Gânduri, veganism/vegetarianism, articole motivaționale și câte-n lună și-n stele.

Blog

Surprizele mele săptămânale sunt pentru voi!

Ei, ei…

Iată, vine în curând ziua mea, dar cel mai frumos cadou este cel pe care-l dăruiești, nu-i așa?!

Așa stând lucrurile, am pregătit pentru voi un concurs săptămânal ce se desfășoară pe Facebook, pe pagina mea de autor, pe Instagram, dar și pe pagina de Facebook A7TV.

Sunt fericită să pot să-mi răsplătesc cititorii cu cărți pe care, credeți-mă, le aleg foarte atentă 🙂

BookMedia Giveaway nu este doar un concurs de carte, ci va da startul unui eveniment amplu, cu parteneri media de top (editura LITERA, editura RAO), ce va aduce cele mai bune cărți românilor care iubesc lectura. Ni se vor alătura mai multe edituri, deci vei avea titluri la alegere.

BookMedia este un îndemn către educație, cultură și divertisment de calitate. Ce este totuși BookMedia? Veți vedea cât de curând.

Nu uita, concursul a început deja și în fiecare duminică voi extrage un câștigător. Tu poți fi acela.

Îți doresc lecturi savuroase!

Blog

Pătrunjelul pandemic

Bătrâna sparge zece ouă cărora le dă drumul în uleiul încins din tigaie.

— Veniți la masă?

Un băiețel se joacă pe telefon lângă ea. Pare că nici nu auzise întrebarea. În cealaltă cameră tatăl își scoate laptopul și începe munca, în timp ce maică-sa își verifică facebookul. Bătrâna așază tacâmurile pe masă și alături de ouăle prăjite pune câteva felii de brânză și trei roșii tăiate.

Miroase roșiile și se îngrijorează.

—Nu miros a nimic. Oare am luat Covid?

—Dar, buni, roșiile nu au miros, îi răspunde băiatul, tot cu nasul în telefon.

Adaugă și cănile cu ceai de mentă și pleacă pe hol. Iese din casă, dar se întoarce. Își uitase permisul de trecere. Se îndreaptă spre farmacie. Coadă afară, coadă înăuntru. Așteaptă. Așteaptă. Așteaptă.

— Doamna farmacistă, vă rog să verificați dacă toată lumea are mască, strigă o femeie. Păi ce, noi suntem mai proști?

— Pune-ți domnule masca, nu auzi?!

— Nu aud. Și ce, tu te tragi de șireturi cu mine? se aude o voce de bărbat mai în spatele cozii.

— Nu am eu domnii cu de-ăștia ca tine! strigă altă femeie. Ia uită-te măi la el, toată lumea are mască, dar el e mai cu moț. Are dreptate doamna! Nesimțitule! Scârbă!

— Ho, gata, i-ați zis o dată, de două, omul a înțeles și-și pune masca, îi ia apărarea un alt bărbat inculpatului.

— Ne e frică! La toți ne e frică!

Bătrâna cumpără o jumătate de folie de paracetamol. Îi șoptește farmacistei:

— S-au făcut oamenii mai răi, duduie.

— Erau de dinainte, acum au găsit motiv, îi răspunde aceasta punând paracetamolul într-un plic de hârtie.

Bătrâna iese din farmacie și cotește la dreapta. Trece pe lângă gardul unei școli. Lângă el o fetiță vinde legături de ceapă și de pătrunjel dintr-o sacoșă de rafie pusă lângă banca pe care stă maică-sa. Bătrâna vrea să traverseze, dar se sperie de un claxon puternic. La zece centimetri de ea oprește o mașină cu un scârțâit care-i îngheață sângele. Din mastodont iese o altă fetiță cu un rucsac în spate și o tabletă în mâna dreaptă. Nu se uită decât spre tabletă.

                Altă coadă. Lângă clădirea școlii, la institutul de aprobare a intelectualității. Este marți, ziua în care se înregistrează dosare noi.

— Domnule, trebuie dosar cu șină. Doar scrie aici negru pe alb. Do-sar-cu-și-nă!

— Dar, vă rog, întârzii la serviciu. Îmi pare rău, n-am văzut, ce să fac acum?

Femeia din spatele ghișeului se uită prin ochelari.

— Bine, dați-mi-l acum, dar nu vă garantez că vi-l aprobă. Ați atașat un scan după cipul de identitate și certificatul de dezolare?

— L-am pus, l-am pus, mulțumesc mult! Când se afișează rezultatele?

— Descărcați aplicația și verificați. Ur-mă-to-rul! strigă ea.

Corporatistul iese din instituție și intră să-și cumpere un sandviș de la „împinge-tava” cu siglă de neon, luminată, pe care scrie cu litere de-o șchioapă: „Trăim pentru a mânca”. Iese cu sandvișul căptușit cu muștar și ketchup, dar cât pe ce să fie dărâmat de o ceată de femei care aleargă după doi bărbați. Se contrazic între ele, foarte agitate:

— Este 9:20. Nu au programare la cosmetică acum. Se duc să bea un capucino la „Toscana”, lângă Dorobanți.

—Nu-i adevărat. Vezi cum spui tâmpenii? Marți se duce la croitor.

—Nu mai pierdeți vremea aiurea, spune alta care are în loc de picioare șine de tren.

Femeile aleargă spre Piața Amzei, dar se opresc să vadă cum trei bărbați lovesc un chelner în fața unei tutungerii.

—Ce se întâmplă? întreabă ele. Doamne, dar ce-l mai cotonăgesc!

—Iaca, polițistul ăla de la colț le-a dat amendă tuturor, că nu purtau mască.

