cumpărat. Îl chema Peștișor… Dacă mor înaintea ta, Sophie, asigură-te că-mi vor scrie pe cruce că și timbrele gemeau când le lingeam, am citit asta undeva și cred că înglobează toată filosofia mea de-o viață.

-Vai, vai! Câtă trufie… Știi, Carol, eu cred că mă voi sinucide înainte să îmbătrânesc.

Carol o privește aprobator.

-Și eu m-aș sinucide, ai dreptate cu asta. Aș muri luând o supradoză, cel mai probabil. Și mi-as tăia și venele…

-Nu te cred, tu ai lua pastile ca o muiere. Te cunosc, ții prea mult să arăți bine chiar și post-mortem. Când îți vor cânta recviemuri, să ai freza pe dreapta și costumul asortat la șosete.

-Venele de la picioare, fată!… Să nu îmi distrug tatuajele în caz că supraviețuiesc.

-Știam eu, știam eu!… exclamă fata entuziasmată.

 

 

Natasa Alina Culea

Autoarea cartilor:

  • Natasa, barbatii si psihanalistul
  • Marat. Iubirea are spini
  • Lupii trecutului. Sofia 

3 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s