Dupa cum stiti, am zeci sau sute de prieteni. Am scris acest articol pentru toti cei care m-au intrebat cum a fost in Doha, pentru a nu da copy-paste la infinit 🙂

So… saptamana trecuta m-am pregatit de calatorie. Cum altfel sa ajungi in Doha, decat cu Qatar Airways? O companie aeriana care imi trezeste sentimente contradictorii, fiind compania la care am fost pe punctul de a lucra ca stewardesa pe la 23 de ani, dar asta este o alta poveste. Pentru ca am calatorit ca staff, am fost putina confuza atunci cand a trebuit sa imi aleg tinuta dupa regulile stabilite in dress code-ul companiei: fara imbracaminte sportiva, tricouri, maiouri sau incaltaminte sport. Sa spunem ca aratam ca o secretara in pauza de masa.

Avionul a fost plin de asiatici iar un indian mi-a incercat rabdarea deoarece mi-a tot impins scaunul pana cand m-am intors sa ii spun ca displayul de pe scaun este touch screen, nu hit screen, oricum, no offense taken, acesta mi-a zambit larg si-atat, a continuat sa butoneze. Ce imi place mie la asiatici? -Adorm repede si eu ma pot zgai in voie pe hublou cu castile in urechi si ma simt oarecum singura in avion. Privesc mereu fascinata la orasele care sclipesc in noapte ca pietricelele multicolore ale unei tiare intr-un nesfarsit nimic. Am ajuns in Doha dupa aproape cinci ore de zbor, pe aeroportul Hamad International, unde mi-a fost scanata retina si-am stat la cozile de la Immigration. Ce nu mi-a placut? –Diferentele evidente si prejudecatile care sunt la mama lor: arabii sunt intampinati cu plecaciuni iar asiaticii priviti ca si cum nu ar avea nicio importanta, sa spunem ca europenii sunt oarecum pe mijloc. Voi trece peste asta, poate ca daca ma duc in New York, arabii vor fi cei priviti cu suspiciune, nu? Angajatii aeroportului au fost foarte amabili si-am auzit pana la epuizare acest “Yes ma’am, of course ma’am”. Cand am iesit in parcarea aeroportului, am avut un soc termic: 42 de grade si umezeala ca intr-o baie turceasca.

Soarele nu arde in Doha, praful si poluarea “protejeaza” pielea europenilor de toamna qatareza. Pentru ca fumam seara pe balcon, cea mai scazuta temperatura a fost 39 de grade, 39, da? Nu 29. Nu vei vedea oameni pe strazi, ceea ce este normal. Practic, te versi din casa in masina, restaurant sau mall in cautarea, nu a timpului pierdut, ci a aerului conditionat.

In Doha se cumpara jeepuri. La inceput am crezut ca sunt doar fitosi, apoi mi-am dat seama ca, mai devreme sau mai tarziu, te vei duce in desert. N-are niciun sens sa dai la lopeti dintr-un sedan, nu vei iesi cu tot cu masina daca ai ramas in nisip, iar sansele sa ramai acolo sunt foarte mari.

Ca sa ajungem la plaja, am inaintat o ora pe autostrada luminata ce taia desertul in doua. Europenii se duc la plajele neamenajate, ca in poza de jos. Am incercat sa alerg pe plaja, un lucru care imi place foarte mult, dar n-am avut mult noroc, dupa diguri (stanga-dreapta), sunt plaje private, proprietatile luxuriante ale qatarezilor. Daca depasesti linia, vei da de un indian, african (…) care iti va spune amabil sa faci stanga imprejur. Pe plaja mai erau expati musulmani, iar femeile intrau acoperite cu abaya (acel vesmant negru care le acopera total) in apa. Nu te vei racori prea mult in apa calduta ca ceaiul, vorbim de Oceanul Indian…

Nu puteam sa ratez mallurile. In interiorul mall-ului Villaggio te poti plimba cu gondola; desi gondola are un asiatic care da la lopatele, este doar de fatada, gondola este una motorizata, un fel de venetie in varianta “habibi”. Familiile arabilor sunt insotite mereu de una sau mai multe filipineze in uniforma, bonele copiilor (nu ai voie sa ii fotografiezi, lucru care mi se pare de bun-simt. Fara tag-uri, da?)

Mi-am uitat camera cand am fost in souk (market), asa ca nu am fotografii de acolo; souk-ul este ideal daca vrei sa te aprovizionezi cu mirodenii, suveniruri, imbracaminte traditionala… Am mancat la un restaurant sirian, incercand retete vegane: tabouleh, fattoush, baba ganoush… si orice altceva se mai termina in sh sau numa’ in h. Dulciurile libaneze sunt chiar delicioase, in ciuda faptului ca au un defect suprem: n-au ciocolata!

Mesaj de final? Nu ratati Doha! Un mix asiatic-oriental cu arome de mirodenii din Drumul Matasii. Nu veti avea opulenta Dubaiului, nici traditia simpla a Omanului, Qatarul incearca oarecum sa le combine… si reuseste. Orice calatorie este o sansa de a-ti largi orizonturile si limitele tale de toleranta si adaptabilitate. Uitati de conflicte, prejudecati si separatisme, imbratisati piscurile unei culturi noi!

(Frumusetea de mai jos este Olguta, fosta stewardesa, evident la Qatar Airways).

Mii de multumiri Alinei si lui Robert!