Recenzie “M-am născut să te întâlnesc”, Adriana Ungureanu

O nouă recomandare ca de sfârșit de noiembrie, a doua carte a Adrianei Ungureanu, „M-am născut să te întâlnesc”.

Ce mi-a plăcut?

  • Este o carte dinamică, cu acțiune la tot pasul, dialoguri semnificative, astfel că o vei parcurge foarte ușor. Limbajul direct se adresează emoțiilor cititorului într-un mod nemijlocit, astfel că vei formula concluziile singur din suita de acțiuni și de personaje, care de care mai puternic conturate.
  • Are elemente de autenticitate, altfel nu ar genera aceste emoții puternice. Da, cititorii pot discerne fantezia de realitate prin al șaselea simț 🙂

Personajul principal al romanului este Martha, o femeie trecută de 40 de ani, care se vede deodată părăsită de soț pentru o alta mai tânără (un caz clasic), iar cum necazul nu vine niciodată singur, pierde și casa în care locuia și se retrage cu ambii copii la mama ei. Singurul lucru pe care Martha îl poate aprecia la această situație deplorabilă este cafeaua aburindă cu care o așteapta mama ei, zilnic. Cum este să crezi că ai totul și-n secunda următoare să realizezi că toată viața ta a fost o iluzie de care ai ținut cu dinții, fără a te întreba măcar o dată dacă ești cu adevărat fericită? Folosești gătitul, mâncatul și curățenia din casă pe post de stimulante, în timp ce pierzi contactul cu visele tale, mai ales că unele nu sunt deloc confortabile. Da, stim cu toții că universului nu-i place să bată pasul pe loc, poate că tu te complaci în situații din care nu mai ai ce învăța, poate că ajungi să-ți fie bine și într-o cursă de șoareci, dar ghici ce? -Dacă nu faci singur schimbările pe care trebuie să le faci, viața te va forța și te va aduce în punctul în care nu mai există întoarcere – total de acord!

Martha este într-un cerc din care nu vrea să iasă (sună cunoscut?), se consolează cu stereotipuri și-și mută responsabilitatea vieții ei asupra altora, devine soție și mamă uitând să mai fie femeie, încearcă să se protejeze și-și sapă astfel groapa mai abitir, întrebându-se repetitiv: „De ce eu? Cu ce am greșit? – Doar sunt un om bun” – și oamenilor buni li se întâmplă „viața”.

Învățăminte. Un roman despre loviturile vieții, un roman care educă, când cu o palmă asurzitoare, când cu o mângâiere. Suntem oare pregătiți să întâmpinăm cotiturile vieții? Poți să te pregătești pentru viață? Tu trăiești viața sau viața te trăiește pe tine? Multe întrebări, unele nu au răspuns.

Un roman despre viață. Un roman despre moarte. Un roman despre binecuvântarea deghizată într-un blestem tardiv.

Cu această carte drept companion, îți vei pune întrebări, vei căuta răspunsuri sau, poate, vei capitula. Pot spune că ai nevoie de acest roman, cine nu are nevoie să-și pună întrebări înainte de a se lovi de răspunsuri?

Mărturisesc că fiind o fire emotivă, cât pe ce să mă apuce plânsul chiar de la primele pagini citite, la alte pagini m-am pomenit zâmbind de una singură.

Este drept că femeile se vor regăsi mai degrabă în acest roman, cu atât mai mult dacă au trecut prin situații similare, dar o recomand și bărbaților.

Așadar, o dublă recomandare cu mult drag!

Fragmente din carte:

„Nu am ratat niciun barbat […] tânăr, bătrân, singur, însurat, frumos, urât… TOT! Până m-am plictisit! De fapt… am făcut gonoree […] Nu vreți să știți cum face un bărbat când aude o astfel de veste! De la pisi, iubita mea, au trecut la apelative de genul curvo, mă cunoști de undeva?”

„La mine fericirea începe din farfurie…”

„Două lacrimi i-au căzut direct pe haină, eliberând ochii ce păreau neîncăpători pentru ele”

„Pentru iubire nu e niciodată prea târziu”

„Era incredibilă, nu exista să nu fie cu cel pe care și l-a dorit! Parcă o aud spunând: Quand un homme me plaît, je me le regale

„Era o liniște perfectă și ningea așa de frumos! Iar ea și-a dat voie să fie atât de fericită, pentru că era singură și nu o vedea nimeni”

„A părăsit biserica trăind acea stare de pace sufletească pe care o au toți credincioșii când merg în locuri sfinte”

„Radu își deschidea un nou drum în viață și privea optimist spre noua perspectivă de bărbat liber. Pentru Martha, însă, realitatea femeii părăsite i se prezenta cruntă”

„Divorțul este exact ca o înmormântare în familie, în loc să plângă mortul, trebuie să se ocupe de organizarea înmormântării”

„La vânătoare nu pleci cu vânatul după tine, dacă voiai să agăți nu trebuia să mă iei”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s