Natașa, bărbații și psihanalistul
Marat
Lupii trecutului. Sofia
Nopți la Monaco
Visele nu dorm niciodată
Arlechinul

Cărți scrise

Recomandările literare de vacanță ale Evei

Articol preluat de pe site-ul Evatopia

Am văzut pe DorinaDănilă.com un tag foarte drăguț și nu m-am putut abține să nu-l preiau. Îmi place să răspund la tag-uri și am răspuns la câteva pe Rândurile Evei, dar pe Evatopia acesta este primul meu tag. Așadar, haideți să vedem despre ce este vorba în acest tag de vacanță.

………………..

6. O carte care ne poartă într-un oraș turistic european

„Arlechinul” de Natașa Alina Culea. O parte a acțiunii se petrece în București, iar o parte are loc în diverse locații europene, printre care și Paris. este o carte frumoasă, care îl poartă pe cititor nu doar prin locații diferite, ci și printr-o poveste deosebită.

7. O carte care ne poartă într-o cunoscută destinație turistică din lume

Aleg din nou o carte scrisă de Natașa Alina Culea, și anume, „Nopți la Monaco”. Încă din titlu, ne dăm seama că această carte se potrivește de minune la această cerință. Acțiunea începe în România, dar autoarea ne poartă pașii spre și prin Monaco, una dintre destinațiile turistice renumite.

Continuarea articolului AICI

Arlechinul, Cărți scrise

Excerpt. The begining of my 6th novel „The Harlequin”

Wide open windows to the sky

The gloomy November morning gathered a flock of crows on the little patch of burnt grass, settled in the Primăverii neighborhood. The buildings, still moist after a light, but persisting rain, like multicolored pieces of Lego, merged unexpectedly, rise defiantly on the tongue of the street.

The windows begin to light up one after the other, illuminated in hues of dirty yellow and silver; with curtains, with blinds, others are just bare windows inviting you to discover their loose privacy.

With a step forward and one backward, always between yesterday and tomorrow, we live in a question without answer: does the night end or the morning begin? And if it is a day when we can change everything, why don’t we see it, although our eyes are wide open?

Bucharest wakes up. The arteries of the city gradually begin to be crossed by cars with drivers who are searching for something, half asleep. Their automatic gestures reveal the monotony in which they bath like in a warm muddy puddle, like a drop of water in the fractured asphalt, sometimes dreaming of being a drop of ocean.

Every man tells two stories: one to themselves, and one to the others. Most of the time, these two stories do not bare resemblance to one another. Most of the time, we wake up and wish we were in another story.

This is how the story of The Harlequin, yet untold, begins…

Book Launch: The Harlequin, Natasha Alina Culea (author)
Recenziile cartilor mele

Recenzie LUPII TRECUTULUI (maramadalina.com)

Nataşa Alina Culea a devenit una dintre autoarele mele preferate după lecturarea cărţii „Marat”

Lupii trecutului este un roman pe care l-am aşteptat cu nerăbdare şi am avut siguranţa că autoarea mă va impresiona cu o nouă poveste incredibilă. Nu m-am înşelat. Mi-a plăcut de la început până la sfârşit, a reuşit să mă sfâşie, să mă dezintegreze în cioburi dureroase şi să mă surprindă în acelaşi stil inconfundabil. Felicitări, Nataşa, nu doar pentru carte şi pentru inspiraţie ci şi pentru faptul că reuşeşti să aşterni pe hârtie bucăţi de realitate interioară. Lupii trecutului este încă o dovadă palpabilă a talentului tău remarcabil.

Personajul lui Fabian Adameşteanu este fiecare dintre noi atunci când am făcut alegeri greşite, atunci când n-am avut curaj, când am preferat să ne plafonăm în nefericire şi să înghiţim gustul amar mai degrabă decât să riscăm. Regretele lui, dorinţa de a simţi că trăieşte, că e viu şi nu doar o păpuşă de cârpă manevrată de destin … le regăsim pe toate în gândurile pe care adesea încercăm să le ignorăm, să le înăbuşim, să le înecăm.

La prima vedere, Fabian Adameşteanu pare să aibă o căsnicie model, o carieră strălucită şi o situaţie financiară de invidiat. Bineînţeles, însă, că aparenţele se dovedesc adesea înşelătoare. Ne-am obişnuit atât de mult să purtăm măşti încât realitatea e ascunsă undeva adânc, în unghere ale minţii şi în cotloane ale sufletului. Iar realitatea lui Fabian este că s-a autopedepsit să trăiască o viaţă căreia îi lipseşte ingredientul principal: pasiunea. Tot ce face e pentru că trebuie, iar ceea ce vrea se pierde cumva în neant. Căsnicia lui de fapt este o „prietenie durabilă asezonată cu sex ocazional”

CITEȘTE RECENZIA AICI

Blog, Cărți scrise

Cinci femei pe care le știu din online, dar mă inspiră offline (De-ale Dianei)

Pentru mulți online-ul e un soi de junglă în care ne pierdem iremediabil esența umană. Practic, conform acestor oameni, am devenit un soi de zombie tehnologici care se hrănesc cu likesharefollow și emoji la desert. Însă lucrurile nu stau neapărat așa.

