Iartă-mă că plec așa,
Cu dimineața în palme.
Nu pot să-ți văd privirea,
Căci aș rămâne,
Aș rămâne.
Mai bine nu mă ierta,
Uită-mă, disprețuiește-mă!
Amintește-ți de mine doar câteodată,
În nopțile furate de lună,
În zilele în care stropii îți sărută ploaia,
În apusul unui răsărit absurd.
Așa am plecat. Tiptil, o hoață-
Lăsându-ți inima în colțul mesei.
…Dar dacă te-ai trezi și m-ai opri,
Aș rămâne, aș rămâne.
Mi-e frică să aflu iubirea,
S-o am și s-o pierd aiurea;
Așa că plec.
Iartă-mă.
Natașa Alina Culea (autoare)