Interviuri, Rusalka

Interviu și primul capitol al romanului RUSALKA – premieră

Articol preluat de pe site-ul GânduriDintrePagini

În premieră, primul capitol al romanului „Rusalka”, de Natașa Alina Culea

        Scriitoarea Natașa Alina Culea lucrează la un nou roman, care se va numi „Rusalka”, și care va fi lansat cât mai curând. Am stat de vorbă cu Natașa, iar aceasta ne-a spus câteva cuvinte despre noua sa carte la care lucrează în acest moment și, de asemenea, ne-a oferit în premieră primul capitol din noul său roman.

        „Rusalka” va fi cel de al șaptelea roman al autoarei române cu rădăcini ucrainene și poloneze. Natașa Alina Culea, până în prezent, a mai lansat următoarele cărți: „Natașa, bărbații și psihanalistul” (recenzie: aici), „Marat” (recenzie: aici), „Lupii trecutului. Sofia” (recenzie: aici), „Nopți la Monaco” (recenzie: aici), „Visele nu dorm niciodată” (recenzie: aiciși „Arlechinul” (recenzie: aici).


„Rusalka”, de Natașa Alina Culea
Sursa foto: Natașa Alina Culea

Gândurile dintre pagini: Bună, Natașa! Lucrezi la un nou roman, „Rusalka”, spune-ne câteva lucruri despre acest nou roman.

Natașa Alina Culea: Inspirată de suflul magic al numărului șapte, deoarece „Rusalka” este romanul meu cu numărul șapte – simbol biblic al desăvârșirii creației divine (Dumnezeu a creat lumea în șase zile, iar în ziua a șaptea s-a odihnit. Geneza 2.1-2), scriu un roman fantastic, hrănit de mitologia românească și cea slavă, plasat geografic în inima Deltei Dunării.

Gândurile dintre pagini: Care este sursa ta de inspirație pentru acest roman și, de asemenea, numele cărții ce reprezintă?

Natașa Alina Culea: Născută în Tulcea, am crescut ascultând povești cu creaturi ale apelor și spirite deltaice. Acest roman va fi o ofrandă închinată locurilor mele natale și străbunilor mei, pentru care Dunărea a reprezentat și viața, și calea, și moartea. Cu „Rusalka” pășesc cu smerenie pe urmele scriitorilor care și-au expus cuvintelor fascinația către nocturn, psihologia superstiției, metamorfoză și metafizică mitologică, păstrând absența grotescului, tocmai pentru a reliefa expresivitatea lirică a texturii scrierii mistice românești. Știma sau rusalka este o creatură demonică a apei care va impregna țesătura mea narativă, îmbogățindu-și sensurile deja existente în folclorul local.


„Rusalka”, de Natașa Alina Culea
Sursa foto: Natașa Alina Culea

Gândurile dintre pagini: Ne poți prezenta un scurt fragment din romanul „Rusalka”, ca să ne facem o idee despre cum va fi noua ta carte?

Natașa Alina Culea: Vă ofer primul capitol al romanului:


RUSALKA, de NATAȘA ALINA CULEA


Capitolul 1

SPRE INIMA DELTEI DUNĂRII

        Vaporașul despică valurile care se răsfrâng de-o parte și de a alta-i, unduindu-se și stingându-se unele într-altele, ca într-o nesfârșită îmbrățișare. Soarele se gătește de asfințit, aruncând nori contururi și umbre stacojii, culcându-se domol sub linia șerpuitoare a orizontului deltaic. Liniștea serii este străpunsă de țipete de păsări care străbat văzduhul ca sulițele.