—Păi și de ce îl lovesc pe chelner?

—Păi? Nu vezi că polițistul are bulan?

—Aaa… spune ea și atinge cu genunchiul asfaltul încins de căldură, gata să reia startul.

__________________

Natașa Alina Culea – autor

Blog

Ecourile unei lumi uitate: Sulina

Deși sunt un om al cuvintelor, de această dată voi lăsa fotografiile mele să vorbească despre ecourile unei lumi uitate, ca un apus de soare.

Plaja din Sulina
Stradă din Sulina
Plaja din Sulina – mare
Mormântul piratului grec – cimitirul multietnic din Sulina
Cimitirul multietnic din Sulina
Cimitirul multietnic din Sulina
Biserica ortodoxă din Sulina
Casa unde a locuit scriitorul Jean Bart
Casă din Sulina
Apus de soare și barca de pe Dunăre, Sulina
Barcă veche, Sulina
Barca albastră, Sulina
Farul din Sulina
Nava rapidă Diana, pe Dunăre
Bărci în apus, Dunăre, Sulina
Faleza din Sulina
Tradițional, Sulina
Casă veche din Sulina
Plasă de pescuit, Sulina
Faleza din Sulina, la mare
Blog

Minidelta din mijlocul Bucureștiului: Parcul Natural Văcărești

Locul acesta magic este unul despre care nu mulți bucureșteni știu. O contradicție în sine, o oază crescută sălbatic, înconjurată de beton și metal, unde trăiesc peste 169 de specii de păsări din România (peste jumătate din totalul lor aflat pe teritoriul românesc).

Scriu acest articol pentru că nu vreau ca acest loc să se transforme într-un proiect profitabil sau într-o nouă zonă rezidențială, cum s-a dorit de-a lungul timpului. Dintr-o zonă abandonată, dintr-un loc în care se aduna gunoiul, natura a intervenit și l-a revendicat. Vreau să rămână așa cum este, verde, sălbatic și protejat.

Câteva fotografii din plimbarea mea:

parcul natural vacaresti
parcul natural vacaresti
parcul natural vacaresti
parcul natural vacaresti
parcul natural vacaresti
parcul natural vacaresti
parcul natural vacaresti

Acesta este site-ul celor care se ocupă de Parcul Natural Văcărești. Pentru cei dornici să petreacă în natură (prin petreacă nu mă refer la mici, bere și muzică), puteți deveni ranger – îngrijitor/voluntar al acestei zone extraordinare, în timpul liber.

Și ca să vedeți că nu doar mie mi-a stârnit curiozitatea și sentimentul de a proteja acest loc, priviți acest clipuri:

Vă invit să-l descoperiți și să-l protejați și voi!

Blog

Update: curs de scriere creativă. Lector: Natașa A. Culea. La Dalles

Cursul „Arhitectura scrierii creative” se va desfășura fizic/online după 16 iunie 2020. Mai exact, prima lecție va fi duminică, 21 iunie 2020.

Ești înscris la curs după ce trimiți formularul de la pagina instituției, accesând Formular de înscriere la curs și încărcându-l pe site la această pagină.

Telefoane pentru informații: +40.21.314.66.37 și 0756.144.549

Se va opta pentru modulul care are cei mai mulți cursanți. Până acum toți cursanții înscriși doresc desfășurarea lecțiilor în fiecare duminică, începând cu data de 21 iunie 2020.

Vor fi 11 lecții, respectiv pe:

21 iunie, 28 iunie, 5 iulie, 12 iulie, 19 iulie, 26 iulie, 2 august, 9 august, 16 august, 23 august și 30 august.

Cursurile pot fi desfășurate online, pe platforma Zoom, astfel că toți cursanții pot interacționa în timul lecțiilor, indiferent de țara în care locuiesc.

La sfârșitul cursului de scriere creativă toți cursanții vor primi materialele dezbătute de-a lungul cursului, precum și diploma Centrului Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”.

Mai multe detalii despre curs pe siteul Centrului Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”.

CUI SE ADRESEAZĂ CURSUL?

După cum este menționat în scopul cursului, ne adresăm scriitorilor la început de drum, bloggerilor, celor care își doresc să scrie o carte, tinerilor profesioniști care lucrează sau își doresc să lucreze într-un domeniu editorial, în domeniul relaţiilor publice, al comunicării, al marketingului etc. Sunt binevenite persoanele care doresc să-și îmbogățească vocabularul, cultura literară, să-și dezvolte imaginația sau să poată scrie cursiv un text creativ.

CURSUL „ARHITECTURA SCRIERII CREATIVE” ARE URMĂTOAREA TEMATICĂ:

  1. Noțiuni introductive. Vocabular, lingvistică, limbaj – perspective.
  2. Comunicarea și impactul scrisului.
  3. Jurnalism și literatură.
  4. Literatură contemporană română vs literatură universală. Lecturi și spirit ludic.
  5. Genuri literare, specii și hibridizarea lor evolutivă.
  6. De la idee la manuscris. Între etapizare și haos creativ.
  7. Stâlpii romanului: personajele. Tipuri de pesonaje. Psihologia personajelor memorabile.
  8. Mesajul cărții.
  9. Elementele cheie ale construcției literare.
  10. Tehnici narative și descriptive.
  11. Scheletul manuscrisului.
  12. Fundamentele scrisului.
  13. Relația dintre scriitor și cititor.
  14. Scrisul se învață, talentul se impune.
  15. Cele mai frecvente greșeli într-o arhitectură literară.
  16. Paradigmele scrisului.
  17. Profil de scriitor.
  18. Frici și feedback.
  19. Greșeli pe care nu ai voie să le faci într-o scriere literară.
  20. Conflictul și tensiunea.
  21. Figurile de stil și rolul lor.
  22. Arhetipuri narative.
  23. Bibliografie
Blog

Cronică de teatru: BARZA DOMNULUI MINISTRU

BARZA DOMNULUI MINISTRU

   Regie: Lucian IANCU

   Distribuție:

Adriana TRANDAFIR

Mihai CIUCĂ

Gabriel FĂTU

Laura COSOI

Doina TEODORU

   Producție a Teatrului Principal, BARZA DOMNULUI MINISTRU este o comedie delicioasă, efervescentă, care reunește actori de renume, artiști îndrăgiți ai teatrului românesc contemporan, găzduită de Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”.

