Interviuri

Interviul poveste

Natașa Alina Culea. Creionarea vieții

Dată: iulie 7, 2020

Astăzi este despre o autoare dragă mie; pe lângă naturalețea de care dă dovadă aceasta îmbracă foarte bine inteligența ascuțită cu o frumusețe răvășitoare. Citindu-i câteva cărți din largul palmares al autoarei am rămas așa cu o dorință de a afla autorul în fața operelor acestuia, astfel îmi rămâne să-i mulțumesc scriitoarei  Natașa Alina  pentru acceptarea acestei provocări de a mi se povesti frumos și a împărți din „tainele” sale cititorilor. Eu am rămas încântată de textul trimis cât și de fluiditatea istorisirii! Astfel, vă îndemn să aflați și voi depănarea amintirilor autoarei Natașa Alina Culea!

****

Povestea mea începe toamna, într-o zi de 1 octombrie, într-un orășel străbătut de Dunăre, lângă o pădure în care oamenii au săpat în piatră o carieră, mai bine spus, o carie, așa cum mi se pare mie. Am crescut ca o mlădiță, nesigur, agățându-mă nu de copaci, ci de drumul gol, ca țiganii.  Nu am visat rochii de mireasă și statornicie, pentru că lumea era plină de drumuri și pentru că în cărți am citit despre derviși zburători, piramide cu frunți în soare, despre un regat cu un Minister al Fericirii, despre florile de piatră care cresc în deșert, despre niște oameni care dansează și cântă atunci când nu mănâncă mango, despre ținuturi cu musoni și… despre un filosof care a plecat fluierând dintr-o cetate asediată, spunând: Omnia mea mecum porto.

CONTINUAREA pe blogul Vorbepentrusuflet

Blog

Psihopați în literatură. Eroi dark din cărți și romantismul periculos

Câteva personaje fascinante, cu tendințe de psihopatie, din cărți.

Georges Duroy – Bel-Ami (Guy de Maupassant):

Dorian Gray – Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde):

Christian Grey – Cincizeci de umbre ale lui Grey (E L James):

Maxim – Arlechinul (da, chiar de mine 🙂 ):

Lily, Arlette – Rătăcirile fetei nesăbuite (Mario Vargas Llosa):

Tom Ripley – Talentatul domn Ripley (Patricia Highsmith):

Hannibal Lecter – Tăcerea mieilor (Thomas Harris):

Introducere:

Când oamenii se gândesc la psihopați, își imaginează un criminal sau un nebun. Nimic mai greșit! Psihopații sunt, în genere, sociabili. Nu îi confundați cu sociopații care, într-adevăr, nu se pot integra social. De foarte multe ori psihopatul este o persoană publică, este sociabil și, foarte probabil, are o carieră de succes. Imaginați-vă un bărbat/femeie inteligent(ă), dezinvolt(ă), carismatic(ă) și fascinant(ă)! Poate fi un psihopat și ai întâlnit și tu măcar unul până acum!

Dacă vorbim de personajele din literatură, da, Hannibal Lecter este chintesența psihopatiei.

Toți psihopații sunt narcisiști, dar nu toți narcisiștii sunt psihopați. Psihopații din literatură fascinează cititorii. Ei sunt un fel de vânători-vampiri de la care cititorii așteaptă compasiune și schimbare. Ei bine, sunt iluzii. În viața reală Christian Grey nu s-ar schimba niciodată pentru nimeni și aceasta poate fi o iluzie primejdioasă pentru multe cititoare romantice în căutarea unui astfel de prototip masculin, ce sigur ar duce la nenumărate abuzuri emoționale și fizice. Poate că simți compasiune față de ei, dar, în realitate, ei nu ar avea față de tine. Va trebui să alegi, pentru că ei au ales deja propria persoană deasupra oricui, indiferent cum.

Statistică:

20% dintre CEOs sunt psihopați.

1% din populația totală este reprezentat de psihopați.

25% dintre condamnați sunt psihopați.

1 din 5 lideri din domeniul afacerilor și politică au tendințe grave de psihopatie.

Psihopatia este mai redusă la femei – nu se știe de ce

Notă: Nimeni nu este 100% psihopat. Vorbim de tendințe de psihopatie.

Caracteristicile principale ale psihopaților:

  • lipsa empatiei
  • lipsa conștiinței
  • egoism extrem
  • incapacitatea de a simți vină sau regret  
  • imagine de sine grandioasă
  • mincinoși patologici
  • comportament sexual intens, promiscuu (nu și în cazul în care poziția lor de putere îi obligă la a fi, cel puțin la suprafață, respectabili)
  • ușurință de a manipula alți oameni
  • nepăsare pentru sentimentele sau drepturile altor oameni
  • tendința de a-i vedea pe ceilalți ca pe posibile prăzi sau ca pe o distracție
  • vor face orice pentru a-și îndeplini planurile – de multe ori, bine puse la punct.

