Gânduri despre orice și despre oricine, veganism/vegetarianism, versuri, articole motivaționale și câte-n lună și-n stele.

Blog, Interviuri

Întâlnirea cu liceenii din Decebal (proiectul #Fii diferit, citește)

Proiectul #Fii diferit, citește a luat naștere la inițiativa scriitoarei Oana Arion, de altfel, o foarte bună prietenă de-a mea, și nu doar o colegă de breaslă. Astfel, s-a creat un proiect care a luat amploare în București, reunind cititorii tineri, liceenii, cu scriitorii români contemporani.

Cei 12 scriitori implicați în proiect sunt:

Cristina Nemerovschi, Monica Ramirez,
Theo Anghel, Raluca Alina Iorga,
Laura Nureldin, Anamaria Ionescu,
Camelia Cavadia, Iulia Ioniță,
Corina Ozon, Natașa Alina Culea,
Oana Arion
, Cristina Andone.

Astăzi, la liceul Decebal din București, am întâlnit noua generație de cititori; am discutat, ne-am hlizit și am răspuns la zeci de întrebări legate de piața editorială din România, dar nu numai. Mulțumim pe această cale doamnei profesoare Alexandru Andreea, Bibicăi Coman (Director coordonator) și Adrianei Vera Ștefan (Director adjunct).

Și pentru că a picture is worth a thousand words, inserez aici fotografii de la evenimentul literar încheiat cu un sentiment de preaplin și de regret că timpul nu ne-a permis să ne continuăm discuțiile, care se ramificau în toate direcțiile posibile 🙂

Blog, Cărți scrise

Pentru voi, dragii mei cititori

Cumva titlul îmi amintește de melodia Tебе моя последняя любовь, dar fără partea de jale, da?

Acest articol este pentru voi, dragii mei cititori. Pentru voi și pentru bucuria pe care mi-o aduceți. Voi și articolele voastre. Voi și recenziile voastre. Voi și fotografiile voastre pe care mi le trimiteți cu atât de multă dăruire.

Ultima ispravă a unei cititoare din Moldova m-a inspirat să scriu acest articol. O frumoasă tânără plecată în căutarea originilor Arlechinului, în Italia, și fotografiile pe care le-a realizat, trezindu-mă ca o rază de soare ce-ți bate-n geam dimineața:

Inițiva aparține grupului Nici_o_zi_fără_lectură, iar cartea călătoare a fost oferită inițial grupului de Kristina Doba

Vouă, tuturor celor care mi-ați trimis sute de poze, unele mai frumoase ca altele, cu romanele scrise ❤ Îmi pare rău că nu le pot posta pe toate 😦

Vă îmbrățișez,

Blog, Interviuri

Interview for Careers & Business

Natasha Alina Culea is a name which doesn’t belong to her anymore, a name which she gave as a gift to her readers – she says – it is a name printed on thousands of books in Romania and Moldova Republic, under six titles (in chronological order): “Natasha, the men and the psychoanalyst”, “Marat”, Wolves of the past”, “Nights in Monaco”, “Dreams never sleep”, and “The Harlequin” – the most recent novel, launched in December 2018. Sometimes she thinks she is a writer, other times a hermit or a peregrine, but she always loves her readers. After the novel “Wolves of the past” she wrote “Nights in Monaco” just to cheer up her readers who cried on her shoulders, demanding her happy-ending novels.

C&B: Describe or define your activity!

“Being a Romanian Author is a challenge, and the term challenge is a mild term if we refer to the confused and confusing situation of the Romanian book market of the Contemporary Literature. My only ambition is to give my readers a memorable reading and, being a perfectionist, I will evolve whether or not I have readers who will no longer keep up with the complexity of the writing I have intended to reach. In the end, the book also chooses the reader, not only the reader chooses the book. Either I find the way to bring together the essence of classical literature with the simplified structure of contemporary literature, resisting to the minimalist beletristic marasm wave, or I will not write at all. Because we are not allowed to negotiate with Romanian literature, which will remain many years after we will not be. I am guided by words as: erudition, evolution, exemplarity”.

continue reading…

Blog

Campania #Fiidiferit #Citește și cei 12 scriitori care vin la tine :)

PRIMUL PROIECT: #FIIDIFERIT #CITEȘTE

Poate ați auzit prin diverse căi media că, în sfârșit, s-a decis ceva și în legătură cu piața cărților și literatura, în general. Anul 2019 a fost declarat Anul Cărții, dându-ni-se posibilitatea nouă, ca autori, dar și editurilor, să beneficiem de o altă abordare literară.

Scriitoarea Oana Arion, care este și o prietenă de-a mea, a avut ideea extraordinară de a organiza prin intermediul editurii sale, Editura UP – Unconventional Publishing, evenimente, pe tot parcursul anului 2019, cu scriitori români contemporani.

Evident, campania Fii diferit, citește se adresează publicului tânăr, dar nu numai. La seria de evenimente literare (în licee) organizate de către Editura UP vor participa scriitorii:

  1. Oana Arion
  2. Monica Ramirez
  3. Laura Nureldin
  4. Cristina Nemerovschi
  5. Corina Ozon
  6. Anamaria Ionescu
  7. Camelia Cavadia
  8. Theo Anghel
  9. Iulia Ioniță
  10. Cristina Andone
  11. Raluca Iorga
  12. și subsemnata, Natașa Alina Culea.