   Adaptare a piesei de teatru „Lorsque l’enfant paraît”, scrisă în 1951 de André Roussin –  dramaturg, actor și regizor francez, născut în Marsilia – , BARZA DOMNULUI MINISTRU mi-a amintit de marile comedii clasice jucate mereu cu sala plină și biletele epuizate cu mult înaintea zilelor de spectacol, precum „Puricele” sau „Bădăranii”.

   Piesa debutează în cadrul intim al casei ministrul Charles Jaquet, un francez autentic, făcându-și din viața sa respectabilă o datorie de onoare. Naționalist convins, familist în toată regula și cavaler al moravurilor de altădată, domnul ministru desfășoară ferm o campanie împotriva avorturilor în Franța, neștiind că soția lui, Olympe, care are peste cincizeci de ani, este însărcinată.

   Vestea șocantă e primită cu amuzament extravagant de către ceilalți membri ai familiei: Georges, fiul lor, și Annie, fiica de douăzeci de ani, proaspăt logodită și îngrozită anticipativ de ceva ce ar putea să îi păteze reputația sau ziua nunții mult așteptate:

Olympe, jucată magistral de Adriana Trandafir, îi mărturisește tulburată fiicei ei că este însărcinată:

„— Incredibil și taică-tu ăsta; din douăzeci în douăzeci de ani se apucă de semănat.”

…iar momentul este preluat de tânăra Annie și transmis imediat lui Georges, căruia nu-i vine să creadă o asemenea absurditate:

„— Cum, mama a călcat pe bec?”

  Scena în care Olympe îi destăinuie patriotului ei soț, interpretat de marele actor Mihai CIUCĂ, bulversanta veste a făcut deliciul audienței desfătate de harababura conjugală:

„— Ți-am făcut un copil?! Eu, la vâsta ta?! Când s-a întâmplat asta?”

„— Când ai băut din vinul ăla roșu și ai mâncat din salata aia de țelină.”

„— Mai bine îmi scrânteam piciorul în ziua aia!”

   Cei doi sunt prinși între conduita morală a celor care nu lipsesc de la nicio liturghie duminicală, mândria și bucuria de a avea un copil, chiar și la vârsta lor, umbrite de contextul politic și familial, ce, cu siguranță, nu le este favorabil.

   Dar cum nicio încurcătură nu vine vreodată singură, politicianul află cu stupoare și insatisfacție totală că Georges, fiul de care el este profund nemulțumit că a ales să fie comediant, în locul unei meserii serioase, a lăsat-o însărcinată pe Natașa, chiar propria lui secretară, doctorandă și cunoscătoare a șapte limbi străine „plus limba rusă”, cea pe care el o credea întruchiparea cumințeniei. Dar Georges se dovedește a fi un diplomat excelent, speculând abil încurcătura în favoarea sa, el dorind să se însoare cu Natașa, reușind să-și păcălească părinții sensibili la titluri onorifice, părinți motivați mai degrabă de un refuz decât de o acceptare, cumsecade, în fond, dar cu aferentele slăbiciuni umane, la urma urmei.

   Credeți că spectacolul de haz și ironie se termină aici? Nici pomeneală! Annie este și ea însărcinată, ea, chiar cea care își apăra reputația cu aceeași ferocitate ce amintește de  ilustrul său tată. Iar pentru ca tabloul de situații conflictuale și stridente, generatoare de alte noi conflicte la rândul lor, care a produs toată degringolada umoristică, să fie complet, până și Thèrése, ajutoarea lor la menaj, va avea un copil cu un curier de frigidere, căci „femeilor când le cade unul cu tronc, fac ce zice ăla”.

Alte replici ce au stârnit hohotele de râs ale spectatorilor aflați în sala arhiplină:

„— Pe vremea mea fetele mari erau chiar mari și erau chiar multe.”

„— De când trebuie să te pricepi într-un domeniu ca să ajungi ministru?”

„— Să ne întoarcem la oile noastre…

— Aici nu mai este vorba de oi, ci de berze!”

„— Dacă iese un copil negru, vorbim atunci!”

„— Ai spus destule prostii azi, lasă-mă și pe mine!”

   Jocul actorilor a fost remarcabil, perfect interconectat, incandescent, dând naștere unui haz general a cărui atmosferă nu se disipase nici după încheierea spectacolului.

   Dacă vă întrebați cum se vor descurca protagoniștii în haosul iscat, veți afla doar vizionând această comedie excepțională, regizată de Lucian IANCU. Parafrazând butada lui Charlie Chaplin: „O zi în care nu ai râs este o zi pierdută”, vă recomand să nu pierdeți nici voi BARZA DOMNULUI MINISTRU, o reprezentație vividă ce vă va declanșa o alarmantă bună dispoziție și poftă de viață!

