Blog

Ce înseamnă să fii un om puternic

Mă bântuiau ieri niște gânduri și am găsit zece minute să le pun în cuvinte, pentru voi. Nu știu dacă sunt o persoană puternică, dar având în vedere că tot aud acest lucru în jurul meu, voi dezvolta în câteva rânduri ce cred eu că înseamnă un om puternic – ce am învățat singură și ce am învățat de la ceilalți oameni din jurul meu – sperând să vă inspire și să vă fie de folos.

  • Singurele relații sunt: cea cu tine însuți și cu Dumnezeu. Toate celelalte relații derivă din ele.
  • Nu te teme să greșești. Din greșeli înveți cel mai repede.
  • Este normal să nu fii puternic tot timpul și trebuie să te aștepți și la asta. Este ok să ai momentele tale de cădere, dar nu este ok să rămâi acolo.
  • Trebuie să ai o viziune de ansamblu asupra vieții. Să planifici și să ai alternative pentru aproape tot ce se poate întâmpla. Dacă nu ești pregătit pentru unul dintre rezultate, o vei lua razna sau te vei bloca. Pregătește-te să vezi totul din mai multe unghiuri, pentru a nu fi surprins.
  • Nu te aștepta ca după ce tu ai avut un comportament corect cu ceilalți, să îl aibă și ei cu tine. Dar asta este problema lor, nu a ta.
  • Doar oamenii mici îi trag în jos pe ceilalți, ca să poată să se simtă ei mari.
  • Nu ai nevoie de respectul nimănui. Al nimănui, punct. Respectul, ca și iubirea, se dă, nu se cere. Dacă vrei respect, nu vorbi despre el, ci acționează ca atare.
  • Evitarea confruntărilor, de cele mai multe ori, duce la acumularea suferințelor interioare și pierderea respectului de sine. Confruntarea nu înseamnă violență, dar o poziție fermă, gândită și acceptată de tine la toate nivelurile mentale, emoționale.
  • Un om puternic este disciplinat și nu face nimic pe jumătate. Are visuri și muncește pentru ele.
  • Un om puternic armonizează gândul cu vorba și fapta.
  • Disciplinează-te ca înainte să răspunzi unei provocări să treacă o zi. Acela va fi un răspuns, nu o reacție. Diferența dintre reacție și răspuns, este că răspunsul include logică și coerență. Răspunsul pe moment este o reacție la stimuli și nu are legătură cu rațiunea.
  • Dacă nu reușești să te bucuri de toate lucrurile mărunte, nu te vei putea bucura nici de lucrurile mari.
  • Înfruntă-ți fricile. Descoperă-le, analizează-le, reintegrează-le. Sunt multe materiale pe internet în legătură cu subiectul ăsta, dacă nu te poți duce la un terapeut.
  • Un om puternic învață. Învață din greșelile lui, din ale altora, se educă permanent și caută să fie mai bun. Nu poți fi puternic dacă nu te placi pe tine însuți, iar dacă nu ești un om bun, nu ai cum să te placi.
  • Desprinde-te de circumstanțele care nu te mulțumesc. Da, și de oameni. A douăzeci și una șansă dată cuiva este apreciată doar în cântecele de genul:

