Gânduri, veganism/vegetarianism, articole motivaționale și câte-n lună și-n stele.

Blog

Trei interviuri, trei scriitoare române

Cella Serghi, Nora Iuga și Aurora Cornu.

Trei femei erudite, trei scriitoare române, trei femei nonconformiste care și-au făcut auzite vocile în literatura română. Trei femei admirabile care au lăsat în urmă scrieri neprețuite. Nu au avut o viață ușoară, și mă gândesc acum că poate avea cineva dreptate când spunea că scriitorilor nu le sunt menite vieți liniștite și că poate tocmai acest zbucium creează lucrări memorabile.

Vă invit să vizionați interviurile acestor trei scriitoare remarcabile!

NORA IUGA
CELLA SERGHI
AURORA CORNU

Blog, Bărbați vs femei

Despre realitate cu Adrian Cutinov (interviu)

Datorită popularității articolelor mele din seria Bărbați/Femei, am înțeles că există o mare nevoie a femeilor de a afla mai multe despre relațiile de cuplu. Femeile au nevoie să se ancoreze în principii, tocmai pentru că emoțiile și sensibilitatea lor înnăscute le îndepărtează de multe ori de realitate. Astăzi vorbim DESPRE REALITATE. Și cine te poate învăța mai bine despre asta decât cel care scrie pe blogul desprerealitate.ro. Adrian Cutinov este autorul celor trei cărți: „Cuvinte pentru femei scrise de un bărbat”, „Și frunzele ascund emoții” și „Hoții de iubire”. Pagina lui de Facebook este urmărită pe aproximativ 90.000 de cititori fideli, ceea ce spune multe referitor la informația pe care Adrian Cutinov o are de împărtășit lumii.

Adrian, spune-ne câte ceva despre tine, pentru ca cititorii, dar mai ales cititoarele site-ului meu să te cunoască mai bine

Bună, Natașa! M-am născut la malul mării și cred că acest lucru și-a pus o amprentă de romantism în scrierile mele. Marea are o energie greu de descris în cuvinte. De câte ori o privești, produce în tine o transformare. Îți dorești să pleci undeva, departe. Pe un tărâm în care toate grijile sunt lipsite de substanță. Un loc în care un bărbat poate fi cu adevarat liber. Și când ajungi acolo să te așezi pe nisip și să privești marea dintr-o altă perspectivă. Să nu-ți mai dorești să pleci, ci să te bucuri că exiști. Și-atât…!

Cum ai început să scrii, de ce?

Am început să scriu din nevoia de a mă exprima pe mine însumi. Cred că sunt momente în care fiecare dintre noi simte nevoia de a deveni creativ. De la dorința de a construi o casă, de a da naștere unei afaceri, de a inventa lucruri neinventate de alții înaintea noastră sau, de ce nu, de a scrie o carte.

M-am regăsit mereu printre cărți. Cărțile mă liniștesc. Îmi dau posibilitatea de a evada. Dacă autorul este unul valoros, rămân rătăcit în lumea lui câteva zile. Este ca un drog legal de care abuzez de câte ori am ocazia.

Am cochetat o perioadă cu muzica, dar mi s-a părut că arta scrisului îmi subliniază mai bine trăirile. În momentul în care scriu, intru într-o formă de meditație. Intru într-o stare de puritate. Mă simt ca un lotus care, deși are rădacinile adânc înfipte în noroi, printr-un soi de alchimie internă reușește să-și păstreze tulpina și floarea impecabil de curate. Scrisul este pentru mine o întoarcere la sursa primordială. Este o întoarcere către propriul meu sine. De acolo îmi iau energie și mă întorc pentru a-i reda frumusețea prin cuvinte. Așa cum mă pricep mai bine.

Care sunt subiectele pe care le abordezi în cărțile tale?

Subiectele cărților mele sunt despre viața de zi cu zi. Percepută prin ochii și prin conștiința mea. Scriu despre iubire, despre idealuri, despre lacrimi, despre speranță, despre vise duse la realitate și despre speranțe distruse de către cei care se pricep de minune să taie aripile celor din jur.

Care este cea mai mare satisfacție a ta privind scrierile tale?

Cea mai mare satisfacție a mea în ceea ce privește cărțile mele este faptul că, plecând de la o simplă idee, pot da viață unei povești de 60.000 de cuvinte.  Trebuie să ai grijă de acele personaje și de nevoile și destinul lor. Știi și tu că nu este ușor.

De ce ai ales subiectul relațiilor de cuplu în cărțile tale?

Nu am ales cu precădere subiectul relațiilor de cuplu. Am ajuns la acest tip de scriere, pentru că mi-am dat seama că pe acest lucru îl ințeleg cel mai bine. Mi-am dat seama din mesajele primite de la cititori. Pe lângă toate acestea, acest subiect este inepuizabil. Dacă citim Balzac, înțelegem că, încă din perioada anilor 1800 – 1850, se scria mult despre relațiile de cuplu. S-a scris și înainte. Avem pretenția că după anii 1800 lumea a cunoscut o civilizație accelerată.Tragem concluzia că nici familiile cele mai prospere din Paris din acea perioadă nu au găsit soluția pentru cuplul ideal. Se va mai vărsa multă cerneală despre acest subiect și mult timp după ce voi trece și eu în neființă. Până nu se va schimba natura umană, nu vom găsi un panaceu pentru acest tip de probleme.

Crezi că putem generaliza bărbați/femei sau vorbim de cazuri individuale?

Nu putem generaliza prin sfaturi asemănătoare nici măcar același tip de „probleme”. Fiecare din noi iubește și tratează partenerul de lângă el în funcție de educația aleasă și de propriul discernământ social și spiritual.

Crezi în ideea de iubire necondiționată într-o relație?

 Iubirea necondiționată cred că se regăsește doar între mamă și copiii ei. În relația de cuplu nu putem vorbi de așa ceva. De exemplu, dacă eu mă angrenez într-o relație cu o femeie, fac această alegere deoarece am ceva de câștigat de acolo. Frumusețea ei, atingerea ei, senzualitatea ei care mă liniștește, pasiunea ei care mă face să uit de mine, inteligența ei care mă excită intelectual sau poate zestrea ei, în cazul vânătorilor de averi. Femeia alege să stea lângă un bărbat din diferite motive: este un bun amant, este șarmant, are simțul umorului, are o situație financiară foarte bună, are o inteligență de invidiat, este chipeș sau este un artist sau un sportiv înconjurat de succes. Și lista poate continua. 

Ce este starea de îndrăgostire? O reacție chimică, ceva predestinat…?

