Month: December 2016

Sunt fericit! Oare?

Este un fenomen la ora actuală ca toată lumea să pretindă că este fericită, binecuvântată, că nu au nevoie de nimic etc. Mai ales pe Facebook. Dacă ai o zi mai proastă îți vine să te sinucizi când te conectezi la tine în cont: toți sunt la restaurante cu tot felul de orătănii în față, toți afișează familii fericite, tuturor le-a pus Dumnezeu mâna dreaptă-n cap, apoi și pe stânga.

Înțeleg asta până la un punct. Faptul că oamenii sunt atât de preocupați acum să fie fericiți demonstrează că s-a trecut de la nivelul de supraviețuire, la cel în căutarea fericirii. Ăsta este un lucru extraordinar, doar știm cu toții cum era viața acum vreo 50 de ani pentru că bunicii și chiar părinții noștri încă se extaziază când pot cumpăra ceva, ca și cum ar fi atât de greu de obținut. Noi ne-am născut într-o societate consumistă și, se pare, am pierdut deja controlul și echilibrul din cauza lăcomiei noastre. Din păcate, oamenii iau idei bune și le transformă în practici jalnice.

Fericirea este o stare greu de descris, deși majoritatea oamenilor cred că este un sentiment de bine, de calm, de relaxare, de entuziasm, de pace interioară; alții pun semnul egal între fericire și realizări personale. Eu cred că avem de învățat chiar de la animale, ele sunt fericite fără motiv. Sunt oameni care par a avea totul și, cu toate acestea, se luptă cu fobii, cu crize de anxietate, cu depresie. De ce? Pentru că fericirea nu stă în lucruri materiale, nici în realizări personale, nici în aparentul succes în fața societății. — Câți oameni celebri nu s-au sinucis? Cred că mai mulți decât cei care sunt aparent fără succes.

Am mai spus și altădată, traumele nu se acoperă. Trebuie să meditezi la ele, să cobori în grotă și să accepți că sunt acolo, să le modelezi ca și cum ai modela o bucată de lut, să creezi precum Arghezi „frumuseți noi”  din „bube, mucegaiuri și noroi”. Nu poți călca pe schelete pretinzând că pășești pe un covor de crini — sau poți, dar pentru cât timp? Din punct de vedere logic, și cum altfel vreți voi, cred sincer că mai întâi trebuie să analizăm tot ceea ce este ascuns sub preș, să transformăm tot ceea ce a fost urât într-o formă pe care o putem accepta și-abia apoi să menținem starea de bine creată cu unelte la modă „self help” „positive affirmation” etc. Cu alte cuvinte, aduceți lumină în umbrele voastre!

Viața nu este nici ușoară, nici grea. Este așa cum ți-o faci (am mai dezbătut acest subiect aici). Toți suntem în aceeași mare oală sub presiune ce se numește Pământ, cu toții avem probleme uneori. Nu este nevoie nici să mințim, nici să ne ascundem unul de altul. Atunci când ascunzi ceva înseamnă că ți-e frică de judecata altora, încerci să pretinzi că ești ceea ce nu ești, vrei să pari puternic atunci când te simți slab so on and so forth. Un om care își deschide sufletul este un om puternic și este un om îndrăgit de cei din jur pentru autenticitatea lui. Da, este posibil să deranjați anumite persoane obișnuite cu masca de până acum, dar orice ușă care se închide lasă loc alteia să se deschidă, nu aveți nimic de pierdut, doar de câștigat. Ceilalți nu ne pot spune cine suntem, doar noi putem face asta.

Haideți să fim autentici! Nu ne va face fericiți imediat, nici 100%, dar sigur vom fi cu un pas înainte în calea fericirii și aflarea a ceea ce ne face fericiți. Nu există soluție fără problemă și nu există problemă fără soluție.

Când negarea a fost de ajutor cuiva?

Cum să rezolvi ceva pe care nu vrei să-l conștientizezi? Imposibil.

______________________________________________

Natașa Alina Culea (autoare)

  1. Natașa, bărbații și psihanalistul
  2. Marat
  3. Lupii trecutulu. Sofia
  4. Nopți la Monaco

cropped-natasa-alina-culea-carti.jpg

Natașa, disecția pe fluturi si pânza de paing (LiteraturaPeTocuri)

„ Ca iubitor de cultură (în devălmăşie : elitistă şi neelitistă, mainstream şi underground), eu şi, probabil, alţii asemene-mi, absorb literatura străină, în general, ca pe ceva ce are ca scop distrarea sau informarea, pe când pe cea română o percep mult mai posesiv, ca pe o casetă de bijuterii pe care mi-aş dori-o cât mai plină. Chiar şi nezbârnaind de patriotism, în mod logic, nu ai cum să nu te bucuri mai tare când dai peste o carte bună scrisă direct în limba maternă, când între tine şi autor nu mai intervine chinul traducătorului de-a reproduce. Când poţi simţi fiecare nuanţă, fiecare gând subliminal, fiecare ezitare, fiecare răsuflare, fiecare geamăt din străfunduri al creatorului, fără o interfaţă tălmăcitoare… Ce bine că urmează să vorbesc despre o scriitoare – altfel toată argumentaţia asta ar fi sunat un pic gay.

În năzuinţa mea continuuă de a umple caseta cea metaforică şi inevitabil subiectivă (pentru că fiecare îşi face selecţiile după gust), cu noi nestemate din propriile descoperiri, am primit cu speranță trei pepite  cu coperţi superbe şi ca imagine, şi ca textura : primele trei romane ale unei autoare de care nu citisem încă nimic, dar despre care auzisem numai vorbe de laudă – Nataşa Alina Culea.

Dacă aş spune că doar după câteva pagini … aş exagera şablonard… din prima pagină, de la primele propoziţii, am simţit că întâia pepită muşcată, semnala un filon de aur pur…”Credit photo: Natașa Alina Culea

continuare…

Interviu pentru blogul Antoanetei Smaranda

Ştiţi cum e când îţi formezi o părere despre cineva şi treptat adaugi câte ceva, iar imaginaţia ta face restul? Dar să vedeţi cum e să descoperi că realitatea este similară imaginaţiei tale, ba încă şi mai mult de atât!

Despre Nataşa îmi formasem o părere strict din ce am observat pe internet: postura, modul în care se prezintă, cum îmi imaginam că vorbeşte, modul în care scrie îmi dădeau câteva idei destul de clare despre personalitatea ei.
Am decis să o rog să răspundă la câteva întrebări din pură curiozitate. Aveam câteva nelămuriri, dar vroiam să îmi dau seama dacă ceea ce observasem era corect.

Şi s-a dovedit taman aşa: o persoană cu picioarele pe pământ, realistă şi visătoare (paradox? nu ştiu! dar la Nataşa par să se îmbine perfect), elegantă la vorbă nu doar ca aspect, directă şi obiectivă.

continuare…

natasa-alina-culea-books-marat-china-author-romania-autoare

O resurecție morală: Natașa, bărbații și psihanalistul

„Natașa, bărbații și psihanalistul – o resurecție morală cu final neașteptat…

Natașa nu doar uimește, ci șochează la propriu…

Ce ascund firele de nisip din Sahara?…”

continuare… pe site-ul LiteraturaPeTocuri (Mara)

Lansare de carte Gaudeamus 2016

 

Imagini din ziua lansării la Gaudeamus 2016.

Le mulțumesc celor care au venit și m-au încântat prin simpla lor prezență. Vă îmbrățișez!

Pachet de autor:

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopți la Monaco