Ca orice proiect de evenimente care se respectă, va avea colaboratori din domenii conexe: Literatura pe tocuri, DivaHair.roEva.roBooks&Morefilme-carti.roEgirliBooksquareBooknation.ro4arteEVirgolici.roVIPStyle.roInfinit TvBucharest Cultural Events etc.

Editura UP este în colaborare cu editurile Tritonic, Trei, Herg Benet, Univers și Quantum Publishers – susținând și promovând scriitorii români contemporani, aducând tinerii mai aproape de lectură, implicit, de autori.

Primele evenimente ale anului 2019:

AL DOILEA PROIECT: CLUBUL DE LECTURĂ

Un proiect aparte îl reprezintă Clubul de lectură: Eu citesc! Acesta se va desfășura periodic, în colaborare cu Literatura pe tocuri în cafeneaua Lente din București. Și aici sunt invitați scriitorii care vor dezbate subiecte literare și vor interacționa activ cu cititorii. Înscrierile se fac la adresa de contact@edituraup.ro sau la numărul de telefon 0742881416.

Primele întâlniri din cadrul Clubului de lectură:

Vă invit la amplul proiect ce se va desfășura anul acesta și vă doresc multe lecturi care să vă inspire și, poate, de ce nu, să vă înfrumusețeze viața!

Blog

Ultimul Don Juan (replici delicioase), Neil Simon

Ultimul Don Juan
de Neil Simon

Regia: Petre Bokor
Distribuția: 
Barney Daycash – Constantin Cotimanis
Alana Navazio – Luminiţa Erga
Bobbi Michele – Raluca Gheorghiu
Jeanette Foster – Victoria Cociaş

Scenografia: Viorica Petrovici
Traducerea: Petre Bokor

Teatrul Nottara

Replici delicioase din piesa de teatru la care vă invit!

— Să deduc atunci că există un domn Navazio?

— Dl Navazio deduce că sunt măritată cu el, eu presupun ce vreau.

— Vreau o țigară!

— Mai bine un pahar cu apă.

— Nu pot să fumez un pahar cu apă!

— Rac Ridicol, Retrograd, Relativ Rafinat…

— Suntem în criză de timp iar tu-mi reciți poeme pescărești. Mi se pare trist și totodată tulburător.

— N-o să vadă nimeni când ies din clădire. O să ies cu spatele.

— Rac ridicol, Romantic, Retrograd Regulează cuRve.

— Aveți gâtul congestionat. Vă culcați seara cu un umidificator?

— Încă nu, dar o să-i vină și lui rândul!

— Vreți un pahar cu apă?

— Nuu, nu vreau să-mi creez obligații.

— Păstrează Poveștile Pescărești cu Pește Prăjit Pentru Persoanele Potrivite. Punct.

— Îmi cumpăr ziare și citesc necrologurile doar de plăcerea de a nu mă vedea acolo.

— E ceva diferit la tine! Ți-ai ras mustața!

— Niciodată n-am avut mustață!

— Atunci… cu ce mustață m-am întâlnit eu ieri?

— M-a pipăit tot drumul.

— Și de ce l-ai lăsat?!

— Era chinez, nu voiam să par bigotă.

— I-am povestit psihiatrului meu și l-a lovit damblaua.

— Asta se întâmpla în timpul filmărilor la filmul la care am filmat. Talent am căcălău.

— O suspectez că e sexualmente…

— Stau așa departe de ea în pat, că ar trebui să ia un taxi să se apropie de mine.

— Am tras mai mult decât a ieșit, cred că mi-a rămas ceva înăuntru. Îmi aud pleoapele.

— Păpusă, haide, dă din pleoape și ia-ți zborul!

— El s-a culcat cu mine, eu nu m-am culcat cu el.

— Moartea prin violență e cea mai moarte dintre morți.

— Așa se împarte lumea, între necinstiți și idioți.

— Și-o să mă arunc de pe pod… vââââââjjj, pleosc!

Blog

Nopți arabe

Nu scriu informații turistice, m-aș simți ca și cum aș ajunge în fața piramidelor și m-aș apuca voinicește să număr pietrele, contabilicește.

DSC_3272

M-am îndrăgostit de Anna Gavalda. Asta înseamnă că o iubesc mai puțin pe Elif, ceea ce înseamnă că sunt oarecum o trădătoare sau un bărbat laș care iubește două femei, dar mereu pe una mai puțin, deși într-o zi poate fi una, într-alta…

…să răsfiri degetele în nisip ca în părul unei femei…

Nisip…

— Am lipsit puțin, dar m-am întors, vezi bine!

(Mai beau din ceaiul de guava și lime care a călătorit strâns la mine-n bagaj)

20181020_201311.jpg

Mulțimea, ghizii, fâșiile urât mirositoare ale mumiilor îmbălsămate, curry și râsul din mine.