Astăzi am decis să lansez două noi rubrici pe blog: La feminin și Viață de blogger. Pentru a marca acest lucru mi-am propus să vă povestesc despre femeile pe care le știu doar din online, dar mă inspiră offline. Altfel spus, virtualul folosit corect te ajută în viața de după ce ridici privirea din ecran.

Veți descoperi astfel bloggerițe, scriitoare și antreprenoare… Toate femei remarcabile ce pot servi drept model oricui.

MUNCĂ, CREATIVITATE, PASIUNE – TOATE ÎN DOZE MARI ATÂT ONLINE, CÂT ȘI OFFLINE

Femeile acestea mă inspiră și motivează să muncesc, să nu mă abat de la năzuințele mele. Munca nu înseamnă nimic fără perseverență, iar când le îmbini pe acestea și cu doze serioase de pasiune și creativitate nu are cum să nu iasă ceva bun. Asta am învățat de la ele.

NATAȘA ALINA CULEA

La Natașa Alina Culea am ajuns prin intermediul unei cunoștințe comune din mediul online. Așa am ajuns să îi citesc prima carte, apoi pe toate celelalte la scurt timp după apariția fiecăreia.

Îmi place să cred că amândouă am crescut cu fiecare carte: ea scriindu-le, eu citind. Însă nu pentru cărți o admir. Nici pentru că arată incredibil (dacă eram bărbat sigur mă îndrăgosteam lulea de ea). O admir pe Natașa Alina Culea pentru că a refuzat să se conformeze statului scriitorului și regulilor impuse de edituri. Astfel că ea și-a lansat propria editură – Hebe unde și-a reeditat recent toate cele șase romane.

ARTICOLUL INTEGRAL AICI

Arlechinul

15 citate care te vor convinge să citești romanul „Arlechinul” de Natașa Alina Culea (GândurileDintrePagini)

   „Arlechinul” este cel de al șaselea roman al autoarei Natașa Alina Culea, în care ne este prezentată viața fascinantă a unui arlechin și a oamenilor care activează în lumea circului. (recenzie:aici)

        Natașa Alina Culea este o autoare cu origini ucrainene și poloneze, care s-a născut în Tulcea, fiind una dintre cele mai talentate și apreciate scriitoare din literatura română contemporană.


Arlechinul de Natașa Alina Culea - citate

În afară de romanul „Arlechinul”, aceasta a mai publicat următoarele cărți: „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat” (recenzie: aici), „Lupii trecutului. Sofia” (recenzie: aici), „Nopți la Monaco”(recenzie: aiciși „Visele nu dorm niciodată” (recenzie: aici).

Cartea „Arlechinul” a fost lansată la sfârșitul anului 2018 și este un roman despre oameni și sentimente, care te captivează și sensibilizează cu orice pagină pe care o citești. Astfel, vreau să vă prezint 15 citate care vă vor convinge să citiți acest roman minunat.


Arlechinul de Natașa Alina Culea - citate

1. „… cu un pas înainte și un pas înapoi, mereu între ieri și mâine, trăim într-o întrebare fără răspuns: se termină noaptea sau începe dimineața? Iar dacă este o nouă zi în care putem schimba totul, nu o vedem, deși avem ochii larg deschiși.


2. „De multe ori ne trezim în zorii zilei şi am vrea să fim într-o altă poveste.


3. „Dacă rănești repetat orgoliul sau demnitatea cuiva, îl antrenezi pentru o zi în care, după ce a trecut prin Infern, va avea suficientă putere să se îndepărteze de tine, indiferent cât de mare ar fi iubirea lui. După o iubire mare, uneori urmează o indiferență și mai mare.”


4. „Nepoții sunt a doua șansă pentru părinți de a fi mai blânzi și mai iubitori decât au fost cu copiii lor.”


Arlechinul de Natașa Alina Culea - citate

5. „– Toți murim, filosofă simplu ca apa Omul de oțel, Zuberi.

– Dar nu toți trăim …

CITEȘTE ARTICOLUL ORIGINAR AICI – GÂNDURILEDINTREPAGINI

Blog, Cărți scrise

Pentru voi, dragii mei cititori

Cumva titlul îmi amintește de melodia Tебе моя последняя любовь, dar fără partea de jale, da?

Acest articol este pentru voi, dragii mei cititori. Pentru voi și pentru bucuria pe care mi-o aduceți. Voi și articolele voastre. Voi și recenziile voastre. Voi și fotografiile voastre pe care mi le trimiteți cu atât de multă dăruire.

