Blog

Ce-am mai citit în iulie – august. Recomandări

Lista mea de lecturi este și o listă de recomandări, deoarece am mai spus că nu citesc decât ceea ce mă fascinează, deși această fascinație poate fi destul de răsucită uneori. În momentul ăsta vârful este reprezentat de cei trei magi ai literaturii filosofice românești: O. Paler, C-tin Noica și P. Țuțea. O anumită duioșie mă îndeamnă să îl aduc mai aproape de mine pe O. Paler, a cărui eleganță a resemnării ideilor mă vindecă afectiv. Dacă M. Șișkin a spus că literatura rusă nu a reușit să împiedice niciun război, în schimb, literatura lui și a lui O. Paler poate pune capăt războaielor din sufletul vostru. Încercați.

Ernest Hemingway – Pentru cine bat clopotele?

Milan Kundera – Viața e în altă parte

Octavian Paler – Viața pe un peron

Octavian Paler – Un om norocos

Cezar Petrescu –  Aranca – știma lacurilor

Italo Calvino – Dacă într-o noapte de iarnă un călător

Thomas Mann – Muntele vrăjit

John Fowles – Iubita locotenentului francez

Simon Montefiore – Sashenka

Sergiu Someșan – Iubirea ca o pânză de păianjen

Citesc încă:

Daphne du Maurier – Golful francezului

Constantin Noica – Mathesis sau bucuriile simple

Petre Țuțea – Între Dumnezeu și neamul meu

__________________

NATAȘA ALINA CULEA

Interviuri

Ne vedem live diseară – Știrea cea bună, A7TV

Vestea cea bună de astăzi vine cu „Știrea cea bună”, emisiunea moderată de domnul Cornel DărvășanA7TV, unde ne vedem diseară (16 iulie 2019), live, la ora 21:00.

Voi reveni pe pagina mea de Facebook cu linkul transmisiunii LIVE. Facebook A7TV

În cadrul emisiunii vom dezbate diverse subiecte livrești, precum și o privire de ansamblu asupra romanului „Visele nu dorm niciodată”.

Vă mulțumesc pentru că sunteți alături de mine!

Cărți scrise

Recomandările literare de vacanță ale Evei

Articol preluat de pe site-ul Evatopia

Am văzut pe DorinaDănilă.com un tag foarte drăguț și nu m-am putut abține să nu-l preiau. Îmi place să răspund la tag-uri și am răspuns la câteva pe Rândurile Evei, dar pe Evatopia acesta este primul meu tag. Așadar, haideți să vedem despre ce este vorba în acest tag de vacanță.

………………..

6. O carte care ne poartă într-un oraș turistic european

„Arlechinul” de Natașa Alina Culea. O parte a acțiunii se petrece în București, iar o parte are loc în diverse locații europene, printre care și Paris. este o carte frumoasă, care îl poartă pe cititor nu doar prin locații diferite, ci și printr-o poveste deosebită.

7. O carte care ne poartă într-o cunoscută destinație turistică din lume

Aleg din nou o carte scrisă de Natașa Alina Culea, și anume, „Nopți la Monaco”. Încă din titlu, ne dăm seama că această carte se potrivește de minune la această cerință. Acțiunea începe în România, dar autoarea ne poartă pașii spre și prin Monaco, una dintre destinațiile turistice renumite.

Continuarea articolului AICI

Blog, Bărbați vs femei

Despre realitate cu Adrian Cutinov (interviu)

Datorită popularității articolelor mele din seria Bărbați/Femei, am înțeles că există o mare nevoie a femeilor de a afla mai multe despre relațiile de cuplu. Femeile au nevoie să se ancoreze în principii, tocmai pentru că emoțiile și sensibilitatea lor înnăscute le îndepărtează de multe ori de realitate. Astăzi vorbim DESPRE REALITATE. Și cine te poate învăța mai bine despre asta decât cel care scrie pe blogul desprerealitate.ro. Adrian Cutinov este autorul celor trei cărți: „Cuvinte pentru femei scrise de un bărbat”, „Și frunzele ascund emoții” și „Hoții de iubire”. Pagina lui de Facebook este urmărită pe aproximativ 90.000 de cititori fideli, ceea ce spune multe referitor la informația pe care Adrian Cutinov o are de împărtășit lumii.

Adrian, spune-ne câte ceva despre tine, pentru ca cititorii, dar mai ales cititoarele site-ului meu să te cunoască mai bine

Bună, Natașa! M-am născut la malul mării și cred că acest lucru și-a pus o amprentă de romantism în scrierile mele. Marea are o energie greu de descris în cuvinte. De câte ori o privești, produce în tine o transformare. Îți dorești să pleci undeva, departe. Pe un tărâm în care toate grijile sunt lipsite de substanță. Un loc în care un bărbat poate fi cu adevarat liber. Și când ajungi acolo să te așezi pe nisip și să privești marea dintr-o altă perspectivă. Să nu-ți mai dorești să pleci, ci să te bucuri că exiști. Și-atât…!