_____________

A voastră,

Blog

Uneori iubirea e un glonț în capul calului rănit

Ieri a trecut ca un melc ardelenesc. A trecut lin, fără să fie întrerupt de nimeni, ca un tren fără stații. Fără să se plângă de politică sau de inflație, cum ar fi avut chef. Ceasul deșteptător de pe noptieră e alb și mic, mai mic decât o atenție, dar cu gură mare, și zici că are acid sulfuric pe limbi. Sfârâie de câte ori ajunge la ora exactă. Unii au fost concepuți demult, demult, cu prilejul unei pene de curent. Nu era Dumnezeu atunci. Dumnezeu este al bețivilor și al copiilor, cel puțin așa se spune. Se spune, probabil, pentru a-i justifica absența, de cele mai multe ori, nemotivată. Ca să poți să treci prin lume, trebuie să o eviți. Să nu ai niciodată încredere în oamenii fără vicii, apropo. Să bei, să fumezi, să ai halucinații și de la ciupercile champignon. Să bei până când, voind să te ușurezi, experimentezi aterizarea unui avion în condiții de turbulență. Ideea asta, grecească, am pierdut-o acum câțiva ani, în cimitir, chiar de Paște. A revenit abia doi ani mai târziu, fix de Valentine’s Day, ajunsă la timp ca după urarea de la radio „Să fiți iubiți!”, să spună „Sictir!”. Știa că uneori iubirea e un glonț în capul calului rănit. Că noi de trăit, trăim conform ideilor altora, dar de murit, tot în legea noastră murim. Uneori și să dai libertatea cuiva care se rătăcește în ea poate fi cruzime. În spatele lor își justifică existența o femeie cu cămașă din piele de șarpe, asuprindu-i pe cei pe care poate să-i asuprească, dând luciu cu limba ghetelor celor pe care nu-i poate asupri. Atâția s-au ascuns după ipocrizie, că s-a întors lumea pe dos și afară-i înăuntru, iar înăuntru e afară. O șterg de praf pe Venus din Milo și o iubesc și așa, ciungă, căci pentru defecte iubim noi. Și bine că n-au găsit-o chinezii, că din cauza Feng Shui-ului ar fi fost obligați s-o arunce la gunoi, așa cum am arunca noi unele zile. Scriitorii văd durerea oamenilor și se îndrăgostesc de ea, dar, mai ales, o înțeleg. Una dintre cele mai mari dureri ale omului este aceea de a nu fi înțeles.

__________________

NATAȘA ALINA CULEA

Blog

Cu fiecare zi ce trece învățăm că…

Cu fiecare zi ce trece învățăm că

Oamenii nu vor să audă adevărul, ci ceea ce îi face să se simtă bine.

Oamenii se pricep să-și atingă scopurile, dar nu și să fie fericiți, pentru că fericirea este autocunoaștere, și prea puțini oameni se cunosc.

În perioadele grele ale vieții se cern oamenii care sunt alături de tine și lucrurile importante. Ca în sita căutătorilor de aur, să nu te miri că rămâi doar cu câteva pepite.

Mulți oameni te vor întreba ce faci, dar puțini vor fi interesați de răspuns.

Vor fi oameni care te văd ca pe un prieten azi și ca pe un dușman mâine.

Oamenii trec prin viață ca războinicii, și după atâtea lupte pierdute, zâmbesc din ce în ce mai puțin.

Dacă trăim în siguranță, murim în siguranță.

Teama de a vorbi în public arată cât de frică ne este de părerea altora.

Viața îngenunchează și călăi, și regi, și arlechini.

Oamenii sunt obișnuiți să-și respecte morții, dar nu și pe cei vii.

Unii oameni trăiesc doar pentru că le este teamă să se sinucidă.

Pe lumea asta copiii se nasc plângând, iar bătrânii mor cu zâmbetul pe buze.

Nu este o opțiune să-ți respecți părinții, cum nici pentru părinți nu este o opțiune să fie gata să-și dea viața pentru tine.

La porțile închise nu trebuie să bați mai tare.

Omul era mai fericit înainte să se inventeze numerele, căci nu avea cum să-și măsoare timpul rămas pe Pământ.

Daca am fi mereu fericiți, n-ar exista Dumnezeu, căci noi ne rugăm doar în suferință.

Poeziile sunt cuvintele nespuse dintre oameni.

Dacă am scrie un roman al vieții noastre, se prea poate să fie o dramă, căci nu va fi suficient de interesant nici pentru noi să-l citim.

Într-o zi, pământul ăsta va rămâne fără loc de morminte, iar noi vom călca doar pe schelete și amintiri.

Unele cupluri arată ca un război în care au pierdut ambele părți.

Nu toate amintirile se estompează; unele taie-n carne vie, ca și cum s-ar petrece acum. Și acum. Și acum.

Omul este Raiul și Iadul pentru el însuși.

NATAȘA ALINA CULEA

(autoare)
Blog

Gânduri, rânduri și citate – Natașa Alina Culea

Aşa este viața, ca un câine căruia îi arunci băţul. Te-ai obişnuit să ţi-l aducă, i-l arunci cu încredere, dar într-o zi nu se mai întoarce cu băţul. Într-o altă zi, nu se mai întoarce nici câinele. Așa se duce omul, ca un stăpân care nu află la timp că n-a stăpânit nimic.

