Crochiul unui iris

 

Crochiul unui iris

 

Ești

irisul din ochiul furtunii,

vijelia de a fi

pustiul din ispită.

 

Sunt

ceara de pe aripa stângă,

topită de-o rază pizmașă,

căzută pe creasta mării.

 

Soarele și Luna,

aninați

de tâmple cu lujeri,

dislocați

de ziduri umede pe care se târâie valkirii două câte două.

 

Sub nori

se nasc furtuni,

se sfârtecă podurile,

se ucid arhangheli,

se geme sub biciul Domnului.

 

Doar noi.

Nu ne mai sudăm desprinderile?

Nu ne mai curmăm frământările din bezne secate

de noi?

 

Ești,

Sunt,

Doar noi.

4 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s