Blog

Reguli de bun-simț pe Facebook

Să etichetezi persoane fără să le ceri permisiunea înainte. No comment despre cei/cele care te etichetează în pozele în care ei/ele au ieșit frumos, iar tu ai ochii închiși și gura căscată de zici că ai murit recent.

My-cat-has-a-Facebook-prifile

Să ai poză de profil este un lucru normal. Eu nu mai accept prieteniile celor care au poze de profil cu animale, flori, apusuri de soare, celebrități și apusuri de bun-simț. Pe stradă nu umbli cu masca pe față. Denotă fie un cont fals, fie că au motive să-și ascundă identitatea. Trolls/conturi ale copiilor/stalkers/psihopați/activiști în diverse domenii sau alte persoane care preferă să aibă conturi false sunt un posibil semnal de alarmă.

10_different_types_of_fake_facebook_accounts

Cei care retușează în ultimul hal pozele și te sperii când dai ochii cu ei. Este adevărat că sunt persoane fotogenice și persoane mai puțin fotogenice, dar pozele mult prea editate sunt chiar o prostie. Este posibil să te întâlnești în realitate cu persoane de pe Facebook și nu cred că vrei să le vezi reacțiile de șoc și groază.

6f40282f-8993-4fb1-8178-b874a0c16180

Cei care postează continuu pe Facebook. Nu știu cum să o spun mai delicat, dar asta lasă impresia că nu ai o viață personală sau încerci să acoperi o lipsă (stimă de sine scăzută, nevoie foarte mare de aprecierea celorlalți, narcisism în diferite stadii). Dacă tu ești în vacanță de 3 zile și ai 200 de poze pe Facebook cu vacanța ta, cam cât timp ți-ai petrecut făcând pozele și postându-le și cât timp ai avut o vacanță adevărată?

download

Să postezi public mesaje pe care cineva ți le-a trimis în privat și să-ți inviți clica de prieteni să-ți aprobe gestul. Da, se vor găsi persoane care să facă asta, dar tu știi (în adâncul conștiinței tale) că nu este un gest fair-play. Răutatea nu e sexy.

1343857595836_2716025

Poze în care îți etalezi excesiv calitățile fizice. Sincer, nu mă deranjează vizual să văd femei în costume de baie cât un sfert de batistă, nici bărbați fără tricouri, dar în momentul în care sunt doar astfel de poze, trebuie să fii conștient că oricine se va întreba dacă ai ceva în găgăuță. Dacă nu te deranjează să ți se pună o astfel de ștampilă, go for it și simte-te bine.

d1204a3bfb603982a0ca4bdeebde8da7682acade

 

Articole asemănătoare:

 

Bărbați vs femei

Tot ce trebuie să știi despre bărbați!

Sper să nu fiu acuzată acum că sunt de partea femeilor. Nu sunt. Nu sunt nici de partea egoismului. Tot ceea ce voi enumera se aplică și femeilor. Să trecem la treabă: Tot ce trebuie să știi despre bărbați – în doar câteva rânduri!