Starea de îndrăgostire este o stare chimică a creierului. Este un răspuns la diverși stimuli care excită un anumit organ de simț. De exemplu, îmi vine în birou o nouă colegă. Este superbă. Este frumoasă și când mă privește parcă mă furnică pielea. O doresc și încerc să fac tot posibilul să-i intru în grații. Toată făptura ei mă fascinează. Mă îndrăgostesc. A te îndrăgosti are un caracter limitat în timp. Dacă aș fi fost orb, nu aș fi putut s-o observ. Creierul nu și-ar fi primit stimulul. Aș fi putut să-i percep parfumul și să mi-o imaginez, dar deja intrăm într-un subiect forțat. Uite, Al Pacino, în Parfum de femeie, făcea complimente femeilor în funcție de parfumul lor, dar tot le atingea cu mâna și își dădea seama de armonia trăsăturilor figurilor acestora. Deși era orb. Un film superb, apropos!

Deci starea de îndrăgostire ni se poate întâmpla oricând. Să nu confundăm cu iubirea.

Cu ce gânduri intră bărbații într-o relație? Dar femeile?

Nu știu cu ce gânduri intră bărbații într-o relație. Ca să generalizez ar însemna să limitez și să distorsionez adevărul. Sunt bărbați care intră într-o relație doar pentru sex. Alții pentru a-și obține o carieră, căci iubita lor are o funcție care le-ar putea deschide uși mari și grele. Alții vor familie și copii. Sunt bărbați care vor averi. Fiecare este animat de ceva anume.

Femeile intră în relații în general pentru a putea fi înțelese. Ele au sufletul plin de mistere și ele ard de nerăbdare să arate aceste mistere bărbatului care le merită întreaga atenție. Femeile își doresc armonie. Își doresc să transforme cifra doi în cifra unu. Ele pot iubi cu fiecare fibră din ființă.

Nu spun că nu există femei care-și doresc doar distracție sau femei care vor avere. Indiferent de ce alegeri fac și ele, femeile au o componentă sufletească în plus față de unii bărbați. Aceasta componentă le face sensibile și vulnerabile.

Cum poate o femeie să recunoască un player?

O femeie poate recunoaște un player doar cu ajutorul inteligenței emoționale și cu ajutorul experienței.

De ce ajunge un bărbat un player?

Bărbații ajung players pentru distracție sau pentru a-și umple un gol lăsat de o altă femeie cândva. Ei nu mai pot avea încredere în femei. Din acest motiv încep să le trateze superficial pe toate. Fiecare femeie cucerită nu este altceva decât un alt munte pe care acest tip de bărbați îl escaladează. O medalie în plus. O cauză poate să fie și lipsa iubirii de la unul dintre părinți. Nu aș vrea să intrăm în psihoterapie.

Crezi că femeile se îndrăgostesc mai repede decât bărbații?

Femeile se îndrăgostesc mai repede decât bărbații. Sensibilitatea lor le face să se atașeze emoțional mai ușor decât bărbații.

Ce crezi despre funcționalitatea unei relații?

Funcționalitatea unei relații își are sensul în situația și în cazul în care cei doi participanți la relație sunt potriviți pentru aceasta și au experiențe de viață similare până în acel moment. Orice diferență majoră dintre ei va ieși la suprafață. Ca un neg în vârful nasului.

Trebuie să muncești pentru o relație frumoasă sau, mai degrabă, vine de la sine?

Pentru o relație frumoasă trebuie să muncești, fără doar și poate. Ambii parteneri. Vedem în jur, din păcate, multe persoane care muncesc singure în construirea unei relații. Acel efort depus pentru doi le copleșește și cad sub povara propriei dorințe de a construi ceva perfect. Ca o clădire care se înalță doar pe un singur pilon.

Ce „greșeli” fac femeile la începutul unei relații?

Nu știu dacă femeile fac mai multe greșeli decât bărbații, dar dacă ar fi să subliniem una din ele este faptul că își doresc să transforme partenerul în ceva ce nu va fi niciodată. Vor să transforme inginerii în artiști și poeții în mecanici. Bărbatul din fața ta este ceea ce este el, nu ceea ce crezi tu că va fi atunci când va începe să umble cu tine.

Niciun afon nu va începe să simtă muzica dacă va ieși de mâine cu cea mai mare pianistă. Nu mai cereți bărbaților ce nu pot să vă ofere! Căutați bărbați care aveau acele calități intrinseci înainte să vă cunoască.

Dar bărbații?

Bărbații fac greșeala să creadă că femeile vor avea o răbdare infinită cu ei și din acest motiv devin nepăsători.

Dacă ai categorisi bărbații „grosso modo”, în funcție de maturitatea lor emoțional-relațională, care ar fi aceste segmentări?

Nu pot categorisi bărbații. Sunt diverse arhetipuri masculine pe care le-au tot definit Carl Gustav Jung și alți psihologi și psihanaliști. Nu-mi pot aroga o astfel de segmentare și sablonizare a bărbaților sau femeilor.

Multumesc mult pentru șansa acestui interviu!

A.

Unde îl puteți găsi pe Adrian Cutinov:

Facebook Despre realitate

DESPREREALITATE.RO

Blog

Gânduri, rânduri și citate – Natașa Alina Culea

Aşa este viața, ca un câine căruia îi arunci băţul. Te-ai obişnuit să ţi-l aducă, i-l arunci cu încredere, dar într-o zi nu se mai întoarce cu băţul. Într-o altă zi, nu se mai întoarce nici câinele. Așa se duce omul, ca un stăpân care nu află la timp că n-a stăpânit nimic.

Divorțul s-a născocit ca să nu fii nevoit să te culci cu o greșeală pentru tot restul vieții.

Cât de greu este uneori să dai drumul celor ce te fac nefericit!

Când ești cu cineva care se ascunde să fie văzut cu tine, ești mai rău decât dacă ai fi singur. Nu ești nici măcar tu cu tine.

Fidelitatea este pentru mulți oameni o lipsă de opțiuni.

Ne pregătim să ne scriem romanul vieții, dar ajungem să trăim ciorna lui.

Viața este o comedie la care plângem cu toții.

Dacă ești pe un drum greșit, degeaba ai fost primul la start.

Unii oameni n-au nevoie de aprobarea celorlalţi, îşi fac singuri soclu şi se caţără pe el cu ambâţ. Este de ajuns un prost să-i admire, că nu mai scapi de măreţia lor.

Iubești prima persoană căreia vrei să-i împărtășești emoția unui cântec, a unui peisaj, a unei lecturi, a unui gând…

O femeie care nu primeşte în mod obişnuit atenţia bărbaţilor va fi mult mai predispusă la aventuri.

Fiecare om spune două poveşti: una lui însuşi, când nu-l vede şi nu-l aude nimeni, alta, celorlalţi oameni. Niciodată aceste două poveşti nu seamănă între ele.

În lumea asta mare doar cei inteligenţi se îndoiesc, proștii ştiu mereu totul.

