Cad ploi;

refuză pământul

să-și hrănească florile de colț, le adăpostește de cuvinte

precum niciodată și prea târziu.

Copila aruncă diamante pe cer,

dar ele cad ca ploaia de meteoriți a unor cuvinte

precum niciodată

și se rostogolesc printre firele de iarbă care-și rostesc cuvinte unul-altuia

– unduindu-și filamentele ce pleznesc de verdele țâșnit din pământul fierbinte -,

cuvinte,

prea multe cuvinte

precum niciodată.

— Deplin,

Preaplin,

Senin! strigă copila printre buzele de

rubin,

dar oamenii mari și mici își deschid umbrelele, se feresc de ploaia de algoritmi

a unor cuvinte

precum niciodată

și nu se întreabă,

nu se întreabă niciodată dacă mâine va fi

prea târziu.

 

_______________________________________________

Natașa Alina Culea