Natasa, barbatii si psihanalistul

Romanul Natașa, bărbații și psihanalistul este publicat sub egida editurii LIBREX.

Natașa, disecția pe fluturi si pânza de paing (LiteraturaPeTocuri)

„ Ca iubitor de cultură (în devălmăşie : elitistă şi neelitistă, mainstream şi underground), eu şi, probabil, alţii asemene-mi, absorb literatura străină, în general, ca pe ceva ce are ca scop distrarea sau informarea, pe când pe cea română o percep mult mai posesiv, ca pe o casetă de bijuterii pe care mi-aş dori-o cât mai plină. Chiar şi nezbârnaind de patriotism, în mod logic, nu ai cum să nu te bucuri mai tare când dai peste o carte bună scrisă direct în limba maternă, când între tine şi autor nu mai intervine chinul traducătorului de-a reproduce. Când poţi simţi fiecare nuanţă, fiecare gând subliminal, fiecare ezitare, fiecare răsuflare, fiecare geamăt din străfunduri al creatorului, fără o interfaţă tălmăcitoare… Ce bine că urmează să vorbesc despre o scriitoare – altfel toată argumentaţia asta ar fi sunat un pic gay.

În năzuinţa mea continuuă de a umple caseta cea metaforică şi inevitabil subiectivă (pentru că fiecare îşi face selecţiile după gust), cu noi nestemate din propriile descoperiri, am primit cu speranță trei pepite  cu coperţi superbe şi ca imagine, şi ca textura : primele trei romane ale unei autoare de care nu citisem încă nimic, dar despre care auzisem numai vorbe de laudă – Nataşa Alina Culea.

Dacă aş spune că doar după câteva pagini … aş exagera şablonard… din prima pagină, de la primele propoziţii, am simţit că întâia pepită muşcată, semnala un filon de aur pur…”Credit photo: Natașa Alina Culea

continuare…

Fragment din cartea Natașa, barbații și psihanalistul

Ne bucurăm ca niște români autentici, cu o masă îmbelșugată, mult prea diversă în feluri de mâncare, pregătită din timp de mama. Din meniu nu lipsesc plăcintele dobrogene cu brânză sărată si felurite mâncăruri din pește, începând cu ciorbă de pește, plachie, pește la grătar, saramură de pește, ce să mai povestim, mă mir că prăjiturile mamei nu sunt și ele din pește. Acasă e liniște, eu retrăiesc copilăria, într-o zi mă plimb cu bicicleta pe ploaie, mă urc în copaci, alerg cu câinele sau culeg roșii din grădină, mereu cu motanul Lulu după mine.

Plecăm în Deltă pentru o zi, în barca cu motor pe care o conduce mama; tatăl meu este mai liniștit, preferă să se relaxeze sau să pescuiască. Pe luciul apei, barca despică valurile domoale legănându-ne ușor, iar mama oprește din când în când motorul pentru a putea contempla frumusețea de nedescris a locurilor. Intrăm pe canale și îmi umplu ochii de minunății: văd pelicani, lișițe, cormorani și lebede care plonjează greoi, dispărând în zare. Păsări de tot felul împânzesc văzduhul cu triluri voioase. Copacii acoperiți de liane par niște fantasme verzi cu forme apocaliptice. În locurile acestea dumnezeiești pășesc cu grijă, nu vreau să las vreo urmă că am fost acolo, să calc vreun fir de iarba, în acest colț de lume unde totul este divin, la locul lui. Uneori îmi spun că omul e singura ființă care nu îi e de folos pământului, în niciun fel. În afara omului, natura și animale sunt împletite în divine armonii, dintotdeauna, pe când oamenii… niște consumatori care mai mult distrug decât ocrotesc natura însăși care le dă viață. Ne oprim pentru câteva ore și ne instalăm în apropierea unui lac-rezervație, cu suprafața aproape total acoperită de nuferi. Mă sperii de o broască foarte verde și curioasă care îmi sărise în poală și care făcea o gălăgie mare. Simt chemarea puternică a naturii, forța sa covârșitoare este omniprezentă în aceste locuri, neîntinate încă de așa-zisa noastră civilizație reprezentată de beton și de armături fără viață.