 

 

Cămilele lungi ca umbrele nopților arabe. Marea ca un smarald uriaș. Mașinile strivite precum cutiile de Pepsi. Puțin din toate. Te pierzi în nisip fără să te poți agăța de ceva. Mișcătoare și mișcătoare. Palmieri în cutele rochiei. Cea verde, nu cea albastră. Rochie tamarind. Porumbei cu cioc de pescăruș. Dunele ca nervurile unei frunze gigantice.

poze din avion

Și cine suntem? Orbi care nu știu ce e noaptea, dar trăiesc în ea.

DSC_3276

Aș vrea să fiu barcă și să plutesc patru veșnicii. Doar patru, cu nimic nu trebuie să te obișnuiești prea tare.

natasa alina culea

 

Plutesc pe apă; readerul meu plutește pe cer acoperind burta unui avion care despică albastrul în două ceruri.

natasa alina culea - citind, carte

— Nisipul de ce nu are scoici? Cine este Enoh? Nu cred că mă bronzez sub umbrelă. De ce sunt craniile alungite?

— Ba da, soarele se reflectă, doar că de vreo 20 de ori mai puțin.

— Atunci va trebui să stau de 20 de ori mai mult.

Dacă aș scrie o carte, mi-aș lua personajul identic de umăr și l-aș scutura: — Ce faci, ești nebună?

Trebuie să pun altă baterie, de rezervă.

Nu ar fi frumos să avem încă o viață de rezervă? – ce gând cumsecade. Și oameni de rezervă? — Nu plânge, copile, uită-te, hop, am pus-o la loc! Vezi?! Este iarăși la fel…

 

 

Blog

Cerșetoria cu animale – zona Unirii, București

Eu nu știu dacă filmul Filantropica a fost inspirat din fapte reale sau dacă clica cerșetorilor din București s-a inspirat din filmul Filantropica, dar fenomenul este îngrijorător.

Extrem de bine gândit sunt plasați cerșetorii din zona Unirii din București, fiecare fiind pus cu un anumit scop într-un anumit loc. Spre exemplu, în fața bisericii Sf. Ioan stă în fiecare zi un cerșetor care ar trebui să sensibilizeze pe oricine are un bunic de la țară, gătit prună pentru a se duce la medic. Nu îi lipsește nici ilicul cu nasturi. Ceea ce lipsește este doar un mic detaliu: chipul ars de soare, blând, al unui bunic. Chipul cerșetorului nu-și poate ascunde agresivitatea și luptele, proabil, prin care a trecut, o expresie care te-ar duce cu gândul la Jean Valjean înainte de iluminare.

Nimic nu mă enervează mai mult decât cerșetorul din fața McDonald’s-ului, care are zilnic în brațe un alt cățel. De ce este postat acolo? Poate pentru că tinerii sunt mai predispuși să îi dea bani celui care are un animăluț. Se pare că cineva a analizat și asta foarte bine. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, lângă Hanu’ lui Manuc, un alt cerșetor ține în brațe o pisică. Mă înfior gândindu-mă cum au ajuns aceste animale la ei, de ce sunt mereu altele și de ce stau atât de docile în brațele lor. 

Oameni buni, încetați să mai dați bani acestor cerșetori pentru că voi, prin acțiunea voastră, nu faceți altceva decât să încurajați acest fenomen!

Eu sunt prima care ar da bani unui cerșetor și am făcut acest lucru folosindu-mă de intuiție și de rațiune. Am dat bani sau lucruri unor persoane despre care am aflat mai târziu doar lucruri bune, fiind cu adevărat oameni aflați într-o etapă proastă a vieții lor, dar nu voi ajuta niciodată ca această cerșetorie murdară să prospere. Este atât de evident că banii dați acestui tip de cerșetori nu rămân la ei și este atât de evident că vorbim de o exploatare a unor ființe care nu se pot apăra de urâciunea umană. 

Nu mai dați bani acestor cerșetori! Eu trec în fiecare zi în zona Unirii și vă expun o realitate la care vă rog să vă gândiți. 

Și încă o întrebare!

Unde este POLIȚIA? Dar POLIȚIA ANIMALELOR? De ce au mai fost înființate dacă nu fac nimic?

 

______________________________

carti natasa alina culea

 

 

Blog

De veghe în lanul de ocară – Godot Café

Cele mai efervescente replici din piesa „De veghe în lanul de ocară” 

(Știu că v-ați dat seama că nu am timp să scriu o cronică adevărată, dar trebuia să-mi notez replicile până când voi avea timp de una. Vă recomand piesa la care am râs mult și bine)

De: Alex Unguru și Mișa Șerban

Regia: Alex Unguru și Mișa Șerban

Cu: Alex Unguru și Mișa Șerban

d83e3d65750683061e4005cba7f9bb10

 

Noi aici nu comentăm, noi ne facem treaba

Am reacționat foarte calm după ce mi-am ieșit din minți

Să nu-mi mai spui să mă calmez câte zile oi avea tu!

Calmează-te, Mișa, si eu sunt de acord cu astea, cu Zen, cu sushi…

Cum urca el scările! Nu le ierta, le urca!

M-a văzut, m-a urmărit, mă place, deci mă iubește!

Se vede Revelionul în spate

Eu sunt mai regizor ca tine pentru că sunt fetiță

E un tip constant, niciodată nu ajunge la timp

Adulții nu se distrează, că de-aia sunt adulți

Crește părul pe tine ca pe curul de șinșila

Ăsta-i teatrul: „Nu știi, dar faci”

– Fumezi iarbă?