___________________________

Natașa Alina Culea

Blog

„Arhitectura scrierii creative” – curs fizic/online. Lector Natașa Alina Culea

Dragii mei cititori,

Vă anunț că au început înscrierile la cursul pe care îl voi preda la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles” – București. Este un curs de scriere creativă („Arhitectura scrierii creative”), modul de vară, de 11 ședințe. Suntem flexibili cu acei cursanți care nu pot veni fizic la Dalles. Pentru ei vom pregăti predarea on line, live, pentru a putea interacționa în același timp cu ceilalți cursanți. Astfel, puteți participa din orice țară și la orice distanță.

Aici găsiți toate detaliile legate de cursul: ARHITECTURA SCRIERII CREATIVE

Am conturat acest proiect după câteva luni de pregătire intensă, dar după ani de zile de învățare în domeniul scrierii. Vine un moment în viața cuiva când începi să îi înveți și pe ceilalți din cunoștințele acumulate de tine, îndeplinindu-ți rolul de a ajuta și de a te conecta cu oameni care-ți împărtășesc preocupările. Din 16 iunie 2020 sunt lectorul cursului de Arhitectură a scrierii creative, în cadrul instituției Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”.

Vă aștept să învățăm împreună!

Scurtă descriere a cursului:

ARHITECTURA SCRIERII CREATIVE este o metodă condensată de învățare, bazată pe stăpânirea elementelor cheie ale scrierii creative. Altfel spus, te ajutăm să scrii o carte care să nu treacă neobservată de editori sau de cititori. Fără o perspectivă și fără a cunoaște detaliile unei arhitecturi de scriere este ca și cum ai împușca noaptea stelele. Talentul fără perseverență și perseverența fără talent nu înseamnă nimic; multe genii au rămas astfel necunoscute. Ne propunem să dobândești siguranța scrierii și să eviți greșelile unui debut livresc. Cursul se adresează nu doar scriitorilor la început de drum, bloggerilor, dar și tinerilor profesioniști în domenii precum: comunicare, editorial, relații publice, marketing etc. Deși ne propunem să învățăm intens, cursul va fi predat într-o manieră cordială, atmosfera fiind însuflețită de exerciții serios de amuzante … DETALII

____________________________________________________

cursuri online, fizice, sala dalles, scriere creativa, natasa alina culea, bucuresti

Blog

Cum ne amorțim trăirile. Cum fugim de ceea ce simțim

Nu sunt de părere că trebuie să fugim de ceea ce simțim, nici de gândurile noastre. Chiar și atunci când maimuțele din capul nostru se bat între ele. Mai ales atunci. Ascultă-le. Înfruntă-le. Nu poți fugi toată viața de ceea ce simți, pentru că ceea ce simți se va întoarce împotriva ta mai devreme sau mai târziu, și poate lua o formă destul de nesuferită. Cu atât mai mare spectacolul uman atunci când vezi pe cineva propovăduind despre fericire și liniște sufletească, încercând să se convingă singur, dar și pe ceilalți. Disperarea cu care încearcă să convingă este o etichetă a neautenticității. Acel zâmbet care este mereu același, indiferent de circumstanțe și indiferent cui îi este adresat.

Evitând să nu simtă emoții percepute ca fiind „negative”, oamenii fac aproape orice, doar să nu le confrunte. Cum își amorțesc oamenii trăirile?

  • Bând alcool
  • Mâncând prea mult
  • Devenind workaholici
  • Drogându-se, fie și cu pastile prescrise de medic
  • Căutând imaginea de sine în aprobările celor din jur, prin acțiuni lipsite de autenticitate

Suntem atât de pricepuți în a ne autoconvinge că nu fugim, ci devenim mai buni, încât folosim unele metode pozitive în scop negativ:

  • Meditația
  • Religia
  • Sportul
  • Spiritualitatea

Nu mă înțelegeți greșit, susțin teoriile prin care ne putem influența pozitiv gândurile și viața, dar în niciun caz prin punerea problemelor sub un covor și afișarea infatuată a unei iluzii sau imagini grandioase.

Pentru a ne proteja, pentru a nu fi umiliți sau constrânși, suntem obișnuiți din primii ani de viață să părem mai puternici decât ne simțim, să uităm ce simțim și să părem altcineva. Mai rău, ni se spune de mici că ce simțim nu este adevărat, doar pentru că cel de lângă noi nu ne înțelege trăirea. Haide să stabilim un lucru: TOT CE SIMȚI ESTE REAL PENTRU TINE.

Așa cum am spus într-un articol anterior, nimic nu este bun sau rău, doar intenția noastră îl face astfel CLIK AICI

_____________________

Blog

Ce înseamnă să fii un om puternic

Mă bântuiau ieri niște gânduri și am găsit zece minute să le pun în cuvinte, pentru voi. Nu știu dacă sunt o persoană puternică, dar având în vedere că tot aud acest lucru în jurul meu, voi dezvolta în câteva rânduri ce cred eu că înseamnă un om puternic – ce am învățat singură și ce am învățat de la ceilalți oameni din jurul meu – sperând să vă inspire și să vă fie de folos.

