Ce-am citit când am tăcut III

Ce cărți am citit săptămâna asta:

  • Gib Mihăescu – Donna Alba. Un delir incandescent care îți taie respirația, deși haotic, deși ilogic, deși iritant.
  • Misterul numelui tău – Clara Sánchez. Veți ști cât mi-a plăcut aici.
  • Jodi Ellen Malpas – Amantul. Turnul Eiffel al clișeelor. Povestea pițipoancei complete, uneori trează, combinată cu cel care și-a ratat meseria de fotbalist sau de evadat de la ospiciu. Mai rar o asemenea carte. Prima în topul meu. De jos în sus. Atât.
  • Eric Emmanuel Schmitt – Femeia în fața oglinzii 

– Când eram pregătită să o cataloghez ca fiind interesantă, dar nu extraordinară, cartea m-a năucit, m-a mușcat de față asemenea leoaicei lui Nichita. Reîncarnarea simbolului sabinelor? Psihanaliză? Autodistrugere? Am dat de o comoară! Doar poeziile nu sunt la un nivel de excelență, dar mai bine că este așa, altfel mi s-ar fi părut ceva necurat la mijloc. Un defect între atâtea calități? Doar i le scoate în evidență! Ca fostă pacientă de psihanaliză, vă spun că nu, nu mereu există transferul, nu e musai să te îndrăgostești de psihanalist – ăsta e mai mult un scenariu de film de la Hollywood.

O carte în care o femeie ușuratică are tot atâtea virtuți cât o martiră? I love it! Psihanaliza mă fascineaza așa cum mă fascinează tot ce este legat de acest modus operandi al creierului, acest computer genial care are ceva în plus la sistemul lui de operare: emoția. Deși computerul este limitat, iar memoria lui include doar ceea ce i-ai dat să rețină, creierul omului este integrat în inteligența primordială, ba, mai mult, interconectat cu toate celelalte forme de inteligență, deci infinit, un instrument colosal față de care păstrez tot atâta admirație cât și respect. Nefiind, în esență, prea mult pradă anumitor instincte, fie ele maternale sau de prădător, știu că cu cât ești mai liber de tipare, cu cât le răsucești și le chestionezi analitic, cu atât devii o anomalie în sistem, lupul care iese din haită. Cartea se apropie periculos de ideile pe care eu le-am înmagazinat de-a lungul timpului. Revenind la ea, neapărat citate:

Profeţiile lui Isaia, cu precădere, o năuceau. Noian de balauri, de satiri, de hiene, de pisici sălbatice, de haine sfâşiate, de păduri doborâte, de oraşe năruite, de morţi care se ridică atunci când colcăie viermii! Acest Dumnezeu furtunos o îngrozea, era un părinte cumplit care dojenea, pedepsea, răzbuna, pretindea jertfe, distrugea oraşe şi trimitea potopuri, precum un tâlhar violent ascuns în codrul cerului. De fapt, era bine că Braindor nu izbutise s-o ia la mânăstire: Anne se temea de Dumnezeu şi nu izbutea să-L iubească. Zi după zi, Vechiul Testament o teroriza şi mai tare. Departe de a-i însenina visele, îi oferea coşmaruri în stare de veghe.

[…]

Ce este lumea? O confruntare între dinţi şi stomacuri. Mănânci sau eşti mâncat. Universul nu cunoaşte altă lege, ne propune doar două poziţii, prădător sau pradă, poziţii, din păcate, atât instabile, cât şi interschimbabile.

[…]

Se gândea la lăudăroşenia flăcăilor, la acel amestec de zgomot, de curaj, de beţie şi de nerozie. Fusese surprinsă de un amănunt: punând la cale o execuţie publică, cei din Bruges priveau lupul nu ca pe o fiară dăunătoare, ci ca pe un criminal. Prin urmare, îi atribuiau oare un suflet? Acest lucru îi trezea interesul; îşi aduse aminte cum erau judecate animalele care făceau stricăciuni; îşi aminti de scroafele trase pe roată sau oile spânzurate şi îi veni să verse. Ce ciudaţi erau oamenii… Singura formă de respect pe care o acordau animalelor era stabilirea unui verdict, condamnarea la cazne. O singură dată în viaţă, lighioana putea fi egală cu omul: atunci, în faţa judecătorului şi a călăului.

