Te-am iubit ca o furtună, urlând ca un lup la lună, 
Spintecat în lupte multe, cântecul păsării mute
Târând trei cruci nevăzute, val de sânge de cucute
Șiroia din cer, din munte. Și a mea din spini cunună.
Ah, Beáta, nu tu, ci lumea-i nebună!

Ce-nceput tâmpit pentru-amândoi: cântec-mesaj,
Știind că nu vei veni niciodată, deși mă mințeam câteodată,
Vei plânge tu și vei ști c-a-noastră moarte-i antedatată.
Închis în clepsidră, din praf de coaste, la al nostru funerar vernisaj
Azi îți trimit un bilet de voiaj.

Scrâșnet de dinți, tu n-ai părinți, tu iei, nu dai, tu minți!
Știi doar pământ, nu zbor în vânt, tu cazi fără să știi.
Da, tu! Dintr-un ocean de-alternative mii,
Atâta poți. Iubiri de hoți. 
Atâta știi.

Absurd, aberant și abject călcat-am pe nori și pe șerpi
Pentru tine, pentru tine! Pentru mine fără tine, 
Tot iubind, iubind;
Și cuminte, și fără minte, și năvalnic, și șăgalnic
Cinci cuvinte am să-ți mai spui: Ia mai du-te dracului!

(Natașa Alina Culea)