Lupii trecutului (Fragment) Fata din tren

Deschid portiera mașinii și mă înclin în fața ei. Arată spectaculos, îmbrăcată cu o rochie galbenă cu poalele largi, dar strânsă într-un șnur ce îi înconjoară talia subțire, cu sânii cruzi, pe jumătate acoperiți de materialul vaporos. Pielea ei cafenie, mătăsoasă, este pusă în evidență de galbenul declarativ al rochiei. Rochie ce așteaptă complimentul unui bărbat. Părul negru i se revarsă în valuri pe spatele descoperit complet. Toată făptura ei te duce cu gândul la o prințesă exotică a unui Egipt căzut în adorație în fața piciorului ei mic.

— Vă rog să intrați în caleașcă… îi spun vrăjit, luându-i geamantanul mic din mână. Știi că escapada noastră va dura aproape o săptămână, nu?

Redevin precaut. Nu vreau să intervină nimic în planul meu pus la cale cu atâta grijă.

— Ți-ai luat tot ce-ți trebuie?

— Da! Da! Da! Abia aștept să fiu răpită, domnul meu!… zice Sofia și mă sărută apăsat pe buze. Pot să întreb unde mergem sau este un mare și întunecat secret la mijloc?

— Sigur, prințesă, tu poți întreba, dar eu nu îți voi răspunde. Ai luat pașaportul, cartea de identitate, totul?

— Afirmativ!… spune ea vioaie.

Sunt nerăbdător să fim împreună așa cum voiam, nu într-o cameră de hotel, ci într-un cadru potrivit frumoasei mele iubite. Avem nevoie să schimbăm acest fundal de ascunzișuri în care am ajuns să ne complacem și să ne încleșteze libertatea de-a iubi.

Ajungem la gară după două ore pierdute în trafic, din fericire, anticipasem și asta. La vederea trenului ce strălucește nepăsător în soarele răcoros al dimineții, Sofia scoate un chiot de încântare și începe să țopăie de nerăbdare pe marginea peronului, făcând tot felul de deducții ilogice asupra destinației noastre.

— Să fie Madagascar? Sau poate Guineea Ecuatorială? Nu, Guadalajara, asta este! Mergem în Mexic! Eu voi dansa dezlănțuită și despletită, desigur, iar tu mă vei privi cu un trabuc din mahorcă, stins între buzele crăpate de soare, fiind ferit de insolație sub un sombrero. Tu mă vei întreba galeș, după prea multe pahare de tequila pe care le vei sparge-n dinți: Crees en amor a primera vista, bonita? Eu îți voi răspunde țanțoșă: — Plimbă ursu’, senior, yo no hablo español!

Râde hohotitor. Este de o veselie nebună. O sărut iar pentru toate nebuniile pe care le debitează cu atâta drăgălășenie.

 

– fragment din romanul LUPII TRECUTULUI-

 

Natașa Alina Culea

Cărți scrise:

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului

3 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s