        Pliac, pliac, pliac…, clipocește Dunărea albastră, nesfârșită ca timpul, nepătrunsă ca testamentul existenței.  Cerul se reflectă în luciul ei, descântându-i rotunjimile valurilor. Dunărea! După Napoleon „le roi des fleuves de l’Europe[1]”, care cu apa ei binecuvântată spală din timpuri uitate păcatele oamenilor prin care ea curge, vremuind prin arterele veacurilor, martoră mută a dispariției civilizațiilor, a așezămintelor care se nasc și mor în brațele malurile ei. Dunărea! Cu istoria și multele ei nume, de la romanii care i-au zis Danubius la ucrainienii care-o descântă Дунай – Dunai, tot curge și curge pe filele istoriei, și va curge pe cele nescrise încă, atunci când noi demult nu vom mai fi. Zămislită de creștetul Carpaților, se abandonează voluptos în Marea Neagră, inspirând în urma ei poeții și frică, și prosternare, și nebunie, și melancolii, și superstiții, hrănind popoare care au supt la sânul ei mustind de viață. Și tot ea a stins vieți, așa cum ai stinge o lumânare în biserică, la sfârșitul liturghiei. Pentru oamenii Deltei însă, din mlaștinile ei răsare astrul zilei, curat ca lacrima, și în ea se sting stelele, ca lumina ochilor. Misterul vieții însăși sălășluiește în desișul pădurilor ei, în pajiștile inundate de ape, în zăvoaiele și-n ascunzișurile de stuf și papură, ferit de ochiul căutător al civilizației care rupe norii, plămădește lutul ierbii, smulge copacii din ancore, suge pământul de sevă, ca lipitorile, și construiește deasupra lui orașe din piatră strămutată.

        Ușa cabinei se deschide, în fanta ei ivindu-se un bărbat. Străbate puntea de lemn, care-i geme sub tălpi, lată de câțiva metri robuști. Se oprește șovăitor lângă balustrada metalică, șubrezită de timp și scorojită de vopseluri. Umerii puțin cocârjați îi știrbesc semeția înălțimii. Lucirea din ochii lui redă desfătarea celor câteva pahare de vin, băute în cabina legănată de apă. Așteaptă răbdător să ajungă în Maliuc, comuna aflată la douăzeci și cinci de kilometri de orașul Tulcea, și nu obișnuiește să-și facă griji înainte ca acestea să-și facă sosite siluetele amenințătoare.

        Cred că aș putea dormi luni la rând, ca Eri a lui Haruki Murakami, își spune. Ce binecuvântare să te întinzi între cer și apă și să umpli spațiul dintre ele cu un somn fără vise… Dar voi fi lăsat în pace? se îndoiește el, amintindu-și că va locui în casa mătușii lui, nu într-un cuib părăsit de berze. Zâmbește fără zâmbet, tras de-o mânecă de umbra revederii și de alta, de nevoia lui de a fi singur. Și-atunci de ce am mai venit? Era timpul să plec din viața mea. O chemare.

        Umbrele înserării încep să se prindă de coroanele fantomatice ale copacilor copleșiți de licheni și de iederă ambițioasă ce li se cațără până-n frunți. Corurile de broaște se trezesc la viață, trâmbițând în inima Deltei, răsfirând ecouri printre pletele salciilor încleștate în malul apei.

        Văzduhul începe să freamăte și vântul iscat de nicăieri să rotească frunze și stropi nevinovați de apă. Murmurul se întețește. Valurile își izbesc umerii de ambarcațiunea care plutește mai nesigur, clătinată de colo-colo. Din cerul negru cad săgeți ce ciuruie pojghița apei. Miroase a iarbă cosită din brâu.

        Alexandru se dezmeticește și trage de mânerul ușii, adăpostindu-se în cabina micuță, așezându-se pe băncuța de lângă geamul murdar, spălat acum cu furie de ploaia ce-și continuă mai înverșunată răpăiala. Scoate cu dinții dopul de plută al sticlei cu vin. Bea direct din ea. Licoarea, ca o transfuzie, se scurge până la ultima picătură din sticlă în om.

        Tunetele scutură ambarcațiunea din toate încheieturile. Întunericul este brăzdat de fulgerele ce se aprind, întinzându-se precum nervurile unei frunze căzute-n cer. Șiroaiele inundă puntea vaporașului „Rusalka”.

        În pântecul cabinei, aruncându-și privirea pe geam, lui Alexandru i se pare că deslușește o siluetă umană înotând în mohorârea apei. Sare ca ars de pe banchetă, iese din cabină, în ropotele ploii, îndreptându-se către timonier. Bate cu pumnii în ușă, iar când acesta îi deschide, strigă:

– Este cineva în apă!