Cum ai început să scrii, de ce?

Am început să scriu din nevoia de a mă exprima pe mine însumi. Cred că sunt momente în care fiecare dintre noi simte nevoia de a deveni creativ. De la dorința de a construi o casă, de a da naștere unei afaceri, de a inventa lucruri neinventate de alții înaintea noastră sau, de ce nu, de a scrie o carte.

M-am regăsit mereu printre cărți. Cărțile mă liniștesc. Îmi dau posibilitatea de a evada. Dacă autorul este unul valoros, rămân rătăcit în lumea lui câteva zile. Este ca un drog legal de care abuzez de câte ori am ocazia.

Am cochetat o perioadă cu muzica, dar mi s-a părut că arta scrisului îmi subliniază mai bine trăirile. În momentul în care scriu, intru într-o formă de meditație. Intru într-o stare de puritate. Mă simt ca un lotus care, deși are rădacinile adânc înfipte în noroi, printr-un soi de alchimie internă reușește să-și păstreze tulpina și floarea impecabil de curate. Scrisul este pentru mine o întoarcere la sursa primordială. Este o întoarcere către propriul meu sine. De acolo îmi iau energie și mă întorc pentru a-i reda frumusețea prin cuvinte. Așa cum mă pricep mai bine.

Care sunt subiectele pe care le abordezi în cărțile tale?

Subiectele cărților mele sunt despre viața de zi cu zi. Percepută prin ochii și prin conștiința mea. Scriu despre iubire, despre idealuri, despre lacrimi, despre speranță, despre vise duse la realitate și despre speranțe distruse de către cei care se pricep de minune să taie aripile celor din jur.

Care este cea mai mare satisfacție a ta privind scrierile tale?

Cea mai mare satisfacție a mea în ceea ce privește cărțile mele este faptul că, plecând de la o simplă idee, pot da viață unei povești de 60.000 de cuvinte.  Trebuie să ai grijă de acele personaje și de nevoile și destinul lor. Știi și tu că nu este ușor.

De ce ai ales subiectul relațiilor de cuplu în cărțile tale?

Nu am ales cu precădere subiectul relațiilor de cuplu. Am ajuns la acest tip de scriere, pentru că mi-am dat seama că pe acest lucru îl ințeleg cel mai bine. Mi-am dat seama din mesajele primite de la cititori. Pe lângă toate acestea, acest subiect este inepuizabil. Dacă citim Balzac, înțelegem că, încă din perioada anilor 1800 – 1850, se scria mult despre relațiile de cuplu. S-a scris și înainte. Avem pretenția că după anii 1800 lumea a cunoscut o civilizație accelerată.Tragem concluzia că nici familiile cele mai prospere din Paris din acea perioadă nu au găsit soluția pentru cuplul ideal. Se va mai vărsa multă cerneală despre acest subiect și mult timp după ce voi trece și eu în neființă. Până nu se va schimba natura umană, nu vom găsi un panaceu pentru acest tip de probleme.

Crezi că putem generaliza bărbați/femei sau vorbim de cazuri individuale?

Nu putem generaliza prin sfaturi asemănătoare nici măcar același tip de „probleme”. Fiecare din noi iubește și tratează partenerul de lângă el în funcție de educația aleasă și de propriul discernământ social și spiritual.

Crezi în ideea de iubire necondiționată într-o relație?

 Iubirea necondiționată cred că se regăsește doar între mamă și copiii ei. În relația de cuplu nu putem vorbi de așa ceva. De exemplu, dacă eu mă angrenez într-o relație cu o femeie, fac această alegere deoarece am ceva de câștigat de acolo. Frumusețea ei, atingerea ei, senzualitatea ei care mă liniștește, pasiunea ei care mă face să uit de mine, inteligența ei care mă excită intelectual sau poate zestrea ei, în cazul vânătorilor de averi. Femeia alege să stea lângă un bărbat din diferite motive: este un bun amant, este șarmant, are simțul umorului, are o situație financiară foarte bună, are o inteligență de invidiat, este chipeș sau este un artist sau un sportiv înconjurat de succes. Și lista poate continua. 

Ce este starea de îndrăgostire? O reacție chimică, ceva predestinat…?

Starea de îndrăgostire este o stare chimică a creierului. Este un răspuns la diverși stimuli care excită un anumit organ de simț. De exemplu, îmi vine în birou o nouă colegă. Este superbă. Este frumoasă și când mă privește parcă mă furnică pielea. O doresc și încerc să fac tot posibilul să-i intru în grații. Toată făptura ei mă fascinează. Mă îndrăgostesc. A te îndrăgosti are un caracter limitat în timp. Dacă aș fi fost orb, nu aș fi putut s-o observ. Creierul nu și-ar fi primit stimulul. Aș fi putut să-i percep parfumul și să mi-o imaginez, dar deja intrăm într-un subiect forțat. Uite, Al Pacino, în Parfum de femeie, făcea complimente femeilor în funcție de parfumul lor, dar tot le atingea cu mâna și își dădea seama de armonia trăsăturilor figurilor acestora. Deși era orb. Un film superb, apropos!