La întoarcere, mama trage barca la ponton, unde câțiva oameni așteaptă Pasagerul – așa e denumit vaporul companiei de stat, care îi duce spre diferite destinații în Deltă. Miroase puternic a pește și a usturoi.

Venirea acasă mă vindecă, ca și cum în pământul copilăriei, rădăcinile mele își trag seva din turba neagră de culoarea nopții. Înserarea vine la fel cum o știam, câinii latră, iar broaștele își încep recitalurile bombastice, în timp ce eu mă simt atât de departe de București și de ceea ce el reprezenta pentru mine.

– Natașa, îți mai amintești tu când ai fost cu bunica în Chilia?

– Da mamă, deși nu-mi amintesc drumul sau rudele bunicii, îmi amintesc în schimb de o vacă albă care părea imensă. Am stat seara lângă ea pe iarbă și mă privea cu ochi buni și mari, resemnați parcă…Tot rumega de zor și am întrebat-o pe bunica cum de rumegă vaca de atâta timp, fără a mânca nimic. Nu știu dacă bunica mi-a răspuns, dar misterul m-a urmărit câțiva ani. Ce selectivă e memoria copilăriei!

– Dar de bunicul, de el îți amintești?

– Îmi amintesc… avea iepurași pe care îi creștea… și oi, capre… și gâște… Îmi amintesc și de faptul că mi-a dăruit o capră cu blana roșcată, pe care a trebuit să o ia înapoi, pentru că eu cam uitam să o hrănesc.

Nu i-am mai spus mamei de plânsetele mele, într-o zi de sărbătoare când ne-a servit bunica la masă friptură de iepure, pe care am mestecat-o cu tot cu lacrimi. Animalele erau prietenele mele și, oricât au încercat să îmi spună că e normal să le mâncăm, nu au reușit să mă convingă. Odată această amintire trezită, m-am gândit la ea, analizând-o pe toate părțile, și am decis să nu mai mănânc deloc carne. Până la urmă, orice friptură e rezultatul luării unei vieți, și eu nu cred că produsul unei vieți curmate mi-ar putea susține natural propria mea viață, chiar dacă organismul uman poate supraviețui cu atât de multe lucruri. Până la urmă, faptul că altcineva omoară acele animale și nu eu, nu schimbă cu nimic lucrurile. Gândul ăsta îmi provoacă un soi de greață fizică și, ca urmare a psihanalizei, refuz să-mi mai îngrop simțămintele în același loc în care am înghesuit tot ceea ce am refuzat să privesc în față. În general ne închidem sufletul în fața a ceea ce nu ne place, dar astăzi aleg să privesc fără frică la persoana care sunt, astăzi aleg să aleg diferit. De astăzi, niciun animal nu va mai sfârși în stomacul meu, aleg să fiu viață, și nu moarte. Cu acest gând, mângâi fericită blana câinelui care dădea fericit din coadă, parcă aprobându-mă.

Fragment din cartea „Natașa, bărbații și psihanalistul”. Autor: Natașa Alina Culea

Feerie in Delta Dunarii

141_0_0

 

Fragment Natașa, bărbații și psihanalistul. N-ai fost aici.

Te știu. Nu, nu am nevoie să te cunosc.

Te știu de când nu existai în mine, erai doar tu. Al tău.

Te știu, cu fonturi bolduite în mine, precum cuiele din cruce;

Te știu din visele în care mi te promiteai,

Te așteptam.

Îmi spui:

Trebuie să plec.

Îți spun:

Te conduc.

