Interviuri

A doua parte a interviului în limba franceză (Roomanies.com)

Leave a comment

L’HISTOIRE DE NATASA ALINA CULEA : SON PREMIER ROMAN

PRIMA PARTE A INTERVIULUI – AICI

Suite à la lecture d’un livre, Natasa Alina Culea prit une décision radicale. Elle se fixa (définitivement !) les principaux buts qu’elle poursuivrait dans la vie.

Cliquez sur le lien suivant pour lire le début de son histoire : L’histoire d’une écrivaine roumaine : Natașa Alina Culea

Comme elle savait désormais ce qu’elle voulait, elle se mit à étudier, à réfléchir et à faire des plans.

Dès mon plus jeune âge, écrire, fut pour moi très facile. J’écrivais surtout de la poésie », confie-t-elle

Mais pour atteindre un certain niveau dans ce domaine, le simple fait d’avoir pris la décision d’écrire ne lui suffisait pas, pensait-elle.

CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI…………….

natasa alina culea scriitoare

Interviuri

Primul interviu în limba franceză (Roomanies.com)

6 Comments

Acesta este primul articol în limba franceză dintr-o serie de interviuri publicate pe site-ul ROOMANIES.COM

L’HISTOIRE D’UNE ÉCRIVAINE ROUMAINE : NATAȘA ALINA CULEA

« Tout commença avec un livre », Natașa Alina Culea

Certains livres nous aident à dépasser les moments difficiles de notre vie.

Après avoir lu le livre « Réfléchissez et devenez riche » de Napoléon Hill, Natașa Alina Culea, une roumaine récemment auto-expatriée en Bulgarie décide de prendre les choses en main et de réorganiser sa vie. Elle fut à un tel point transporté par la lecture et les exercices présentés dans ce livre qu’elle décide de tout mettre en pratique.

… CONTINUAREA ARTICOLULUI/INTERVIU AICI

Interviuri

Interviu pentru BooksFairyDust

Leave a comment

47fd9-13603577_1127073357313005_7460648819555538613_o

Mulțumesc Natașa Alina Culea. Pur și simplu m-ai lăsat fără cuvinte și prin acest interviu mi-ai demonstrat că tot ceea ce faci, faci din toată inima și pui foarte multă pasiune. Mult noroc în tot  ce ți-ai propus  și la cât mai multe cărți scrise.

  1. Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată?  

 Sunt genul de persoană care provoacă reacții contradictorii, mai rar pe sfânta cale de mijloc. Ori mă plac foarte mult, ori nu mă suportă deloc. Bărbații mă plac mai mult ca femeile, astea este clar! 🙂 Sunt destul de încăpățânată și nu încerc să schimb părerea negativă a cuiva despre mine. Unii oameni vin chitiți să nu te placă și nu le vei schimba ideile orice ar fi, așa că prefer să-mi îndrept atenția către cei care mă plac, nu să îmi irosesc energia cu lucruri inutile. Foarte rar sunt păcălită asupra intențiilor reale ale celor din jurul meu, sunt un adevărat scanner pentru emoțiile și gândurile celorlalți, deși păstrez tăcerea asupra a aceea ce observ în detaliu.

  1. Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi?

Am multe defecte, iar unii spun că sunt toate mari! 🙂 Eu îmi iubesc defectele și le văd și părțile pozitive. Oricine poate spune, de exemplu, că este rău să fii impulsiv – asta pentru că nu știe că pasiunea include impulsivitate – sau să fii risipitor – asta pentru că nu înțeleg cum este să fii deasupra lucrurilor materiale sau să pui mereu preț pe ceea ce simt oamenii în defavoarea lucrurilor etc. Totul depinde de unghiul din care te uiți, iar noi ne uităm mereu din unghiul pe care-l alegem conștient sau mai puțin conștient. Defectele mele mă deranjează doar atunci când pot aduce suferință în jur, asta nu aș suporta și as reevalua situația imediat. Tocmai pentru că sunt risipitoare material, nu emoțional 🙂