  • Fetelor, nu doar că nu este frumos, dar este și inutil să alergați după bărbați cu bani! Nu contează cât câștigă, ci cât îți dă ție din cât câștigă.
  • Nu există bărbat care nu știe ce vrea, ci bărbat care știe că nu te vrea, dar nu știe cum să-ți spună.
  • Dacă după ce te-ai culcat cu el te mai sună peste o săptămână sau două, ai trecut de interviu, dar n-ai luat jobul. Felicitări.
  • Nu încerca să schimbi un bărbat, dar schimbă-l cu altul. De ce spun asta? Oamenii se schimbă foarte greu sau deloc. În tot cazul, trebuie să vină de la ei, asta după ce au realizat deja că ceea ce fac ei nu este OK. Nu îl vei schimba tu și nu-ți mai spune că tu ești diferită sau specială. Te amăgești singură.
  • Te-a mințit o dată? E de vină el. Te-a mințit a doua oară? Ești de vină tu.
  • Te caută doar când nu-l mai cauți tu? Nu e despre tine, e despre el. Vrea să se simtă validat.
  • Capacitatea de a fi fericit în viață nu depinde de câte circumstanțe favorabile ai avut, ci de cât de rapid ai știut să ieși din cele nefavorabile. Nu pot să repet asta mai răspicat.
  • Iubitul tău este abonat pe Instagram/Facebook/Twitter și dă like-uri unor femei frumoase? Își păstrează opțiunile deschise. Dar poți continua să te minți singură și să-i dai totul numai lui. Sigur atitudinea asta te va duce departe. Să-mi spui și mie cum a fost 🙂
  • Își face program special pentru a-și petrece timpul cu tine sau doar tu faci toate eforturile? Știi ce înseamnă asta, nu? Hit the road, Jack.
  • Dă atenție constant altor femei? Vrei un rol marginal în viața lui? By all means, continue 😀 
  • Nu poți avea încredere în el? Dar în tine? – Ca să pleci.
  • Simți că ceva este în neregulă? Pentru că este în neregulă. Citește articolul despre intuiție.
  • Are un cont pe Facebook fără poze? Este foarte posibil să aibă un cont real în care tu nu ești invitată. De ce oare?
  • Evită să-ți dea tag? Chiar mai e nevoie să răspund la întrebarea asta? Natural, oamenii simt nevoia să-și delimiteze teritoriul într-o relație. Dacă nu se afișează cu tine, are motivele lui. Știi și tu care sunt alea.
  • Te-a mințit? Te-a trădat? Vrei să te răzbuni? Uită-l. Urează-i succes, va avea nevoie. Pleacă fuguța-fuguța, fă-ți viața frumoasă și nu te uita în urmă decât ca să nu mai faci la fel a doua oară. Cum? Așa cum a scris extraordinar un alt blogger – Fii Merlin!

Vizitează și celelalte articole din seria Bărbați vs Femei

Cu drag, a voastră

Natașa Alina Culea

__________________

Blog

Intimitate vs. conectare

Subiectul de astazi este intimitatea si frica de intimitate. Cine ma cunoaste, cat de cat, stie ca subiectele nu trec pe langa mine fara a le digera, fara a le gasi raspunsuri, solutii. Tot ceea ce am invatat la un moment dat si m-a ajutat cumva, va fi expus pentru ca altii in aceeasi situatie sa beneficieze de pe urma acestora.

Frica de intimitate este resimtita acut de persoana care are asociaza expunerea cu o amintire dureroasa din trecut. Poate fi o persoana careia nu i-au fost respectate granitele intimitatii (da, ne ducem iar in copilarie, mereu vom face asta). Persoana va asocia expunerea cu stanjeneala, rusine, umilinta, dezorganizare, retinere, sfiala… Aceasta persoana va asocia expunerea cu “molestarea emotionala”. Instinctul de supravietuire avertizeaza persoana ca acest lucru s-ar putea intampla iar si actioneaza blocand expansiunea si expunerea in fata altora. Pentru ca tot ceea ce este in psihic se refecta in fizic, persoana se va proteja emotional, se va retrage, va pune ziduri, se va concentra pe ceea ce o separa de ceilalti (psihic, fizic).

Parerea mea este ca nu ne-am nascut ca sa traim izolati, daca va amintiti piramida lui Maslow, alaturi de nevoia de supravietuire sta nevoia de socializare. Puterea oamenilor este in unitate si in conectare si este o putere extraordinara. Nu este de mirare ca cei care au stiut cum sa conduca lumea s-au folosit de separatisme pentru a ne diviza si a ne manevra astfel.

  • Unelte pentru manipulare: religia, statul, nationalismul, patriotismul, al meu/al tau, simtul proprietatii, rasismul, sexismul etc.