  • Singurele relații sunt: cea cu tine însuți și cu Dumnezeu. Toate celelalte relații derivă din ele.
  • Nu te teme să greșești. Din greșeli înveți cel mai repede.
  • Este normal să nu fii puternic tot timpul și trebuie să te aștepți și la asta. Este ok să ai momentele tale de cădere, dar nu este ok să rămâi acolo.
  • Trebuie să ai o viziune de ansamblu asupra vieții. Să planifici și să ai alternative pentru aproape tot ce se poate întâmpla. Dacă nu ești pregătit pentru unul dintre rezultate, o vei lua razna sau te vei bloca. Pregătește-te să vezi totul din mai multe unghiuri, pentru a nu fi surprins.
  • Nu te aștepta ca după ce tu ai avut un comportament corect cu ceilalți, să îl aibă și ei cu tine. Dar asta este problema lor, nu a ta.
  • Doar oamenii mici îi trag în jos pe ceilalți, ca să poată să se simtă ei mari.
  • Nu ai nevoie de respectul nimănui. Al nimănui, punct. Respectul, ca și iubirea, se dă, nu se cere. Dacă vrei respect, nu vorbi despre el, ci acționează ca atare.
  • Evitarea confruntărilor, de cele mai multe ori, duce la acumularea suferințelor interioare și pierderea respectului de sine. Confruntarea nu înseamnă violență, dar o poziție fermă, gândită și acceptată de tine la toate nivelurile mentale, emoționale.
  • Un om puternic este disciplinat și nu face nimic pe jumătate. Are visuri și muncește pentru ele.
  • Un om puternic armonizează gândul cu vorba și fapta.
  • Disciplinează-te ca înainte să răspunzi unei provocări să treacă o zi. Acela va fi un răspuns, nu o reacție. Diferența dintre reacție și răspuns, este că răspunsul include logică și coerență. Răspunsul pe moment este o reacție la stimuli și nu are legătură cu rațiunea.
  • Dacă nu reușești să te bucuri de toate lucrurile mărunte, nu te vei putea bucura nici de lucrurile mari.
  • Înfruntă-ți fricile. Descoperă-le, analizează-le, reintegrează-le. Sunt multe materiale pe internet în legătură cu subiectul ăsta, dacă nu te poți duce la un terapeut.
  • Un om puternic învață. Învață din greșelile lui, din ale altora, se educă permanent și caută să fie mai bun. Nu poți fi puternic dacă nu te placi pe tine însuți, iar dacă nu ești un om bun, nu ai cum să te placi.
  • Desprinde-te de circumstanțele care nu te mulțumesc. Da, și de oameni. A douăzeci și una șansă dată cuiva este apreciată doar în cântecele de genul:

_____________

A voastră,

Blog

Grup de Facebook cu o viziune aparte: „Cărți și etica viitorului – Books and ethics of future”

Ei bine, după discuții cu autoarea Lina Moacă, am pus bazele unui grup cu postări în limba română și engleză, deocamdată doar pe Facebook, „Cărți și etica viitorului – Books and Ethics of the Future”. Îl găsiți la următorul LINK.

Cred că descrierea grupului ne reflectă întocmai ideile noastre legate de educație, literatură, cărți, ecologie și veganism:

<<Cel mai friendly grup cu și despre cărți! Creat de autoarele Natașa Alina Culea și Lina Moacă pentru a anima nu doar segmentul de carte/editorial, dar și pentru a încuraja inițiative lăudabile, etice. Un om care citește este și trebuie să fie un om educat, iar educația înseamnă dragoste de carte, dar și de natură, de animale. Ne pasionează literatura și etica viitorului, redusă la un îndemn: „Să trăim frumos!”. Educația înseamnă respect. Vă așteptăm cu drag recenziile, recomandările de carte și nu ne supărăm deloc dacă ne împărtășiți delicii vegane/vegetariene sau idei ecologiste.
__________________
The friendliest Facebook group with and about Books! Created by the authors Natașa Alina Culea and Lina Moacă to animate not only the book / editorial segment, but also to encourage commendable, ethical initiatives. A person who reads is and must be an educated person, and education means love for books, but also for nature and animals. Education means respect. We are passionate about the Literature and Ethics of the future, reduced to an urge: “Let’s live beautifully!” We look forward to your reviews, book recommendations and we don’t mind if you share with us vegan / vegetarian delights or ecological ideas.>>

Vă invităm să vă invitați în el 🙂

Blog

Ce înseamnă să fii matur și de ce nu are nicio legătură cu vârsta biologică

Mulți oameni cred că maturizarea înseamnă un proces plictisitor. Nu este. Un om matur nu este o persoană în vârstă, nu este o persoană plicisitoare, ci un om de sine stătător. Un om care se ghidează după o normă morală, este integru, este preocupat de evoluția sa, are principii solide și nu poate fi întors (a se citi manipulat) după cum vor alții. Un om matur știe foarte bine cine este și ce poate face.

Mulți spun azi îmi asum, dar nu înțeleg deloc ce înseamnă acest enunț. Să îți asumi înseamnă să și corectezi ceea ce faci greșit, nu doar să recunoști. Când îți asumi, nu îți dai circumstanțe atentuante și nu dai vina pe ceva exterior ție. Nu poți să corectezi nimic până nu recunoști că ceva nu este în regulă cu tine.

Mulți oameni nu se maturizează niciodată, pentru că găsesc destul de multe persoane cu stima de sine praf, persoane care vor accepta comportamente care ar trebui să fie de neacceptat. Drumul asumării nu este unul ușor, dar este unul de care vei fi mândru mai târziu.

Eu cred că maturizarea începe în momentul în care poți fi brutal de sincer cu tine însuți. Atunci când nu mai dai vina pe părinți, pe circumstanțe, pe ceilalți. Atunci când faci ceea ce poți mai bun cu ceea ce ai acum.

Am văzut tineri înțelepți și oameni în vârstă cu comportament infantil. Și când mă refer la infantilitate, nu spun că trebuie să-ți pierzi copilul din tine –  nimic mai departe de adevăr. Dar una este să-ți păstrezi joaca, spiritul ludic viu, și cu totul altceva este să nu realizezi că devii caraghios făcând lucruri pe care ar fi trebuit să le depășești demult.

Este frumos să vezi un om autentic, un om matur emoțional. Acești oameni câștigă respectul celorlalți fără a încerca să se impună o clipă.