– Nu

– Dar cuie?

– Eu zic să fii o drogată plenară

Teatrolog – a vrut să se facă actor, dar nu l-au primit

Eu ascult tulnic pentru că sunt neaoș

 

____________________________________

carti natasa alina culea

Blog

Reguli de bun-simț pe Facebook

Să etichetezi persoane fără să le ceri permisiunea înainte. No comment despre cei/cele care te etichetează în pozele în care ei/ele au ieșit frumos, iar tu ai ochii închiși și gura căscată de zici că ai murit recent.

My-cat-has-a-Facebook-prifile

Să ai poză de profil este un lucru normal. Eu nu mai accept prieteniile celor care au poze de profil cu animale, flori, apusuri de soare, celebrități și apusuri de bun-simț. Pe stradă nu umbli cu masca pe față. Denotă fie un cont fals, fie că au motive să-și ascundă identitatea. Trolls/conturi ale copiilor/stalkers/psihopați/activiști în diverse domenii sau alte persoane care preferă să aibă conturi false sunt un posibil semnal de alarmă.

10_different_types_of_fake_facebook_accounts

Cei care retușează în ultimul hal pozele și te sperii când dai ochii cu ei. Este adevărat că sunt persoane fotogenice și persoane mai puțin fotogenice, dar pozele mult prea editate sunt chiar o prostie. Este posibil să te întâlnești în realitate cu persoane de pe Facebook și nu cred că vrei să le vezi reacțiile de șoc și groază.

6f40282f-8993-4fb1-8178-b874a0c16180

Cei care postează continuu pe Facebook. Nu știu cum să o spun mai delicat, dar asta lasă impresia că nu ai o viață personală sau încerci să acoperi o lipsă (stimă de sine scăzută, nevoie foarte mare de aprecierea celorlalți, narcisism în diferite stadii). Dacă tu ești în vacanță de 3 zile și ai 200 de poze pe Facebook cu vacanța ta, cam cât timp ți-ai petrecut făcând pozele și postându-le și cât timp ai avut o vacanță adevărată?

download

Să postezi public mesaje pe care cineva ți le-a trimis în privat și să-ți inviți clica de prieteni să-ți aprobe gestul. Da, se vor găsi persoane care să facă asta, dar tu știi (în adâncul conștiinței tale) că nu este un gest fair-play. Răutatea nu e sexy.

1343857595836_2716025

Poze în care îți etalezi excesiv calitățile fizice. Sincer, nu mă deranjează vizual să văd femei în costume de baie cât un sfert de batistă, nici bărbați fără tricouri, dar în momentul în care sunt doar astfel de poze, trebuie să fii conștient că oricine se va întreba dacă ai ceva în găgăuță. Dacă nu te deranjează să ți se pună o astfel de ștampilă, go for it și simte-te bine.

d1204a3bfb603982a0ca4bdeebde8da7682acade

 

Articole asemănătoare:

carti natasa alina culea

Blog

Ce sunt emoțiile? Fotografiile care au schimbat lumea

Aceste imagini nu au nevoie de cuvinte. Sper să fie inspirația ta de astăzi și să schimbi ceea ce ai vrut mereu să schimbi la tine, dar niciodată nu a părut să fie momentul potrivit. 

21st-century-ironic-photos-70

COMPASIUNE

alcoolism

ALCOOLISM

b3c5b534c6a80b5eeffdcdd69391a33f

IUBIRE

Bhopal-Gas-Tragedy-1984-Pablo-Bartholomew

TRAGEDIE

powerful-photos-2

URMELE LĂSATE DE PRIZONIERII CAMERELOR DE GAZARE – AUSCHWITZ

powerful-photos-3

DUPĂ O OPERAȚIE REUȘITĂ CARE A DURAT 23 DE ORE

powerful-photos-4

AMINTIRE

powerful-photos-7

GRIJĂ

powerful-photos-10

BĂRBAT SURPRINS ÎN CĂDERE – WORLD TRADE CENTER (NY) ATENTATUL DIN 11 SEPTEMBRIE

powerful-photos-11

DURERE – POLIȚIST ANUNȚÂNDU-L MOARTE FRATELUI

powerful-photos-13

RUINE

powerful-photos-17

DEVOTAMENT

powerful-photos-25

SALVARE

powerful-photos-27

ARTĂ

powerful-photos-29

ANTAGONISM

powerful-photos-31

SUPRAVIEȚUIRE

powerful-photos-34

CĂLUGĂRI BUDIȘTI RUGÂNDU-SE PENTRU PACE

dachau_0504_45.1bskpolygnr4wwkckgoswkso4.ejcuplo1l0oo0sk8c40s8osc4.th

HOLOCAUST

_______________________________________________________________

 

NATAȘA ALINA CULEA – AUTOARE

natasa alina culea carti librex autoare

Blog

Disney’s gifts & gifs

ee3a5c176877bcf9c81d586b321bc877

People say nothing is impossible, but I do nothing every day.

Movie-Quotes-21

If you can’t say nuffin’ nice, don’t say nuffin’at all!

ed5755c304d3278555a7df56eff22416

If the person you are talking to doesn’t appear to be listening, be patient. It may simply be that he has a small piece of fluff in his ear.