Divorțul s-a născocit ca să nu fii nevoit să te culci cu o greșeală pentru tot restul vieții.

Cât de greu este uneori să dai drumul celor ce te fac nefericit!

Când ești cu cineva care se ascunde să fie văzut cu tine, ești mai rău decât dacă ai fi singur. Nu ești nici măcar tu cu tine.

Fidelitatea este pentru mulți oameni o lipsă de opțiuni.

Ne pregătim să ne scriem romanul vieții, dar ajungem să trăim ciorna lui.

Viața este o comedie la care plângem cu toții.

Dacă ești pe un drum greșit, degeaba ai fost primul la start.

Unii oameni n-au nevoie de aprobarea celorlalţi, îşi fac singuri soclu şi se caţără pe el cu ambâţ. Este de ajuns un prost să-i admire, că nu mai scapi de măreţia lor.

Iubești prima persoană căreia vrei să-i împărtășești emoția unui cântec, a unui peisaj, a unei lecturi, a unui gând…

O femeie care nu primeşte în mod obişnuit atenţia bărbaţilor va fi mult mai predispusă la aventuri.

Fiecare om spune două poveşti: una lui însuşi, când nu-l vede şi nu-l aude nimeni, alta, celorlalţi oameni. Niciodată aceste două poveşti nu seamănă între ele.

În lumea asta mare doar cei inteligenţi se îndoiesc, proștii ştiu mereu totul.

Nu există un loc în care se duc iubirile să moară. Realitatea este că ele nu mor niciodată, doar noi învăţăm să trăim cu gândul că nu vor mai fi.

Dacă răneşti repetat orgoliul sau demnitatea unui om, îl pregăteşti pentru o zi în care, indiferent cât de mare ar fi iubirea lui, va avea suficientă putere să se îndepărteze de tine. O iubire mare poate fi urmată de o indiferenţă şi mai mare.

Este culmea narcisismului să spui că cineva trebuie să te placă aşa cum eşti; declaraţia ta îţi dă mână liberă să fii nemernic, dacă asta vrei, iar celălalt să fie obligat să te placă.

Cu un pas înainte şi unul înapoi, noi trăim într-o întrebare fără răspuns: se termină noaptea sau începe dimineaţa? Iar dacă este o nouă zi în care putem schimba totul, nu o vedem, deşi avem ochii larg deschişi.

În lumea asta sunt multe legi pentru multe lucruri. Bunăoară, eşti pedepsit dacă furi o pâine, dar nu te pedepseşte nimeni dacă frângi inima cuiva, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este o infracţiune mult mai gravă.

Dacă m-aș putea simți altfel decât Eu, mi-ar plăcea să fiu Tu.

Hoțul pe hoț se iartă mai ușor.

După ce te căsătorești cu fast, surle și trâmbițe, la divorț vrei doar să ieși pe ușa din dos.

Pentru a primi pe e-mail cele mai noi articole > butonul Subscribe/Follow/Urmărește

Blog, Bărbați vs femei

Gânduri și rânduri

Nu spun că oamenii nu se schimbă, dar spun să nu contezi pe asta.

Orgoliul unei persoane arată cât de mult îi este teamă de respingere.

Realizările unei persoane arată cât de mult a investit în unele aspecte ale vieții ei și cât le-a ignorat pe celelalte.

Într-o relație nu prea are importanță ce calități are respectiva persoană în afara relației.

Uneori, fericirea este matematică. Dacă te întrebi cât contează sexul într-o relație, gândește-te cât la sută din timp ți-l petreci făcând sex.

Nu-ți pierde timpul cu oameni care nu văd ce e mai bun în tine.

Nu-ți pierde timpul convingând oameni care nu vor să fie convinși.

Niciun om nu te poate minți atât de bine așa cum se minte pe el însuși.

Demnitatea unei persoane arată unde trage linie și pune punct.

Dacă tot trebuie să faci greșeli, măcar să faci unele noi.