Îmi spun:

N-ai fost niciodată aici…

 

Dar ce am avut eu vreodată? Ce deținem, în afară de amintiri și trăiri? Nimeni nu ne aparține și, oricât ar fi de dureros, trebuie să accepți plecarea unor oameni importanți din viața ta. În cazul meu, cu atât mai dureroasă era experiența cu cât îmi înlocuisem viața cu a lui, trăind pentru el și uitând cine eram, și, atunci când el a ales să plece, mi se părea că toată viața mea s-a dus o dată cu el. Nu-mi rămăsese nimic, iar eu nu mai știam cine sunt, deoarece mă identificasem cu el pe tot parcursul relației noastre de opt luni de zile. Pot înțelege că sunt părăsită, pot înțelege și că nu mă mai iubește (asta în cazul fericit în care m-ar fi iubit vreodată), dar refuz să înțeleg felul în care a făcut-o, nu reușesc să accept acest final, nu așa cum s-a desfășurat el.

Mă lăsase singură, strivindu-mă cu indiferență și răceală, iar asta nu îmi dădea voie să dorm. Liniștea ce s-a lăsat în urma lui îmi spărgea timpanele și amintirile persuasive nu îmi dădeau pace. Aveam stări felurite, uneori mă simțeam eliberată de el, alteori… îmi plângeam iubirea prăbușită sub ultimele lui cuvinte. Îmi plângeam toate lacrimile ținute sub lacăt, descuiat odată cu ușa casei sale, zilnic. Aceeași copilă care încleșta plângând mâna mamei, să nu plece, aceeași frică neomenească, aceeași durere de a fi singură. Aș fi sfâșiat perna cu unghiile, aș fi vrut să îl doară, să afle cum e să nu contezi! Aș fi vrut să afle cum e să fii răscolit, aceeași persoană care îți șoptea cuvinte de iubire e persoana care se poartă acum ca și cum nu ai fi existat vreodată. Aș fi vrut să știe cum e atunci când dezamăgirea e singurul lucru cunoscut, singurul care-ți poate aduce puțin confort, într-o agonie căreia nu-i poți anticipa sfârșitul.

– Voi trece pe lângă tine zâmbind, nu, nu te voi mai plictisi cu întrebări fără răspuns! Finalul acesta firesc te va surprinde și singura mea alinare e că… nu vei ști cât m-a costat! Ai vrea să nu te simți vinovat cu nimic și asta vei avea, ultimul meu dar, o urmă din mândria pe care o aveam! Voi rescrie un final pentru tine, unul sordid, cu o fată care nu merită oricum mai mult respect, care te uită și te înlocuiește ușor, atât de ușor! Mi-e atât de greu să îți vreau binele acum, să te descătușez de vină, dar o voi face! Îți voi arunca fericirea în față!… îi strigam în închipuirile mele nocturne, și reușeam cu greu să dorm, în zorii zilei.

Fragment din romanul „Natașa, bărbații și psihanalistul”. Autor: Natașa Alina Culea

scriitor roman, literatura, versuri

images

Fragment Natașa, bărbații și psihanalistul. Azi plec

Fragment „Natașa, bărbații și psihanalistul”. Autor Natașa Alina Culea (scriitor contemporan, scriitor roman)

Azi plec.

Stau rezemată pe marginea patului și mă simt total golită de orice emoție. Dormitorul pare fără viață, golit de amprenta feminină. Lucrurile mele sunt pedant împachetate în trei genți mari de voiaj, iar rafturile goale semnalează o despărțire bruscă, ca un furt sentimental. O ramă de tablou cuprinde un peisaj monoton, dar fotografia din ea lipsește.

Când s-a terminat?… În acea dimineaţă, am știut că nu îl mai iubesc, conștientizam asta, dar oricât m-aș fi străduit să identific momentul în care ne-am pierdut, nu reușeam. Când chipurile noastre ca niște măști venețiene, pictate în zâmbete forțate, s-au frânt în amintiri trecute, dureros de îndepărtate?