563369-cartoon-quotes best-winnie-pooh-quotes-75__880

I do remember, and then when I try to remember, I forget.

In-life-its-not-where-you-go-...

In life it’s not where you go – it’s who you travel with.

Tao-of-Pooh-Banner

978d3c5944288bee65f022bf4c9d18b1

I was so lost in hatred and revenge.

 

 

Blog

Cronică de teatru „Ce zile frumoase” (Samuel Beckett)

„Ce zile frumoase!” de Samuel Beckett

Distribuţie: Sabrina Iaşchevici,  Ionuţ Vişan
Scenografie: Valentin Vârlan
Regie: Sânziana Stoican

Plictisul în doi.

Winnie este femeia-cupă-goală, care nu pare să fi primit afecțiune sau poate chiar să nu fi știut vreodată să o primească, iar o femeie lipsită de iubire și admirație masculină este o imagine grotescă atunci când se agață de o relație fantomatică și zdrențuită.

Willie aproape că nu există.

Întreaga piesă este un tablou freudian în toată splendoarea lui de nuanțe psihotice existente în cadrul unui cuplu. V-am mai vorbit într-un film anterior despre relații că „ea pare supărată pe el tot timpul, el pare să o evite”. De ce este atât de răspândită această imagine? Aș vrea și eu să știu. Uneori mi se pare că totul este doar o mare neînțelegere, ca și cum ai privi separat piesele de puzzle, dar ți-ar lipsi viziunea ansamblului. În „Ce zile frumoase!”, Beckett nu caută răspunsuri, el creionează cu tușe sufocante această frumoasă și hidoasă nebunie a relaționării, desigur, dusă la extrem pentru a obține efectul artistic dorit.

El, un muribund, ea o bocitoare pe mormântul unei iubiri despre care nu știm dacă a existat cu adevărat sau nu. Piesa de teatru este un nesfârșit monolog al lui Winnie, întrerupt din când în când de vaietele lui Willie sau de replicile lui la fel de lipsite de cap, coadă și rațiune.

Spectatorul se transformă într-un detectiv emoțional și adulmecă indiciile ca un căutător de aur, pentru că da, piesa este valoroasă în felul ei absurd, amprenta lui Samuel Beckett, impresie cu care am rămas și după „Așteptându-l pe Godot”. Tumultul din spatele scriiturii nu poate să nu te emoționeze, iar Winnie activează în tine și-un sentiment de vinovăție sinistră, de parcă în timpul piesei suntem izgoniți iar din Rai. Decorul selenar al unei femei care se scufundă încet-încet în pământul arid doar accentuează angoasa omniprezentă.

… și mi-era milă de el pt că trebuia să-i asculte elucubrațiile.

… și mi-era milă de ea pentru că a cerut atât de puțin.

Am iubit monologul creat din fraze declanșatoare de emoții confuze și contradictorii, împletit pe alocuri cu replici gospodărești, repetitive, automatizate:

Timpul îi aparține lui Dumnezeu și ție.

Poate fi mai bine, dar și mai rău.

Poți. P.O.Ț.I.

Sunt zile în care invidiez animalele duse la tăiere!

Când doi oameni trăiesc împreună… nu înseamnă că se văd.

Ei da!

Și toate sunt doar vorbe goale…

Te cufunzi în negura trecutului și te arunci în negura viitorului…

Care-i clenciul?

Și tot așa până va suna stingerea.

De-ai crăpa odată!

Și privesc drept înainte cu buzele strânse.

Și-acum? Și-acum Winnie?

Sunt Winnie. Care Winnie?

În monologul lui Winnie – felicitări pentru memoria genială! – ea este protagonista, dar tot ea își este prietena imaginară. Winnie nu este o femeie în pragul isteriei, ci după ea, este complet absorbită în lumea ei și te va absorbi și pe tine.

La sfârșitul piesei cineva a exclamat „Ce reușită, ce spectacol al delirului!” Mie mi se pare că nu este foarte greu unei femei să interpreteze nebunia, ne vine la îndemână 🙂

Vă recomand cu mult drag și această piesă de teatru jucată la „Unteatru”.

3618a4e06b1adcf93d69e3fcd6f0e70df175aa41.jpg

Blog

Te invit la teatru! D-ale carnavalului (Nottara)

Încă o trecută sâmbătă, încă o piesă de teatru. Am ales o reinterpretare a cunoscutei comedii efervescente „D-ale carnavalului”. Surpriza serii? Mihai Mărgineanu! Nu mă așteptam să dau de el la teatrul Nottara, pe scenă, mai ales că înainte să plec de acasă ascultasem o piesă de-a lui, ceva hard core – așa cum ne-a obișnuit :))))

Tare m-am bucurat să o revăd pe Cerasela Iosifescu – una dintre actrițele mele preferate – mai ales într-o piesă de teatru, cum o numesc eu: exaltată 🙂

Deși aceasta nu este o cronică (nu-mi permite timpul, vă cer iertare), articolul vine cu recomandarea mea caldă.

