Blog

Plouă doi câte doi

Muzica este de două feluri: toate celelalte, pe care dansează trupul, și muzica clasică, pe care dansează sufletul. Și tot ascultând-o, am pierdut noțiunea timpului și a venit potopul. S-au urcat doi câte doi în arcă. Nu și păsările. Ele nu se pot urca sau târî, de aceea sosesc mereu la timp. Doar oamenii se pot târî și-n aer. Și a plutit încărcatura de doi un an și zece zile până-n Ararat. Viața a palpitat în doi și a dat naștere unor alte vieți care doar în doi poate da naștere iar. Dacă nu ar fi fost atât de simplu! De două ori simplu.

Și picurii de ploaie, doi câte doi, ascultă cu urechea lipită de geam Rachmaninoff, înainte de a fi absorbiți de tăcerea pământului.

Dar omul e muzică și potop. Împărțit la doi. Și bun, și rău. Și împărțit. Când înăuntrul lui, când în afara lui.

Am întârziat. Dar ploaia, ca păsările, a venit la timp. Plouă și înăuntrul afarei tale?  

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s