Va amintiti faimoasa deviza “Divide et impera” sau “Diviser pour mieux régner“? Unii se folosesc foarte bine de aceste temeri ale noastre, le cunosc si fac tot posibilul sa impiedice adeziunea maselor.

V-ati intrebat vreodata de ce tinem atat de mult sa avem casa noastra, masina noastra si sa tinem cu dintii de ceea ce este al nostru in documente? Oare ce s-ar intampla daca prietenii ar veni mai des in casa noastra, daca le-am imprumuta masina, daca ne-am apropia unii de altii? Explorand aceasta situatie si chiar exacerband-o, poti afla unghiul din care privesti tu intimitatea sau lipsa acesteia. Poti realiza un exercitiu de imaginatie si poti analiza ce simti (ca un observator) daca iti deschizi larg bratele sa primesti prieteni, necunoscuti si tot ceea ce vine odata cu acestia.

Proprietatea este glorificata peste tot, simtul proprietatii serveste intereselor economice si politice, dar ce facem cu interesul catre umanitate si evolutie ca specie – evolutie in constiinta, nu doar in structura administrativa si tehnologica?

Iti doresti intimitate pentru ca ai fost dezamagit de ceea ce ti s-a intamplat in trecut atunci cand ai fost expus. As vrea sa nu sune atat de radical, dar cam asta este. Trecutul este trecut, de-aia se numeste asa, nu mai revine si nu este nevoie sa fii conditionat de el, mintea ta are capacitatea de a analiza trecutul, nu viitorul, nu este nevoie de niciun fel sa ti se intample acelasi lucru!

O sa raman fara nimic daca ma expun si-i las pe ceilalti sa dea buzna in viata mea! Asta va spune mintea ta iscoditoare, iar aceasta afirmatie are la baza frica. Despre frica am mai vorbit, iti este invatator, dar nu ai de ce sa o lasi sa te domine. Tot ceea ce vine din frica trebuie analizat, vei ajunge la niste concluzii surprinzatoare. Poti ramane fara nimic, la fel de bine cum poti atinge un nou nivel de raportare umana. Ce alegi?

V-ati intrebat de ce Facebookul este atat de bine implementat? Facebookul inseamna socializare, cineva si-a dat seama de inca o nevoie nesatisfacuta a omului zilelor noastre.

-Ca se poate transforma in Big Brother? –Sigur ca da, v-am mai spus, orice lucru este neutru, oamenii sunt cei care ii confera o semnificatie. Pe Facebook te conectezi, te expui.  Veti spune ca unii duc la extrem aceasta latura, eu spun “Cine suntem noi sa judecam nevoile unei persoane cu un trecut pe care nu-l cunoastem?

Oricine are nevoie sa fie singur cateodata, sa isi traga suflul, sa se scufunde in gandurile lui si asta este grozav, dar nu confunda aceasta nevoie de deconectare cu frica de intimitate.

Cu drag,

mereu,natasa alina culea carti scrise

Natasa Alina Culea

Cărți scrise

Conversatie cu Darie Ducan

Să îi cunoaștem pe cei care scriu, pe cei care mâine, peste un an sau trei, vor fi reprezentanții literaturii românești, o literatură în continuă transformare (în ciuda eforturilor unora de a rămâne ermetică). Să îl cunoaștem pe Darie.

foto Darie Ducan

Cine ești?

Darie Ducan, în etate de 27 de ani, autor de cărți și de umbră. Cred că sunt în primul rând un om care observă. M-aș defini prin asta.

De ce scrii? Pentru cine scrii?

Scriu pentru că am ceva de spus și cred foarte tare în vocația mea. Pentru cine scriu ? E o problemă complicată. În niciun caz pentru succes, ba chiar aș spune că am luat-o pe un drum invers, nerespectând rețeta succesului, previzibilă și banală, neexcitantă. Scriu pentru mine dar mai ales pentru un adevăr care e dincolo de mine. Nu vreau să folosesc vorbe mari, dar nici să le ocolesc din academism. Scriu pentru un adevăr care e al meu și pe care îl sabotez eu însumi, prin concepția mea critică, pentru a-l face valid.