Deci starea de îndrăgostire ni se poate întâmpla oricând. Să nu confundăm cu iubirea.

Cu ce gânduri intră bărbații într-o relație? Dar femeile?

Nu știu cu ce gânduri intră bărbații într-o relație. Ca să generalizez ar însemna să limitez și să distorsionez adevărul. Sunt bărbați care intră într-o relație doar pentru sex. Alții pentru a-și obține o carieră, căci iubita lor are o funcție care le-ar putea deschide uși mari și grele. Alții vor familie și copii. Sunt bărbați care vor averi. Fiecare este animat de ceva anume.

Femeile intră în relații în general pentru a putea fi înțelese. Ele au sufletul plin de mistere și ele ard de nerăbdare să arate aceste mistere bărbatului care le merită întreaga atenție. Femeile își doresc armonie. Își doresc să transforme cifra doi în cifra unu. Ele pot iubi cu fiecare fibră din ființă.

Nu spun că nu există femei care-și doresc doar distracție sau femei care vor avere. Indiferent de ce alegeri fac și ele, femeile au o componentă sufletească în plus față de unii bărbați. Aceasta componentă le face sensibile și vulnerabile.

Cum poate o femeie să recunoască un player?

O femeie poate recunoaște un player doar cu ajutorul inteligenței emoționale și cu ajutorul experienței.

De ce ajunge un bărbat un player?

Bărbații ajung players pentru distracție sau pentru a-și umple un gol lăsat de o altă femeie cândva. Ei nu mai pot avea încredere în femei. Din acest motiv încep să le trateze superficial pe toate. Fiecare femeie cucerită nu este altceva decât un alt munte pe care acest tip de bărbați îl escaladează. O medalie în plus. O cauză poate să fie și lipsa iubirii de la unul dintre părinți. Nu aș vrea să intrăm în psihoterapie.

Crezi că femeile se îndrăgostesc mai repede decât bărbații?

Femeile se îndrăgostesc mai repede decât bărbații. Sensibilitatea lor le face să se atașeze emoțional mai ușor decât bărbații.

Ce crezi despre funcționalitatea unei relații?

Funcționalitatea unei relații își are sensul în situația și în cazul în care cei doi participanți la relație sunt potriviți pentru aceasta și au experiențe de viață similare până în acel moment. Orice diferență majoră dintre ei va ieși la suprafață. Ca un neg în vârful nasului.

Trebuie să muncești pentru o relație frumoasă sau, mai degrabă, vine de la sine?

Pentru o relație frumoasă trebuie să muncești, fără doar și poate. Ambii parteneri. Vedem în jur, din păcate, multe persoane care muncesc singure în construirea unei relații. Acel efort depus pentru doi le copleșește și cad sub povara propriei dorințe de a construi ceva perfect. Ca o clădire care se înalță doar pe un singur pilon.

Ce „greșeli” fac femeile la începutul unei relații?

Nu știu dacă femeile fac mai multe greșeli decât bărbații, dar dacă ar fi să subliniem una din ele este faptul că își doresc să transforme partenerul în ceva ce nu va fi niciodată. Vor să transforme inginerii în artiști și poeții în mecanici. Bărbatul din fața ta este ceea ce este el, nu ceea ce crezi tu că va fi atunci când va începe să umble cu tine.

Niciun afon nu va începe să simtă muzica dacă va ieși de mâine cu cea mai mare pianistă. Nu mai cereți bărbaților ce nu pot să vă ofere! Căutați bărbați care aveau acele calități intrinseci înainte să vă cunoască.

Dar bărbații?

Bărbații fac greșeala să creadă că femeile vor avea o răbdare infinită cu ei și din acest motiv devin nepăsători.

Dacă ai categorisi bărbații „grosso modo”, în funcție de maturitatea lor emoțional-relațională, care ar fi aceste segmentări?

Nu pot categorisi bărbații. Sunt diverse arhetipuri masculine pe care le-au tot definit Carl Gustav Jung și alți psihologi și psihanaliști. Nu-mi pot aroga o astfel de segmentare și sablonizare a bărbaților sau femeilor.

Multumesc mult pentru șansa acestui interviu!

A.

Unde îl puteți găsi pe Adrian Cutinov:

Facebook Despre realitate

DESPREREALITATE.RO

Blog

Lecturi de mai și două mari iubiri

Voi continua seria „Ce-am citit când am tăcut” cu lecturile recente din luna mai. Am citit când întrerupt și haotic mai multe cărți odată, când scufundată complet, până în zori, în lectura uneia singure, mai captivantă decât alte 1003 și-o copertă la un loc.