Ultima ispravă a unei cititoare din Moldova m-a inspirat să scriu acest articol. O frumoasă tânără plecată în căutarea originilor Arlechinului, în Italia, și fotografiile pe care le-a realizat, trezindu-mă ca o rază de soare ce-ți bate-n geam dimineața:

Inițiva aparține grupului Nici_o_zi_fără_lectură, iar cartea călătoare a fost oferită inițial grupului de Kristina Doba

Vouă, tuturor celor care mi-ați trimis sute de poze, unele mai frumoase ca altele, cu romanele scrise ❤ Îmi pare rău că nu le pot posta pe toate 😦

Vă îmbrățișez,

Cărți scrise

De unde cumpăr cărți scrise de Natașa Alina Culea?

Articolul vine ca răspuns la cea mai frecventă întrebare pe care o primesc pe canalele de Social Media: De unde cumpăr cărțile tale?

Ei bine, cărțile se pot cumpăra din mai multe locuri, librării fizice, online, editură, lanțuri de distribuție etc.

Deci…

ÎN ROMÂNIA:

Direct de la editura HEBE (dacă doriți autograf, vă rog să menționați acest aspect în mesaj)

La următoarele librării online și lanțuri de distribuție:

LIBRIS

LIBRARIE.NET

EMAG

BOOKSANDMORE

LIBRARIUM

ÎN MOLDOVA:

ELibrăria

Librarius.md

Romanele comercializate sunt: Arlechinul, Visele nu dorm niciodată, Nopți la Monaco, Lupii trecutului, Marat și Natașa, bărbații și psihanalistul.

Acoperind acest subiect, aștept și celelalte întrebări ale voastre.

Cu drag,

Cărți scrise, Versuri

Și totuși ce-i iubirea? (versuri)

Și totuși ce-i iubirea?

Educativ, nu-i dicționar explicativ

Pentru iubirile fără motiv

Și nu-i sistem de-nvățământ

Pentru-al iubirilor recensământ

Doar vezi din, când în când,

Răniții ei, cu tâmpla la pământ.

Și totuși ce-i iubirea?

Gramatical, letal,

Iubirea-i aruncată-n vocativ

Dată pe gât ca pe un sedativ.

Răspuns în limbi străine? Nici atât.

Je t’aime? I love you?

N-ai decât!

Și totuși ce-i iubirea?

Chimic: dopamină, oxitocină și hormoni

Zoologic, mâna întinsă-n cuibul de pitoni

Nici în filosofie sau în logică nu-i mai mult sens,

Doar contrasens. Nici mintea nu-i organizată,

Are în ea doar ce ai pus odată.

Și totuși ce-i iubirea?

În informatică, erect,

Stă singurul răspuns corect:

Iubirea e un virus în sistem!

O anomalie doar, mă tem.

Fără detalii tehnice și-alte aiureli

Un virus, fără alte chibzuieli.

Și totuși ce-i iubirea, prieten drag?

Recenziile cartilor mele

Recenzie ARLECHINUL (Illusion’s Street)

Un punct de atenție

Dacă aveți de gând să citiți Arlechinul, aveți totuși în vedere faptul că erotismul prezent în această carte este diferit de cel prezent în alte romane ale autoarei, e chiar diferit față de multe alte romane erotice la care v-ați gândi. Maxim dă dovadă de niște gusturi mai aparte din acest punct de vedere, dar alegerile sunt perfect justificabile având în vedere psihicul acestui personaj enigmatic.

Un soi de concluzie și recomandări

Avem de-a face cu un roman psihologic și istoric complex cum nu prea s-a scris în literatura română, nici acum, nici mai înainte. Cine spune că literatura română contemporană e pe o pantă descendentă, poate nu a găsit autorii potriviți – și Natașa Alina Culea face parte din acest grup (dar despre asta vom vorbi într-un alt articol).

Recomand Arlechinul tuturor celor care sunt în căutarea unei lecturi calitative, nu doar să-și crească numărul de cărți citite pe Goodreads.

CITEȘTE AICI ARTICOLUL INTEGRAL

Cărți scrise

6 cărți cool ale scriitoarei Natașa Alina Culea

Se spune despre literatura română contemporană că este plictisitoare și de foarte slabă calitate, nu prea mai citește nimeni autori români contemporani. Nu este adevărat acest lucru din punctul meu de vedere.

        Literatura română contemporană este cool, avem în continuare autori foarte talentați doar că ei nu sunt foarte bine promovați și, astfel, oamenii se îndreaptă mai mult spre autorii străini.


6


Una dintre autoarele din România pe care eu o consider foarte talentată și îmi place extrem de mult este Natașa Alina Culea. Natașa este o autoare cu origini ucrainene și poloneze, care s-a născut în Tulcea, iar până în prezent a publicat șase romane, care sunt extrem de diferite ca temă, dar sunt pline de pasiune și sensibilitate, și pe care trebuie să le citiți neapărat.


1. Lupii trecutului Sofia – Natașa Alina Culea (recenzie: aici)


„Lupii trecutului Sofia” de Natașa Alina Culea este un roman de dragoste, plin de pasiune, erotism și mister, iar pe alocuri este condimentat cu scene pline de umor. 

Fabian este un om de afaceri de succes, în vârstă de 40 de ani, care este însurat cu Carina, însă căsnicia lor este într-un mic impas, a devenit o căsnicie plină de monotonie și plictiseală, o căsnicie în care personajul nostru principal nu se mai regăsește. 