– Ești sigur? Unde?

– În dreapta, cred că tocmai am trecut de el!

Alexandru îi arată cu mâna locul în care văzuse silueta înotătorului sau înotătoarei.

        Cârmaciul oprește ambarcațiunea, ia un binoclu și scrutează atent în fața lui. Nevăzând nimic, iese pe punte și continuă să se uite în apă, în toate direcțiile. Alexandru stă nefolositor, ud leoarcă, lângă el.

– Nu se zărește nimic. Poate era un pește mai mare?

– Nu! Am văzut pe cineva înotând.

– Ei, drăcia dracului! suduie timonierul și se uită iar, dând roată vasului.

Alexandru începe să se întrebe dacă nu cumva băuse prea mult, agitând și timonierul, întârziind și ceilalți pasageri aflați la bord.

– Nimic, dă din cap bărbatul cel vânjos venind către el.

        Timonierul se gândește că orășenii ăștia, picați în Deltă ca extratereștrii, oricum nu ar face diferența dintre un pește și-un om în apă, cu atât mai mult când miros a alcool de la câțiva pași. Își face totuși datoria și raportează prin stație că unuia dintre pasageri i s-a „părut” că a văzut un om în apă. Dă coordonatele locului în care s-a oprit, mai staționează douăzeci de minute, dar, nevăzând nimic anormal, reia cursul către Maliuc, cu toți pasagerii alarmați, ieșiți pe punte, lângă balustradă, agitați ca păduchii pe linia părului. Un roșcovan cu fața arsă de soare și vânt se clatină pe picioare, beat turtă. Alexandru îi zâmbește înțelegător, la urma urmei, hoțul pe hoț mai ușor se iartă.

        Revine în cabină, neliniștit de ceea ce văzuse în apă. Stomacul îi e chinuit ca de un demon de o apăsare și-un zbucium pe care nu le prevăzuse în odiseea lui spre Delta Dunării. De restul lumii îl desparte acum făptura din apă.

       Vaporașul își reia cursul către satele îmbibate de apă din inima Deltei.


[1] Regele râurilor europene – traducere din lb. franceză.


Gândurile dintre pagini: Toate cele șase cărți ale tale de până acum au fost foarte bine primite de către public, cum crezi că va fi primită această nouă carte a ta? La ce te aștepți de la ea?

Natașa Alina Culea: Nu am decât o singură așteptare: să scriu cum n-am mai scris ce nu s-a scris.


„Rusalka”, de Natașa Alina Culea
Sursa foto: Natașa Alina Culea

Gândurile dintre pagini: De ce proză fantastică după romanele de până acum, exceptând „Visele nu dorm niciodată”,  care are elemente de suprarealism?

Natașa Alina Culea: Este o răzvrătire în fața realității proza fantastică…

CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

Interviuri

Interviu III. 18 mai 2019. „Muzeu al torturii într-un salon de vals”

Arlechinul este cel mai recent roman al scriitoarei Natașa Alina Culea, publicat în decembrie 2018, la Editura Hebe. Citiţi partea a treia a materialului prilejuit de această apariţie editorială, cu opinii din recenzii pe marginea cărţii.

carte02

NATAŞA ALINA CULEA

„Prin compartimentările memoriei, prădătorul romantic Maxim se instalează definitv în galeria personajelor clasice de neuitat, alături de nemuritorul Dorian Gray al lui Oscar Wilde sau venalul Georges Duroy al lui Guy de Maupassant. Arlechinul este un seducător periplu cultural, istoric și psihologic. E un documentar avertisment și un manifest al speranței. Un roman somptuos, de-o splendoare bizară, ca un muzeu al torturii amenajat într-un salon de vals.” (analogiiantologii.com)

„Un roman spectaculos. O carte tulburătoare, de impact, care te îndeamnă la propriile reflecții. Un roman remarcabil, care face încă o dată dovada incontestabilului talent al autoarei, al felului ei cameleonic de a aborda diferit fiecare carte în parte!” (delicateseliterare.ro)