Nu există un loc în care se duc iubirile să moară. Realitatea este că ele nu mor niciodată, doar noi învăţăm să trăim cu gândul că nu vor mai fi.

Dacă răneşti repetat orgoliul sau demnitatea unui om, îl pregăteşti pentru o zi în care, indiferent cât de mare ar fi iubirea lui, va avea suficientă putere să se îndepărteze de tine. O iubire mare poate fi urmată de o indiferenţă şi mai mare.

Este culmea narcisismului să spui că cineva trebuie să te placă aşa cum eşti; declaraţia ta îţi dă mână liberă să fii nemernic, dacă asta vrei, iar celălalt să fie obligat să te placă.

Cu un pas înainte şi unul înapoi, noi trăim într-o întrebare fără răspuns: se termină noaptea sau începe dimineaţa? Iar dacă este o nouă zi în care putem schimba totul, nu o vedem, deşi avem ochii larg deschişi.

În lumea asta sunt multe legi pentru multe lucruri. Bunăoară, eşti pedepsit dacă furi o pâine, dar nu te pedepseşte nimeni dacă frângi inima cuiva, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este o infracţiune mult mai gravă.

Dacă m-aș putea simți altfel decât Eu, mi-ar plăcea să fiu Tu.

Hoțul pe hoț se iartă mai ușor.

După ce te căsătorești cu fast, surle și trâmbițe, la divorț vrei doar să ieși pe ușa din dos.

Pentru a primi pe e-mail cele mai noi articole > butonul Subscribe/Follow/Urmărește

Blog

Romanian music masterpieces and worldwide known musicians

ANGELA GHEORGHIU:

Superstar Angela Gheorghiu, the most glamorous and gifted opera singer of our time, was born in the small Romanian town of Adjud. From early childhood it was obvious that she will become a singer, her destiny was music. She attended the Music School in Bucharest and graduated from the National University of Music Bucharest, where she studied with the remarkable music teacher Mia Barbu. Ms. Gheorghiu’s magnificent voice and dazzling stage presence have established her as a unique international opera superstar. SOURCE

GHEORGHE ZAMFIR:

Gheorghe Zamfir (Romanian pronunciation: [ˈɡe̯orɡe zamˈfir]  born April 6, 1941) is a Romanian pan flute (nai) musician.

Zamfir is known for playing an expanded version of nai, of 20 pipes to 22, 25, 28 and 30 pipes to increase its range, and obtaining as many as eight overtones (additionally to the fundamental tone) from each pipe by changing the embouchure.

He is known as “The Master of the Pan Flute”. SOURCE

CIPRIAN PORUMBESCU:

Ciprian Porumbescu (Romanian pronunciation: [t͡ʃipriˈan porumˈbesku]; born Ciprian Gołęmbiowski on October 14, 1853 – June 6, 1883) was a Romanian composer born in Shepit, Putyla Raion|Șipotele Sucevei in Bukovina (now Shepit, Putyla Raion, Ukraine). He was among the most celebrated Romanian composers of his time; his popular works include Crai nouTrei culoriSong for the 1st of MayBallad for violin and piano, and Serenada. In addition, he composed the music for the Romanian patriotic song “Pe-al nostru steag e scris Unire” (“Unity is Written on our Flag”), which was used for Albania’s national anthem, “Himni i Flamurit”. His work spreads over various forms and musical genres, but the majority of his work is choral and operetta. SOURCE

EUGEN DOGA:

Eugen Doga ([e.uˈd͡ʒen ˈdoɡa]; born 1 March 1937) is a Soviet-born Moldovan composer.

He writes music in all kinds of genres and styles, which makes him one of the most prolific and versatile composers. He has his own easily recognizable style. A creator of three ballets “Luceafărul”, “Venancia”, “Queen Margot”, the opera “Dialogues of Love”, more than 100 instrumental and choral works – symphonies, 6 quartets, “Requiem”, church music, and other, plus music for 13 plays, radio shows, more than 200 movies, more than 260 songs and romances, more than 70 waltzes; he is also the author of works for children, the music for the opening and closing ceremonies of the Olympic Games in 1980 in Moscow.

He is considered a genius and one of the most romantic] composers; he is also included on the list of the twenty best and most frequently performed composers of the twentieth century. SOURCE

GEORGE ENESCU:

…with already mentioned Gheorghe Zamfir:

George Enescu (Romanian pronunciation: [ˈd͡ʒe̯ord͡ʒe eˈnesku] (listen); 19 August [O.S. 7 August] 1881 – 4 May 1955), known in France as Georges Enesco, was a Romanian composer, violinist, pianist, conductor, and teacher. He is regarded by many as Romania’s most important musician. SOURCE

IOSIF IVANOVICI:

Ion Ivanovici (alternatively: Jovan IvanovićIosif IvanoviciJosef Ivanovich) (1845 – 28 September [O.S. 16 September] 1902) was a Romanian military band leader and composer of Banat Serbian origin, best remembered today for his waltz Waves of the Danube.

Ivanovici was born in Timișoara, Austrian Empire. His interest in music began after he learned to play a flute given to him when he was a child. Later, he enrolled in the 6th Army Regiment, where he also learned to play the clarinet. His talent for music soon led him to become among the best musicians in the regiment, and he continued to study with Emil Lehr, one of the most prominent musicians of the latter half of the nineteenth century. Ivanovici later became a bandmaster, and toured Romania. In 1900, he was appointed the Inspector of Military Music, a position that he held until his death next year. SOURCE

CONSTANTIN DIMITRESCU:

Constantin Dimitrescu (Romanian pronunciation: [konstanˈtin dimiˈtresku]; 19 March 1847 in Blejoi, Romania – 9 May 1928) was a Romanian classic composer and music teacher, one of the most prominent representatives of the late Romantic period. There he studied cello and composition with some of Romania’s best-known music teachers. Funds were subsequently made available for him to continue his education in Vienna and then later in Paris where he studied with, among others, the famous cello virtuoso Auguste Franchomme. SOURCE

MIHAI CREȚU:

Michael Cretu (Romanian: Mihai Crețu, pronounced [miˈhaj ˈkret͡su]; born 18 May 1957) is a Romanian-German musician, singer, songwriter, and producer.  He gained worldwide fame as the founder and musician behind the German musical project Enigma, formed in 1990. SOURCE

JOHNNY RADUCANU:

Johnny Răducanu (born Răducan Creţu; 1 December 1931 – 19 September 2011) was a Romanian jazz pianist of Romani ethnic background, whose family has a long musical tradition dating back to the 17th century.

