Cad ploi;
refuză pământul
să-și hrănească florile de colț, le adăpostește de cuvinte
precum niciodată și prea târziu.
Copila aruncă diamante pe cer,
dar ele cad ca ploaia de meteoriți a unor cuvinte
precum niciodată
și se rostogolesc printre firele de iarbă care-și rostesc cuvinte unul-altuia
– unduindu-și filamentele ce pleznesc de verdele țâșnit din pământul fierbinte -,
cuvinte,
prea multe cuvinte
precum niciodată.
— Deplin,
Preaplin,
Senin! strigă copila printre buzele de
rubin,
dar oamenii mari și mici își deschid umbrelele, se feresc de ploaia de algoritmi
a unor cuvinte
precum niciodată
și nu se întreabă,
nu se întreabă niciodată dacă mâine va fi
prea târziu.
_______________________________________________
Natașa Alina Culea
Superb…. asemeni tie ❤️
LikeLiked by 1 person
Multumesc frumos! ❤
LikeLike
Frumoase Versuri ! 🙂
Sincere felicitări ! 🙂
RUSALII Binecuvântate Natașa ! 🙂
Alioșa ! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc 🙂
LikeLike
Taine de suflet învesmântate în cuvinte,metafore sublime. Splendida ploaie ! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc frumos! 🙂
LikeLike
Cu drag ! 🙂
LikeLiked by 1 person
Reblogged this on Site Title.
LikeLike