Așa m-am îndrăgostit în mai de Amos Oz și de Mihail Șișkin. Și știu că nu-mi va mai trece vreodată. Parcă dacă aș scrie cum mi-au plăcut doar, le-ar știrbi din vanitatea complet meritată, de aceea nu voi scrie, doar vă voi presăra câteva citate incitante, pe care le veți aprecia singuri, după cum v-ați înnobilat dedesubturile sufletești.

Lecturile de mai:

  • Femeia nisipurilor – Kōbō Abe
  • Poveste despre dragoste și întuneric – Amos Oz
  • Dragostea în vremea holerei – Gabriel García Márquez
  • Colecționarul – John Fowles
  • Lolita – Vladimir Nabokov
  • Cea mai frumoasă carte din lume – Eric-Emmanuel Schmitt
  • Hoții de frumusete – Pascal Brukner
  • Faust – Goethe
  • În noapte – Haruki Murakami 
  • Scrisorar – Mihai Șișkin
  • Un cuib de nobili – Ivan S. Turgheniev
  • Cimitirul din Praga – Umberto Eco
  • Fotografie de grup cu Doamnă – Heinrich Boll

După cum spuneam, deși le-am îndrăgit pe toate – nu citesc decât ceea ce mă captivează – Scrisorar și Poveste despre dragoste și întuneric mi-au resetat definițiile artei livrești. Oare iubim romanele sau scriitorii? Într-o anume carte Amos Oz are mai mult din el decât în alta?

Scrisorar este de o dimensiune modestă, dar nu umilă, haide să spunem respectabilă, dar ce mai contează atunci când iubești? Poveste despre dragoste și întuneric te va lăsa să te delectezi cu ea până la euforie în cele peste 600 de pagini pe care se revelează desăvârșit, gradat. Ah! Și Bunicul Aleksandr cu ticurile lui verbale: Nu, șto…

Șișkin a inventat o limba nouă, cea a dragostei. Firesc, dar convulsiv. Trăire și iar trăire. Și oare ar fi scris Amos cum a scris dacă nu ar fi fost, la rândul lui, influențat de clasicii ruși?

Din Scrisorar:

Îţi scriu noaptea. Tocmai am terminat de ronţăit un pişcot în pat şi acum firimiturile nu mă lasă să adorm, s-au risipit pe cearşaf şi mă înţeapă.

Pe fereastra de deasupra capului se vede cerul plin de stele. Şi Calea-Lactee taie cerul pieziş. Ştii că seamănă cu o fracţie uriaşă? La numărător se află o jumătate de univers, iar la numitor — cealaltă jumătate. Am urât mereu fracţiile astea, cifre la pătrat, la cub, nu ştiu ce rădăcini. Toate acestea sunt atât de imateriale, de neimaginat, chiar că nu ai de ce apuca.

Rădăcina este rădăcină, este a unui copac. E tare, se târăşte, se agaţă, muşcă pământul, se încleştează, suge, e de neoprit, lacomă, vie. Şi aici e vorba de o prostie sofisticată, pe când acolo e rădăcina!

Şi cum poţi să pricepi ce e minus? Cum vine asta, minus fereastră? Păi ea nu dispare nicăieri. Nici ceea ce e dincolo de ea. Sau minus eu? Aşa ceva nu există.

……

— După chipul şi asemănarea sa, fiecare poate să facă ceva. Şi pisica, şi norul. Nu trebuie să redai pădurea aşa cum o văd copacii.

O îmbrăţişa cu mâinile murdare de vopsea şi ea aşa ieşea, plină de pete, pe stradă. Ziua ea era puternică şi gata să-l apere de întreaga lume, dar noaptea avea nevoie să plângă în braţele lui.

Numai de asta avea nevoie pentru a fi fericită — să spele chiuveta de spuma murdară ce rămânea în urma bărbieritului lui. Nu aveau copii, dar el nici nu voia. Făcea ouă ochiuri, le spărgea de marginea tigăii şi aşa a trecut o sută de ani.

Încă un secol ploios. Şi încă unul. Deja de multă vreme împărţeau mai degrabă masa decât patul, nu erau soţi, ci comeseni. Se dezbrăcau fără să se uite unul la altul, se culca fiecare pe marginea lui — patul e mare şi e o vale între ei. Capul ei nu se mai odihnea pe umărul lui. Distanţa care separă, într-o noapte de iarnă, două fiinţe înfrigurate este insignifiantă, dar de netrecut.

În patul conjugal s-a trezit brusc din cauza singurătăţii. Fără să ştie de ce, s-a uitat cum dormea el. În casă a apărut un sunet nou — trântitul uşii.

El se înverşuna împotriva vieţii lui, dar loviturile le primea ea, dându-şi seama că tocmai ea era viaţa lui.

