Blog

Scrisoare către critici, bloggeri și către cine se mai simte

Dragii mei,

Am auzit că-mi bălăcariți cărțile. Cum să nu? Chiar vă rog, poftiți și cu-altă ocazie! Uitasem, am o singură mică-mare mențiune: nu pe cheltuiala mea, da aia care este (aproximativ 30 de lei pe carte).

Știm că autorii făcuți ca la ușa cortului vor să fie cool și-o să vă spună „Mulțumesc pentru circotecă, aka recenzie”  și-o să vă mai spună că apreciază efortul pe care l-ați făcut, bucurându-vă în avans că autorului îi va pica fața când o va lua la citeală. Eu nu sunt interesată să par cool, pentru că nu asta mi-am scris pe lista de obiective pe anul 2016; poate din 2017 încolo, dar nu promit. Ce am pe listă? Să fiu autentică, să nu mă mint singură și să recunosc adevărata intenție din spatele fiecărei acțiuni, lucru pe care vi-l recomand din suflet și vouă.

Revenind, dacă doriți să mă „aranjați literar”, cumpărați-mi cărțile și-apoi puteți să vă sprijiniti și mobila-n ele, să le folosiți pe post de hârtie de budoir, hârtie de copt castane, ce doriți voi și ce vă mai trece prin cap.

Nu știu domnule, dar vizual este ca și cum omul îti dă un cadou și tu îi dai peste mână, zău așa! Am primit și eu cadouri nesuferite, dar le-am dat mai departe, le-am pus în beci, orice altceva, dar nu mi-am vărsat fierea public pentru că n-am primit ce mi-am dorit, nu m-am dat cu fundul de pământ având spume la gură, nu i-am vorbit despre fizicul lui, despre vărul lui de-al optulea care este cioban la stână și nici nu l-am stalkuit cu lunile de zile.

Este ireal să stai și să bați apa-n piuă pe net în câte 50 de umbre ale lui Grey nu ți-a plăcut cartea, să te metamorfozezi în prezicătoare și să descrii cu lux de detalii neviitorul autorului în literatură până-ți fâlfâie urechile.

Cât despre drepturile voastre, hai să vorbim despre ele. Că ați făcut o facultate, că ați citit multe cărți… Statisticile arată că 80% din oameni au acum o facultate, așa că, să am pardon, nu este atât de relevant pentru mine. Asta ca să nu mai vorbesc de câți oameni cu facultate știu doar eu, care n-au încă nimic de spus în niciun domeniu. Era bine dacă în același timp cu diploma de studii venea și-aia de caracter, dar asta este! Că ați citit multe cărți? Așa, și? Acest lucru vă dă posibilitatea să comparați cărțile mele cu altele, ceea ce este extraordinar, dar cam atât și aici se termină extraordinarul.

Criticul, oricât de obiectiv ar vrea să fie, tot subiectiv va fi până la urmă, are și el ruda lui, are și el relațiile lui, are și el frustrările lui (ca tot omul). De unde știu eu că nu s-a trezit el morocănos, că motorul n-a pornit la prima cheie de dimineață, că eu semăn cu fosta și că fosta lui  seamănă cu mine etc. etc… 

Zic de bărbați, că na, logica feminină este recunoscută:

„ — Fată, eu nu citesc romane scrise de-o blondă! Drept cine mă iei?! Nici măcar n-a publicat la aceeași editură cu Paler. Nu, nu, eu cumpăr numai titluri americane și d-alea cărora li s-au terminat cărțile din librării înainte să fie citite de careva, că-s deșteaptă, nu blondă ca matracuca ‘ceia!”

No, sper că ne-am înțeles.

Și pentru că-mi sunteți cumva simpatici, vă spun un secret, dacă așa de tare ați vrea să nu mai scrie respectivul autor: nu-i faceți recenzie, domnule! Un autor necunoscut rămâne un autor necunoscut 🙂

Now, enough rubbing the mint, let’s write!

 

Blog

Sa demascam critica

O lectie valoroasa pentru mine si pentru voi.

Critica constructiva? Cacofonia vorbeste de la sine, da, nu exista asa ceva 🙂

Am scris acest articol pentru toata lumea, pentru bloggeri, pentru scriitori, pentru oameni criticati in general. Te simti nedreptatit in momentul in care cineva te critica? Guess what? Ai dreptate sa te simti asa.

Critica este adeseori mascata sub forma unui ajutor pe care vrem sa-l dam unei persoane, cand, in realitate, este o incercare de devalorizare a unei persoane, ca raspuns la teama legata de lipsa de valoare interna. Intentiile negative refulate sunt puse intr-o maniera fals constructiva, iar prin critica, aceasta refulare se vrea justificata. Cel care critica vrea ca tu sa ii accepti critica, fara ca el sa iti accepte obiectul criticii sale. Nu este ironic?

Cand critici, nu vorbesti atat de mult despre persoana criticata, cat despre tine insuti. De aceea, critica se face in lipsa persoanei criticate, daca ar exista o astfel de critica „constructiva” nu ar fi nicio problema ca discutia sa fie una intima, personala. Critica este un strigat al cuiva care are nevoie de atentie, dar care este in self-denial. Si eu am criticat si-am vorbit astfel despre mine, am analizat si am corectat.

24c00eed9c5e7c09ea27d7dd732b405d

Exemplu:

O mama care isi critica propriul copil, o face pentru ca nu vrea sa fie acuzata ca nu a stiut sa il educe. Copilul este doar oglinda ce i-a reflectat temerile.

Critica vorbeste despre temerile celui care critica, despre conflictul interior, despre nevoia de atentie; critica merge mana-n mana cu lipsa empatiei si a intelegerii. Perspectiva este diferita de critica, pentru ca ea contine aspecte atat negative cat si pozitive, nu emfaza asupra celor negative. Critica este o stare de respingere, o stare nenaturala fiintei umane care cauta integrarea armonioasa cu ceilalti. Critica este negativa, deoarece pune atat persoana care critica, cat si persoana criticata, pe o treapta emotionala distructiva.

Nu exista adevar obiectiv, critica este doar o perspectiva personala negativa, deghizata in conformism social.

Cum oferi o perspectiva?

  • Inainte sa critici, cere permisiunea acelei persoanei de a-ti impartasi perspectiva (asa justifici „ajutorul” pe care ai vrut sa il oferi persoanei) si respecta raspunsul ei. In acest fel vei sti daca perspectiva ta chiar serveste acelei persoane sau tu insuti esti cel care are nevoie de asta, iar critica ta este doar o scuza pe care ti-o servesti tie, inainte de a o servi altora.

Un exercitiu pentru cei care critica: imagineaza-ti ca esti in fata unei persoane a carei opinie conteaza mult pentru tine, iar aceasta persoana iti spune ceea ce tu ai criticat mai devreme. Ce emotii asociezi cu aceasta?

quote-if-you-want-to-please-the-critics-don-t-play-too-loud-too-soft-too-fast-too-slow-arturo-toscanini-69-44-70

natasa alina culea foto

Autor: Natașa Alina Culea