Alte trăsături ale psihopaților:

De foarte multe ori, ca și cum s-ar compensa lipsa emoției, psihopații sunt foarte inteligenți (majoritatea are IQ peste limita medie).

Sunt unii psihopați destul de justițiari și pot face fapte bune, deoarece contribuie la imaginea narcisistă pe care o au de întreținut.

Farmecul psihopaților este superficial. Se plictisesc ușor și au nevoie de noi stimulente.

Le place să câștige, sunt foarte competitivi.

Pot fi violenți, dar nu neapărat. Iar dacă ajung violenți, vor vorbi cu o mare ușurință despre actul de violență. În schimb, pot fi foarte calmi în situații extrem de tensionate.

Psihopații sunt foarte buni detectivi emoționali ai stării celorlalți, doar că ei nu le pot simți. Le pot mima foarte bine – dacă au ceva de câștigat din asta. În general, fie le mimează neconvingător, fie foarte bombastic.

Nu își pot asuma responsabilități, deoarece nu îi interesează în mod genuin ceilalți oameni sau fericirea și singuranța lor. Nu uitați: eu primul, eu indiferent ce.

Au toate noțiunile de morală pe care le știi și tu. Înțeleg foarte bine ei care fapte sunt reprobabile și care nu, prin deducție și rațiune, fără a internaliza procesul emoțional aferent. În interiorul lor, ei cred că tu meriți să fii folosit în interesul lor, pentru că te faci vinovat de naivitate, deci prostie.

Psihopații sunt oameni de succes! De ce au succes? Foarte simplu. Psihopații văd oamenii ca pe potențiale prăzi, iar lumea ca pe un teren de vânătoare. Pentru că nu se împiedică de morală ajung unde vor, pe cea mai scurtă cale.

Psihopații nu se vindecă. Nu au cum, în primul rând. Acea parte a creierului răspunzătoare de empatie nu este activă. Ei se nasc așa, nu copilăria marcată de probleme îi face psihopați, doar poate sa o declanseze. În puținele cazuri în care au fost sub tratament psihologic, doar au învățat să fie mai abili.

Dacă vă imaginați că psihopații nu țin la nimeni, vă înșelați iar. Au sentimente, doar că sunt diferite și oricum s-ar manifesta ele, vor predomina tendințele de psihopatie enumerate mai sus.

Profesiile preferate ale psihopaților. Profesii ce țin de exercitarea puterii și controlul asupra altora: CEO, lideri, medici, avocați, actori, polițiști, persoane publice, atleți, politicieni, soldați etc.

Cum poți recunoaște, mai subtil, un psihopat? Foarte mulți, incidental, strecoară într-un discurs verbal sau scris diverse cuvinte legate de psihopatie (nebunie, sclerozare, demență, delir, egocentric, grandios, măreț etc). Sunt oportuniștii nr. 1. Pentru că se plictisesc repede, pot avea diverse gesturi nervoase. Au diferite stări paranoice. Supraexcitația și nevoia de nou se pot manifesta prin stări de euforie. Pot fi speakeri foarte buni, deoarece nu sunt emotivi și iubesc să influențeze sau să manipuleze.

Notă: Mulți psihopați nu știau că sunt psihopați (cazul Fallon):

Cât de uimiți ați fi dacă v-aș spune că cei mai mulți psihopați cred despre ei că sunt persoane bune? Sunt psihopații bolnavi? În viziunea mea, nu. Doar diferiți. Dacă am cataloga așa de ușor pe oricine, am putea spune și că prostia e o boală, că omoară anual mai mulți oameni decât psihopații. Să mai spunem și faptul că societatea încurajează comportamentul psihopat, că ei sunt primii recompensați în multe domenii? Aș putea vorbi la nesfârșit despre psihopați și narcisiști, dar mă voi opri deocamdată aici…

Blog, Interviuri

Întâlnirea cu liceenii din Decebal (proiectul #Fii diferit, citește)

Proiectul #Fii diferit, citește a luat naștere la inițiativa scriitoarei Oana Arion, de altfel, o foarte bună prietenă de-a mea, și nu doar o colegă de breaslă. Astfel, s-a creat un proiect care a luat amploare în București, reunind cititorii tineri, liceenii, cu scriitorii români contemporani.

Cei 12 scriitori implicați în proiect sunt:

Cristina Nemerovschi, Monica Ramirez,
Theo Anghel, Raluca Alina Iorga,
Laura Nureldin, Anamaria Ionescu,
Camelia Cavadia, Iulia Ioniță,
Corina Ozon, Natașa Alina Culea,
Oana Arion
, Cristina Andone.

