Marat

Cele mai fierbinţi cupluri din literatura română contemporană

LIBREX:

„Trebuie să recunoaştem că erotismul atrage cititorii ca un magnet. Deşi mulţi se sfiesc să recunoască, scenele pasionale din cărţi sunt citite pe nerăsuflate. Nu ne vom apuca acum să dăm exemplul seriilor Fifty Shades sau Crossfire, ci ne vom opri asupra literaturii române contemporane care abordează scenele erotice în moduri originale, oferind cititorilor nici prea mult, nici prea puţin, ci suficient cât să incite imaginaţia.

Marat şi Alina – Marat – Nataşa Alina Culea

O poveste de dragoste memorabilă şi un cuplu ce are parte atât de romantism cât şi de episoade hot menite să crească gradele în termometre până la explozie. Nataşa reuşeşte să creioneze scene erotice intense şi impactante”

continuare…

roman marat - natasa alina culea

Recenziile cartilor mele

Recenzie “Marat” (IoanaRadu)

Să-mi fie ruşine că am început recenzia asta de atâta timp şi abia acum reuşesc să o public… Mi-am găsit cu greu cuvintele pentru că o parte din mine a rezonat cu experienţa personajului principal. Şi poate multe alte persoane.

„Nu există nebunie mai mare decât să ignori ceea ce simţi.”

Marat a fost omul pe care l-a cunoscut la 20 şi ceva de ani şi pe care l-a iubit, în adâncul sufletului, pentru mult prea mult timp – o viaţă. Deşi la vremea respectivă era într-o relaţie, a avut puterea de a respinge ceea ce simţea, subit, pentru altcineva. A avut curajul de a-şi suprima dorinţele şi sentimentele, chiar dacă nu puteau fi comparate cu nimic din ceea ce simţise până atunci. Şi toate astea pe motivul moralităţii. Cum să-l privească în ochi pe omul cu care împărţea aceeaşi casă? Cum să-i spună că… s-a îndrăgostit? Cum să-i explice că în sufletul ei n-a fost niciodată o asemenea furtună? E inuman, dar adevărat.

Eu aş fi fost mai egoistă de atât şi aş fi ieşit din relaţie gândindu-mă că i-aş fi făcut şi lui un bine, că poate altcineva ar fi avut şansa de a se îndrăgosti de el aşa cum eu m-am îndrăgostit subit de altcineva. Dar eu nu sunt Alina. Ea a ales să stea alături de el, chiar dacă sufletul îi era în altă parte. A ales să nu distrugă idealurile şi visele omului de lângă ea, cel care visa să se căsătorească şi să o iubească pentru tot restul zilelor. Un roman dulce-amărui, un roman al unei poveşti despre forţa de a merge mai departe şi de a ignora uraganul care se dezlănţuie în suflet pentru… altcineva.

„… am fost îndeajuns de norocoasă cât să întâlnesc un bărbat extraordinar şi suficient de nesăbuită pentru a pleca de lângă el, condamnându-mă singură la o viaţă de regrete.” pag 73

Continuare…

Preluat din site-ul IoanaRadu.com

Recenziile cartilor mele

Recenzie Marat. (Bookcaffe)

O recenzie superba a cartii “MARAT” scrisa de Laura Elena Apetroaie, pe site-ul bookcaffe. Laura a dat noi sensuri cuvintelor, patrunzand in esenta romanului meu dragoste. ❤

-despre iubire, cu Laura Elena Apetroaie

Multumiri, draga Laura!

Bookcaffe

Marat.-Iubirea-are-spini-cu-dantela-2-ver-788x1024Tot stau și aștept cuvintele să se scrie și în online, dar ele, cuvintele, stau bine-mersi în suflet și se simt bine, fără vreo grabă. Și nici nu au nici un interes vizibil să iasă de acolo.

Trecând peste introducere – cea care îmi dă mereu bătăi de cap, vă fac cunoștință cu a doua cea mai bună carte citită în 2015. Ea, cartea, se numește Marat. Iubirea are spini, scrisă de Natașa Alina Culea.

Dacă prima carte a Alinei, mi-a plăcut foarte mult, despre aceasta, despre Marat aș putea să spun că mi-a plăcut enorm, dar parcă e prea puțin, parcă nu acesta ar fi cuvântul potrivit, dar știu prea bine faptul că ai înțeles deja ideea.

De ce mi-a plăcut?

