Interviuri

Video: Despre „Arhitectura Scrierii Creative”

Clipul răspunde tuturor întrebărilor legate de cursul de scriere pe care îl predau la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”.

Despre cursul de scriere creativă, detaliat, pe site-ul DALLES.

Prezentare „Arhitectura Scrierii Creative”.

Video, grafică, sunet: Laurențiu Porumbel.

Cursul se desfășoară la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”, dar se poate desfășura și online.

Interviuri

Interviu pentru „Gândul”

Articol preluat din ziarul „Gândul”

  • Publicat: 2020.07.28   14:00

Redactor:Alina Ioana Dinu
Simona Tănăsescu

Scriitoarea Natașa Alina Culea: „Scrisul este perfectibil, dar talentul scriitoricesc este o încredințare, un dar”

Cu origini ucrainiene și poloneze, Natașa Alina Culea este o scriitoare ce impresionează prin originalitatea cărților sale. Născută la Tulcea și remarcându-se în arta scrisului încă din școală, a început să publice romane în 2014, ca din 2019 acestea să fie vândute nu numai în România și Moldova, ci și în străinătate, fiind traduse în mai multe limbi de circulație internațională și comercializate pe platforme on-line importante atât în format e-book, cât și paperback. Este autoarea a șase romane – „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat”, „Lupii trecutului”, „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată”, „Arlechinul” –, având în pregătire a șaptea carte, pe care o va lansa anul acesta – „Rusalka”, un roman realist magic.

„Cuvintele sunt brațele cu care cuprind oamenii, cărțile mele sunt lungi scrisori expediate, povești care bat între aripi. De ce continui să scriu? Pentru că iubesc scrisul… și nimeni nu poate fi vindecat de ceea ce iubește.”

De curând, Natașa a urmat toți pașii necesari pentru a primi acreditarea de a preda un curs de scriere creativă, iar proiectul său este lăudabil. Am aflat pentru voi mai multe despre „Arhitectura scrierii creative”.

Gândul: Bine te-am găsit, Natașa! Apreciem că ai acceptat invitația noastră!

Natașa Alina Culea: Bine v-am regăsit printre cuvinte și idei!

Gândul: Ca scriitor întâmpini și dificultăți și reușite. Cum ți-ai început cariera și cum te vezi în prezent?

Natașa Alina Culea: Cred că prima carieră a fost cea de cititor flămând după cunoaștere. Citeam mult, haotic, de la beletristică la tehnici de îmbălsămare a mumiilor, la poezie sau cărți de psihologie. Am început să scriu ca oricare amator dezorientat și entuziasmat de frumos. Am avut noroc, deoarece de la primele cărți am atras atenția unor literați care mi-au iertat stângăciile. Unul dintre aceștia este domnul conf. univ. dr. Claudiu T. Arieșan, cel care mi-a scris despre „talentul d-voastră genuin. Da, am spus cuvântul magic chiar şi după puţinele pagini străbătute” – pentru care îi mulțumesc și mâine. Alte încurajări le-am primit de la Cătălin Sturza, pe atunci redactor la editura Curtea Veche. Datorită lor am pornit la drum cu încredere. Astăzi nu mai am nerăbdarea celui care vrea să plonjeze în lumea literară, luându-i locul nerăbdării o ambiție mai veche și o dorință de rafinare a scrierii. Sunt o nemulțumită, dar câtă frumusețe poate naște o nemulțumire!

Asta e arta, să creezi sensuri noi din „bube, mucegaiuri și noroi”.

Gândul: Ai o colecție frumoasă de cărți, fiecare pe un subiect bine ales. Ce te inspiră? Cititorii găsesc lecții importante în poveștile tale?

Natașa Alina Culea: Am încercat să găsesc punctul de echilibru din care să transmit ceea ce am învățat până acum, dar fără acea ierarhizare a pedanteriei pedagogice. Fiecare roman al meu îmbracă și stilizează o idee care, cred eu, are menirea de a alina, de a mângâia sau de a valida oameni și emoții. În aroganța sau naivitatea mea, vreau ca cititorul meu să se simtă iubit. Iubirea este miezul scrierii mele. Ce mă inspiră? Viața, vioara, vechiturile, piatra, pragul, pământul, ascunzișurile din noi… Lumea toată este inspirație pentru cine tace și ascultă, pentru cel care vede și iese în afara preocupărilor noastre mundane.

Gândul: Te implici foarte mult în a oferi publicului un conținut de calitate. Ai reușit să pătrunzi și pe piața străină de carte?

Natașa Alina Culea: De anul trecut am început un proces amplu de traducere a cărților mele și acum sunt toate traduse în engleză, unele și în spaniolă sau franceză. Se vând pe toate platformele digitale importante: Amazon, Apple, Scribd, Barnes and Noble, Kobo, Tolino etc. Calitatea unei cărți este dată de gradul de respect al scriitorului pentru cititor, dar și pentru el însuși, cel puțin eu așa văd lucrurile.

Gândul: Ce îi lipsește cărții românești? Cu ce obstacole crezi că se confruntă cel mai des autorul român?