Câte cărți ai publicat? Ai publicat și în franceză?

Nu mai știu exact, vreo 20. În franceză va apărea nu peste foarte mult timp o carte de poezii.

De ce Parisul?

Pentru că nicăieri nu te poți rata mai frumos decât aici, spre deosebire de succesul enorm și bombastic pe care îl poți avea în țară.

Diferențe de mentalitate între români și francezi?

Românii și francezii sunt la fel. Ce îi deosebește e aderența la mască. Fiecare are alt mod de a-și instrumentaliza raporturile cu ceilalți. Dar aceasta e o chestiune de câtime, de umoare, de gestică a amănuntului. Totuși, pe mine sutimile astea mă impresionează. Dacă mâine mi-ar da cineva un milion de euro m-aș bucura, dar asta nu mi-ar modifica viața prea tare. În schimb, dacă mi-ar da un milion de euro fără un cent, mi-ar crea o problemă. Nu aș dormi nopțile întrebându-mă de ce fără un cent. Foarte românesc acest cartezianism, asta ca să nu ocolesc prea mult întrebarea ta. Cu toate că mi-aș dori bucuria mai mult decât problematica.

Conexiunea francezilor cu literatura?

Ca peste tot, globalizare, junk food tipărit și rar oameni care să citească literatură valoroasă. Oricum, există o politică literară extraordinară în Franța. Noi, din păcate, nu am știut să conservăm distribuția de carte care a existat pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, și care a fost extraordinară, prin lanțuri de librării cartea ajungea până și în orașele cele mai mici. Acum sunt orașe de 30 de mii de locuitori (Târnăveni, orașul unde m-am născut, de exemplu) care nu au nici măcar o librărie. Și niciun intelectual nu protestează în fața acestui fapt. Una e că se tipărea cenzurat și alta e distribuția. Distribuția a fost extraordinară. Pe de o parte, nu am știut să conservăm asta,  iar pe de altă parte s-a distrus deliberat pentru monopolul câtorva umaniști remarcabili. Conservarea literaturii e, în Franța, un fapt de tradiție neabandonat de la Voltaire încoace, și trecând prin Hugo, mă refer la acțiunile lor publice, de această dată. Literatura contemporană există și în ce pare clasicizat de multe ori. Pentru că mereu sunt stimulate relecturi, discuții, mereu apar cărți și studii critice care pun în circulație și într-o nouă viziune autori vechi. Prăpastia nu e așa mare ca la noi între mort și viu. E o concepție imbecilă despre literatură a o împărți în vie și moartă. Vine dinspre generaționismul stupid, imatur. Tot ce s-a scris e viu, nu neapărat valoros, dar viu este. Iar Franța e principala dovadă. Latențele, uitările temporare sunt absolut necesare. Ele revalorizează, ele imunizează ca nimic altceva.  La vreo 15 de ani după ce a murit, Goethe părea un autor uitat. Literatura contemporană are un segment al ei destul de bine definit și previzibil. Patrick Modiano, prozatorul recompensat cu Nobel pentru literatură, e un autor  foarte bun și onest, dar nu e un prozator nici măcar cât media pe care o avea literatura Franței acum 50 de ani. E însă citit și întreține un fel de mediu. Cred că prin raportarea la el s-ar sintetiza cel mai bine conexiunea francezilor la literatură. Deși premiul Nobel e politică și e acordat de un juriu extern, de data aceasta a găsit o reprezentare plauzibilă a geografiei personale, să zicem.

Ce citești? De ce citești?

Istorie, critică, politică, lingvistică, eseu, teatru, poezie. Citesc ca să îmi hrănesc realismul și să nu cad pradă iluziilor, înregimentărilor.