He was born in Brăila and started playing the double bass at the age of 19 before switching to piano. During his musical career, some of his many collaborations outside Romania were those with Art Farmer (trumpet) and Slide Hampton (trombone), and Friedrich Gulda(piano). In 1987, Răducanu received an honorary membership in the Louis Armstrong Academy in New Orleans. He was the founder of the Romanian Jazz school, and during a musical career spanning over half a century, he discovered, nurtured and trained several generations of Romanian jazz musicians. SOURCE

FANFARA CIORCÂRLIA:

Fanfare Ciocărlia is a twelve-piece Romanian Romani Balkan brass band from the northeastern Romanian village of Zece Prăjini. The band is made up of Roma musicians, and they are recognised as one of Europe’s most popular contemporary Romani bands. Fanfare Ciocărlia are best known for a very fast, high-energy sound, with complex rhythms and high-speed, staccato clarinet, saxophone and trumpet solos, sometimes performed at more than 200 beats per minute. SOURCE

TARAF DE CALIU:

Taraf de Haïdouks (Romanian: ‘Taraful haiducilor’, “Taraf of Haiduks”) are a Romani-Romanian taraf (a troupe of lăutari, traditional musicians) from Clejani, Romania and one of the most prominent such groups in post-Communist era Romania. In the Western world they have become known by the name given to them in French-speaking areas, where they are known as “Taraf de Haïdouks”. SOURCE

RADU LUPU:

Radu Lupu CBE (born 30 November 1945) is a Romanian pianist. He is widely recognized as one of the greatest living pianists. Born in Galați, Romania, Lupu began studying piano at the age of six. Two of his major piano teachers were Florica Musicescu, who was also the teacher of Dinu Lipatti, and Heinrich Neuhaus, who was also the teacher of Sviatoslav Richter and Emil Gilels. From 1966 to 1969, he won first prizes of three of the world’s most prestigious piano competitions: the Van Cliburn International Piano Competition(1966), the George Enescu International Piano Competition (1967), and the Leeds International Pianoforte Competition (1969). SOURCE

Blog, Bărbați vs femei

Gânduri și rânduri

Nu spun că oamenii nu se schimbă, dar spun să nu contezi pe asta.

Orgoliul unei persoane arată cât de mult îi este teamă de respingere.

Realizările unei persoane arată cât de mult a investit în unele aspecte ale vieții ei și cât le-a ignorat pe celelalte.

Într-o relație nu prea are importanță ce calități are respectiva persoană în afara relației.

Uneori, fericirea este matematică. Dacă te întrebi cât contează sexul într-o relație, gândește-te cât la sută din timp ți-l petreci făcând sex.

Nu-ți pierde timpul cu oameni care nu văd ce e mai bun în tine.

Nu-ți pierde timpul convingând oameni care nu vor să fie convinși.

Niciun om nu te poate minți atât de bine așa cum se minte pe el însuși.

Demnitatea unei persoane arată unde trage linie și pune punct.

Dacă tot trebuie să faci greșeli, măcar să faci unele noi.

Ești ironic atunci când vrei să spui ceva negativ, dar nu vrei să te judece nimeni, așa că-i adaugi o pojghiță de umor.

Ura este iubire neîmpărtășită.

Iubirea nu doare, doar absența ei.

Te uiți în trecut doar cât să nu faci aceleași greșeli. Nu rămâi atașat de el, nici chiar dacă a fost minunat. Trecutul a trecut.

Găsește o cale să ai încredere în tine.

Iubirea este, cumva, posesiune. Înseamnă a-l vedea pe celălalt ca fiind parte din tine.

Cel care a trebuit mereu să se apere îl atacă și pe cel care nu i-a făcut nimic. Cel care a fost rănit găsește alinare și-n a răni, la rândul lui.

Nu te poți feri de experiențe neplăcute, dar ține de tine cât de repede ieși din ele.

Natașa Alina Culea, scriitoare
Blog, Cărți scrise

Cinci femei pe care le știu din online, dar mă inspiră offline (De-ale Dianei)

Pentru mulți online-ul e un soi de junglă în care ne pierdem iremediabil esența umană. Practic, conform acestor oameni, am devenit un soi de zombie tehnologici care se hrănesc cu likesharefollow și emoji la desert. Însă lucrurile nu stau neapărat așa.

Astăzi am decis să lansez două noi rubrici pe blog: La feminin și Viață de blogger. Pentru a marca acest lucru mi-am propus să vă povestesc despre femeile pe care le știu doar din online, dar mă inspiră offline. Altfel spus, virtualul folosit corect te ajută în viața de după ce ridici privirea din ecran.

Veți descoperi astfel bloggerițe, scriitoare și antreprenoare… Toate femei remarcabile ce pot servi drept model oricui.

MUNCĂ, CREATIVITATE, PASIUNE – TOATE ÎN DOZE MARI ATÂT ONLINE, CÂT ȘI OFFLINE

Femeile acestea mă inspiră și motivează să muncesc, să nu mă abat de la năzuințele mele. Munca nu înseamnă nimic fără perseverență, iar când le îmbini pe acestea și cu doze serioase de pasiune și creativitate nu are cum să nu iasă ceva bun. Asta am învățat de la ele.

NATAȘA ALINA CULEA

La Natașa Alina Culea am ajuns prin intermediul unei cunoștințe comune din mediul online. Așa am ajuns să îi citesc prima carte, apoi pe toate celelalte la scurt timp după apariția fiecăreia.

Îmi place să cred că amândouă am crescut cu fiecare carte: ea scriindu-le, eu citind. Însă nu pentru cărți o admir. Nici pentru că arată incredibil (dacă eram bărbat sigur mă îndrăgosteam lulea de ea). O admir pe Natașa Alina Culea pentru că a refuzat să se conformeze statului scriitorului și regulilor impuse de edituri. Astfel că ea și-a lansat propria editură – Hebe unde și-a reeditat recent toate cele șase romane.

ARTICOLUL INTEGRAL AICI

Blog

Întâiul gând al zilei

Sunetele dimineții se izbesc din scări în geam și se sparg în timpane.

De ce nu-mi amintesc de primul gând al zilei? Dar de al doilea care s-a sprijinit de umărul primului? Nu-i nimic, am răbdare până ce gândurile noi se vor așeza peste gândurile vechi, se vor sedimenta și le vor acoperi și nu sunt vulcani să mi le răbufnească la suprafață. Și nu-mi aduc aminte de ceea ce nu-mi aduc aminte.

În stomac pâlpâie o neliniște veche, de un veac sau poate de două. O să torn o ceașcă cu cafea peste ea și-o să mă uit în mine cum se stinge.

Și dacă am fi o tufă uscată care zboară pe câmpuri, fără frunze să o stingherească din bezmeticie și fără rădăcini s-o întoarcă din drum? Și dacă n-am fi, atunci ce?

Și oamenii sunt de toate felurile și dorm neîntorși și noptea, și ziua. Mai ales ziua. Și fiecare este pentru el și raiul și iadul și noaptea și ziua.