…Când eram în croazieră, pe Mediterana cea senină în albastru, pe al cărei cer înotau pescăruși? Atunci când am descoperit că din toți cei aflați la bord, doar eu aveam rău de mare?… Poate când mi-ai spus că îți stric mereu toate vacanțele. Poate atunci…

Intuiam ultimele clipe, auzeam tic-tac-ul ceasului nostru cu pendulă… și te-am rugat să plecăm doar noi într-un loc în care ne vom recrea viitorul, ce-mi părea atât de sumbru…Te-am întrebat, deși îți știam răspunsul, așa cum ți-am știut mereu răspunsurile, dar… am sperat pentru o clipă. Mi-ai spus, puțin mirat, că te simţi mai bine cu prietenii tăi, vacanțele în doi îți par plictisitoare… Nu am mai insistat, nu mai credeam nici eu în noi.

…Poate în noaptea aceea, în care m-am trezit dintr-un vis, în care noi cădeam ca într-un abis fără sfârșit și-am încercat zadarnic să te trezesc. Mă simțeam mai singură cu tine decât atunci când eram realmente singură. O relație este construită din momente, unele fericite sau așa sunt percepute de noi pe moment și acele momente pe care le considerăm dureroase. Putem trece peste certurile nesemnificative dar nu și peste acele momente, acele piscuri emoționale în care îți privești partenerul ca și cum nu l-ai mai cunoaște sau poate că nici nu l-ai cunoscut vreodată.

Azi, însă, nu mai pot pretinde că suntem îndrăgostiți, nu mă mai pot minți singură și mă întreb cu ce rămâi când certitudinea zilei de ieri te-a părăsit şi ştii că trebuie sa mergi mai departe, când fixezi orizonturi noi și eziți să-ți îndrepți pașii către o zi pe care nu reușești să o asociezi cu nimic, nimic cunoscut.

Nu încerc să mă disculp, știu că sunt o parteneră destul de dificilă și să arunc acum mâța moartă în curtea vecinului nu îmi stă în fire. Bănuiesc că e dificil să ai o relație cu o parteneră ca mine, de multe ori nemulțumită, mereu în căutarea a ceva nedefinit. Cu toate acestea, nu mă învinovățesc de nimic, nu te învinovățesc nici pe tine, ce sens ar avea? Amândoi am ajuns la capătul a ceea ce am crezut că ne reprezintă, dar drumul nostru împreună a fost superb, amintirile noastre vor rămâne mereu cu noi, am crescut împreună și ne-am redefinit unul pe altul. Până aici.

Azi plec.

 

(Fragment din romanul Natașa, bărbații și psihanalistul, autor: Natașa Alina Culea)

Categorie: scriitor contemporan, scriitor roman

alina natasha culea - hand

Fragment “Natasa, barbatii si psihanalistul” (Psihanaliza)

Mă revăd ca într-un film rulat la diapozitiv, alb-negru, eu mică… şi mă privesc cu duioşie, aproape maternal: fetiţă cu nas mic şi păr împletit, prins în funde stufos creponate.

Fetiţă cu strabism. Fetiţă care plânge către zăpadă, către cerul de iarnă înstelat, de emoţii neştiute, copleşită de grandoare lumii. Fetiţă care mângâie animalele, le ascultă bătăile inimii şi le priveşte drept în ochi. Fetiţă care evită compania oamenilor, dar caută iubirea inocentă a animalelor crescute de bunici. Iubesc fetiţa asta mică şi serioasă ca un om mare. Oare de ce nu am reuşit să o fac pe fetiţa asta fericită? Ce i-a lipsit? De ce nu-i pot uita ochii, prematur trişti?

Ca prin vis, îi aud vocea psihanalistului, care mă scoate din starea de transă.

– Să ne oprim pentru astăzi, ne vedem miercuri.

