A cincea carte citită semnată de Natașa Alina Culea și tot ce știu cu siguranță despre ea este că paginile ei sunt poezie. Scrie plastic, atât de plastic încât nu mai par cuvinte ci picturi. Nu mai vorbește despre trăsături ci le surprinde cu tușe precise. Nu mai descrie oameni, îi pictează în culori; nu mai ia un el și o ea și brodează pe marginea poveștii lor, îi privește nu în ansamblu ci îi disecă pentru a le putea vedea sufletele în profunzime.

” Acum știi că imortalitatea este o iluzie, iar daca spiritul este etern, nu același lucru îl poți spune și despre corpul care începe să dea primele semne de oboseală, închisoarea ce zăbrelește un spirit care plânge după tinerețe fără bătrânețe; acum știi că există timpul și nu îți mai permiți să îl irosești cu prietenii care nu te duc nicăieri, cu iubiri care nu te…