Citeste in continuare…

_________________________

Interviuri

Interviu pentru danaotet.blogspot

Leave a comment

Interviu

Poate mulți dintre voi o cunoașteți pe Natașa prin intermediul altor interviuri sau prin cărțile publicate de aceasta. Eu am ajuns să cunosc, virtual, o persoană minunată și, deși n-am citit cărțile ei, dar urmează, mi-a rămas la suflet și prin întrebările pe carele voi consemna mai jos am avut prilejul de a afla câte ceva despre ea. De asemenea, până în momentul de față, Natașa a publicat un număr de patru cărți (Natașa, bărbații și psihanalistul, Marat, Lupii trecutului. Sofia, respectiv Nopți la Monaco. Cât de curând, în cadrul editurii Librex Publishing va apărea și cartea cu numărul cinci, intitulată Visele nu dorm niciodată. Sincer, eu abia aștept să descopăr stilul folosit de autoare în cărțile sale și sunt sigură că nu mă va dezamăgi.
Încă de la început, vreau să îi mulțumesc pentru timpul acordat și pentru răspunsurile ample și frumoase pe care mi le-a dat.

 
 

1. În primul rând vreau să te felicit pentru minunatele carți scrise. Cum a luat naștere totul?

Răspuns: Mulțumesc frumos, Daniela! Sentimentul poate fi descris și așa: „Sunt atâtea cuvinte în mine care vor să iasă și să moară sub razele de lună” (citat din Lupii trecutului. Sofia). M-au ajutat cei din jurul meu care îmi spuneau să le scriu mai multe e-mailuri pentru că sunt foarte amuzante sau descriptive. Desigur, nu mă refer acum la corespondența de serviciu. Am început să scriu Natașa, bărbații și psihanalistul, prima mea carte, acum trei ani de zile, iar de atunci nu m-am putut opri.

2. Ce senzații ai avut atunci când ai ținut pentru prima dată propria carte în mână?

Răspuns: A fost mai degrabă o senzație de déjà vu. Știi de ce? În filmul Matrix este o metaforă extraordinară: Folow the white rabbit. Eu asta am făcut, știam înainte de a fi publicată prima carte că așa se va întâmpla. Am primit un cadou de la sora mea cu câteva luni înainte să fie să trimit manuscrisul editurilor, cartea mea tipărită, un singur exemplar. Acesta a fost my white rabbit. Am știut atunci ce va urma. Par superstițioasă? Poate de aceea iubesc atât de mult scriitorii ruși 😀

continuare…

______________________________

Natașa Alina Culea (autoare)

Interviuri

Interviu pentru RândurileEvei

Leave a comment

15 Întrebări pentru Natașa Alina Culea

 

  1. Bună, Natașa. Îți mulțumesc din suflet că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări. În primul rând, te-aș ruga să spui câteva cuvinte despre tine, astfel încât cititorii să te cunoască, dincolo de cărțile tale.

Bună, Eva! Sunt entuziasmată de conversația noastră virtuală și vreau să-ți mulțumesc pentru minunata inițiativă – o apreciez la adevărata ei valoare. Hmm… despre mine, am ajuns deja la punctul sensibil și nici n-am început încă :). Cred că sunt o femeie ca o contradicție, există o discrepanță importantă între aspectul meu feminin și mentalul destul de ferm și, categoric, voluntar. Ca și cum asta nu ar fi de ajuns, mintea mea este structurată, organizată, mult mai asemănătoare bărbaților (ca mod de operare) decât cea a femeilor. Păstrez în preajma mea doar persoane cu care rezonez, cu principii de viață asemănătoare cu ale mele pentru că este doar mai simplu. Sunt perioade în viață în care micile meschinării ale altora sunt greu de suportat, cu atât mai mult cu cât viața ne lovește suficient și fără urâciuni ușor de înlăturat. Chiar consider că răutățile (mai tipice femeilor decât bărbaților) vin din lipsă de preocupare, iar eu nu am timp pentru ele. Cu un job solicitant și cu o pasiune precum scrisul, îmi știu clar prioritățile și mă dezic de lucruri și persoane care nu trezesc în mine emoții frumoase. Este drept, din fiecare experiență înveți ceva și fiecare persoană întâlnită te ajută să conștientizezi aspecte de-ale tale, însă există și ceea ce se numește generic prioritate și nu te poți împrăștia mereu în toate direcțiile sau susține tot felul de relații din care nu mai evoluezi.