Mi-a plăcut pentru că este foarte bine scrisă. Personajele, atitudinea, stările, emoțiile, sunt foarte bine conturate și evidențiate, autoarea reușind mai mult decât ți-a propus, cel puțin…

View original post 805 more words

Marat

Fragment din romanul „Marat”

Fragment din romanul „Marat”. 

Craig doarme încă profund, cu jumătate de faţă afundată în pernă, iar câteva şuviţe de păr îi încadrează faţa răzleţ. Mă ridic foarte ușor din pat şi îmi ridic hainele împrăştiate şi mototolite de jos. Mă duc la baie şi mă îmbrac acolo, fără a închide uşa de tot, deoarece nu vreau să‑l trezesc pe Craig, ci vreau să pot fugi în voie de ceea ce făcusem, de acea parte din mine de a cărei existenţă nu ştiam. Ies din baie, mă uit către Craig și închid uşa în spatele meu, fără zgomot. Ajunsă la recepţie, sunt uimită de agitația personalului – în pofida orei matinale. Comand un taxi şi în douăzeci de minute sunt acasă.

Descui cu grijă, pentru a nu o trezi pe Alessia. Intru prima dată în bucătărie, să îmi fac o cafea, şi dau cu ochii de un bilet al Alessiei, aşezat pe masă, lângă aparatul de cafea, pe care scrie:

„Nu ştiu de ce am impresia că nu pentru a te duce la slujba de Înviere nu ai venit acasă. Trezeşte‑mă să îmi spui TOT!”

De când mă mutasem cu ea, nu lipsisem niciodată noaptea de acasă. Nu mă îndur totuşi să o trezesc pe Alessia la acea oră şi îmi fac o cafea, fumând două ţigări, una după alta. Vreau să şterg cumva imaginea nopţii petrecute cu Craig, care îmi pângărește frumuseţea ireală a visului pe care îl trăiam ca şi cum ar fi singura realitate care contează. Vreau să dispară tot, să‑mi ard hainele şi desú‑urile ca într‑o purificare şamanică, în care voi expulza demonii senzualităţii ce‑şi făcuseră cuib în sufletul meu.

Intru în baie şi mă spăl de mai multe ori, ca pentru a scăpa de urmele crimei pe care o săvârşisem. Apa foarte rece se prelinge pe pielea mea zgribulită şi rezist impulsului de a ieşi de sub jetul de apă. Trebuie să sufăr, pentru fiecare clipă de plăcere, o eternitate de suplicii, care să‑mi amintească ce‑am făcut în noaptea asta. Cad în genunchi, cu faţa îngropată în palme, în timp ce apa mă biciuie indiferentă.

Când ies din baie, o descopăr pe Alessia, care stă în fotoliu, cu o cafea în mână, şi cu ochii mari de curiozitate. Este încă somnoroasă şi e evident că aşteaptă o explicaţie de la mine. Sper să nu‑mi observe faţa răvăşită, aşa că, îmi schimb imediat expresia, cu una care se vrea liniştită. Trebuie să fiu expertă la asta, ascund de toată lumea trăiri cumplite ce trebuie să rămână astupate în mine. Oare câţi oameni trăiesc în bezna halucinaţiilor, oare câţi m‑ar înţelege şi ar avea nevoie să le spun, aşa cum aş avea eu nevoie să aud: „Nu există nebunie mai mare decât să ignori ceea ce simţi”. Oare, dacă am auzi toţi aceste cuvinte, am umbla goi prin lume, cu inimile răsfrânte din piept? Aşteptăm o confirmare pentru a fi cine ştim noi că suntem?

Zâmbesc mai fals ca o vânzătoare cu comision.

— Bună dimineaţa, te‑am trezit? o întreb.

— Tocmai aia e, că nu m‑ai trezit! Unde ai fost? Eu am adormit pe la ora două noaptea şi tu nu veniseşi încă acasă! Dar ce spun eu, ştii şi tu că nu erai acasă, râde Alessia.

— Sunt mai uimită ca tine, Alessia. M‑am întâlnit cu Craig, un jurnalist britanic pe care l‑am cunoscut în Tokyo…

— …Şi, şi…?!

— …Şi nu ştiu când şi cum, am luat cina împreună, ne‑am plimbat, am mai băut o cafea şi, cumva, am ajuns în camera lui de hotel. Detaliile le las pe seama imaginaţiei tale debordante.