„Avem de-a face cu un roman psihologic și istoric complex cum nu prea s-a scris în literatura română, nici acum, nici mai înainte. Cine spune că literatura română contemporană e pe o pantă descendentă, poate nu a găsit autorii potriviți – și Natașa Alina Culea face parte din acest grup. Recomand Arlechinul tuturor celor care sunt în căutarea unei lecturi calitative, nu doar să-și crească numărul de cărți citite pe Goodreads.” (Illusion’s Street)

CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE SITE-UL LOGOPAPER

Interviuri

Interviu II (14.05.19)

OANA & IOANA: Scriitorii trăiesc orice experiență de două ori (II)

« Previous / Next »By logopaper / 14 May 2019 

Natașa Alina Culea, despre care s-a mai scris pe blogul nostru, este o scriitoare talentată, care a scris până în prezent şase cărți. Domnia-sa a acceptat cu amabilitate să ne acorde un interviu, la lansarea ultimei sale cărți, Arlechinul.

NATAŞA ALINA CULEA

Ce v-a determinat să scrieți acest roman?

NATAŞA ALINA CULEA: Nu există coincidențe, nu-i așa? Autorii își permit luxul de a trăi orice experiență de două ori, a doua oară atunci când scriu despre ea.

O scurtă descriere a cărții?

NATAŞA ALINA CULEA: Deoarece romanul urmărește două fire narative, prezent și trecut, avem chiar și o mică Arlechină contemporană – vă rog să îmi permiteți această construcție literară. Povestirea din trecut începe în Paris, în anul 1875, atunci când un băiețel este abandonat la Circul Galaxy, acest băiețel devenind, în timp, protagonistul nostru, Maxim. Cititorii pasionați vor înțelege de ce am evidențiat anumite aspecte care să ajute la conturarea acestui personaj cheie. Atunci când trecutul ajunge să tulbure prea mult cititorul, l-am luat de mână, readucându-l în prezent sau amuzându-l cu personaje precum Mica, fetița amuzantă a actriței Lidia Caraman. De ce am procedat astfel? Deoarece îmi iubesc cititorii. Nu puteam sacrifica ideea romanului, dar pot oferi, ca autor, câteva momente de respiro într-o poveste ce amenință să devină angoasantă.

CITEŞTE ŞI: Arlechini în viaţa altora (I)

Ce impact a avut cartea? Prin ce se deosebește de celelalte cărți?

NATAŞA ALINA CULEA: Arlechinul este o carte impactantă prin natura ei. În cazul nostru, natura umană. Ce rămâne atunci când măștile cad?

Citește continuarea articolului AICI

Interviuri

Interviu. Arlechini în viața altora. 10 mai 2019

După cum v-am promis în avanpremieră, vă prezentăm romanul doamnei Natașa Alina Culea, Arlechinul.

arlechinul

Spuneți-ne ceva despre această carte. Cum a apărut? Când?

Natașa Alina Culea: Romanul Arlechinul a fost publicat în decembrie 2018, sub egida propriei mele edituri, editura Hebe. De ce propria mea editura? Mă declar din start o autoare dificilă, dar și perfecționistă, crezând cu tărie în ceea ce face. Piața editorială din România nu mă satisface, și spun asta fiind în asentimentul foarte multor scriitori români. Faptul că nu ai niciun control asupra vânzărilor, faptul că editurile nu se implică suficient în procesul de marketing al cărților, nu oferă informațiile necesare și multe alte neajunsuri m-au determinat să iau această decizie, pe care nu o regret nicio secundă. Sunt mândră de munca mea și de noile ediții ale celor șase romane scrise și publicate până acum, poate așa se și explică faptul că sunt un autor care chiar se vinde în România.

Arlechinul este un roman aparte, care știam că va stârni controverse. Nici nu ar fi putut fi altfel atunci când avem ca protagonist un antierou, un personaj pe care puțini ar putea să îl adore, iar cei mai mulți să îl deteste de-a dreptul, un personaj care răscolește mizeria ascunsă sub preșul social.

Pe lângă un protagonist machiavelic avem și partea de erotism a cărții, destul de greu de ignorat și de digerat.