Fragment din romanul ”Natașa, bărbații și psihanalistul” – Autor Natașa Alina Culea (scriitor contemporan)

Pentru cei ce doresc sa comande romanul “Natasa, barbatii si psihanalistul”, va rog sa va adresati editurii ePublishers: 0722 156 408, info@epublishers.info Cartea poate fi gasita si la elefant.ro (difuzare in tara si strainatate), libraria Mihai Eminescu (Buc), etc.
http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-romana/literatura-romana-contemporana/natasa-barbatii-si-psihanalistul-233864.html
http://www.librariaeminescu.ro/isbn/606-716-149-6/Natasa-Alina-Culea__Natasa-barbatii-si-psihanalistul

Categorie: scriitor contemporan, scriitor roman

 

Lansarea de carte “Natasa, barbatii si psihanalistul”

Lansarea cartii “Natasa, barbatii si psihanalistul”, in imagini!

Unde?  Cafeneaua La Boheme, Bucuresti – o recomand cu mare caldura, e un loc chic, iar Dl. David Maxim este o persoana minunata! Cafeneaua e protejata de aripa lui Shakespeare, iar deasupra barului poti citi “All the world’s a stage, And all the men and women merely players”.

Cand? 21 noiembrie 2014, ora 18:30

O prezenta deosebita a fost cea a domnului Vasile Poenaru, caruia ii multumesc pentru increderea acordata!

Va multumesc tuturor pentru participare si va imbratisez cu draga apasare!

Pentru cei ce doresc sa comande romanul “Natasa, barbatii si psihanalistul”, va rog sa va adresati editurii ePublishers: 0722 156 408, info@epublishers.info
Cartea poate fi gasita si la elefant.ro (difuzare in tara si strainatate), libraria Mihai Eminescu (Buc), etc.

alina natasa culeaVasile Poenaru Alina Natasa Culealansare carte Alina Natasa Culealansare carte Natasa, barbatii si psihanalistulNatasa Alina Culea - roman Natasa, barbatii si psihanalistullansare roman Natasa, barbatii si psihanalistullansare carte Natasa, barbatii si psihanalistul - Natasa Alina Culea DSC_0078Lansare carte - Natasa, barbatii si psihanalistul

Fragment din romanul Natasa, barbatii si psihanalistul

Versuri:

Recitesc mesajul, ce dacă îmi apune soarele… Recitesc…

Poate aflu noi înțelesuri, ce dacă sunt aceleași cuvinte?… Și recitesc…

Ce dacă îți pare rău?

Nu-mi pot lipi lumea la loc, din păreri de rău!

Și care loc? Și care lume?

Mă lași așa, copil abandonat ? – nu te uita cu milă

voi fi bine!

… și dacă nu…, ce dacă?

Azi nu-ți mai trebuie iubirea mea.

Hai să râdem împreună de ce a fost!

– până la lacrimi…

…să lăsăm cortina, peste decorul iubirii,

ce dacă ne-am iubit atât?

smoking alina natasha culea

Trailer carte “Natasa, barbatii si psihanalistul”

natasa barbatii si psihanalistul carte

<<Ce va va atrage la acest roman, odata ce il veti lua in mana? Scenele fierbinti? Da, veti gasi cateva, insa ramane sa descoperiti dvs. daca vor fi atat de fierbinti pe cat spera voyeur-ii. Personajele masculine la fel de fierbinti ca cele feminine? Nu va pacalesc: de personaje masculine romanul nu duce lipsa, si veti gasi eroi de toate felurile. O aventura urbana, o poveste ca un voal de emotii, despre baieti si fete, multe scene cu “sare si piper” povestite cu umor – cu un psihanalist la mijloc? Fara indoiala aventura si poveste – insa cu o puternica fibra de autofictiune. Urmati-o asadar, pe eroina romanului intr-o calatorie a descoperirilor erotice si, deopotriva, a descoperirilor de sine, care va incepe in inima unei metropole cosmopolite si va va purta pana departe, in Africa.>>

Recomandare scrisa de Catalin Sturza (jurnalist).

 

Romanul “Natasa, barbatii si psihanalistul” – Autor: Alina Natasa Culea

Lansarea cartii va avea loc in luna noiembrie 2014.

