Plouă… plouă…

 

Plouă, plouă…

Biciuiește ploaia șinele de tren

și podurile,

și băncile,

și visurile scuturate din balamale, 

strivite pe șinele de tren, abandonate sub poduri, uitate pe băncile din parc.

 

Plouă, plouă…

Cad frunzele

uitându-se la mine de jos în sus

cu ochi de scorțișoară;

iar când vântul învolburează hainele de postav,

femeile polenizate și le strâng în jurul pântecului,

ferindu-se de apele cu visuri înecate în șuvoaie,

grăbindu-se să adăpostească în casele în care troznesc în foc

buștenii spintecați de la brâu în sus.

 

Plouă, plouă…

se hâțână în apus un leagăn aninat de o creangă cu trei noduri și de trei amintiri,

a unui copac cu trei scorburi căptușite cu trei veverițe flămânde.

Se lasă ceața peste cerbi, peste pietre, peste scoarțele caselor,

peste visuri.

 

Plouă, plouă…

Iar eu

sunt furtună de visuri,

sunt vânt,

sunt ploaie

și mă scurg pe pământ.

 

Plouă, plouă…

A venit toamna,

i-am deschis ușa,

am poftit-o la un ceai cu gutui,

dar tu,

tu când vei veni?

______________________

Natașa Alina Culea 

 

8 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s