Poate voi veni

Cuvintele mi se desprind din coli
Și se înalță-n stol de rândunele,
Sub streașină stau amintiri ca niște soli,
Păzite în mici cuiburi de inele.

Oleandrul freamătă de-atâta floare
Și viile dansează pe câmpii;
Iubirea e o apă curgătoare,
Cheamă-mă, poate voi veni…

Pe deal un câine latră o domniță
Cu păr din frunze, mirosind a vatră,
A mere coapte și a roiniță,
Ce vine mândră, ca o idolatră.

E toamnă și în mine-i dor de leagăn,
Și nu știu ce cuvânt s-ar cuveni
Să îți șoptesc, alungită pe pământul reavăn,
Cheamă-mă, poate voi veni…
_________________
NATAȘA ALINA CULEA
Poezie cu arome de infinit…
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc frumos 🙂
LikeLiked by 1 person
Superba … o abordare clasica surprinzatoare!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! 🙂
LikeLiked by 1 person