___________________

Blog

Cânde te uiți pe net și vezi surprize dragi (BooksAreMyDrugSite)

The Coffee Book Tag

6. That hipster coffee shop – Oferă-i unui autor român recunoștință. Care este acesta?

Depinde! Dacă vorbim de autorii români contemporani, o s-o aleg pe autoarea mea preferată, Natașa Alina Culea. Vă recomand cu tot dragul cărțile ei, toate sunt minunate!
Dacă vorbim de ceilalți autori români, o să îl aleg pe George Călinescu. Am adorat Enigma Otiliei (chiar sper sa pice la bac). De asemenea, mi-a plăcut foarte mult și Mihail Drumeş. Invitația la vals a fost superbă!

…articolul integral pe site-ul BooksAreMyDrugSite

Blog

Salcia care nu putea să plângă

Lângă zăvoiul de arini, mustind de broaște, dar și de mătasea broaștei, stătea să plângă o salcie. Împărțită între îndatoririle de salcie plângătoare și spiritul ei  de-o veselie euforică ceva ce n-a văzut pădurea și nici în scorbură de cer n-ai să găsești, salcia noastră își răsfira pletele în apă, gândindu-se aproape abătută:

— Cred că până la ora asta toată pădurea a aflat că doar m-am prefăcut că plâng. Și Dumnezeu știe că am încercat, am luat chiar și pastile depresive pentru sălcii de peste opt ani, dar nimic… Nimic, nimic, repetă ea nervoasă. Uff, poate că dacă îmi țin crengile așa și le împletesc nițel, aș semăna cu un salcâm și mă vor lăsa cu toții în pace. Cum să plâng când soarele mă dezmiardă cât e ziua de lungă și printre rădăcinile mele se joacă firele de apă? Când fluturi aurii poposesc pe brațele mele ce devin aripi? Degeaba încerc să-mi găsesc scuze, n-am plâns nici când era mohorât afară. N-am nicio scuză. E doar firea mea veselă de vină, bat-o vina!

La nici trei maluri distanță, într-adevăr, se reunește de urgență Consiliul Celor Mai Bătrâne Sălcii pentru a se discuta cazul salciei care nu poate să plângă.

— Ne face neamul de rușine! Mi-a spus cineva, din surse sigure, că a văzut-o cu crengile ridicate, mai că semăna cu o balerină. În definitiv, ce-am ajuns noi? Lacul lebedelor? Nu se poate așa ceva! Râd și curcile de noi!

— Este un exemplu prost pentru sălciile mai tinere!

Rumoare printre toate sălciile adunate, revoltate atât de mult, că pentru o clipă au uitat și ele să mai plângă, tot repetând cele mai naive învinuiri care se pot aduce cuiva. Poate că unele sălcii ar fi dorit să nu mai plângă nici ele, dar au tăcut mâlc, lăsându-și crengile în jos, de frica oprobiului general, rușinate de un asemenea gând.

— De ce nu se conformează? Toate sălciile plâng de la începutul începutului. Este firesc să plângi, așa cum este firesc să te conformezi până la sfârșitul sfârșitului.

— Așa este, Înalte Consiliu! strigă sălciile adunate în cor, clătinându-și coroanele de frunze cu atâta indignare, că ieșeau speriate veverițele din vizuinele lor.

— Eu, ști… ți, am… am… văzut-o dansând, se bâlbâie o răchită rămasă aproape goală, cu trei frunze pleoștite în creștetul capului.

— Oh, nu! Oh, nu!

Firește, răchita nu are ce să caute în Consiliul Sălciilor, dar abaterea ei este trecută cu vederea, fiind o abatere mică față de grozăvia salciei care nu vrea să plângă și, pentru că, s-o spunem pe șleau, scandalul este binevenit, indiferent pe ce cale vine, iar sălciile închid și ele ochii atunci când este convenabil.

Vă întrebați cum s-a terminat revolta împotriva salciei care nu plânge? Nici eu nu știu, mai ales că am auzit povestea de la un cocor, care a auzit-o de la  un bâtlan, care a auzit-o de la un pește, care i-a povestit-o cu condiția să nu-l înghită. Firește că bâtlanul tot a mâncat peștele după ce i-a ascultat povestea, căci asta este firea bâtlanului. Poate că povestea noastră s-a deformat totuși pe parcurs. Și unde ați auzit voi pește care să povestească? Așa este cu poveștile, te lași purtat de ele și nu mai realizezi că nu sunt adevărate.

_______________

NATAȘA ALINA CULEA

Blog

Psihopați în literatură. Eroi dark din cărți și romantismul periculos

Câteva personaje fascinante, cu tendințe de psihopatie, din cărți.

Georges Duroy – Bel-Ami (Guy de Maupassant):

Dorian Gray – Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde):

Christian Grey – Cincizeci de umbre ale lui Grey (E L James):

Maxim – Arlechinul (da, chiar de mine 🙂 ):

Lily, Arlette – Rătăcirile fetei nesăbuite (Mario Vargas Llosa):

Tom Ripley – Talentatul domn Ripley (Patricia Highsmith):

Hannibal Lecter – Tăcerea mieilor (Thomas Harris):

Introducere:

Când oamenii se gândesc la psihopați, își imaginează un criminal sau un nebun. Nimic mai greșit! Psihopații sunt, în genere, sociabili. Nu îi confundați cu sociopații care, într-adevăr, nu se pot integra social. De foarte multe ori psihopatul este o persoană publică, este sociabil și, foarte probabil, are o carieră de succes. Imaginați-vă un bărbat/femeie inteligent(ă), dezinvolt(ă), carismatic(ă) și fascinant(ă)! Poate fi un psihopat și ai întâlnit și tu măcar unul până acum!