Din Despre dragoste și întuneric:

A băut o ceaşcă de amestec de cafea şi cicoare, a mâncat vreo doi biscuiţi şi mi-a luat ochii cu uniforma sa frumoasă, neagră, cu şirul ei de nasturi argintii, cureaua de piele care îi trecea de-a curmezişul pieptului şi pistolul lui negru care se odihnea într-un toc de pe şold, ca un leu adormit.

……

La nevoie, buzunarul ăsta evreiesc o să fie apărat de câteva mii de marinari americani din Flota a Şasea, de pe avioanele lor transportoare gigantice, dat fiind că ei nu cred că evreii o să fie în stare să se apere singuri în condiţiile astea.

— Ar fi mai bine dacă americanii ar lua Lilliputul ăsta pe care vor să ni-l dea nouă şi să ne dea în loc pur şi simplu cele două avioane de transport: am fi mai în largul nostru acolo, şi mai în siguranţă. Şi un pic mai puţin înghesuiţi.

Nu, ce: ăsta-i sfârşitul! Vsiol Kvatitl Gata! Toţi antisemiţii din lume au mare dreptate. Khmelnicki avea dreptate. Petliura avea dreptate. Şi Hitler avea dreptate: nu, ce. Chiar că suntem blestemaţi! Dumnezeu ne urăşte cu adevărat! In ce mă priveşte, a mormăit bunicul, roşu ca racul, împroşcând firişoare de salivă în toate părţile, dând cu pumnul în masă până ce a făcut să zăngăne linguriţele în pahare, nu, ce, ti skazal.

Bunica Shlomit l-a înhăţat de braţ şi a poruncit:

— Zisya! Termină! Şto ti govoriş! Genug! Iber genug!

…..

La capătul acestui sat, într-o pădure de pini întunecoasă, trăia un om sărman, mut şi orb. Trăia singur, fără familie sau prieteni, şi numele îi era Aleluiev. Bătrânul Aleluiev era mai bătrân decât cel mai bătrân om din sat, mai bătrân decât cel mai bătrân om din vale sau din stepă. Nu era doar bătrân, era matusalemic. Aşa de bătrân, că începuse să-i crească un covor de muşchi pe spate. In loc de păr, pe cap îi creşteau ciuperci negre, şi în loc de obraji avea scobituri în care se lăţeau lichenii. Rădăcini cafenii începuseră să-i răsară din tălpile picioarelor şi licurici strălucitori îşi făcuseră cuib în orbitele lui adânci. Bătrânul ăsta, Aleluiev, era mai bătrân ca pădurea, mai bătrân ca zăpada, mai bătrân ca Timpul însuşi. Într-o zi s-a ivit zvonul că în fundul colibei lui, ale cărei obloane n-au fost deschise niciodată, sălăşluia alt bătrân, Cerniciortin, care era mult, mult mai bătrân ca bătrânul Aleluiev, şi chiar mai orb şi mai sărman şi mai tăcut, mai cocârjat, mai surd, mai încremenit, şi era şlefuit de vremuri ca un ban tătăresc.

Întrerup acum articolul, dragi cititori, am o fetiță lângă mine care-mi cântă:

So-lo

Nu mai am i-ni-mă

Am un cub de gheață a-co-lo.

… și-mi cere atenția 🙂 🙂

Seri albastre vouă!

______________________________________

Natașa Alina Culea

Blog, Interviuri

Întâlnirea cu liceenii din Decebal (proiectul #Fii diferit, citește)

Proiectul #Fii diferit, citește a luat naștere la inițiativa scriitoarei Oana Arion, de altfel, o foarte bună prietenă de-a mea, și nu doar o colegă de breaslă. Astfel, s-a creat un proiect care a luat amploare în București, reunind cititorii tineri, liceenii, cu scriitorii români contemporani.

Cei 12 scriitori implicați în proiect sunt:

Cristina Nemerovschi, Monica Ramirez,
Theo Anghel, Raluca Alina Iorga,
Laura Nureldin, Anamaria Ionescu,
Camelia Cavadia, Iulia Ioniță,
Corina Ozon, Natașa Alina Culea,
Oana Arion
, Cristina Andone.

Astăzi, la liceul Decebal din București, am întâlnit noua generație de cititori; am discutat, ne-am hlizit și am răspuns la zeci de întrebări legate de piața editorială din România, dar nu numai. Mulțumim pe această cale doamnei profesoare Alexandru Andreea, Bibicăi Coman (Director coordonator) și Adrianei Vera Ștefan (Director adjunct).

Și pentru că a picture is worth a thousand words, inserez aici fotografii de la evenimentul literar încheiat cu un sentiment de preaplin și de regret că timpul nu ne-a permis să ne continuăm discuțiile, care se ramificau în toate direcțiile posibile 🙂

Interviuri

Evenimente literare 20-24 mai 2019, București — sau „Unde ne vedem zilele acestea?”