Și gândurile mele dispar în spatele laptopului, înghițite întregi de niște monștri mici, care locuiesc între lamelele de ventilație. Și le înghesuie în fălci și acum nu mai sunt gândurile mele, sunt ale lor. Poate că sunt hamsteri de gânduri până la urmă.

_______________________

NATAȘA ALINA CULEA

Blog

Lecturi de mai și două mari iubiri

Voi continua seria „Ce-am citit când am tăcut” cu lecturile recente din luna mai. Am citit când întrerupt și haotic mai multe cărți odată, când scufundată complet, până în zori, în lectura uneia singure, mai captivantă decât alte 1003 și-o copertă la un loc.

Așa m-am îndrăgostit în mai de Amos Oz și de Mihail Șișkin. Și știu că nu-mi va mai trece vreodată. Parcă dacă aș scrie cum mi-au plăcut doar, le-ar știrbi din vanitatea complet meritată, de aceea nu voi scrie, doar vă voi presăra câteva citate incitante, pe care le veți aprecia singuri, după cum v-ați înnobilat dedesubturile sufletești.

Lecturile de mai:

  • Femeia nisipurilor – Kōbō Abe
  • Poveste despre dragoste și întuneric – Amos Oz
  • Dragostea în vremea holerei – Gabriel García Márquez
  • Colecționarul – John Fowles
  • Lolita – Vladimir Nabokov
  • Cea mai frumoasă carte din lume – Eric-Emmanuel Schmitt
  • Hoții de frumusete – Pascal Brukner
  • Faust – Goethe
  • În noapte – Haruki Murakami 
  • Scrisorar – Mihai Șișkin
  • Un cuib de nobili – Ivan S. Turgheniev
  • Cimitirul din Praga – Umberto Eco
  • Fotografie de grup cu Doamnă – Heinrich Boll

După cum spuneam, deși le-am îndrăgit pe toate – nu citesc decât ceea ce mă captivează – Scrisorar și Poveste despre dragoste și întuneric mi-au resetat definițiile artei livrești. Oare iubim romanele sau scriitorii? Într-o anume carte Amos Oz are mai mult din el decât în alta?

Scrisorar este de o dimensiune modestă, dar nu umilă, haide să spunem respectabilă, dar ce mai contează atunci când iubești? Poveste despre dragoste și întuneric te va lăsa să te delectezi cu ea până la euforie în cele peste 600 de pagini pe care se revelează desăvârșit, gradat. Ah! Și Bunicul Aleksandr cu ticurile lui verbale: Nu, șto…

Șișkin a inventat o limba nouă, cea a dragostei. Firesc, dar convulsiv. Trăire și iar trăire. Și oare ar fi scris Amos cum a scris dacă nu ar fi fost, la rândul lui, influențat de clasicii ruși?

Din Scrisorar:

Îţi scriu noaptea. Tocmai am terminat de ronţăit un pişcot în pat şi acum firimiturile nu mă lasă să adorm, s-au risipit pe cearşaf şi mă înţeapă.

Pe fereastra de deasupra capului se vede cerul plin de stele. Şi Calea-Lactee taie cerul pieziş. Ştii că seamănă cu o fracţie uriaşă? La numărător se află o jumătate de univers, iar la numitor — cealaltă jumătate. Am urât mereu fracţiile astea, cifre la pătrat, la cub, nu ştiu ce rădăcini. Toate acestea sunt atât de imateriale, de neimaginat, chiar că nu ai de ce apuca.

Rădăcina este rădăcină, este a unui copac. E tare, se târăşte, se agaţă, muşcă pământul, se încleştează, suge, e de neoprit, lacomă, vie. Şi aici e vorba de o prostie sofisticată, pe când acolo e rădăcina!

Şi cum poţi să pricepi ce e minus? Cum vine asta, minus fereastră? Păi ea nu dispare nicăieri. Nici ceea ce e dincolo de ea. Sau minus eu? Aşa ceva nu există.

……

— După chipul şi asemănarea sa, fiecare poate să facă ceva. Şi pisica, şi norul. Nu trebuie să redai pădurea aşa cum o văd copacii.

O îmbrăţişa cu mâinile murdare de vopsea şi ea aşa ieşea, plină de pete, pe stradă. Ziua ea era puternică şi gata să-l apere de întreaga lume, dar noaptea avea nevoie să plângă în braţele lui.

Numai de asta avea nevoie pentru a fi fericită — să spele chiuveta de spuma murdară ce rămânea în urma bărbieritului lui. Nu aveau copii, dar el nici nu voia. Făcea ouă ochiuri, le spărgea de marginea tigăii şi aşa a trecut o sută de ani.

Încă un secol ploios. Şi încă unul. Deja de multă vreme împărţeau mai degrabă masa decât patul, nu erau soţi, ci comeseni. Se dezbrăcau fără să se uite unul la altul, se culca fiecare pe marginea lui — patul e mare şi e o vale între ei. Capul ei nu se mai odihnea pe umărul lui. Distanţa care separă, într-o noapte de iarnă, două fiinţe înfrigurate este insignifiantă, dar de netrecut.

În patul conjugal s-a trezit brusc din cauza singurătăţii. Fără să ştie de ce, s-a uitat cum dormea el. În casă a apărut un sunet nou — trântitul uşii.

El se înverşuna împotriva vieţii lui, dar loviturile le primea ea, dându-şi seama că tocmai ea era viaţa lui.

Din Despre dragoste și întuneric:

A băut o ceaşcă de amestec de cafea şi cicoare, a mâncat vreo doi biscuiţi şi mi-a luat ochii cu uniforma sa frumoasă, neagră, cu şirul ei de nasturi argintii, cureaua de piele care îi trecea de-a curmezişul pieptului şi pistolul lui negru care se odihnea într-un toc de pe şold, ca un leu adormit.

……

La nevoie, buzunarul ăsta evreiesc o să fie apărat de câteva mii de marinari americani din Flota a Şasea, de pe avioanele lor transportoare gigantice, dat fiind că ei nu cred că evreii o să fie în stare să se apere singuri în condiţiile astea.

— Ar fi mai bine dacă americanii ar lua Lilliputul ăsta pe care vor să ni-l dea nouă şi să ne dea în loc pur şi simplu cele două avioane de transport: am fi mai în largul nostru acolo, şi mai în siguranţă. Şi un pic mai puţin înghesuiţi.

Nu, ce: ăsta-i sfârşitul! Vsiol Kvatitl Gata! Toţi antisemiţii din lume au mare dreptate. Khmelnicki avea dreptate. Petliura avea dreptate. Şi Hitler avea dreptate: nu, ce. Chiar că suntem blestemaţi! Dumnezeu ne urăşte cu adevărat! In ce mă priveşte, a mormăit bunicul, roşu ca racul, împroşcând firişoare de salivă în toate părţile, dând cu pumnul în masă până ce a făcut să zăngăne linguriţele în pahare, nu, ce, ti skazal.