[…]

Îngroşă ideea cu o ridicare din umeri:

— Sexul simplifică lucrurile.

Se repezi înainte, cu ochii strălucind, aproape lipindu-se de faţa ei.

— În ce sens le simplifică? Ca să te apropii de un bărbat sau ca să scapi de el?

[…]

— Nu vorbesc de ierarhia umană, ci de aceea care-i desparte pe oameni de animale. Ne considerăm superiori.

— Chiar suntem.

— În ce privinţă? Animalele se hrănesc, dar nu pornesc războaie. Animalele se luptă între ele, dar nu sunt crude. Animalele respectă pădurile, nu le distrug ca să ridice oraşe. Nu ridică fum spre nori, rămân la locul lor.

— Totuşi fură unele de la altele.

— Fie, dar o vizuină ori un măr le aparţine doar în măsura în care le e de folos. Ai văzut vreodată o pasăre cu mai multe cuiburi? Ori o vulpe sătulă pândind un stârv pe care nu-l va mânca? Printre animale nu există bogaţi, nici unul nu agoniseşte bunuri peste cât îi e necesar, averi care nu îi trebuie.

[…]

Anne e parcă unul dintre ei, cel la care n-a încetat nicicând să se gândească, chiar şi în timpul slujbelor de la biserică. Mielul acela alb, curat, nu ştia ce măcel îi va fi dat să îndure; se zbânţuia, drăgălaş, nevinovat, cu lâna imaculată, cu picioarele viguroase deşi încă elastice, cu privire veselă. Îi zâmbea casapului cu ochii lui negri, adânci şi rotunzi; până să-i taie beregata, credea că mâinile care îl înhăţaseră voiau să-l mângâie. Când a căzut, nedumerit, sub tăiş, Braindor a fost de partea mielului şi şi-a considerat părintele un ucigaş. „Pe oricine-ai omorî, loveşti însăşi viaţa. Nimeni nu are dreptul să facă asta.“

Ce citesc acum:

Hume – The Philosophical Works (încă)

Max Blecher – Întâmplări din irealitatea imediată

Mihail Sebastian – Femei

Scott F. Fitzgerald – Cei frumoși și blestemați

Isabel Allende –  Portret în sepia

Jean Plaidy – Lucrezia Borgia. Pacate din iubire

Simon Sebag Montefiore – Într-o noapte de iarnă

D.H Lawrence – Sons and Lovers

  • Revin cu impresii, dar nu cu recenzii 🙂 Time flies

Ce am citit când am tăcut I

Ce am citit când am tăcut II

______________________________________

cropped-natasa-alina-culea-carti-romania-autoare-scriitoare1.jpg

 

10 comments

  1. Si eu imi doresc sa citesc Femeia im fata oglinzii. M auzit multe lucruri bune despre ea. Sper doar sa pot să o achiziționez cat mai repede.
    Numai minunății, se pare, ca ai citit!
    Felicitări Și lectură plăcută în continuare ! :*

    Liked by 1 person

  2. Interesante titluri, nici nu ma așteptam la altceva de la tine. Femeia in fata oglinzii e una din preferatele mele de la Schmitt și îți împărtășesc părerea: la început e simplistă, dar apoi devine un vârtej care te prinde 🙂

    Liked by 1 person

    1. Exact asta am simțit și eu, Diana.Sunt uimită că există cărți bune (contemporane), dar mai am încă de citit, încă nu am găsit un Turgheniev sau un Călinescu ❤ Poate îmi vei recomanda tu o carte năucitoare

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s