După cum unii dintre voi știți, voi participa săptămâna aceasta, în cadrul campaniei #Fii diferit, citește la evenimentul ce va avea loc mâine, 21 mai 2019, la ora 12:30, la liceul Decebal (București). Mai multe detalii despre campania care a reunit scriitorii contemporani români cu tinerii din liceele bucureștene găsiți aici. Voi reveni asupra lui cu fotografii și impresii, cu precizarea că acestă întâlnire se va desfășura exclusiv cu liceenii, așadar, invitațiile sunt închise.

Unde ne vedem totuși?

La al doilea eveniment, ce va avea loc vineri, 24 mai, de la 18:30, când ne întâlnim la final de proiect. Unde? Librarium TNB. Acest amplu proiect literar este organizat de scriitoarea Oana Arion și editura UP. Dacă doriți să participați, vă rog să accesați pagina de Facebook a evenimentului.


Vor participa scriitorii:
Cristina Nemerovschi
Monica Ramirez
Theo Anghel
Raluca Alina Iorga
Laura Nureldin
Anamaria Ionescu
Camelia Cavadia
Iulia Ioniță
Corina Ozon
Natasa Alina Culea
Oana Arion
Blog, Cărți scrise

Pentru voi, dragii mei cititori

Cumva titlul îmi amintește de melodia Tебе моя последняя любовь, dar fără partea de jale, da?

Acest articol este pentru voi, dragii mei cititori. Pentru voi și pentru bucuria pe care mi-o aduceți. Voi și articolele voastre. Voi și recenziile voastre. Voi și fotografiile voastre pe care mi le trimiteți cu atât de multă dăruire.

Ultima ispravă a unei cititoare din Moldova m-a inspirat să scriu acest articol. O frumoasă tânără plecată în căutarea originilor Arlechinului, în Italia, și fotografiile pe care le-a realizat, trezindu-mă ca o rază de soare ce-ți bate-n geam dimineața:

Inițiva aparține grupului Nici_o_zi_fără_lectură, iar cartea călătoare a fost oferită inițial grupului de Kristina Doba

Vouă, tuturor celor care mi-ați trimis sute de poze, unele mai frumoase ca altele, cu romanele scrise ❤ Îmi pare rău că nu le pot posta pe toate 😦

Vă îmbrățișez,

Interviuri

Interviu. Arlechini în viața altora. 10 mai 2019

După cum v-am promis în avanpremieră, vă prezentăm romanul doamnei Natașa Alina Culea, Arlechinul.

arlechinul

Spuneți-ne ceva despre această carte. Cum a apărut? Când?

Natașa Alina Culea: Romanul Arlechinul a fost publicat în decembrie 2018, sub egida propriei mele edituri, editura Hebe. De ce propria mea editura? Mă declar din start o autoare dificilă, dar și perfecționistă, crezând cu tărie în ceea ce face. Piața editorială din România nu mă satisface, și spun asta fiind în asentimentul foarte multor scriitori români. Faptul că nu ai niciun control asupra vânzărilor, faptul că editurile nu se implică suficient în procesul de marketing al cărților, nu oferă informațiile necesare și multe alte neajunsuri m-au determinat să iau această decizie, pe care nu o regret nicio secundă. Sunt mândră de munca mea și de noile ediții ale celor șase romane scrise și publicate până acum, poate așa se și explică faptul că sunt un autor care chiar se vinde în România.

Arlechinul este un roman aparte, care știam că va stârni controverse. Nici nu ar fi putut fi altfel atunci când avem ca protagonist un antierou, un personaj pe care puțini ar putea să îl adore, iar cei mai mulți să îl deteste de-a dreptul, un personaj care răscolește mizeria ascunsă sub preșul social.

Pe lângă un protagonist machiavelic avem și partea de erotism a cărții, destul de greu de ignorat și de digerat.

Așa cum am mai spus în interviurile anterioare, cărțile mele vor stârni reacții, deoarece nu sunt conformiste, nu sunt lecturi lejere care să nu-ți scuture alegerile și convingerile.

alina

Natașa Alina Culea. Sursă foto: arhiva personală

De ce acest titlu? 

Natașa Alina Culea: Totul pornește de la ideea de mascaradă a vieții, de spectacol dat pentru amuzamentul altora. Arlechinul, Arlecchino, a apărut ca actor în vechile comedii italiene, Commedia dell’arte, la sfârșitul secolului al XVI-lea, ca fiind un bufon, purtând mască, cu un costum reprezentativ, caraghios și grotesc în același timp. Peste ani, Arlechinul a devenit un personaj mai romantic, dar și mai inteligent, paiața noastră inițială, farsorul, devenind un adevărat seducător perfid.