Bunica Shlomit l-a înhăţat de braţ şi a poruncit:

— Zisya! Termină! Şto ti govoriş! Genug! Iber genug!

…..

La capătul acestui sat, într-o pădure de pini întunecoasă, trăia un om sărman, mut şi orb. Trăia singur, fără familie sau prieteni, şi numele îi era Aleluiev. Bătrânul Aleluiev era mai bătrân decât cel mai bătrân om din sat, mai bătrân decât cel mai bătrân om din vale sau din stepă. Nu era doar bătrân, era matusalemic. Aşa de bătrân, că începuse să-i crească un covor de muşchi pe spate. In loc de păr, pe cap îi creşteau ciuperci negre, şi în loc de obraji avea scobituri în care se lăţeau lichenii. Rădăcini cafenii începuseră să-i răsară din tălpile picioarelor şi licurici strălucitori îşi făcuseră cuib în orbitele lui adânci. Bătrânul ăsta, Aleluiev, era mai bătrân ca pădurea, mai bătrân ca zăpada, mai bătrân ca Timpul însuşi. Într-o zi s-a ivit zvonul că în fundul colibei lui, ale cărei obloane n-au fost deschise niciodată, sălăşluia alt bătrân, Cerniciortin, care era mult, mult mai bătrân ca bătrânul Aleluiev, şi chiar mai orb şi mai sărman şi mai tăcut, mai cocârjat, mai surd, mai încremenit, şi era şlefuit de vremuri ca un ban tătăresc.

Întrerup acum articolul, dragi cititori, am o fetiță lângă mine care-mi cântă:

So-lo

Nu mai am i-ni-mă

Am un cub de gheață a-co-lo.

… și-mi cere atenția 🙂 🙂

Seri albastre vouă!

______________________________________

Natașa Alina Culea

Blog

Gânduri din mai multe unghiuri

Știu că nu am mai scris de mult timp la secțiunea Blog a site-ului. Unde am rămas? 🙂

Independență? Nu chiar. Nu ne putem îndeplini singuri toate dorințele. Este imposibil să nu ai nevoie de ceva de la cineva. Nu poți să-ți faci singur pantofii, hainele, părul, educația, pâinea etc. Interdependența stă la baza relaționării umane. Un copil nu poate crește singur. Paradoxul psihologic este că cu cât copilul are o relație mai stabilă și mai plină de încredere cu familia/ceilalți, cu atât devine mai independent. Dacă reziști îndeplinirii dorințelor tale de către altcineva, atunci întreabă-te ce anume te temi că se va întâmpla dacă vei înceta să mai faci totul singur. Când vrei să fii independent, ești dependent. De ego și de frică.

Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei să mergi departe, mergi împreună. (proverb african)

Bucuria împărtășită este bucurie dublă; tristețea împărtășită este tristețe pe jumătate (proverb suedez)

Oamenii suferă pentru că rezistă să facă ceea ce își doresc să facă. Nu există suferință fără rezistență la ceea ce este. Sau, cu alte cuvinte, credem că se întâmplă ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, iar ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, se întâmplă. Totul pornește de la așteptarea a ceea ce ar trebui să fie sau să nu fie. Evident, e mai ușor să controlezi ceea ce ține de tine decât ceea ce ține de altcineva. Suferința durează fix atât timp cât stai în fața unei fântâni seci așteptând să se umple cu apă. Suferința este însoțită de un sentiment acut de singurătate, neajutorare și rezistență la ceea ce este, de „mi se întâmplă doar mie”. De aceea funcționează atât de bine întrunirile pe diverse tematici, precum cele ale Alcoolicilor Anonimi, pentru că tocmai au căzut unii dintre stâlpii suferinței: nu mai ești singur, au și alții probleme.

Suferinţa este un impuls către acţiune (Immanuel Kant)

Frica de suferinţă este mai rea decât suferinţa însăşi (Paulo Coelho)

De ce un singuratic simte mai mult? Fiindcă singurătatea-i suferinţă (Emil Cioran)

Nu trebuie să renunți la ceea ce îți dorești, oricum nu ai cum să nu dorești ceea ce dorești, în schimb, poți căuta să-ți îndeplinești dorințele altfel, cu alte mijloace sau cu alți oameni. Ce se întâmplă când nu poți obține ceea ce îți dorești în singurul fel în care îl dorești? Te vei diviza în două părți antagonice, care vor vedea lucrurile diferit, unul din prisma a ceea ce este și altul din prisma a ceea ce vrea să fie. Este un război pe care nu-l poți câștiga.

Este mai ușor să aprinzi o candelă decât să blestemi întunericul (proverb chinez)

O nevoie este o dorință pe care nu crezi că ți-o poți îndeplini. Fericirea nu înseamnă detașarea de dorințe, ci detașarea de dorințele pe care nu ți le poți îndeplini în singura formă pe care o vrei sau de la cine o vrei. Să te detașezi de ceea ce dorești, în general? Nu cred că la asta s-a referit Buddha. Să te detașezi de rezistență și de a crede că există un singur mod în care poți primi ceea ce vrei. Rezistența înseamnă „a vâsli împotriva curentului”. Așa cum am spus, poți să accepți ceea ce este și să cauți o altă cale de rezolvare sau poți sta în fața unui zid așteptând să cadă. Este posibil să nu o facă niciodată. Ce te ține în fața zidului? Speranța. Speranța că ceea ce este se va schimba. Până nu accepți că ai în față un zid, care nu o să cadă sau nu o să cadă curând, nu te vei urni de-acolo.

Întoarce-ți fața către soare și umbra va fi în spatele tău (proverb din Noua Zeelandă)

Îți ești prieten sau dușman? Câtă compasiune ai pentru ceilalți? Dar pentru tine? Dacă ceri de la tine ceea ce nu ai cere niciodată altora, atunci nu-ți ești cel mai bun prieten. Intervine întrebarea: cu ce crezi că ești diferit de ceilalți, dacă nu ai cere de la ei ce ceri de la tine? Dacă ceri de la ceilalți ceea ce nu ai cere de la tine, atunci nu ești sincer nici cu tine, nici cu ceilalți. Compasiunea merge mână-n mână cu empatia și cu presupunerea binelui în celălalt. Nu poți avea compasiune pentru cineva pe care-l judeci. Poți înceta să judeci sau poți înceta să crezi că ai compasiune.

Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune (Dalai Lama)

Nu lăsa frica să te conducă. Știi când îți este frică de ceva. Vine mereu ca o urgență, o resimți adânc în corp și încearcă să-ți paralizeze celelalte gânduri și opțiuni. Frica este de multe ori anticipativă și vine la pachet cu anxietatea, frica de ceva ce nu este neapărat nevoie să se întâmple. Nu trebuie să fii în pericol real ca să-ți fie frică. Frica nu este, în sine, ceva rău, este doar un mecanism de supraviețuire, dar înțelegerea ei și răspunsul la ea ține de noi.

Tot Dalai Lama a spus că „un adevărat erou este cel care-și învinge furia și ura”. Eu aș adăuga și frica.

Acceptarea termenului de relativism moral. Binele și răul nu sunt concepte absolute, ci dictate de situație și perspectivă. Este facil să spui că tu ai dreptate și că celălalt nu are sau că tu ești un om bun și că celălalt nu este, prea facil ca să fie real. Dacă fiecare ar crede asta despre el însuși, ar cam fi de înțeles de ce nu ne înțelegem sau let’s agree to disagree. Nimeni nu deține adevărul suprem și nimeni nu este absolut bun sau absolut rău. Revin la empatie.

Moralitatea este pur şi simplu atitudinea pe care o adoptăm faţă de oamenii care nu ne plac (Oscar Wilde)

Cum rămâne cu iertarea? Da, aduce liniște și împăcare, dar nu cred că ar trebui forțată. Până la urmă, este locul în care ești în clipa asta, acum, nu te definește pentru tot restul vieții tale. Nu te forța să simți ceea ce nu simți acum. Iartă atunci când poți și nu uita că așa cum tu vrei să fii iertat, așa și ceilalți își doresc asta de la tine. Orice rugăciune începe cu o iertare.

Dacă ierţi, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare (Lev Tolstoi)

Numai cine n-a ştiut să ierte, nu ştie că poate fi iertat (Ion Buga)

Voi încheia lejer articolul cu un citat al rapperului Wiz Khalifa, pentru noi, pentru că nu avem suficientă încredere în acțiunile noastre:

Până la următorul articol: Să fim mai buni!

Blog, Interviuri

Întâlnirea cu liceenii din Decebal (proiectul #Fii diferit, citește)

Proiectul #Fii diferit, citește a luat naștere la inițiativa scriitoarei Oana Arion, de altfel, o foarte bună prietenă de-a mea, și nu doar o colegă de breaslă. Astfel, s-a creat un proiect care a luat amploare în București, reunind cititorii tineri, liceenii, cu scriitorii români contemporani.

Cei 12 scriitori implicați în proiect sunt:

Cristina Nemerovschi, Monica Ramirez,
Theo Anghel, Raluca Alina Iorga,
Laura Nureldin, Anamaria Ionescu,
Camelia Cavadia, Iulia Ioniță,
Corina Ozon, Natașa Alina Culea,
Oana Arion
, Cristina Andone.

Astăzi, la liceul Decebal din București, am întâlnit noua generație de cititori; am discutat, ne-am hlizit și am răspuns la zeci de întrebări legate de piața editorială din România, dar nu numai. Mulțumim pe această cale doamnei profesoare Alexandru Andreea, Bibicăi Coman (Director coordonator) și Adrianei Vera Ștefan (Director adjunct).

Și pentru că a picture is worth a thousand words, inserez aici fotografii de la evenimentul literar încheiat cu un sentiment de preaplin și de regret că timpul nu ne-a permis să ne continuăm discuțiile, care se ramificau în toate direcțiile posibile 🙂

Blog, Cărți scrise

Pentru voi, dragii mei cititori

Cumva titlul îmi amintește de melodia Tебе моя последняя любовь, dar fără partea de jale, da?

Acest articol este pentru voi, dragii mei cititori. Pentru voi și pentru bucuria pe care mi-o aduceți. Voi și articolele voastre. Voi și recenziile voastre. Voi și fotografiile voastre pe care mi le trimiteți cu atât de multă dăruire.

Ultima ispravă a unei cititoare din Moldova m-a inspirat să scriu acest articol. O frumoasă tânără plecată în căutarea originilor Arlechinului, în Italia, și fotografiile pe care le-a realizat, trezindu-mă ca o rază de soare ce-ți bate-n geam dimineața:

Inițiva aparține grupului Nici_o_zi_fără_lectură, iar cartea călătoare a fost oferită inițial grupului de Kristina Doba

Vouă, tuturor celor care mi-ați trimis sute de poze, unele mai frumoase ca altele, cu romanele scrise ❤ Îmi pare rău că nu le pot posta pe toate 😦

Vă îmbrățișez,

Blog, Interviuri

Interview for Careers & Business

Natasha Alina Culea is a name which doesn’t belong to her anymore, a name which she gave as a gift to her readers – she says – it is a name printed on thousands of books in Romania and Moldova Republic, under six titles (in chronological order): “Natasha, the men and the psychoanalyst”, “Marat”, Wolves of the past”, “Nights in Monaco”, “Dreams never sleep”, and “The Harlequin” – the most recent novel, launched in December 2018. Sometimes she thinks she is a writer, other times a hermit or a peregrine, but she always loves her readers. After the novel “Wolves of the past” she wrote “Nights in Monaco” just to cheer up her readers who cried on her shoulders, demanding her happy-ending novels.

C&B: Describe or define your activity!

“Being a Romanian Author is a challenge, and the term challenge is a mild term if we refer to the confused and confusing situation of the Romanian book market of the Contemporary Literature. My only ambition is to give my readers a memorable reading and, being a perfectionist, I will evolve whether or not I have readers who will no longer keep up with the complexity of the writing I have intended to reach. In the end, the book also chooses the reader, not only the reader chooses the book. Either I find the way to bring together the essence of classical literature with the simplified structure of contemporary literature, resisting to the minimalist beletristic marasm wave, or I will not write at all. Because we are not allowed to negotiate with Romanian literature, which will remain many years after we will not be. I am guided by words as: erudition, evolution, exemplarity”.

continue reading…

Blog

Campania #Fiidiferit #Citește și cei 12 scriitori care vin la tine :)

PRIMUL PROIECT: #FIIDIFERIT #CITEȘTE

Poate ați auzit prin diverse căi media că, în sfârșit, s-a decis ceva și în legătură cu piața cărților și literatura, în general. Anul 2019 a fost declarat Anul Cărții, dându-ni-se posibilitatea nouă, ca autori, dar și editurilor, să beneficiem de o altă abordare literară.

Scriitoarea Oana Arion, care este și o prietenă de-a mea, a avut ideea extraordinară de a organiza prin intermediul editurii sale, Editura UP – Unconventional Publishing, evenimente, pe tot parcursul anului 2019, cu scriitori români contemporani.