Pentru că am luat un taxi până la teatru și pentru că sunt genul de persoană care vorbește cu toată lumea (îmi plac poveștile), șoferul mi-a spus că nu a mai fost la o piesă de când era mic. Nici nu știu de ce-mi părea rău mai tare, pentru el, pentru sălile care ar trebui să fie mereu arhipline; chiar mi-e greu să-mi imaginez viața fără această plăcere, dar l-am încurajat energic ca data viitoare să prefere o piesă de teatru unui film oarecare. Una peste alta, a fost un drum amuzant, nu m-a deranjat că șoferul nu știa drumul, nu m-a deranjat nici că a fumat în mașină… hmm… poate că răbdarea mea s-ar fi oprit doar la vreo manea. Sau nici acolo 😀 

Revenind…

D-ale carnavalului
de I.L. Caragiale

Regia: Claudiu Goga

Muzica: Mihai Mărgineanu

Distribuția: 
Nae Girimea – Vlad Zamfirescu
Iancu Pampon – Gheorghe Ifrim
Crăcănel – Alexandru Jitea
Catindatul – Andi Vasluianu
Iordache – Sorin Cociş
Didina Mazu – Luminiţa Erga
Mița Baston – Cerasela Iosifescu
Ipistatul – Mihai Mărgineanu
Chelnerul 1 & Chelnerul 2 –Alexandru Mike Gheorghiu
O mască – Mircea Teodorescu

Replici de neuitat 🙂

MIȚA: …mi-a arătat biletul meu, și eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce și pe mine, amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu i-am fost întotdeauna fidea.

CATINDATUL: Aș! aia a fost cerneală violentă, am cunoscut-o după miros; m-a stropit și-n gură; îi cunosc gustul: cerneală violentă… Știi, la noi la percepție, când pic cerneală pe concept, … o dată cu limba! o șterg… Da’ închipuiește-ți d-ta, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliție!…

MIȚA: La amantul d-tale?… Amantul d-tale… a fost… era… este… amantul meu! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit! Una din noi două trebuie să moară!

PAMPON: Nu mai plânge, nu șade frumos, un volintir ca d-ta…

CRĂCĂNEL: Dacă nu pot să mă stăpânesc! mi-e naturelul simțitor…

33370_3K6A2752Untitled2

O ciudățenie – îmi place să rămân ultima în sală și să contemplu asta:

D-ale-carnavalului-la-Teatrul-Nottara

Nottara, sala Horia Lovinescu

 

Foto credit: arhiva teatrului Nottara

Dragii mei, vă invit la teatru!

 

Blog

Ce-am citit când am tăcut IX

Ce-am mai citit:

„Secta egoiștilor”, de Eric-Emmanuel Schmitt

Aproape că nu știu să spun de ce mi-a plăcut cartea asta, dar mi-a plăcut. Poate pentru noțiunea de egoism (deși nu cred că este cuvântul cel mai potrivit, chiar dacă asta a ales Schmitt să evidențieze) prezentat dintr-un unghi din care nu m-aș fi gândit să privesc, poate pentru rapsodia tragic-umană a lui Gaspard Languenhaert, cel care a ridicat sentimentul de singurătate acută la rang de filosofie ce gravitează în jurul ideii de egoism, ca în sistemul heliocentric al lui Copernic. Poate pentru goana după manuscrise – mi-a amintit de mirosul cărților de la anticariat, una dintre senzațiile mele preferate.

„Salcia oarbă, fata adormită” , Haruki Murakami

Aproape fizică, aproape palpabilă, o pendulare între metafore senine și angoase tipic nipone. Uneori mi se părea că citesc povestea evolutivă a unei gastrite care ajunge ulcer acut, alteori mi se părea că parcurg perceptele unei civilizații nihiliste suprarealiste. Unele nuvele sunt incredibile („Salcia oarbă, fata adormită”, „Poveste despre o mătușă săracă”), altele parcă ar fi scrise de un amator („Omul de gheață”). Totuși, Murakami respinge viața în seria asta de nuvele post-traumatice. O recomand celor care caută.

Citate… sublime, o imaginație care m-a scos din minți:

„Era destul de mică, avea o formă plăcută, iar lobul urechii era plin şi moale ca o brioşă abia scoasă din cuptor. Mă uitam pentru prima dată atent la urechea cuiva. Observând-o din această perspectivă, am realizat că, în comparaţie cu orice alt organ al corpului uman, din punct de vedere structural, urechea are ceva misterios, cu toate acele urcuşuri şi adâncituri întortocheate ce aproape că sfidează logica. Înconjurată de pereţi distorsionaţi, cavitatea urechii se deschidea întunecată, precum intrarea într-o peşteră secretă. Mi-am închipuit musculiţele minuscule care-şi făcuseră cuib în urechea fetei. Purtând polenul dulce, prins de cele şase picioruşe, se strecurau în întunericul călduţ, muşcând din carnea ei moale, trandafirie, sugându-i sucul și depunându-şi ouăle mici în creierul ei”

 „Să ucizi o pasăre cântătoare”, Lee Harper

Una dintre cele mai duioase cărți cu trimitere afectivă la copilărie și adolescență. O trimitere spectaculoasă, detaliată, emoționantă. Cei trei copii: Scout, Jem și Dill fac pozne una după alta, acel gen de pozne izvorâte din candoare și cele mai frumoase intenții, chiar și când ținta unor alice este fundul doamnei Maudie Atkinson. Pe alocuri, mi-a amintit de „Aventurile lui Oliver Twist” sau chiar de „Pe aripile vântului” – veți vedea de ce. Pe lângă declanșarea emoțiilor, ai parte și de lectura unei cărți superb scrise:

„Uite, nu mi-am dat seama că-mi place să citesc până-n clipa în care am fost amenințată să nu mai pot citi. Nimeni nu-şi dă seama că-i place să respire!”