 

Plaja cu extratereștri – Fragment “Natașa, bărbații și psihanalistul”

“Peste trei ore ne apropiem de plajele de lângă Constanța, mirosul algelor și proximitatea mării ne incită simțurile și ne entuziasmează pe amândouă.

Am evitat cu grijă plajele suprapopulate, găsind, către marginea litoralului, un petic de plajă, mângâiat constant de apa foarte limpede. Plaja este cam departe de hotelul la care ne-am cazat în grabă, dar o preferăm, am mai fost și altădată aici.

Apropiindu-ne de plajă, cu gențile doldora în mână, observăm că locul s-a transformat recent și e acum invadat de nudiști. Plaja liniștită și cu vegetație scundă, pe alocuri, oferă acum o privelişte mai interesantă decât am ai fi putut crede, la prima vedere.

Ne scoatem lucrurile din genţile în care organizata Ana pregătise totul cu o seară înainte. Eram obişnuită să car în portbagajul maşinii mele genţile voluminoase, pline cu de toate, ale Anei. Ea era de principiul „atâta timp cât nu le cari în cârcă, mai bine să le ai, decât să le duci lipsă”, un principiu care ne-a fost de folos în multe situații de urgență. Cu siguranță, cu Ana nu duceam lipsă de nimic, era ca un melc care își cară căsuța în spinare.

Mă dezbrac şi alerg repede, prin nisipul fin, către mare, urmată de Ana. Înot în apa verzui-albăstruie, răspunzând chemării ei insinuante, erotice. O las să-mi mângâie pielea înfiorată şi îi inspir cu nesaț parfumul sărat cu gust de lacrimi. Este un sentiment expansiv de nemărginire, valurile ei par valurile vieții mele și eu mă las purtată de gânduri. De când eram acolo? Un sentiment de familiaritate mă îndemna să cred că nu plecasem niciodată din locul acela, care mă ademenea amețitor către uitare. Înotam fără țintă simțindu-mă o creatură a mării, neîmblânzită și sălbatică, iar marea îmi era mamă, iubit și refugiu.

Revenind pe nisip, după ce cu greu am reușit să mă dezlipesc de apa care continua să mă cheme, văd câteva persoane tuciurii moleşite de căldură şi de „dolce far niente”. Sunt goi, cum i-a făcut bunul Dumnezeu. Sunt goi şi relaxaţi, au renunţat la haina transparentă a ipocriziei şi se bucură de ei, se expun dezbrăcaţi de pretexte lângă pietrele gigantice ale acestui colţ retras de plajă. Ei citesc cărţi, nu ziare, ei nu se uită unul la celălalt ca şi cum ar căuta să adopte o expresie voit dezaprobatoare pentru absolut orice lucru pe care l-ai putea spune. Ei nu sunt ipocriţi, ei sunt sinceritatea goală în plenitudinea corpurilor lor. Sunt mai mulţi domni însoţiţi de doamne, majoritatea mai în vârstă – femei pe care eu le numesc, fără rezerve, doamne. Nu haina face o doamnă şi nici manierele false, pretențioase. Ele au aerul de a şti cine sunt, arată acceptarea propriului corp, de aceea nimic nu mai are importanţă, nimic nu mai trebuie demonstrat. Atitudinea lor relaxată pare a spune: nu te poţi ascunde mereu de tine, fetițo!

Îmi arunc privirea departe, către următoarea plajă aglomerată, aflată la aproximativ 500 de metri de noi. Acolo este zgomot, miros de grătare de la terase şi e plin de tipe prețioase, însoțite de tipi gălăgioși, demonstrativi.

Cât de tare mă bucur că nu sunt acolo, mă simt atât de bine printre nudiștii mei, fără a simți neapărat nevoia unei confirmări și a unei etichete.

Două bătrânele intră în apă cu gesturi naive de adolescente și cu chicote de veselie dezlănțuite. Par trecute de șaizeci de ani şi sunt, şi ele, goale puşcă.