Evident, campania Fii diferit, citește se adresează publicului tânăr, dar nu numai. La seria de evenimente literare (în licee) organizate de către Editura UP vor participa scriitorii:

  1. Oana Arion
  2. Monica Ramirez
  3. Laura Nureldin
  4. Cristina Nemerovschi
  5. Corina Ozon
  6. Anamaria Ionescu
  7. Camelia Cavadia
  8. Theo Anghel
  9. Iulia Ioniță
  10. Cristina Andone
  11. Raluca Iorga
  12. și subsemnata, Natașa Alina Culea.

Ca orice proiect de evenimente care se respectă, va avea colaboratori din domenii conexe: Literatura pe tocuri, DivaHair.roEva.roBooks&Morefilme-carti.roEgirliBooksquareBooknation.ro4arteEVirgolici.roVIPStyle.roInfinit TvBucharest Cultural Events etc.

Editura UP este în colaborare cu editurile Tritonic, Trei, Herg Benet, Univers și Quantum Publishers – susținând și promovând scriitorii români contemporani, aducând tinerii mai aproape de lectură, implicit, de autori.

Primele evenimente ale anului 2019:

AL DOILEA PROIECT: CLUBUL DE LECTURĂ

Un proiect aparte îl reprezintă Clubul de lectură: Eu citesc! Acesta se va desfășura periodic, în colaborare cu Literatura pe tocuri în cafeneaua Lente din București. Și aici sunt invitați scriitorii care vor dezbate subiecte literare și vor interacționa activ cu cititorii. Înscrierile se fac la adresa de contact@edituraup.ro sau la numărul de telefon 0742881416.

Primele întâlniri din cadrul Clubului de lectură:

Vă invit la amplul proiect ce se va desfășura anul acesta și vă doresc multe lecturi care să vă inspire și, poate, de ce nu, să vă înfrumusețeze viața!

Blog

Ultimul Don Juan (replici delicioase), Neil Simon

Ultimul Don Juan
de Neil Simon

Regia: Petre Bokor
Distribuția: 
Barney Daycash – Constantin Cotimanis
Alana Navazio – Luminiţa Erga
Bobbi Michele – Raluca Gheorghiu
Jeanette Foster – Victoria Cociaş

Scenografia: Viorica Petrovici
Traducerea: Petre Bokor

Teatrul Nottara

Replici delicioase din piesa de teatru la care vă invit!

— Să deduc atunci că există un domn Navazio?

— Dl Navazio deduce că sunt măritată cu el, eu presupun ce vreau.

— Vreau o țigară!

— Mai bine un pahar cu apă.

— Nu pot să fumez un pahar cu apă!

— Rac Ridicol, Retrograd, Relativ Rafinat…

— Suntem în criză de timp iar tu-mi reciți poeme pescărești. Mi se pare trist și totodată tulburător.

— N-o să vadă nimeni când ies din clădire. O să ies cu spatele.

— Rac ridicol, Romantic, Retrograd Regulează cuRve.

— Aveți gâtul congestionat. Vă culcați seara cu un umidificator?

— Încă nu, dar o să-i vină și lui rândul!

— Vreți un pahar cu apă?

— Nuu, nu vreau să-mi creez obligații.

— Păstrează Poveștile Pescărești cu Pește Prăjit Pentru Persoanele Potrivite. Punct.

— Îmi cumpăr ziare și citesc necrologurile doar de plăcerea de a nu mă vedea acolo.

— E ceva diferit la tine! Ți-ai ras mustața!

— Niciodată n-am avut mustață!

— Atunci… cu ce mustață m-am întâlnit eu ieri?

— M-a pipăit tot drumul.

— Și de ce l-ai lăsat?!

— Era chinez, nu voiam să par bigotă.

— I-am povestit psihiatrului meu și l-a lovit damblaua.

— Asta se întâmpla în timpul filmărilor la filmul la care am filmat. Talent am căcălău.

— O suspectez că e sexualmente…

— Stau așa departe de ea în pat, că ar trebui să ia un taxi să se apropie de mine.

— Am tras mai mult decât a ieșit, cred că mi-a rămas ceva înăuntru. Îmi aud pleoapele.

— Păpusă, haide, dă din pleoape și ia-ți zborul!

— El s-a culcat cu mine, eu nu m-am culcat cu el.

— Moartea prin violență e cea mai moarte dintre morți.

— Așa se împarte lumea, între necinstiți și idioți.

— Și-o să mă arunc de pe pod… vââââââjjj, pleosc!

Blog

Nopți arabe

Nu scriu informații turistice, m-aș simți ca și cum aș ajunge în fața piramidelor și m-aș apuca voinicește să număr pietrele, contabilicește.

DSC_3272

M-am îndrăgostit de Anna Gavalda. Asta înseamnă că o iubesc mai puțin pe Elif, ceea ce înseamnă că sunt oarecum o trădătoare sau un bărbat laș care iubește două femei, dar mereu pe una mai puțin, deși într-o zi poate fi una, într-alta…

…să răsfiri degetele în nisip ca în părul unei femei…

Nisip…

— Am lipsit puțin, dar m-am întors, vezi bine!

(Mai beau din ceaiul de guava și lime care a călătorit strâns la mine-n bagaj)

20181020_201311.jpg

Mulțimea, ghizii, fâșiile urât mirositoare ale mumiilor îmbălsămate, curry și râsul din mine.

 

 

Cămilele lungi ca umbrele nopților arabe. Marea ca un smarald uriaș. Mașinile strivite precum cutiile de Pepsi. Puțin din toate. Te pierzi în nisip fără să te poți agăța de ceva. Mișcătoare și mișcătoare. Palmieri în cutele rochiei. Cea verde, nu cea albastră. Rochie tamarind. Porumbei cu cioc de pescăruș. Dunele ca nervurile unei frunze gigantice.

poze din avion

Și cine suntem? Orbi care nu știu ce e noaptea, dar trăiesc în ea.

DSC_3276

Aș vrea să fiu barcă și să plutesc patru veșnicii. Doar patru, cu nimic nu trebuie să te obișnuiești prea tare.

natasa alina culea

 

Plutesc pe apă; readerul meu plutește pe cer acoperind burta unui avion care despică albastrul în două ceruri.

natasa alina culea - citind, carte

— Nisipul de ce nu are scoici? Cine este Enoh? Nu cred că mă bronzez sub umbrelă. De ce sunt craniile alungite?

— Ba da, soarele se reflectă, doar că de vreo 20 de ori mai puțin.

— Atunci va trebui să stau de 20 de ori mai mult.

Dacă aș scrie o carte, mi-aș lua personajul identic de umăr și l-aș scutura: — Ce faci, ești nebună?

Trebuie să pun altă baterie, de rezervă.

Nu ar fi frumos să avem încă o viață de rezervă? – ce gând cumsecade. Și oameni de rezervă? — Nu plânge, copile, uită-te, hop, am pus-o la loc! Vezi?! Este iarăși la fel…