Când mi-ești lume

______________________

Când mi-ești lume, nu-mi ești lipsă

Când mi-ești lume, mă-nsenin, ies ca luna din eclipsă

Când mi-ești lipsă, parcă șoptesc rugăciunea inversă

Și-atunci vin, și te caut, și-ți strig că-mi ești și dor, și-apocalipsă.

______________________

Când mi-ești lume, n-am alte nume

Decât „a ta” și-al iubirii noastre prenume

Decât „al meu” și-al predestinării renume

Râzând și lăsându-i pe alții ce-or vrea și-or putea să asume.

________________________

Când îmi ești lipsă, când plecare-mi ești

Când îți sunt ană și biserici pe mine construiești

Crezând năuc, pe dos, că astfel tu destinul ne-mplinești

Pe veci nu ți-oi mai spune că îmi ești o sumă de păcate omenești.

______________________

Dar azi, când nu-mi mai ești și nu-ți mai sunt

La ceasul când în zi se varsă noaptea crunt

Și plouă când cu nostalgii, și când mărunt

A mai rămas să-ți scriu un amănunt: ultimul vers se termină cu punct.

___________

(nATAȘA aLINA cULEA)