Continuarea articolului AICI…

Interviuri

„Avanpremiera” celui mai recent interviu. 8 mai 2019

Natașa Alina Culea este o scriitoare talentată, care a scris șase cărți până în prezent; în ordinea apariției – Natașa, bărbații și psihanalistulMaratLupii trecutului. SofiaNopți la MonacoVisele nu dorm niciodatăArlechinul.

scriitoare

Natașa Alina Culea

Doamna Natașa Alina Culea, despre care s-a mai scris pe blogul nostru, a acceptat cu amabilitate să ne dea un interviu la lansarea ultimei sale cărți, Arlechinul.

carti natasa

Puteți urmări un trailer despre această controversată carte, „Arlechinul”:

AICI

CITIȚI CONTINUAREA ARTICOLULUI PE SITE-UL LOGOPAPER

Cărți scrise

6 cărți cool ale scriitoarei Natașa Alina Culea

Se spune despre literatura română contemporană că este plictisitoare și de foarte slabă calitate, nu prea mai citește nimeni autori români contemporani. Nu este adevărat acest lucru din punctul meu de vedere.

        Literatura română contemporană este cool, avem în continuare autori foarte talentați doar că ei nu sunt foarte bine promovați și, astfel, oamenii se îndreaptă mai mult spre autorii străini.


6


Una dintre autoarele din România pe care eu o consider foarte talentată și îmi place extrem de mult este Natașa Alina Culea. Natașa este o autoare cu origini ucrainene și poloneze, care s-a născut în Tulcea, iar până în prezent a publicat șase romane, care sunt extrem de diferite ca temă, dar sunt pline de pasiune și sensibilitate, și pe care trebuie să le citiți neapărat.


1. Lupii trecutului Sofia – Natașa Alina Culea (recenzie: aici)


„Lupii trecutului Sofia” de Natașa Alina Culea este un roman de dragoste, plin de pasiune, erotism și mister, iar pe alocuri este condimentat cu scene pline de umor. 

Fabian este un om de afaceri de succes, în vârstă de 40 de ani, care este însurat cu Carina, însă căsnicia lor este într-un mic impas, a devenit o căsnicie plină de monotonie și plictiseală, o căsnicie în care personajul nostru principal nu se mai regăsește. 

Fabian și soția sa participă la o nuntă în Mangalia, iar aici viața monotonă și lipsită de sens a lui Fabian se va schimba pe neașteptate. Acesta o întâlnește pe Sofia, o țigancă tânără, frumoasă și plină de mister, care îi va da toată viața peste cap.

„- Cine ești tu? Cine ești?… îi șoptesc printre sărutări pătimașe. […]

– Nu mă întreba cine sunt. Întreabă-te cine poți fi tu lângă mine?”

CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

Interviuri

Interviu pentru Careers & Business

Natașa Alina Culea este un nume despre care spune că nu-i mai aparține, un nume pe care l-a dăruit acum cinci ani cititorilor cărților ei, un nume care a ajuns tipărit pe copertele a mii de cărți în România și Republica Moldova, sub cele șase titluri (în ordine cronologică): „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat”, „Lupii trecutului”, „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată” și „Arlechinul” – cel mai recent roman al meu, lansat în decembrie 2018. Crede că uneori este scriitoare; alteori este eremit sau pelegrin, dar mereu își iubește cititorii. După romanul „Lupii trecutului” a scris cartea „Nopți la Monaco” doar pentru a-i înveseli pe cei care i-au plâns pe umăr, cerându-i să le dea un happy-end.

Un scriitor talentat și de succes poate să fie tânăr și frumos! Natașa Alina Culea este dovada!

C&B: Fă o descriere sau definește activitatea ta!

„A fi un autor în România este o provocare, iar termenul de provocare este unul destul de îngăduitor dacă ne raportăm la piața de carte românească și la situația încă derutată și derutantă a literaturii contemporane. Singura mea ambiție livrescă este aceea de a le oferi cititorilor mei o lectură memorabilă…

continuarea AICI

Interviuri

Natașa Alina Culea, o scriitoare ALTFEL a lumii în care trăim (ElitaRomâniei)

Fiecare scriere a ei se desfășoară în fața ochilor ca o poveste de viață contemporană. Fiecare lectură este complet diferită de cea anterioară, prin stilul și lecția de viață oferită. Mai interesant este faptul că nu scrie o carte în ani lungi, ci scrie mai mult de una pe an.

Natașa Alina Culea frapează prin realism și veridicitate. Uimește prin frumusețe, eleganță și simplitate. Scriitoarea născută în Tulcea își pune bucăți din suflet în fiecare carte, se reinventează în și prin fiecare poveste, dar mai ales oferă experiențe de lectură inedite, aproape reale.

Continuarea interviului AICI

Natașa Alina Culea, Natașa Culea
Blog

Nopți arabe

Nu scriu informații turistice, m-aș simți ca și cum aș ajunge în fața piramidelor și m-aș apuca voinicește să număr pietrele, contabilicește.