Dacă vorbim de personajele din literatură, da, Hannibal Lecter este chintesența psihopatiei.

Toți psihopații sunt narcisiști, dar nu toți narcisiștii sunt psihopați. Psihopații din literatură fascinează cititorii. Ei sunt un fel de vânători-vampiri de la care cititorii așteaptă compasiune și schimbare. Ei bine, sunt iluzii. În viața reală Christian Grey nu s-ar schimba niciodată pentru nimeni și aceasta poate fi o iluzie primejdioasă pentru multe cititoare romantice în căutarea unui astfel de prototip masculin, ce sigur ar duce la nenumărate abuzuri emoționale și fizice. Poate că simți compasiune față de ei, dar, în realitate, ei nu ar avea față de tine. Va trebui să alegi, pentru că ei au ales deja propria persoană deasupra oricui, indiferent cum.

Statistică:

20% dintre CEOs sunt psihopați.

1% din populația totală este reprezentat de psihopați.

25% dintre condamnați sunt psihopați.

1 din 5 lideri din domeniul afacerilor și politică au tendințe grave de psihopatie.

Psihopatia este mai redusă la femei – nu se știe de ce

Notă: Nimeni nu este 100% psihopat. Vorbim de tendințe de psihopatie.

Caracteristicile principale ale psihopaților:

  • lipsa empatiei
  • lipsa conștiinței
  • egoism extrem
  • incapacitatea de a simți vină sau regret  
  • imagine de sine grandioasă
  • mincinoși patologici
  • comportament sexual intens, promiscuu (nu și în cazul în care poziția lor de putere îi obligă la a fi, cel puțin la suprafață, respectabili)
  • ușurință de a manipula alți oameni
  • nepăsare pentru sentimentele sau drepturile altor oameni
  • tendința de a-i vedea pe ceilalți ca pe posibile prăzi sau ca pe o distracție
  • vor face orice pentru a-și îndeplini planurile – de multe ori, bine puse la punct.

Alte trăsături ale psihopaților:

De foarte multe ori, ca și cum s-ar compensa lipsa emoției, psihopații sunt foarte inteligenți (majoritatea are IQ peste limita medie).

Sunt unii psihopați destul de justițiari și pot face fapte bune, deoarece contribuie la imaginea narcisistă pe care o au de întreținut.

Farmecul psihopaților este superficial. Se plictisesc ușor și au nevoie de noi stimulente.

Le place să câștige, sunt foarte competitivi.

Pot fi violenți, dar nu neapărat. Iar dacă ajung violenți, vor vorbi cu o mare ușurință despre actul de violență. În schimb, pot fi foarte calmi în situații extrem de tensionate.

Psihopații sunt foarte buni detectivi emoționali ai stării celorlalți, doar că ei nu le pot simți. Le pot mima foarte bine – dacă au ceva de câștigat din asta. În general, fie le mimează neconvingător, fie foarte bombastic.

Nu își pot asuma responsabilități, deoarece nu îi interesează în mod genuin ceilalți oameni sau fericirea și singuranța lor. Nu uitați: eu primul, eu indiferent ce.

Au toate noțiunile de morală pe care le știi și tu. Înțeleg foarte bine ei care fapte sunt reprobabile și care nu, prin deducție și rațiune, fără a internaliza procesul emoțional aferent. În interiorul lor, ei cred că tu meriți să fii folosit în interesul lor, pentru că te faci vinovat de naivitate, deci prostie.

Psihopații sunt oameni de succes! De ce au succes? Foarte simplu. Psihopații văd oamenii ca pe potențiale prăzi, iar lumea ca pe un teren de vânătoare. Pentru că nu se împiedică de morală ajung unde vor, pe cea mai scurtă cale.

Psihopații nu se vindecă. Nu au cum, în primul rând. Acea parte a creierului răspunzătoare de empatie nu este activă. Ei se nasc așa, nu copilăria marcată de probleme îi face psihopați, doar poate sa o declanseze. În puținele cazuri în care au fost sub tratament psihologic, doar au învățat să fie mai abili.

Dacă vă imaginați că psihopații nu țin la nimeni, vă înșelați iar. Au sentimente, doar că sunt diferite și oricum s-ar manifesta ele, vor predomina tendințele de psihopatie enumerate mai sus.

Profesiile preferate ale psihopaților. Profesii ce țin de exercitarea puterii și controlul asupra altora: CEO, lideri, medici, avocați, actori, polițiști, persoane publice, atleți, politicieni, soldați etc.

Cum poți recunoaște, mai subtil, un psihopat? Foarte mulți, incidental, strecoară într-un discurs verbal sau scris diverse cuvinte legate de psihopatie (nebunie, sclerozare, demență, delir, egocentric, grandios, măreț etc). Sunt oportuniștii nr. 1. Pentru că se plictisesc repede, pot avea diverse gesturi nervoase. Au diferite stări paranoice. Supraexcitația și nevoia de nou se pot manifesta prin stări de euforie. Pot fi speakeri foarte buni, deoarece nu sunt emotivi și iubesc să influențeze sau să manipuleze.