Fabian și soția sa participă la o nuntă în Mangalia, iar aici viața monotonă și lipsită de sens a lui Fabian se va schimba pe neașteptate. Acesta o întâlnește pe Sofia, o țigancă tânără, frumoasă și plină de mister, care îi va da toată viața peste cap.

„- Cine ești tu? Cine ești?… îi șoptesc printre sărutări pătimașe. […]

– Nu mă întreba cine sunt. Întreabă-te cine poți fi tu lângă mine?”

CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

Nopti la monaco

Să râzi de propria ta carte :)) Citind NOPȚI LA MONACO

FRAGMENT DIN CARTEA NOPȚI LA MONACO

Maică-sii nu-i venise să creadă atunci când primise telefonul fetei.

— Când vii? Vai di mini, ești deja în București? De ce nu ne-ai anunțat? Când o să am acum timp să fac curățenie?! Ia spune, ce vrei să mănânci?

Urmă o mică ambuscadă după telefonul fetei. Aurelia mobiliză toată casa la curățenie. Ea însăși își suflecă mânecile și se puse pe treabă. Făcu niște pâinici umplute cu varză, ceapă și cu mai multe condimente, pe care le așeză ordonat în cuptorul din pământ. Își aminti că fetei îi plăcuse mereu tocana de ceapă și se apucă de ea. Plânsese vreo oră, nu neapărat de dorul fetei sau poate că găsise un pretext corespunzător în timp că tăiase patru kilograme de ceapă și vreo două de cartofi.

— Grigore, da’ ce-mi stai înfipt în coastă?

— Da’ un’ să merg, Aurico?

— Du-te și îngrijește de animale, curăță cotețul și aruncă niște porumb la găinile alea. Ce te tot învărți pe-aici fără rost? Mă enervezi!

— Câți ani au trecut de când n-am mai văzut-o pe Nicoleta, Aurico?

— Cine-i mai numără, Grigore? Mulți! se enervă ea.

— Plec, plec! Nu-i de stat cu tine-n casă! vociferă și el.

Și plecă, dar nu la găini așa cum îi spusese nevastă-sa, ci la taverna nouă care devenise casa parohială pentru toti bărbații din sat, unde puteau suge în voie din sângele Domnului, sacralizându-se până la venirea zorilor sau a nevestelor furibunde. Ajuns acolo, făcu cinste tuturor după ce-i anunță solemn:

­— De băut, Gicule! Se întoarce diseară fata mea cea mare, Nicoleta!

Ce veselie se iscă! Se desprinseseră toți bețivanii de pe scaunele lor! Cu licăriri în ochii care nu reușeau să echilibreze imaginile, cu nasuri înroșite ca Moș Crăciun, veniră toți să-l pupe zgomotos pe amândoi obrajii. Se agitaseră atât de mult că dacă aprindeai o brichetă, lua foc localul de la emanațiile de alcool de-acolo și de efuziunile sentimentale. Deveniseră melancolici, își aminteau acum toți de Nicoleta, chiar și cei care nu o văzuseră niciodată.

— Gâza aia mică, măi Grigore? Aia de căra cireșe cu tot cu frunze și ramuri în poala rochiei, de la vecinu’ Mitică?

— Aia măi, Gicule, aia!

— Cred că s-a făcut mare gâgâlicea! Îi măritată?

Grigore se opri uimit, cu ochii mari lucindu-i în cap. Nu se așteptase la întrebarea asta. După o pauză dramatică de două minute pe care nimeni nu îndrăznise s-o spargă din respect pentru el, spuse grav după îndelungă reflectare:

— Cred că nu este!

Bărbații răsuflaseră ușurați. Gicu, mai prezent ca restul, ridică sticla de jumătate de litru, o dădu pe gât și spuse cu patos:

— Nu-ți face amară de inimă rea, măi Grigore. O mărităm noi! Poate cu fecioru’ lui Ianche și-al Sandei, parcă s-a întors din America. Pune termopane acolo, are firma lui, băiat de viitor, sigur. Îți găsim ginere cât ai spune pălincă. Nu te lasă frații tăi la greu — un sughiț zgomotos — haide, încă un rând în onoarea fetei lui Grigore! Ce vreți să beți, băieți?

— Dă-ne țuică din aceea de prunișoară, mânca-o-ar tata pe ea!

— Dar cine ești tu să hotărăști ce să beau eu, măi? se supără unul mai înnegurat.

— Te-ai trezit și tu acuma, din față zimbru, din profil timbru! Cauți calul de dar la dinți? vorbi altul, mai spiritual de felul lui.

Cel admonestat se făcu mai mic în scaun, dar nu-l contrazise, doar bodogăni ceva cu tovarășul de pahar din stânga lui.

— Vinu-i puterea! strigă un altul, ciufulit, de după bar.