Spune-mi câteva cuvinte despre cărțile următoare: Adulter, Moromeții, Roșu și negru, Frații Karamazov, De ce iubim femeile, Micul prinț…

Prefer Roșu și negru. E un roman fundamental. Restul sunt cărți bune, chiar capodopere unele. Dar  Roșu și negru e pur și simplu o minunăție. Un roman fără egal.

Cum ai descrie poezia? Dar poezia scrisă de tine?

Nu am cum să descriu poezia. Nu risc chestiuni atât de intime nici măcar cu mine însumi, darămite într-un interviu. E genul de imponderabilă despre care, dacă o practici, preferi să nu vorbești. Poezia mea ?  Vedeșicredele, Poezii.Vectori, volumul I, publicat. Volumele II –III, în lucru. Atât.

Ce crezi despre viitorul poeziei?

Nu pot fi decât optimist. Poezia e generată de o resursă care se reformează și reformulează fără oprire. Aș dori să îi moară calofilia exagerată, falșii apostoli, rândunelele de facebook ale contrafacerii ei. Poezia, însă, e o constantă. Nu a lipsit nicicând. A fost mereu un catalizator eficace al omului. Chiar și atunci când nu s-a știut. Și omul și-a părut rezistent prin minune.

Ce alte genuri literare ai abordat în scrierile tale?

Teatru, critică literară, eseu, traduceri.

Ce planuri de viitor ai? Profesional, personal…

Nu am niciun plan decât acela de a-mi scrie cărțile. În rest, sunt deschis ca un aeroport : primesc de la viață și încerc să îi ofer.

Ce crezi despre literatura contemporană din Romania? Dar despre editurile românești?

Cred că în România avem o literatură destul de bună față de media altor țări. Dacă nu ne-am mânca între noi și nu am cădea pradă falselor iluzii și ideologizărilor, adică dacă ne-am vedea pur și simplu de scris fiecare, am fi cu adevărat extraordinari. Deși cărți mari apar extrem de rar, media e a cărților totuși bune. Despre edituri nu cred nimic.

Fă-mi o mărturisire, una pentru care cineva ți-ar da unfriend pe Facebook, sau chiar block.

Toți facem astfel de lucruri, uneori le regretăm. Gândim cu voce tare, altfel spus. Facebook e parte din teatralitatea timpului nostru. Nouă ne pare că e despre libertate, dar de fapt e despre Brecht, adică despre simularea ei, păcălindu-te cu o anumită candoare. Ca în Micul Prinț, că tot te-ai referit la el…o mărturisire : butonul unfollow e o minune, e o mare invenție pentru a nu ne da în cap unii altora, ar trebui pus pe steag la cum arată lumea literară acum. E și o ipocrizie acolo dar în spatele ei e ideologia care lucrează. Unfollow e o invenție socială integratoare, paradoxal, precum jobenul purtat pe caniculă.

Îți lipsește România? Ce nu îți lipseste referitor la Romania?

Îmi lipsește. Dar, în egală măsură, o și am cu mine. O am în minte cu mine mereu. Și în suflet. Uneori îl citesc pe Cantemir pe malul Senei și râd. E mare nevoie să recitim tot și cu forțe proaspete. Fără preconcepții, cu o judecată dreaptă. Asta înseamnă generație. Nu liste și alte prostii. Visez Bucureștiul, îmi e dor de el, îl divinizez. E un oraș formidabil. Parisul e minunat, dar e perfect. Bucureștiul are geniul imperfecțiunii, care îl și salvează.

Ce-ai face astăzi dacă nu ți-ar fi teamă de nimic? Dar mâine?

Nu mi-e teamă de nimic, decât de Dumnezeu. Și el e departe de casă.

Mult success! (inutilă urarea, oricum vei avea)

Succesul e relativ. Viață să fie și minte întreagă.

Blogul lui Darie 

ducandarie@yahoo.fr