DSC_3272

M-am îndrăgostit de Anna Gavalda. Asta înseamnă că o iubesc mai puțin pe Elif, ceea ce înseamnă că sunt oarecum o trădătoare sau un bărbat laș care iubește două femei, dar mereu pe una mai puțin, deși într-o zi poate fi una, într-alta…

…să răsfiri degetele în nisip ca în părul unei femei…

Nisip…

— Am lipsit puțin, dar m-am întors, vezi bine!

(Mai beau din ceaiul de guava și lime care a călătorit strâns la mine-n bagaj)

20181020_201311.jpg

Mulțimea, ghizii, fâșiile urât mirositoare ale mumiilor îmbălsămate, curry și râsul din mine.

 

 

Cămilele lungi ca umbrele nopților arabe. Marea ca un smarald uriaș. Mașinile strivite precum cutiile de Pepsi. Puțin din toate. Te pierzi în nisip fără să te poți agăța de ceva. Mișcătoare și mișcătoare. Palmieri în cutele rochiei. Cea verde, nu cea albastră. Rochie tamarind. Porumbei cu cioc de pescăruș. Dunele ca nervurile unei frunze gigantice.

poze din avion

Și cine suntem? Orbi care nu știu ce e noaptea, dar trăiesc în ea.

DSC_3276

Aș vrea să fiu barcă și să plutesc patru veșnicii. Doar patru, cu nimic nu trebuie să te obișnuiești prea tare.

natasa alina culea

 

Plutesc pe apă; readerul meu plutește pe cer acoperind burta unui avion care despică albastrul în două ceruri.

natasa alina culea - citind, carte

— Nisipul de ce nu are scoici? Cine este Enoh? Nu cred că mă bronzez sub umbrelă. De ce sunt craniile alungite?

— Ba da, soarele se reflectă, doar că de vreo 20 de ori mai puțin.

— Atunci va trebui să stau de 20 de ori mai mult.

Dacă aș scrie o carte, mi-aș lua personajul identic de umăr și l-aș scutura: — Ce faci, ești nebună?

Trebuie să pun altă baterie, de rezervă.

Nu ar fi frumos să avem încă o viață de rezervă? – ce gând cumsecade. Și oameni de rezervă? — Nu plânge, copile, uită-te, hop, am pus-o la loc! Vezi?! Este iarăși la fel…

 

 

Recenziile cartilor mele

Cărţile Nataşei Alina Culea – poveşti de viaţă pe care trebuie să le citeşti (MaraMadalina)

Cărţile scrise de Nataşa Alina Culea sunt adevărate poveşti deconectante care te îndeamnă la reflecţie, la introspecţie, la analiza propriilor trăiri. Protagonistele creionate de autoare au în ele acea forţă lăuntrică specială care le permite adesea să îşi guverneze destinele  şi să ia decizii riscante.

Ce faci atunci când mai ai puţin şi te spânzuri de speranţă? Lecturezi un roman al Nataşei şi afli că şi cel mai întunecat negru se poate acoperi de roz… trebuie doar să cumperi vopsea suficientă. Romanele autoarei ne demonstrează că există soluţii, că avem puterea de a schimba totul, că suntem capabili oricând să decidem altceva. Şi da, pe autostrada vieţii suntem obligaţi să mergem înainte… nu putem întoarce pe linie continuă mai ales că divinitatea are camere de luat vederi peste tot, dar nu ne împiedică nimeni să virăm la stânga sau la dreapta.

În continuare vă ofer o prezentare scurtă a celor cinci cărţi ale autoarei şi vă doresc lectură plăcută!

Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul

Ce îţi poţi dori atunci când simţi că o relaţie nu mai merge? Libertatea, nu? Acelaşi lucru şi-l doreşte şi Nataşa, protagonista cărţii, numai că în cazul ei situaţia se complică, iar femeia ajunge pe canapeaua unui psihanalist.

CONTINUARE pe site-ul Mara Madalina

Cărți scrise

Cărţi româneşti contemporane de dragoste (bibliocarti.com)

Navigând prin literatura contemporană, am alcătuit o listă a celor mai frumoase cărţi româneşti de dragoste. Iată cu ce trebuie să se delecteze fanii cărţilor romantice!

  1. Marat. Iubirea are spini – Nataşa Alina Culea
  2. Fluturi – Irina Binder
  3. Iubind-o pe ea – Alexandru Chermeleu
  4. My diemma is you – Cristina Chiperi
  5. Coroana de spini şi stele – Lina Moacă
  6. Seria Pasiuni – Rodica Mijaiche
  7. Seria Paradoxul iubirii – Nieves F. Joy
  8. Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni – Ioana Chicet Macoveiciuc
  9. Când dragostea ucide – Raluca Butnariu
  10. înAltă Iubire – Flavius Simion

Continuare pe site-ul Bibliocarti