Fotbal, femei și inimi frânte. Seria Bărbați vs femei

Dacă mergi pe expresia „Femei sunt destule, Steaua e numai una”, s-ar putea să fii nevoit să citești de mai multe ori acest articol, nu de alta, dar nu are niciun sens să citești direct articolele mele legate de cum să treci peste depresie. Mai bine acum decât niciodată. Mai bine azi decât mâine. Niciodată este un cuvânt care are gust de pelin și consistența granitului, un cuvânt pe care este bine să-l înveți la timpul lui. Viața are prostul obicei de a-ți plăti totul cu vârf și îndesat. Chiar și prostia.

Așa cum Steaua este doar una, așa este și o femeie care face cât toate celelalte. Mulți dintre voi, dragi bărbați, aveți păgubosul obicei de a prețui o femeie doar când nu o mai aveți și de a realiza ceea ce ați pierdut doar atunci când pierderea este definitivă și irevocabilă.

Femeile, la rândul lor, au prostul obicei de a suporta cu vârf și îndesat toate manifestările libertine sau de neglijență ale bărbatului. Ca stoicii din Grecia antică. Până la un punct. Acel punct în care pleacă și nu se mai uită în urmă. De ce nu se uită ele în urmă, când voi sunteți experți în a mai trage cu ochiul la fostele? Pentru că fac parte din categoria femeilor care dau tot, nu a celor care au stat cu tine doar cât era roz și te-au părăsit la prima nuanță de gri. De obicei, acelea se întorc. Femeia care a dat tot, nu se mai uită în spate. Femeia care nu s-a jucat de-a relația, nu se va juca nici de-a despărțirea. Vede că ea se transformă într-o umbră pișăcioasă, iar tu într-un monstru egocentric. Vede că drumul ăsta nu poate să ducă nicăieri.

De-aici, totul va merge din rău în mai rău. Pentru că ai avut ocazia să vorbești cu ea, însă ai refuzat să crezi că ființa aceea fragilă, care plângea după tine, are acum tăria asta neașteptată, și în loc să acționezi atunci când ai avut ocazia, orgoliul nu te-a lăsat decât să o faci pe interesantul și indiferentul, ratând spectaculos și acel 11 metri.

Nu te-ai lăsat bătut, că doar ești bărbat, ce naiba? Te-ai afișat în fața ei cu o bunăciune – ultimul răcnet – care a reușit să-ți încălzească patul, dar nu și sufletul, sperând că fosta o să-și dea seama ce a pierdut și că va alerga înapoi la tine? Mai ghicește o dată. În loc să-i arăți că tu ești șeful, tocmai i-ai confirmat că despărțirea de tine a fost cel mai bun lucru pe care putea să-l facă. Dacă înainte a avut ezitări, acum nu mai are niciuna.

Poate că nu ai pierdut tu amicalele, dar ai pierdut campionatul pentru că nu ai învățat să depistezi din timp semnele de alarmă și pentru că te-a dus de nas chiar propria ta bărbăție. Aceste semne vin pe rând, mai întâi un avertisment, apoi un cartonaș galben și, în final, cel roșu ca înfrângerea.

Așa este viața, rolurile se pot schimba oricând, iar acel bărbat care aștepta în umbră ca tu să faci o greșeală este acum cel care dă gol, iar tu ești cel de pe banca de rezerve.

Nu cumva femeia aia era Steaua ta?

______________________

Citește și celelalte articole ale seriei Bărbați vs femei și înscrie-te să primești noile articole pe e-mail.

 

natasa alina culea scriitoare (2)

Natașa Alina Culea. Autoare

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopți la Monaco
  • Visele nu dorm niciodată

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s