Articolul poate fi citit integral în ziarul online „Gândul”

Blog

Cronică de teatru: BARZA DOMNULUI MINISTRU

BARZA DOMNULUI MINISTRU

   Regie: Lucian IANCU

   Distribuție:

Adriana TRANDAFIR

Mihai CIUCĂ

Gabriel FĂTU

Laura COSOI

Doina TEODORU

   Producție a Teatrului Principal, BARZA DOMNULUI MINISTRU este o comedie delicioasă, efervescentă, care reunește actori de renume, artiști îndrăgiți ai teatrului românesc contemporan, găzduită de Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”.

   Adaptare a piesei de teatru „Lorsque l’enfant paraît”, scrisă în 1951 de André Roussin –  dramaturg, actor și regizor francez, născut în Marsilia – , BARZA DOMNULUI MINISTRU mi-a amintit de marile comedii clasice jucate mereu cu sala plină și biletele epuizate cu mult înaintea zilelor de spectacol, precum „Puricele” sau „Bădăranii”.

   Piesa debutează în cadrul intim al casei ministrul Charles Jaquet, un francez autentic, făcându-și din viața sa respectabilă o datorie de onoare. Naționalist convins, familist în toată regula și cavaler al moravurilor de altădată, domnul ministru desfășoară ferm o campanie împotriva avorturilor în Franța, neștiind că soția lui, Olympe, care are peste cincizeci de ani, este însărcinată.

   Vestea șocantă e primită cu amuzament extravagant de către ceilalți membri ai familiei: Georges, fiul lor, și Annie, fiica de douăzeci de ani, proaspăt logodită și îngrozită anticipativ de ceva ce ar putea să îi păteze reputația sau ziua nunții mult așteptate:

Olympe, jucată magistral de Adriana Trandafir, îi mărturisește tulburată fiicei ei că este însărcinată:

„— Incredibil și taică-tu ăsta; din douăzeci în douăzeci de ani se apucă de semănat.”

…iar momentul este preluat de tânăra Annie și transmis imediat lui Georges, căruia nu-i vine să creadă o asemenea absurditate:

„— Cum, mama a călcat pe bec?”

  Scena în care Olympe îi destăinuie patriotului ei soț, interpretat de marele actor Mihai CIUCĂ, bulversanta veste a făcut deliciul audienței desfătate de harababura conjugală:

„— Ți-am făcut un copil?! Eu, la vâsta ta?! Când s-a întâmplat asta?”

„— Când ai băut din vinul ăla roșu și ai mâncat din salata aia de țelină.”

„— Mai bine îmi scrânteam piciorul în ziua aia!”

   Cei doi sunt prinși între conduita morală a celor care nu lipsesc de la nicio liturghie duminicală, mândria și bucuria de a avea un copil, chiar și la vârsta lor, umbrite de contextul politic și familial, ce, cu siguranță, nu le este favorabil.

   Dar cum nicio încurcătură nu vine vreodată singură, politicianul află cu stupoare și insatisfacție totală că Georges, fiul de care el este profund nemulțumit că a ales să fie comediant, în locul unei meserii serioase, a lăsat-o însărcinată pe Natașa, chiar propria lui secretară, doctorandă și cunoscătoare a șapte limbi străine „plus limba rusă”, cea pe care el o credea întruchiparea cumințeniei. Dar Georges se dovedește a fi un diplomat excelent, speculând abil încurcătura în favoarea sa, el dorind să se însoare cu Natașa, reușind să-și păcălească părinții sensibili la titluri onorifice, părinți motivați mai degrabă de un refuz decât de o acceptare, cumsecade, în fond, dar cu aferentele slăbiciuni umane, la urma urmei.

   Credeți că spectacolul de haz și ironie se termină aici? Nici pomeneală! Annie este și ea însărcinată, ea, chiar cea care își apăra reputația cu aceeași ferocitate ce amintește de  ilustrul său tată. Iar pentru ca tabloul de situații conflictuale și stridente, generatoare de alte noi conflicte la rândul lor, care a produs toată degringolada umoristică, să fie complet, până și Thèrése, ajutoarea lor la menaj, va avea un copil cu un curier de frigidere, căci „femeilor când le cade unul cu tronc, fac ce zice ăla”.

Alte replici ce au stârnit hohotele de râs ale spectatorilor aflați în sala arhiplină:

„— Pe vremea mea fetele mari erau chiar mari și erau chiar multe.”

„— De când trebuie să te pricepi într-un domeniu ca să ajungi ministru?”

„— Să ne întoarcem la oile noastre…

— Aici nu mai este vorba de oi, ci de berze!”

„— Dacă iese un copil negru, vorbim atunci!”

„— Ai spus destule prostii azi, lasă-mă și pe mine!”

   Jocul actorilor a fost remarcabil, perfect interconectat, incandescent, dând naștere unui haz general a cărui atmosferă nu se disipase nici după încheierea spectacolului.

   Dacă vă întrebați cum se vor descurca protagoniștii în haosul iscat, veți afla doar vizionând această comedie excepțională, regizată de Lucian IANCU. Parafrazând butada lui Charlie Chaplin: „O zi în care nu ai râs este o zi pierdută”, vă recomand să nu pierdeți nici voi BARZA DOMNULUI MINISTRU, o reprezentație vividă ce vă va declanșa o alarmantă bună dispoziție și poftă de viață!

___________________________

Natașa Alina Culea