În catedrala toamnei se intră cu capul descoperit
Căci mor frunzele,
Și cad stelele
Și omul.
Vântul bate în geamuri și-n balamale,
Să-i deschidă și să-i spună o poveste
La un ceai cu gutui.
Dar casa e goală, despuiată ca un nou-născut
Botezat în catedrala toamnei.
Atât de frumoasă. Îți mulțumesc.
LikeLike