— Cine are timp de vin? se stopși primul la el. Acușica vine nevastă-mea după mine și eu nu m-am afumat nici cât o scrumbie. Țuică, Gicule! Țuică, Grigore!… se impuse el în fața audienței. L-au înțeles. Cu toții aveau neveste de care le era frică. Aprobare generală! Ridicau paharele consumate în diverse stadii și ciocneau cu ele în cinstea Nicoletei Dragomirescu. Le era o sete cumplită, nesfârșită, dar setea se termina acolo unde începea apa. Nu s-ar fi otrăvit singuri de bunăvoie.

Așa au așteptat-o pe Nika, cu casa bec de curățenie și cu muștele gonite pe fereastră. Toți erau strânși solemn în fața porții, orânduiți de la mic la mare ca niște popice umane. Frații cei mari, Ionuț și Florin erau în capul șirului ce se termina cu cei doi frați mai mici. Între ei, Aurelia și Grigore își frângeau mâinile. Cei mai mici erau murdari la gură de zahăr pudră, că reușiseră să se strecoare-n bucătărie și să fure niște gogoși, deși maică-sa le ceruse să nu se-atingă de ele până când nu se va pune masa. Nu era pentru prima dată când cei doi intrau în felurile de mâncare și apoi, la masă, le luai de unde nu mai erau. Chiar și Grigore își mai revenise, era pilit numai puțin, de împărtășanie, și, deși se mai clătina puțin, arăta mai decent decât fusese vreodată. Își pusese chiar și pantalonii de stofă, singurii pe care-i avea, și geaca de piele neagră, deși afară erau peste 20 de grade. Când taxiul opri în fața casei, Nika ieși din mașină cu ochelari negri acoperindu-i jumătate de față, cu o geantă mică de mână și alta mai mare pe care abia reușise șoferul taxiului să o sustragă din portbagaj.

Arlechinul

Fragment din romanul ARLECHINUL

După o lună în care Maxim nu a fost revendicat de nimeni, toți circarii îl considerau deja unul de-l lor, încă un copil adăugat familiei numeroase a neobositului Galaxy. Autoritățile s-au oferit, într-un final, să li-l ia de pe cap și să îl mute la un orfelinat din Avignon, dar Elda nici nu a vrut să audă de așa ceva și a început formalitățile de adopție cu sprijinul oficial al unei cunoștințe mai vechi de-a lui Patty Bell. Așa a devenit mamă la 40 de ani ghicitoarea în Tarot, cea cu multe inele pe mâini și puțin cam prea grasă, de o carnație care încă mai avea elasticitatea cauciucului și culoarea pielii asemănătoare cu a untului danez. Toată lumea o respecta pe Elda și originile ei de vrăjitoare celtică. Dacă era așa sau nu, nu se știe, cert este că nimeni nu a spus altceva vreodată, ea beneficiind de respectabilitatea persoanei care a stat mai mult de douăzeci de ani sub cupola circului și căreia i se cerea mereu sfatul în orice privință. Atunci când Elda nu știa ce să le spună, deschidea pur și simplu cărțile de Tarot și le interpreta așa cum simțea în ziua respectivă, convinsă fiind că Tarotul nu o mințea niciodată. Betty, prietena ei cea mai bună, a pus și ea umărul la creșterea lui Maxim, care putea fi destul de solicitant uneori. Betty fusese dansatoare pe sârmă, dar un reumatism insistent și vremelnic a scos-o din reprezentații înainte să împlinească 28 de ani. Acum ajuta mai mult pe la bucătărie și cosea vestimentația tuturor, cârpind ciorapi sau lipind paietele de pe costumele acrobaților. De mai bine de zece ani își petrecea toate serile cu Elda și, mai nou, cu Maxim, care creștea având o oarecare teamă de o singură persoană: Zuberi – bărbatul de oțel, africanul care-l impresiona prin expresia severă a chipului neclintit și culoarea de abanos a pielii, sub care se reliefau cei mai pronunțați mușchi pe care băiatul îi văzuse vreodată. Zuberi a fost mult timp eroul lui. A ajuns să îi cunoască pe toți circarii, unul câte unul, deși stătea cel mai mult pe lângă poalele fustei celei pe care a început să o considere adevărata lui mamă, Elda. Îl tot bătea la cap și pe Veles, magicianul, să îl învețe numere de magie, deși acesta insista cu același truc cu moneda, nedorind să-și dezvăluie secretele omulețului insistent, care îi era deja drag, dar nu îndeajuns de drag încât să-i transmită tainele sale bine păzite.

— Veles este un magician adevărat, Elda?

— Este un magician atât de bun încât probabil a ieșit din lampa lui Aladin. Nimeni nu știe de unde vine. Ba mai mult, nici noi nu reușim să ne amintim când a sosit el la circ sau în ce împrejurare. Vezi, Maxim? Circul este fascinant și mereu va fi așa. O să crești fericit aici, a adăugat ea mulțumită de decizia luată.