– Extratereştri! îmi spune, amuzată, Ana.

Râd şi mă simt iubitoare.

Sunt la plaja mea cu extratereştri.”

 

Fragment din romanul “Natașa, bărbații și psihanalistul” (Alina Natașa Culea)

Natasa Alina Culea

 

 

Fragment “Natașa, bărbații și psihanalistul“

Curajul de a fi fericit

“De ce vrem noi să fim nefericiți, de ce vrem neapărat să experimentăm durerea? Poate că totul are sens, iar noi nu suntem niște biete ființe fără capacitatea de a discerne ce ne dorim, poate că drumul către fericire ne presară sub tălpi spini și mărăcini pentru că așa învățăm să ne ridicăm asupra lor, așa învățăm să zburăm. Mereu am zis, pentru a fi fericit ai nevoie de mult curaj, toată lumea știe să trăiască în nefericire, să se complacă în lamentări zilnice și neputiințe. Cred că pentru a afirma cine ești cu adevărat trebuie să îți indrepți coloana vertebrală și să înfrunți valul de opinii necerute ale celor ce s-au obișnuit să stea în rând. Și valul acesta va veni, de asta sunt sigură și nu îmi e teamă, ca atunci când mergi la școală și stii că ai lecția pregătită.”

 

Natasa, barbatii si psihanalistul – Autor: Alina Natasa Culea

Copleșiți de evenimente – Etichete

Copleșiți de evenimente – Etichete (Fragment din romanul: Natasa, barbatii si psihanalistul)

“Această obsesivă nevoie de a controla este împărtășită de majoritatea oamenilor, fiind dusă de cele mai multe ori la un adevărat paroxism. În zilele noastre, un copil neastâmpărat este catalogat drept suferind A.D.H.D., trebuie să fie etichetat cumva, ca și cum a avea un nume pentru ceea ce părinții nu pot controla ar ajuta la ceva. O mare parte a termenilor medicali sunt etichete pentru așa-zise boli, pentru care nu avem tratament; numele îl fac pe medic să nu pară neputincios, așa cum e în realitate, și îi permit să exclame glorios: „Aha! Avem de a face, în acest caz, cu boala X!“. Atunci când un avion se prăbușește, iar companiile aeriene n-au nici cea mai vagă idee ce s-a întâmplat, respectivele companii oferă cea mai plauzibilă explicație pe care o pot găsi, iar oamenii răsuflă ușurați, pentru că acum au o explicație, ca și cum asta le-ar aduce un minim de siguranță. Realitatea este că ne simțim copleșiți și neputincioși în fața evenimentelor, iar tot ceea ce putem face e să observăm simptomele și să le dăm un nume, pretinzând că acum totul e în ordine.”

Fragment din romanul “Natașa, bărbații și psihanalistul”

Autor: Alina Natasa Culea

Frivolitățile mele – Fragment din roman

„Mă văd cu laptopul în brațe, scriind dintr-un apartament ale cărui ferestre deschise dezvăluie turnul Eiffel, în amurg. Vreau bani cât să pot da și altora, iar ideea de a poseda fără a împărtăși nimic, cu nimeni, îmi repugnă. O parte importantă a plăcerii excursiilor către meleaguri îndepărtate a constat mereu în cumpărarea de cadouri, cât mai inedite și potrivite fiecărei prietene, rude sau colege. Iubesc iubirea și marile plăceri precum extazul în fața unei rochii care mă bucură. Cu atât mai mult cu cât, înaintând în viață, plăcerile parcă s-au restrâns și idealurile parcă devin mai ușor de atins. De aceea, nu mă deranjează frivolitățile mele, ba chiar le cultiv. Mi-e teamă de o zi în care nu aș mai avea ce să-mi doresc. Fricile mele absurde…”

Natasa, barbatii si psihanalistul – Autor: Natașa Alina Culea