Astăzi, la liceul Decebal din București, am întâlnit noua generație de cititori; am discutat, ne-am hlizit și am răspuns la zeci de întrebări legate de piața editorială din România, dar nu numai. Mulțumim pe această cale doamnei profesoare Alexandru Andreea, Bibicăi Coman (Director coordonator) și Adrianei Vera Ștefan (Director adjunct).

Și pentru că a picture is worth a thousand words, inserez aici fotografii de la evenimentul literar încheiat cu un sentiment de preaplin și de regret că timpul nu ne-a permis să ne continuăm discuțiile, care se ramificau în toate direcțiile posibile 🙂

Interviuri

Evenimente literare 20-24 mai 2019, București — sau „Unde ne vedem zilele acestea?”

După cum unii dintre voi știți, voi participa săptămâna aceasta, în cadrul campaniei #Fii diferit, citește la evenimentul ce va avea loc mâine, 21 mai 2019, la ora 12:30, la liceul Decebal (București). Mai multe detalii despre campania care a reunit scriitorii contemporani români cu tinerii din liceele bucureștene găsiți aici. Voi reveni asupra lui cu fotografii și impresii, cu precizarea că acestă întâlnire se va desfășura exclusiv cu liceenii, așadar, invitațiile sunt închise.

Unde ne vedem totuși?

La al doilea eveniment, ce va avea loc vineri, 24 mai, de la 18:30, când ne întâlnim la final de proiect. Unde? Librarium TNB. Acest amplu proiect literar este organizat de scriitoarea Oana Arion și editura UP. Dacă doriți să participați, vă rog să accesați pagina de Facebook a evenimentului.


Vor participa scriitorii:
Cristina Nemerovschi
Monica Ramirez
Theo Anghel
Raluca Alina Iorga
Laura Nureldin
Anamaria Ionescu
Camelia Cavadia
Iulia Ioniță
Corina Ozon
Natasa Alina Culea
Oana Arion
Interviuri

Proiectul #Fii diferit, #citește! ia amploare. 12 scriitori, 12 evenimente

Scriitori din campania Fii diferit, citește! Laura Nureldin, Cristina Nemerovschi, Monica Ramirez, Corina Ozon, Anamaria Ionescu, Natașa Alina Culea, Camelia Cavadia, Theo Anghel, Iulia Ioniță, Cristina Andone, Raluca Iorga, Oana Arion.

Mă bucură orice inițiativă de promovare a cărților și de împrietenire a publicului cu autorii lor. Prin urmare, salut inițiativa scriitoarei Oana Arion de a demara campania #Fiidiferit #Citește, în cadrul căreia vor fi organizate pe tot parcursul anului o serie de evenimente și întâlniri ale publicului, în special cel tânăr, cu scriitori români contemporani.

Continuarea articolului poate fi citit pe CoolturaMall.

Interviuri

Interviu pentru danaotet.blogspot

Interviu

Poate mulți dintre voi o cunoașteți pe Natașa prin intermediul altor interviuri sau prin cărțile publicate de aceasta. Eu am ajuns să cunosc, virtual, o persoană minunată și, deși n-am citit cărțile ei, dar urmează, mi-a rămas la suflet și prin întrebările pe carele voi consemna mai jos am avut prilejul de a afla câte ceva despre ea. De asemenea, până în momentul de față, Natașa a publicat un număr de patru cărți (Natașa, bărbații și psihanalistul, Marat, Lupii trecutului. Sofia, respectiv Nopți la Monaco. Cât de curând, în cadrul editurii Librex Publishing va apărea și cartea cu numărul cinci, intitulată Visele nu dorm niciodată. Sincer, eu abia aștept să descopăr stilul folosit de autoare în cărțile sale și sunt sigură că nu mă va dezamăgi.
Încă de la început, vreau să îi mulțumesc pentru timpul acordat și pentru răspunsurile ample și frumoase pe care mi le-a dat.

 
 

1. În primul rând vreau să te felicit pentru minunatele carți scrise. Cum a luat naștere totul?

Răspuns: Mulțumesc frumos, Daniela! Sentimentul poate fi descris și așa: „Sunt atâtea cuvinte în mine care vor să iasă și să moară sub razele de lună” (citat din Lupii trecutului. Sofia). M-au ajutat cei din jurul meu care îmi spuneau să le scriu mai multe e-mailuri pentru că sunt foarte amuzante sau descriptive. Desigur, nu mă refer acum la corespondența de serviciu. Am început să scriu Natașa, bărbații și psihanalistul, prima mea carte, acum trei ani de zile, iar de atunci nu m-am putut opri.