„Domnul Underwood nu pomenea o vorbă despre erori judiciare, dar scria în aşa fel încât şi copiii să poată pricepe. Domnul Underwood socotea pur şi simplu că e un păcat să ucizi invalizi, fie că stau, şed sau încearcă să fugă. Compara moartea lui Tom cu masacrarea fără sens a păsărilor cântătoare de către vânători şi copii”

„Prințesa Bari”, Hwang Sok-yong

Cu accente copilăroase, fără metafore semnificative, dar plăcută, cursivă. Mă atrag cărțile inocente, după cum puteți observa și mai sus. Parcă citeam dintr-un tablou asiatic cu câmpuri de orez și oameni de pe o altă planetă, așa cum privesc europenii de multe ori comportamentul de neînțeles al celor din China, a Țării Soarelui Răsare, Coreea…

„Refugiul”, Raluca Butnariu

Recomandarea mea se duce către cei care apreciază o poveste captivantă cu vampiri nu foarte romantici, nu precum Brad Pitt în Interviu cu un vampir, ci unii cu mult mai sângeroși, care se amuză atunci când dau foc ochilor altor vampiri și așteaptă să pocnească precum popcornul în cuptorul cu microunde.

„Spre far”, Virginia Wolf. O adevărată alegorie din care nu m-aș sătura să citez. Pesimistă? Așa ar spune unii. Dar de ce să numim pesimism capacitatea de a vedea prin oameni, atâta vreme cât asta aleg ei să gândească și să fie?

„Cu ochi înstelaţi și văluri în păr, împodobită cu ciclame şi violete de pădure, ce gânduri absurde îi treceau prin minte? Era o femeie de cel puţin cincizeci de ani; mamă a opt copii. Străbătea câmpuri în floare şi strivea la sâni boboci care se frânseseră şi mieluşei  care căzuseră; cu stele în ochi şi vântul în păr…”

Ce citesc acum:

„Seducția apei”, Monica Ramirez. Începutul este mai mult decât promițător.

„Faust”, Goethe

Ce am abandonat:

„Stâlpi de sare”, Fadia Faqir – am rezistat eroic, dar chiar și incoerența trebuie să aibă coerența ei 🙂

„Și munții au ecou”, Khaled Hosseini – cartea asta am abandonat-o din cauza unui motiv destul de ciudat, dar chiar n-am mai suportat încă o carte care să înceapă cu un citat din Rumi. Enough is enough.

 

___________

Natașa Alina Culea (autoare)

  • Natașa, bărbații și psihanalistul
  • Marat
  • Lupii trecutului. Sofia
  • Nopți la Monaco
  • Visele nu dorm niciodată

 

Blog

Trei nopți cu Madox, de Matei Vișniec

Ce faci tu sâmbătă seara? Ei bine, îți pot spune ce am făcut eu. Și bine am făcut! Îți recomand piesa de teatru „Trei nopți cu Madox” scrisă de Matei Vișniec, într-o distribuție de excepție! Am schimbat câteva cuvinte la expoziția anuală de cărți din Sofia, Bulgaria, iar dânsul mi-a lăsat o impresie dincolo de excelență, mai întâi ca om, apoi ca om de litere.

Revenind la „Trei nopți cu Madox”…

Distribuție:

  • Bruno – Alexandru Jitea
  • Grubi – Ion Grosu
  • Sezar – Cristian Șofron
  • Clara – Victoria Cociaș
  • Miciurin – Ion Haiduc
  • Măturătorii: Iulian Burciu, Lucian Bârsan, Iulian Cuza, Ciprian Chircheș

Regia: Mihai Lungeanu

Scenografie: Luana Drăgoiescu

Durata: 1 h 40 min

Didascalie: Borcanul cu muște al străinului din punctul terminus sau substanțialismul dramaturgiei lui Matei Vișniec

Lumea celor Trei nopți cu Madox începe cu o cârciumă, în decorul unui orășel bătut de rafalele unei ploi reci și persistente. În local se adăpostesc, rând pe rând, personajele simbol creionate de pana magică a omului care vede oamenii: Bruno – cârciumarul nemulțumit, Grubi – omul de la far, Clara – femeia în așteptarea prințului de pe calul alb, care să o salveze, Sezar – taximetristul care nu vine niciodată atunci când ai nevoie de el, Miciurin – omul cu aspect administrativ, pătruns de importanța sa, cel care consemnează tot ce se întâmplă, și cei patru măturătorii naivi.

trei nopti cu madox matei visniec

Rutina vieții lor a fost perturbată de apariția lui Madox, un bărbat care cucerește și alină oamenii care nu pot adormi. Cele trei nopți petrecute cu el îi schimbă radical, îi animă până la limita paranoismului.