Ești ironic atunci când vrei să spui ceva negativ, dar nu vrei să te judece nimeni, așa că-i adaugi o pojghiță de umor.

Ura este iubire neîmpărtășită.

Iubirea nu doare, doar absența ei.

Te uiți în trecut doar cât să nu faci aceleași greșeli. Nu rămâi atașat de el, nici chiar dacă a fost minunat. Trecutul a trecut.

Găsește o cale să ai încredere în tine.

Iubirea este, cumva, posesiune. Înseamnă a-l vedea pe celălalt ca fiind parte din tine.

Cel care a trebuit mereu să se apere îl atacă și pe cel care nu i-a făcut nimic. Cel care a fost rănit găsește alinare și-n a răni, la rândul lui.

Nu te poți feri de experiențe neplăcute, dar ține de tine cât de repede ieși din ele.

Natașa Alina Culea, scriitoare
Blog

Întâiul gând al zilei

Sunetele dimineții se izbesc din scări în geam și se sparg în timpane.

De ce nu-mi amintesc de primul gând al zilei? Dar de al doilea care s-a sprijinit de umărul primului? Nu-i nimic, am răbdare până ce gândurile noi se vor așeza peste gândurile vechi, se vor sedimenta și le vor acoperi și nu sunt vulcani să mi le răbufnească la suprafață. Și nu-mi aduc aminte de ceea ce nu-mi aduc aminte.

În stomac pâlpâie o neliniște veche, de un veac sau poate de două. O să torn o ceașcă cu cafea peste ea și-o să mă uit în mine cum se stinge.

Și dacă am fi o tufă uscată care zboară pe câmpuri, fără frunze să o stingherească din bezmeticie și fără rădăcini s-o întoarcă din drum? Și dacă n-am fi, atunci ce?

Și oamenii sunt de toate felurile și dorm neîntorși și noptea, și ziua. Mai ales ziua. Și fiecare este pentru el și raiul și iadul și noaptea și ziua.

Și gândurile mele dispar în spatele laptopului, înghițite întregi de niște monștri mici, care locuiesc între lamelele de ventilație. Și le înghesuie în fălci și acum nu mai sunt gândurile mele, sunt ale lor. Poate că sunt hamsteri de gânduri până la urmă.

_______________________

NATAȘA ALINA CULEA

Blog

Gânduri din mai multe unghiuri

Știu că nu am mai scris de mult timp la secțiunea Blog a site-ului. Unde am rămas? 🙂

Independență? Nu chiar. Nu ne putem îndeplini singuri toate dorințele. Este imposibil să nu ai nevoie de ceva de la cineva. Nu poți să-ți faci singur pantofii, hainele, părul, educația, pâinea etc. Interdependența stă la baza relaționării umane. Un copil nu poate crește singur. Paradoxul psihologic este că cu cât copilul are o relație mai stabilă și mai plină de încredere cu familia/ceilalți, cu atât devine mai independent. Dacă reziști îndeplinirii dorințelor tale de către altcineva, atunci întreabă-te ce anume te temi că se va întâmpla dacă vei înceta să mai faci totul singur. Când vrei să fii independent, ești dependent. De ego și de frică.

Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei să mergi departe, mergi împreună. (proverb african)

Bucuria împărtășită este bucurie dublă; tristețea împărtășită este tristețe pe jumătate (proverb suedez)

Oamenii suferă pentru că rezistă să facă ceea ce își doresc să facă. Nu există suferință fără rezistență la ceea ce este. Sau, cu alte cuvinte, credem că se întâmplă ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, iar ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, se întâmplă. Totul pornește de la așteptarea a ceea ce ar trebui să fie sau să nu fie. Evident, e mai ușor să controlezi ceea ce ține de tine decât ceea ce ține de altcineva. Suferința durează fix atât timp cât stai în fața unei fântâni seci așteptând să se umple cu apă. Suferința este însoțită de un sentiment acut de singurătate, neajutorare și rezistență la ceea ce este, de „mi se întâmplă doar mie”. De aceea funcționează atât de bine întrunirile pe diverse tematici, precum cele ale Alcoolicilor Anonimi, pentru că tocmai au căzut unii dintre stâlpii suferinței: nu mai ești singur, au și alții probleme.