În lumea nouă a circului, băiețelul s-a schimbat subit. A început să vorbească cu Elda, mai întâi câteva cuvinte pe zi, apoi fraze întregi, după care, nimeni nu a mai scăpat de vorbăria lui veselă și neostenită. Transformarea era spectaculoasă, deși nimeni nu și-o explica sau doar aparținea circului cu adevărat și tocmai își găsise locul pe lume. Elda era cea mai fericită dintre toți și a considerat această metamorfoză semnul divin de care avea nevoie ca să-și justifice lipsa de implicare în căutarea părinților lui biologici.

— Dar Oceania cu Terra au același tată, Elda? o întreba băiețelul.

— Îhâm…

— Și aceeași mamă?

— Firește.

— Și mama lor avea o altă soră geamănă?

— Băiete, îmi faci capul tobă. Parcă-mi plăceai mai mult mutulică așa.

— Ce înseamnă mutulică?

— Un mut mai mic.

— Îhâm… a imitat-o Maxim imediat.

— Dar Panthera de ce nu are două pantere, dar are doi tigri? continua el șirul ecuațiilor cu necunoscute.

Panthera era o dresoare oacheșă de care Maxim s-a îndrăgostit cu inocența anilor lui. Se ducea zilnic să o vadă cum îmblânzea cei doi tigri siberieni: pe Hex și pe Tezeu. Era răpitoare, într-adevăr. Machiată strident, cu bustul opulent și mișcări senzuale ale corpului, era poate cea mai atrăgătoare femeie din tot circul. Ursa, dresoarea lui Teddy, ursul, era marea ei rivală. Cele două nu se sufereau una pe alta și totul pornise demult, demult, de la un buchet de flori trimis din greșeală de către un admirator al Pantherei, Ursei. Între ele domnea necruțător zeul războiului, Marte, iar vorbele celor două femei îi erau săgețile și prefăcătoria lor îi era scutul divin.

— Dar de ce îi cheamă așa de neobișnuit? De ce nu se numesc Jean sau Alain?

— Pe cine? Ce? întrebă nedumerită Elda, neimplicată în firul discuției.

— Pe Hex și pe Tezeu.

— Ce e neobișnuit în asta? se prefăcea Elda mirată pentru a-i alimenta curiozitatea copilului.

Dar Maxim nu renunța cu una cu două. Avea 1001 de întrebări doar într-o zi.

— Și Leo? Pe el de ce îl cheamă așa? Unde este fundul lui Leo? L-a mâncat un leu și acum se plimbă prin junglă cu fundul lui Leo în stomac?

Elda voia să râdă cu lacrimi, dar s-a prefăcut că are mai multă treabă decât avea în realitate ca să scape de întrebările băiatului, care curgeau necontenit. Leo era, evident, un dresor de lei, un italian care era mai tot timpul nemulțumit și bombănea din te miri ce. Adevărata cauză a frustrării lui era însă bucata lui lipsă de fund – așa cum remarcase băiețelul – partea stângă sfâșiată de o leoaică în urmă cu câțiva ani. Nu rămăsese atât de supărat că îi lipsea o parte din fund, ci pentru spectacolul ridicol pe care l-a oferit în cadrul reprezentației. Nu putea să uite durerea care l-a sfâșiat într-o clipită și sângele ce șiroia din el, în timp ce unii spectatori se prăpădeau de râs pe băncile din jurul arenei. Omorâse leoaica în acea noapte și fusese aspru pedepsit de către directoarea Patty Bell care  a vrut să-l gonească din circ pentru totdeauna, cu tot cu fundul cărpăcit și fără vreun alt talent cu care ar fi putut să se întrețină. A fost iertat cu greu, după ce un an de zile și-a ispășit pedeapsa de a curăța toate excrementele animalelor. Și-a dresat un alt leu, un mascul de data aceasta, pe portocaliul și fiorosul Dante. A rămas însă marcat de experiența avută, spunând la toată lumea că femeile și femelele sunt periculoase și nedisciplinate: pericoloso!

*

După fiecare reprezentație a circului Galaxy, seara se adunau și spuneau glume deochiate și povești neadevărate. Crescând, Maxim a aflat povestea fiecăruia, mai puțin a magicianului Veles, care se încăpățâna să rămână un mister pentru toată lumea. A făcut cunoștință cu Bayar, tătarul din Astrahan care arunca flăcări ca un dragon, fără a păți nimic, de care era pur și simplu fascinat. Bayar fusese un lăptar în țara lui, care a fugit de acasă pentru a scăpa de bătăile tatălui lui și se alăturase circului destul de târziu, când avea 16 ani. A aflat și povestea lui Zuberi, omul de oțel, cel care putea trage cu dinții o greutate de o tonă, pe cel care arunca greutăți ca și cum ar arunca floricele de porumb sau căra cu ușurință un cal în spate.faff41d521dccea196b20633aa2143cc