Notă: Mulți psihopați nu știau că sunt psihopați (cazul Fallon):

Cât de uimiți ați fi dacă v-aș spune că cei mai mulți psihopați cred despre ei că sunt persoane bune? Sunt psihopații bolnavi? În viziunea mea, nu. Doar diferiți. Dacă am cataloga așa de ușor pe oricine, am putea spune și că prostia e o boală, că omoară anual mai mulți oameni decât psihopații. Să mai spunem și faptul că societatea încurajează comportamentul psihopat, că ei sunt primii recompensați în multe domenii? Aș putea vorbi la nesfârșit despre psihopați și narcisiști, dar mă voi opri deocamdată aici…

Blog

Cele opt legi pe care nu le (mai) învățăm

Fără scriitor nu există poveste. Și primul lucru pe care-l învață scriitorul e că nimeni nu vrea adevărul. La ce e bun adevărul, dacă nu te ajută de vreun fel? Oamenii vor să fie mințiți frumos. Aceasta e prima lege.

Nu ne pricepem să iubim. Aceasta este a doua lege. De despărțit nici nu mai vorbesc.

Toți oamenii își spun: eu nu sunt ca ceilalți. Și toți au dreptate. Aceasta este a treia lege.

Ne vedem doar pe noi. Așa le-am dat zeilor metehnele noastre. Este mai ușor să iubești pe cineva imperfect. Aceasta este a patra lege. Nu recunoaștem, dar râdem de ei în sinea noastră, crezându-ne astfel mai buni. Avem nevoie să fim mai buni. Aceasta este a cincea lege.

Nu îndrăzni să fii fericit. Nu ți-o va ierta nimeni. Aceasta este a șasea lege.

Nimeni nu vrea să-i fie bine, ci să simtă că trăiește. Când toate îți merg bine, nu te mai poți bucura de nimic. Aceasta este a șaptea lege.

Realiștii râd de naivi că nu văd lumea așa cum este, ci așa cum ar putea fi. Iar lumea așa cum ar putea fi râde de realiști. Aceasta este a opta lege. S-ar părea că am devenit cinică. Sper că așa este.

______________________________________________

Blog

India prin ochii mei sau negrăita frumusețe a haosului

Unii când spun India se gândesc la zeitățile hindușilor, la tuk-tukuri, la Taj Mahal, la Gangele cel sfânt, la caste, la Mahatma Gandhi, la poluare, la Yoga, la karma… Toate acestea fac parte din India, într-adevăr, dar India este mai mult decât o țară, fie ea și una de peste un miliard de suflete. Este haos și mișcare, este mizerie și negrăită frumusețe, este kitch și artă vie. Fie te trezești contemplând India ca pe un tablou din care nu faci parte, fie te regăsești în ea și o iubești cu totul, învățând să te iubești și pe tine cu totul, asta doar după ce India a distrus tot ceea ce credeai că ești, pentru a te putea reda ție. Am avut nevoie de nouă luni de la vizita mea în India pentru a scrie despre ea. Uitându-mă în urmă, amintirile și locurile – nu văzute, ci trăite, se îmbogățesc de noi și noi semnificații, se transformă, dar ceva îți scapă totuși printre degete. O definiție. India nu poate fi definită. Poate că acesta este și motivul pentru care am fost fascinată și de Yoga. Mult mai mult decât o disciplină, este o filosofie a cărei rădăcini se pierd în istoria necunoscută, cea de dinaintea scrisului și a sanskritei.

Mai mult decât obiectivele turistice, unde mă obosea uneori furnicarul de oameni, captam texturi, nuanțe, zbor de pasăre, porți ferecate, mici gesturi și aromele unui loc în care totul devine posibil, deși nimic nu este. India este o frumoasă iluzie, dar așa este și viața.

Cu ce cuvinte să începi a descrie o țară în care nu există regulile „civilizației” (observați ghilimelele, vă rog), iar regulile lor sunt fie ridicole de-a dreptul – precum existența îngrozitoare a bieților daliți – fie înălțător de spirituale, trăind într-o comuniune desăvârșită cu natura și animalele.

Și minciunile! Ești mințit continuu, ca niciunde. Să nu care cumva să chemi un taxi, că poate veni azi, mâine sau niciodată, și nu șoferul lui, care este posibil să se îmbolnăvească brusc și să-și trimită o altă rudă în locul lui, care te va minți – la rândul ei.

Cum să vorbești despre o țară în care există meseria de curățător de urechi?

Ce să scrii despre milioanele de oameni care dorm pe stradă și au doar hainele de pe ei? Despre cei care au ricșă, dar este și locul în care dorm, căci acea ricșă e casa lor?

Cu ce cuvinte să descrii țara care are un loc numit Varanasi, cu un foc ce arde de peste 4 000 de ani, unde daliții se ocupă de incinerarea morților care ard stropiți cu unt de shea, ale căror oase nearse sunt apoi aruncate în apa în care au fost spălați morții, în care oamenii se scaldă și se purifică?

Aici s-a adunat tot ceea ce ne deranjează pe noi și s-a multiplicat, până când India a formulat o întrebare: Știi că poți trăi neavând nimic, deci având totul?

Fie înțelegi India și te închini (așa cum se închină indienii în fața părinților atunci când îi văd, aplecați mult de mijloc), dansezi și râzi, fie vei sta bosumflat că nimic nu merge cum ar trebui, că apa e infectă, că șobolanii trec nestingheriți pe străzi, că ai câțiva și în baie – asta dacă nu vin și șopârlele, că poluarea în Delhi e de trei ori mai mare ca în Beijing, că verși pe stradă din cauza mirosului, că pentru traficul lor s-a inventat cuvântul infernal, că…

Pe mine India m-a făcut fericită: mâncare vegetariană din belșug (neapărat încercați panirul și lassi), maimuțe năstrușnice, vegetație luxuriantă, cultul pentru Mahatma Gandhi, ba chiar și minciunile – de care ai muri de râs, asta în cazul în care nu ai avea vreo urgență, căci și-ar cam pierde din haz, ce-i drept.


Natasa Alina Culea. Autor. Writer