Suferinţa este un impuls către acţiune (Immanuel Kant)

Frica de suferinţă este mai rea decât suferinţa însăşi (Paulo Coelho)

De ce un singuratic simte mai mult? Fiindcă singurătatea-i suferinţă (Emil Cioran)

Nu trebuie să renunți la ceea ce îți dorești, oricum nu ai cum să nu dorești ceea ce dorești, în schimb, poți căuta să-ți îndeplinești dorințele altfel, cu alte mijloace sau cu alți oameni. Ce se întâmplă când nu poți obține ceea ce îți dorești în singurul fel în care îl dorești? Te vei diviza în două părți antagonice, care vor vedea lucrurile diferit, unul din prisma a ceea ce este și altul din prisma a ceea ce vrea să fie. Este un război pe care nu-l poți câștiga.

Este mai ușor să aprinzi o candelă decât să blestemi întunericul (proverb chinez)

O nevoie este o dorință pe care nu crezi că ți-o poți îndeplini. Fericirea nu înseamnă detașarea de dorințe, ci detașarea de dorințele pe care nu ți le poți îndeplini în singura formă pe care o vrei sau de la cine o vrei. Să te detașezi de ceea ce dorești, în general? Nu cred că la asta s-a referit Buddha. Să te detașezi de rezistență și de a crede că există un singur mod în care poți primi ceea ce vrei. Rezistența înseamnă „a vâsli împotriva curentului”. Așa cum am spus, poți să accepți ceea ce este și să cauți o altă cale de rezolvare sau poți sta în fața unui zid așteptând să cadă. Este posibil să nu o facă niciodată. Ce te ține în fața zidului? Speranța. Speranța că ceea ce este se va schimba. Până nu accepți că ai în față un zid, care nu o să cadă sau nu o să cadă curând, nu te vei urni de-acolo.

Întoarce-ți fața către soare și umbra va fi în spatele tău (proverb din Noua Zeelandă)

Îți ești prieten sau dușman? Câtă compasiune ai pentru ceilalți? Dar pentru tine? Dacă ceri de la tine ceea ce nu ai cere niciodată altora, atunci nu-ți ești cel mai bun prieten. Intervine întrebarea: cu ce crezi că ești diferit de ceilalți, dacă nu ai cere de la ei ce ceri de la tine? Dacă ceri de la ceilalți ceea ce nu ai cere de la tine, atunci nu ești sincer nici cu tine, nici cu ceilalți. Compasiunea merge mână-n mână cu empatia și cu presupunerea binelui în celălalt. Nu poți avea compasiune pentru cineva pe care-l judeci. Poți înceta să judeci sau poți înceta să crezi că ai compasiune.

Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune (Dalai Lama)

Nu lăsa frica să te conducă. Știi când îți este frică de ceva. Vine mereu ca o urgență, o resimți adânc în corp și încearcă să-ți paralizeze celelalte gânduri și opțiuni. Frica este de multe ori anticipativă și vine la pachet cu anxietatea, frica de ceva ce nu este neapărat nevoie să se întâmple. Nu trebuie să fii în pericol real ca să-ți fie frică. Frica nu este, în sine, ceva rău, este doar un mecanism de supraviețuire, dar înțelegerea ei și răspunsul la ea ține de noi.

Tot Dalai Lama a spus că „un adevărat erou este cel care-și învinge furia și ura”. Eu aș adăuga și frica.

Acceptarea termenului de relativism moral. Binele și răul nu sunt concepte absolute, ci dictate de situație și perspectivă. Este facil să spui că tu ai dreptate și că celălalt nu are sau că tu ești un om bun și că celălalt nu este, prea facil ca să fie real. Dacă fiecare ar crede asta despre el însuși, ar cam fi de înțeles de ce nu ne înțelegem sau let’s agree to disagree. Nimeni nu deține adevărul suprem și nimeni nu este absolut bun sau absolut rău. Revin la empatie.

