Cărți scrise, Sofia. Lupii trecutului

Lupii trecutului (Fragment) Fata din tren

Deschid portiera mașinii și mă înclin în fața ei. Arată spectaculos, îmbrăcată cu o rochie galbenă cu poalele largi, dar strânsă într-un șnur ce îi înconjoară talia subțire, cu sânii cruzi, pe jumătate acoperiți de materialul vaporos. Pielea ei cafenie, mătăsoasă, este pusă în evidență de galbenul declarativ al rochiei. Rochie ce așteaptă complimentul unui bărbat. Părul negru i se revarsă în valuri pe spatele descoperit complet. Toată făptura ei te duce cu gândul la o prințesă exotică a unui Egipt căzut în adorație în fața piciorului ei mic.

— Vă rog să intrați în caleașcă… îi spun vrăjit, luându-i geamantanul mic din mână. Știi că escapada noastră va dura aproape o săptămână, nu?

Redevin precaut. Nu vreau să intervină nimic în planul meu pus la cale cu atâta grijă.

— Ți-ai luat tot ce-ți trebuie?

— Da! Da! Da! Abia aștept să fiu răpită, domnul meu!… zice Sofia și mă sărută apăsat pe buze. Pot să întreb unde mergem sau este un mare și întunecat secret la mijloc?

— Sigur, prințesă, tu poți întreba, dar eu nu îți voi răspunde. Ai luat pașaportul, cartea de identitate, totul?

— Afirmativ!… spune ea vioaie.

Sunt nerăbdător să fim împreună așa cum voiam, nu într-o cameră de hotel, ci într-un cadru potrivit frumoasei mele iubite. Avem nevoie să schimbăm acest fundal de ascunzișuri în care am ajuns să ne complacem și să ne încleșteze libertatea de-a iubi.

Ajungem la gară după două ore pierdute în trafic, din fericire, anticipasem și asta. La vederea trenului ce strălucește nepăsător în soarele răcoros al dimineții, Sofia scoate un chiot de încântare și începe să țopăie de nerăbdare pe marginea peronului, făcând tot felul de deducții ilogice asupra destinației noastre.

— Să fie Madagascar? Sau poate Guineea Ecuatorială? Nu, Guadalajara, asta este! Mergem în Mexic! Eu voi dansa dezlănțuită și despletită, desigur, iar tu mă vei privi cu un trabuc din mahorcă, stins între buzele crăpate de soare, fiind ferit de insolație sub un sombrero. Tu mă vei întreba galeș, după prea multe pahare de tequila pe care le vei sparge-n dinți: Crees en amor a primera vista, bonita? Eu îți voi răspunde țanțoșă: — Plimbă ursu’, senior, yo no hablo español!

Râde hohotitor. Este de o veselie nebună. O sărut iar pentru toate nebuniile pe care le debitează cu atâta drăgălășenie.

– fragment din romanul LUPII TRECUTULUI-

Natașa Alina Culea

Sofia. Lupii trecutului

Lupii trecutului. Sofia VI

…- Viața doare… îmi sfârșește ea explicația la ureche.

-De ce trebuie să doară?

-Nu trebuie, dar dacă te naști cu aripi, ce mai este de cunoscut? Sofia mi-a luat degetul mare conturându-și singură buzele, vârându-l apoi în căldura gurii ei.

-…Dansează-mi… am rugat-o. Dansează pentru mine, Sofia. Dansează-mi viața din tine.

Sofia s-a ridicat înnebunitor de încet de pe mine. O urmăream cu vederea încețoșată ducându-mi la buze chiloții ei, păstrătorii tainei Sofiei.

Și-a ridicat brațele, unduindu-și corpul pe muzica noastră. Corpul ei spunea povești despre dragoste și ură, despre serafimi decăzuți în clinchetul brățărilor ei metalice. Și-a lăsat rochia să îi alunece de pe corp, în timp ce mișcările îndrăcite mă hipnotizau și mă țintuiau în pat fără vlagă. Părul îi mângâia cu tandrețe fundul feciorelnic, tresăltând la fiecare mișcare. Îmi pulsa în vene mișcările ei ispititoare de felină tânără și crudă. În ochii ei ardeau incantații și vrăji, mistuindu-mi judecata. O vedeam în noapte, dansând în jurul focului cu picioarele desculțe în iarba rece, plânsă de rouă, îmblânzind jivinele atrase de mirosul cărnii fragede. Copacii își întinseră rădăcinile asmuțite de dorință, căutându-i urma pașilor repezi. Sofia dansa sufletul nopții, gustându-i tenebrele. Trei corbi se roteau în jurul ei, ciugulindu-se unul pe altul în transa hipnotică a dansului ei ce distorsionase mersul lucrurilor.

-Oprește-te!… i-am strigat. Nu mai suport să nu fii a mea! Vino aici…

Alte fragmente:

I, II, III 

IV

V