Zuberi se născuse într-un sat african de la marginea Ghanei, alungat fiind din satul lui de doi jaguari trimiși de către vrăjitoarele Voodoo să atace sătenii și să le decimeze animalele sau măcar așa s-a vuit prin împrejurimi. Vrăjitoarele și șamanii erau mai periculoși în Africa decât gheparzii și jaguarii cu ochii roșii. Chiar și mătușa lui Zuberi era din familia lui Marie Laveau[1], cea care venera spiritele Loa. Mătușa lui era și ea preoteasă Mambos și a aruncat asupra satului vecin un wangas[2], în numele Șarpelui[3]. De câte ori Zuberi îi povestea lui Maxim despre Africa, băiețelul încremenea în jurul focului, văzând cu ochii minții jungla africană, oamenii negri și vrăjitorii care levitau noaptea, îmblânzind fiarele sălbatice și incantând spiritele primejdioase ale junglei.

face+photography+vintage+kids

Alteori, Maxim își petrecea timpul cu Terra si Oceania. Acestea, identice ca două picături de apă, erau diferențiate doar de-o pârdalnică de aluniță apărută pe lobul urechii Oceaniei, ca o insulă ivită după ce a scăzut nivelul apei în anotimpul secetos. Ambele se bucurau de compania băiețelului și de admirația lui naturală față de tot ceea ce vedea, fără preferințe. Ceea ce ele nu băgau de seamă era că Maxim, deși mic, complimenta pe toată lumea, depistând vremelnic cel mai rapid mod de a căpăta favoruri și de a manipula emoțional oamenii din jur, făcându-le pe cele două surori să se simtă speciale. Ca toate femeile, și cele două erau emotive și vulnerabile, datorită spiritului feminin matern înnăscut dar și a lipsei de simț practic. Maxim știa că  emoționalul femeilor prima adesea rațiunii și aplica același tratament tuturor sufletelor feminine pe care le întâlnea. Circarii le deosebeau pe gemene doar după alunița cu pricina, și probabil era destul de iritant pentru cele două surori să vadă privirile celor din jur zăbovind mereu pe urechea lor, în căutarea miniaturalei diferențe. Desigur, numele lor reale nu erau Terra și Oceania, le chemau Ashnaa și Ashni, dar toți performerii aveau nume împrumutate care după o vreme li se păreau ale lor. Ba chiar s-ar fi simțit jigniți dacă le spuneai altfel, reamintindu-le de o existență, în general, mizeră, cea de dinaintea gloriei și aplauzelor. Până la urmă, cum ar suna un anunț precum „Marele Magician John vă va uimi în reprezentația din seara aceasta!” sau „Surorile Beth și Martha vă vor șoca în noaptea nopților!”? Lipsa unor iubiți constanți le-a format diferit purtarea gemenelor, echilibrate doar în exercițiile prestate în numerele lor, în realitate, una fiind destul de iritabilă și puțin răutăcioasă, iar cealaltă căzând mereu într-o melancolică pasivitate ca a celor care renunță să mai creadă în dorințele lor sau să creadă că ar putea fi îndeplinite vreodată. Ăsta era impactul singurătății și a sexualității înăbușite ale celor două tinere, spre deosebire de modul general de recunoaștere al unui burlac de rând, care, de multe ori putea fi depistat olfactiv sau vizual după aspectul neglijent, uneori însoțit de un miros de casă cu ferestre nedeschise, rufe nespălate la timp și țigări.

Vintage Creepy Clowns (1)

În primii ani ai circului, Maxim se juca foarte des cu o altă fetiță, cu doi ani mai mare ca el, dar mult mai înceată la minte. Se numea Melly și era copilul din flori al unei bicicliste de o moralitate mult prea îndoielnică, chiar și pentru circari. Cum maică-sa nu prea se sinchisea de ea, Elda se ocupa de ambii copiii, confecționându-le jucării din cârpe, mașini de lemn sau răsfățându-i cu bomboane vanilate și fursecuri cu migdale și prune uscate. Cei doi copii nu aveau mai nimic în comun, în afară de vârsta fragedă: Maxim era ager la minte și zvăpăiat, pe când Melly era cam netoată și fără vreun interes anume pentru nimic în afara mâncării. Când fetița abia reușise să învețe să citească și să scrie câteva litere, Maxim citea volume destul de groase de aventuri, puse la dispoziția lui de Veles, probabil printr-o altă magie misterioasă de-a lui.

Copilăria lui Maxim a fost memorabilă, presărată de călătorii neobișnuite și experiențe extraordinare, iar adeseori, în visele lui se amestecau maimuțele cu câinii și papagalii, dresorii de cai cu echilibriștii sau înghițitorii de sârmă cu balerinele de la Galaxy. Universul flamboaiant al circului înghițise trecutul de care el oricum nu dorea să-și amintească.

_____________________________________

[1] Celebră practicantă Voodoo din secolul al XIX-lea.

[2] Blestem

[3] Divinitate supremă în Voodoo, numit și Mawu.

 

Aici puteți citi începutul romanului ARLECHINUL.