2. Ce senzații ai avut atunci când ai ținut pentru prima dată propria carte în mână?

Răspuns: A fost mai degrabă o senzație de déjà vu. Știi de ce? În filmul Matrix este o metaforă extraordinară: Folow the white rabbit. Eu asta am făcut, știam înainte de a fi publicată prima carte că așa se va întâmpla. Am primit un cadou de la sora mea cu câteva luni înainte să fie să trimit manuscrisul editurilor, cartea mea tipărită, un singur exemplar. Acesta a fost my white rabbit. Am știut atunci ce va urma. Par superstițioasă? Poate de aceea iubesc atât de mult scriitorii ruși 😀

continuare…

______________________________

Natașa Alina Culea (autoare)

Blog

Scrisoare către critici, bloggeri și către cine se mai simte

Dragii mei,

Am auzit că-mi bălăcariți cărțile. Cum să nu? Chiar vă rog, poftiți și cu-altă ocazie! Uitasem, am o singură mică-mare mențiune: nu pe cheltuiala mea, da aia care este (aproximativ 30 de lei pe carte).

Știm că autorii făcuți ca la ușa cortului vor să fie cool și-o să vă spună „Mulțumesc pentru circotecă, aka recenzie”  și-o să vă mai spună că apreciază efortul pe care l-ați făcut, bucurându-vă în avans că autorului îi va pica fața când o va lua la citeală. Eu nu sunt interesată să par cool, pentru că nu asta mi-am scris pe lista de obiective pe anul 2016; poate din 2017 încolo, dar nu promit. Ce am pe listă? Să fiu autentică, să nu mă mint singură și să recunosc adevărata intenție din spatele fiecărei acțiuni, lucru pe care vi-l recomand din suflet și vouă.

Revenind, dacă doriți să mă „aranjați literar”, cumpărați-mi cărțile și-apoi puteți să vă sprijiniti și mobila-n ele, să le folosiți pe post de hârtie de budoir, hârtie de copt castane, ce doriți voi și ce vă mai trece prin cap.

Nu știu domnule, dar vizual este ca și cum omul îti dă un cadou și tu îi dai peste mână, zău așa! Am primit și eu cadouri nesuferite, dar le-am dat mai departe, le-am pus în beci, orice altceva, dar nu mi-am vărsat fierea public pentru că n-am primit ce mi-am dorit, nu m-am dat cu fundul de pământ având spume la gură, nu i-am vorbit despre fizicul lui, despre vărul lui de-al optulea care este cioban la stână și nici nu l-am stalkuit cu lunile de zile.

Este ireal să stai și să bați apa-n piuă pe net în câte 50 de umbre ale lui Grey nu ți-a plăcut cartea, să te metamorfozezi în prezicătoare și să descrii cu lux de detalii neviitorul autorului în literatură până-ți fâlfâie urechile.

Cât despre drepturile voastre, hai să vorbim despre ele. Că ați făcut o facultate, că ați citit multe cărți… Statisticile arată că 80% din oameni au acum o facultate, așa că, să am pardon, nu este atât de relevant pentru mine. Asta ca să nu mai vorbesc de câți oameni cu facultate știu doar eu, care n-au încă nimic de spus în niciun domeniu. Era bine dacă în același timp cu diploma de studii venea și-aia de caracter, dar asta este! Că ați citit multe cărți? Așa, și? Acest lucru vă dă posibilitatea să comparați cărțile mele cu altele, ceea ce este extraordinar, dar cam atât și aici se termină extraordinarul.

Criticul, oricât de obiectiv ar vrea să fie, tot subiectiv va fi până la urmă, are și el ruda lui, are și el relațiile lui, are și el frustrările lui (ca tot omul). De unde știu eu că nu s-a trezit el morocănos, că motorul n-a pornit la prima cheie de dimineață, că eu semăn cu fosta și că fosta lui  seamănă cu mine etc. etc… 

Zic de bărbați, că na, logica feminină este recunoscută:

„ — Fată, eu nu citesc romane scrise de-o blondă! Drept cine mă iei?! Nici măcar n-a publicat la aceeași editură cu Paler. Nu, nu, eu cumpăr numai titluri americane și d-alea cărora li s-au terminat cărțile din librării înainte să fie citite de careva, că-s deșteaptă, nu blondă ca matracuca ‘ceia!”

No, sper că ne-am înțeles.

Și pentru că-mi sunteți cumva simpatici, vă spun un secret, dacă așa de tare ați vrea să nu mai scrie respectivul autor: nu-i faceți recenzie, domnule! Un autor necunoscut rămâne un autor necunoscut 🙂

Now, enough rubbing the mint, let’s write!