Moralitatea este pur şi simplu atitudinea pe care o adoptăm faţă de oamenii care nu ne plac (Oscar Wilde)

Cum rămâne cu iertarea? Da, aduce liniște și împăcare, dar nu cred că ar trebui forțată. Până la urmă, este locul în care ești în clipa asta, acum, nu te definește pentru tot restul vieții tale. Nu te forța să simți ceea ce nu simți acum. Iartă atunci când poți și nu uita că așa cum tu vrei să fii iertat, așa și ceilalți își doresc asta de la tine. Orice rugăciune începe cu o iertare.

Dacă ierţi, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare (Lev Tolstoi)

Numai cine n-a ştiut să ierte, nu ştie că poate fi iertat (Ion Buga)

Voi încheia lejer articolul cu un citat al rapperului Wiz Khalifa, pentru noi, pentru că nu avem suficientă încredere în acțiunile noastre:

Până la următorul articol: Să fim mai buni!

Blog

Sfaturi pentru care niciodată nu este prea devreme, ci doar prea târziu

Acestea sunt sfaturile pe care mi le-aș da dacă aș putea călători în timp și m-aș întoarce pe la 18 ani:

  1. Indiferent că ai un job sau nu, pregătește-ți din timp un hobby care poate să se transforme într-o sursă de venit mai târziu. Pregătește-te să depui mai mult efort decât majoritatea oamenilor într-un domeniu care chiar îți place. Fii expert într-un domeniu sau caută altul în care poți fi.
  2. Nu pierde timpul cu oameni care nu-ți acordă atenția pe care le-o acorzi tu. Îți sabotezi șansele de a fi cu cineva care abia așteaptă să fie în preajma ta.
  3. Nu-ți imagina că poți să-l salvezi pe cel care nu vrea să se salveze singur. Nu ai dreptul să decizi pentru altul ce este mai bine pentru el. Poți face asta doar în cazul în care îți cere ajutorul.
  4. Salvează-te singură.
  5. Citește mai mult, cântă mai mult, dansează mai mult.
  6. Părerea altora despre tine este părerea altora despre tine, nu îți aparține, nu ai de ce să o aduci în realitatea ta.
  7. Nu te mai îngrijora pentru ceea ce nu depinde de tine. Grijile locuiesc în viitor, nu s-au întâmplat încă, iar realitatea este întotdeauna o versiune mai bună decât ceea ce ți-ai imaginat.
  8. Nu-i mai judeca pe ceilalți. Oamenii au intenții mai bune decât rezultatele acțiunilor lor.
  9. Ai mai multă grijă de corpul tău. Nu vei mai primi altul.
  10. Când nu mai crezi în miracole, călătorește undeva. Privește cerul înstelat și vei ști că ele există.
  11. Ține minte că în fiecare clipă poți alege altceva. Nu este nevoie să continui să te învârți în spirala pe care ai amplificat-o cu acțiunile tale de până acum. Identifică-le, alege altele acum.
  12. Nu îți crede gândurile în totalitate și nu te compara cu alții. Gândurile vor compara mereu ce ție îți lipsește cu ceea ce altuia îi prisosește. Sunt subiective și influențate de experiența ta de până acum.
  13. Iartă și iartă-te. Chiar dacă nu consideri că alții merită iertarea ta, o meriți tu.
  14. Nu cere sfaturi aiurea. Vrei să știi cum să iubești? Du-te la cel care are parte de iubire și oferă iubire. Vrei să știi cum să faci bani? Du-te la cel care are bani. Nu te duci la croitor ca să îți repari televizorul, da? Viața e simplă.
  15. Nu te aștepta ca prietenii tăi să evolueze în aceeași direcție cu tine. Acceptă schimbarea ta și pe a lor.
  16. Nu aștepta momentul perfect, nu va veni niciodată. Transformă momentul de acum în momentul perfect.
  17. Nu sta în fața televizorului privind ce fac alții, nu citi ziare despre ce fac alții. De ce să fii cel care privește și nu cel care este privit?
  18. Învață de pe acum că iubirea nu este de ajuns. Ea se menține cu: aceeași direcție în viață, preocupări comune, romantism, comunicare și compatibilitate sexuală.
  19. Fii vegană mai devreme 🙂
  20. Fii mai bună!

______________________________________

Natașa Alina Culea