Cărți scrise, Recenziile cartilor mele

Recenzie MARAT (danaotetblogspot)

Am căutat să găsesc un autor care să transpună emoții în cărțile pe care le scrie, dar și sinceritate și pasiune. Căutarea mea a încetat în momentul în care am întâlnit-o prin prisma volumului Natașa, bărbații și psihanalistul pe Natașa Alina Culea, o autoare excepțională, aș putea spune, o autoare care prin intermediul cărților ei mă sensibilizează și mă determină să mă adun în acele momente când am nevoie să mă regăsesc dintr-o mare de lacrimi și încercări.

CONTINUARE…

marat roman bestseller carte dragoste

IMG_20180821_123136_696

Recenziile cartilor mele

Cărţile Nataşei Alina Culea – poveşti de viaţă pe care trebuie să le citeşti (MaraMadalina)

Cărţile scrise de Nataşa Alina Culea sunt adevărate poveşti deconectante care te îndeamnă la reflecţie, la introspecţie, la analiza propriilor trăiri. Protagonistele creionate de autoare au în ele acea forţă lăuntrică specială care le permite adesea să îşi guverneze destinele  şi să ia decizii riscante.

Ce faci atunci când mai ai puţin şi te spânzuri de speranţă? Lecturezi un roman al Nataşei şi afli că şi cel mai întunecat negru se poate acoperi de roz… trebuie doar să cumperi vopsea suficientă. Romanele autoarei ne demonstrează că există soluţii, că avem puterea de a schimba totul, că suntem capabili oricând să decidem altceva. Şi da, pe autostrada vieţii suntem obligaţi să mergem înainte… nu putem întoarce pe linie continuă mai ales că divinitatea are camere de luat vederi peste tot, dar nu ne împiedică nimeni să virăm la stânga sau la dreapta.

În continuare vă ofer o prezentare scurtă a celor cinci cărţi ale autoarei şi vă doresc lectură plăcută!

Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul

Ce îţi poţi dori atunci când simţi că o relaţie nu mai merge? Libertatea, nu? Acelaşi lucru şi-l doreşte şi Nataşa, protagonista cărţii, numai că în cazul ei situaţia se complică, iar femeia ajunge pe canapeaua unui psihanalist.

CONTINUARE pe site-ul Mara Madalina

Cărți scrise

Cărţi româneşti contemporane de dragoste (bibliocarti.com)

Navigând prin literatura contemporană, am alcătuit o listă a celor mai frumoase cărţi româneşti de dragoste. Iată cu ce trebuie să se delecteze fanii cărţilor romantice!

  1. Marat. Iubirea are spini – Nataşa Alina Culea
  2. Fluturi – Irina Binder
  3. Iubind-o pe ea – Alexandru Chermeleu
  4. My diemma is you – Cristina Chiperi
  5. Coroana de spini şi stele – Lina Moacă
  6. Seria Pasiuni – Rodica Mijaiche
  7. Seria Paradoxul iubirii – Nieves F. Joy
  8. Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni – Ioana Chicet Macoveiciuc
  9. Când dragostea ucide – Raluca Butnariu
  10. înAltă Iubire – Flavius Simion

Continuare pe site-ul Bibliocarti

Cărți scrise

Cărţi româneşti care te vor face să iubeşti vara şi călătoriile

Ei bine, de data aceasta vă propunem câteva cărţi româneşti care parcă incită la călătorie şi care, în plus, oferă nişte poveşti ce prind cititorul în mreje ţesute cu abilitate de autori.

Oricât am încerca să ne concentrăm pe muncă, simţim inevitabil adiere de… vacanţă, soare, vară. Nu putem să nu ne gândim şi la câteva lecturi care să ne transforme concediul într-unul incitant, nu?

Marat. Iubirea are spini – Nataşa Alina Culea

China, Moscova sau Bucureşti? Dincolo de o poveste cu adevărat emoţionantă, în care autoarea ne demonstrează forţa unui sentiment capabil să învingă temeri, timp şi oameni, cartea ne poartă prin nişte călătorii fascinante şi reuşim să vedem prin ochii Alinei locuri, culturi, momente care parcă ne invită să ieşim din confort şi banalitate. Neapărat trebuie lecturată dacă intenţionaţi să combinaţi vacanţa cu o carte deconectantă şi totodată generatoare de o stare de bine.

APASĂ CLICK AICI PENTRU A CITI CARTEA

Credeai că renunţarea şi resemnarea sunt soluţii uneori? Alina ne arată că, deşi preţul e uriaş, tocmai “a nu renunţa” este cheia care deschide uşa fericirii de durată. Trăieşte, respiră, merge înainte refuzând înlocuirea a ceea ce vrea cu orice surogat ieftin. Se încăpăţânează să alerge după o himeră? Poate. Finalul ne va aduce însă un zâmbet deoarece… himera devine tangibilă, iar durerile, disperările, alergările, extenuările psihice sunt anulate şi şterse, eroina câştigând în faţa vieţii. Oare câte persoane se pot lăuda că au ieşit învingătoare din bătăliile cu viaţa? Un roman special care vă oferă atât o poveste de viaţă cât şi călătorii exotice.

continuare pe site-ul BIBLIOCARTI

cartea marat natasa