continuare…

Interviuri

Interviu pentru Twistinmysobriety

2 Comments

Chiar dacă articolele mele pe site s-au rărit din cauza lipsei timpului, puteți citi un interviu recent, care a apărut pe site-ul Twistinmysobriety, în care vorbesc despre cărți, relații, iubire…

Interviu Natașa Alina Culea 

1.   Bună, Natașa! Bine ați venit în universul Twistinmysobriety. Pentru cei care nu vă cunosc atât de bine și vor să afle mai multe despre viața dvs., spuneți-mi, vă rog, trei lucruri care vă caracterizează și trei lucruri pe care le urâți cel mai mult.
Te salut din Sofia! Pe tine și pe minunații cititori ai blogului tău 🙂
Mă caracterizează cel mai bine căutarea: a autenticității, a adevărului personal și a sensului. Spun căutarea pentru că probabil ne redefinim mereu, nu avem niciodată toate răspunsurile și ne vom perfecționa continuu. Cred că totul se bazează pe evoluție, atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual. Lucrurile pe care le detest cel mai mult: prejudecățile, spiritul de turmă și egoismul – duse către un prag pe care nu îl mai pot accepta.
2.   Cum decurge o zi normală din viața Natașei?
Nimic foarte ieșit din comun sau diferit de al altor oameni. Mă trezesc dimineața (un prilej constant de îmbufnare), mă duc la serviciu (momentan sunt coordonator de proiect pentru o firmă de IT din Sofia — da, știu, nicio legătură cu creativitatea mea), îmi sacrific (deși nu este sacrificiu pentru mine, dar de dragul dramei)
img_8398_1
Interviuri

Interviu Literatura pe tocuri (confesiuni)

Leave a comment

Interviu altfel cu Natașa Alina Culea pentru Literatura pe Tocuri

Scriu, deci exist….

“Fiecare are ochelarii săi prin care priveşte viaţa. Lentilele mele au culoarea iubirii. Ce iubesc? Viaţa aşa cum este. Ca atunci când iubeşti pe cineva în toate aspectele sale, deşi femeile tind să iubească mai degrabă “în ciuda a…”, decât “pentru virtuţile bărbaţilor”. Îmi iubesc ochelarii.”

Autoarea îşi face debutul în lumea literară cu cartea Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul (nov. 2014), urmată de Marat. Iubirea are spini (feb. 2015). Cărţi apărute la editura EPublishers. În prezent are în lucru cartea: Sofia. Lupii Trecutului.

Ei, şi iată că după experienţe cu bărbaţi şi sedinţe cu psihanalistul, Nataşa îl cunoaşte pe “Marat” şi vede că “Iubirea are spini”

1. Povestește-ne o amintire din copilărie care te-a emoționat sau te-a marcat cumva…
Nu îmi amintesc de o copilărie lipsită de griji sau exuberantă. Am fost o copilă foarte serioasă, frământată mereu de gânduri și întrebări, solitară. Preferam compania animalelor, ceilalți copii mă solicitau prea mult, mă obosea gălăgia lor, spiritul lor de competiție, adulții mă intimidau.
Nu îmi amintesc acum de un moment în mod deosebit, dar îmi plăceau foarte mult sărbătorile de iarnă, drumul în Ajun până la casa bunicilor, cucheaua caldă, varenikele și vinul fiert ce ne așteptau acolo. Dacă eram norocoasă, găseam în casă și un miel pe care tataia îl adăpostea de crivățul de-afară și căruia mamaia îi croșeta pomponi roșii pentru a-l feri de deochi. Mi se spunea Boca, nu îmi amintesc de la ce a pornit porecla…

continuare…