Piesa de teatru gravitează în jurul misteriosului străin ca în sistemul heliocentric al lui Copernic, Madox este întrebarea fără răspuns, cu care nimeni nu poate să se conformeze fără a avea senzația că pierd o parte esențială a personalității lor. Dar care parte?

trei nopti cu madox teatru

Ce te faci cu omul care apare în mai multe locuri deodată și socializează nestingherit fără ca vreo lege să-i interzică abaterea de la atipie? Din povestirile celor reuniți în cârciumă reiese că Madox este un un excentric generos, plin de bani, fermecător, care se plimbă noaptea cu un borcan cu muște și cu un ceas muzical din argint. Până la urmă, se dovedește faptul că Madox este cel care mai mult ia decât oferă, iar generozitatea lui, dacă aceasta există, stă în darurile lui ce declanșează conștientizări individuale. Nu doar taximetristul l-a plimbat în cele trei nopți fără să-i ceară bani – din plictiseală și lipsă de clienți –, dar toți realizează prea târziu că Madox nu a plătit sau că a băut pe gratis și că le-a fumat țigările.

trei nopti cu madox nottara

După momentul confruntării povestirilor celor trei nopți cu Madox, urmează furia cu care se ațâță unul pe altul, o furie pe cât de inutilă, pe atât de caraghioasă, fiind, în fond, doar glasul neputinței, al dezorganizării emoționale și al autoiluzionării. Deși fiecare dintre ei a realizat că ceva este în neregulă cu Madox, s-au revoltat împotriva absurdului și al necunoscutului doar în momentul în care au aflat despre plecarea străinului din orașelul punctului terminus. Încercând să-l prindă pe Madox, mirajul, omul care nu poate să plece pentru că nu a venit niciodată, ei se confruntă cu ceea ce au ținut ascuns sub preșul aparențelor: nevrozele și fobia de a trăi. Tabloul suprarealist al angoaselor creatoare de iluzii este nemaipomenit de bine conturat de către scriitorul și dramaturgul Matei Vișniec.

Mi-au atras atenția elementele de bufonerie, cu atât mai mult cu cât acestea vor face parte și din noul meu roman, Arlechinul – să surprinzi oamenii în încercarea lor de a-și lua zborul pe dezacorduri sufletești. Și asta doar pentru a realiza, mai târziu, că era numai o imagine în oglindă și că zborul lor frânt este zborul tău, iar visele tale se disipează la ceasul dimineții, ca niște fantasme albe îmbrăcate în cămăși de forță.

trei nopti cu madox

Madox este omul nopții, întruparea neîmplinirilor și farul celor care s-au rătăcit în bezna vieții unde nu se mai întâmplă nimic. Madox este ultima stație.

Este Madox o umbră sau este propria lui umbră?

M-au amuzat replicile-răscoale ale adormirii lor în viață:

„Să-l prindem! Să-l prindem ca într-un clește”

„Să-i mutăm fălcile”

„Pe mine? Pe mine m-a văzut cineva dormind noaptea?”

„Care viață?”

Ultima replică redată aici este și întrebarea absolută, cheia în care se desfășoară acest tragi-comic concert al orchestrației psihicului uman.

Jocul remarcabil al actorilor mi-a reamintit de adolescența petrecută în teatrul Nottara, aceleași nostalgii pe care le-am regăsit și într-una dintre declarațiile dlui Matei Vișniec:

„Teatrul Nottara este pentru mine un fel de iubire de tinereţe […] te înşfăca în alambicul său de vise şi de poezie, de râs şi de fantezie”

Mișcătoare emoții mi-a trezit Sezar, omul care dacă are nevoie de o fărâmă de răutate trebuie să o ciupească din spiritul colectiv, el fiind mai împăciuitor și mai ingenuu ca un copilaș la vârsta întrebărilor.

Nu pot să închei cronica unei piese de teatru excepționale fără a mă întreba:

Preferăm noi iluziile în locul unor realități sordide?

Este iluzia mai puțin importantă ca realitatea celor mulți atâta timp cât este propria ta realitate?

trei nopti cu madox teatrul nottara

Referințe

Cine este Madox?

MATEI VIȘNIEC: „Într-un fel, Madox a fost un GPS metafizic pentru mine într-o vreme când aceste trei litere nu coabitau împreună pentru a desemna ideea de sistem de navigație”

MIHAI LUNGEANU: „De singurătate fuge toată lumea, dar de tine însuți nu ai unde să fugi. Madox este ceea ce decide fiecare dintre noi să fie”

PAUL CHIRIBUȚĂ: „Cei care l-au văzut se împart în două categorii: nedumeriții care mai așteaptă o apariție pentru explicații suplimentare și cei determinați să îndeplinească ce au înțeles în acea clipă

ION HAIDUC: „În viziunea mea, Madox este acel drog care ne însoțește pe toți de-a lungul vieții și care atunci când devine medicament îi mulțumim și ne rugăm să mai vină”

VELIKO VELIKOV: „Cine e Madox? Un necunoscut care reușește să-i captiveze pe cei din jur cu farmecul său debordant. El poate fi un vis, o dorință, o speranță sau o chemare către frumos”

www.nottara.ro

__________________

cropped-natasa-alina1.png