Așa cum am mai spus în interviurile anterioare, cărțile mele vor stârni reacții, deoarece nu sunt conformiste, nu sunt lecturi lejere care să nu-ți scuture alegerile și convingerile.

alina

Natașa Alina Culea. Sursă foto: arhiva personală

De ce acest titlu? 

Natașa Alina Culea: Totul pornește de la ideea de mascaradă a vieții, de spectacol dat pentru amuzamentul altora. Arlechinul, Arlecchino, a apărut ca actor în vechile comedii italiene, Commedia dell’arte, la sfârșitul secolului al XVI-lea, ca fiind un bufon, purtând mască, cu un costum reprezentativ, caraghios și grotesc în același timp. Peste ani, Arlechinul a devenit un personaj mai romantic, dar și mai inteligent, paiața noastră inițială, farsorul, devenind un adevărat seducător perfid.

Continuarea articolului AICI…

Interviuri

„Avanpremiera” celui mai recent interviu. 8 mai 2019

Natașa Alina Culea este o scriitoare talentată, care a scris șase cărți până în prezent; în ordinea apariției – Natașa, bărbații și psihanalistulMaratLupii trecutului. SofiaNopți la MonacoVisele nu dorm niciodatăArlechinul.

scriitoare

Natașa Alina Culea

Doamna Natașa Alina Culea, despre care s-a mai scris pe blogul nostru, a acceptat cu amabilitate să ne dea un interviu la lansarea ultimei sale cărți, Arlechinul.

Puteți urmări un trailer despre această controversată carte, „Arlechinul”:

AICI

CITIȚI CONTINUAREA ARTICOLULUI PE SITE-UL LOGOPAPER

Interviuri

Interviu pentru Careers & Business

Natașa Alina Culea este un nume despre care spune că nu-i mai aparține, un nume pe care l-a dăruit acum cinci ani cititorilor cărților ei, un nume care a ajuns tipărit pe copertele a mii de cărți în România și Republica Moldova, sub cele șase titluri (în ordine cronologică): „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat”, „Lupii trecutului”, „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată” și „Arlechinul” – cel mai recent roman al meu, lansat în decembrie 2018. Crede că uneori este scriitoare; alteori este eremit sau pelegrin, dar mereu își iubește cititorii. După romanul „Lupii trecutului” a scris cartea „Nopți la Monaco” doar pentru a-i înveseli pe cei care i-au plâns pe umăr, cerându-i să le dea un happy-end.

Un scriitor talentat și de succes poate să fie tânăr și frumos! Natașa Alina Culea este dovada!

C&B: Fă o descriere sau definește activitatea ta!

„A fi un autor în România este o provocare, iar termenul de provocare este unul destul de îngăduitor dacă ne raportăm la piața de carte românească și la situația încă derutată și derutantă a literaturii contemporane. Singura mea ambiție livrescă este aceea de a le oferi cititorilor mei o lectură memorabilă…

continuarea AICI

Interviuri

Interviu cu Natașa Alina Culea despre noul său roman, „Arlechinul”

        Am avut deosebita plăcere să realizez un interviu cu Natașa Alina Culea, cea care până în prezent a lansat cinci cărți: „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat” (recenzie: aici), „Lupii trecutului. Sofia” (recenzie: aici), „Nopți la Monaco” și „Visele nu dorm niciodată” (recenzie: aici), anul acesta, autoarea cu rădăcini ucrainiene și poloneze, se pregătește să lanseze și cel de al șaselea său roman, „Arlechinul”.

        Cartea va fi lansată la Târgul Internațional Gaudeamus din noiembrie, și va fi tipărită, și de data aceasta, sub egida editurii Librex Publishing. Natașa ne-a declarat că de la noul său roman va trebui să ne așteptăm la neașteptat, dar mai multe lucruri despre „Arlechinul” vă las să aflați singuri în interviul de mai jos.

Gândurile dintre paginiBună, Natașa! Mulțumesc că ai acceptat să-mi acorzi acest interviu, să ne vorbești despre noul tău roman!

Natașa Alina CuleaBună, Cristian! Eu îți mulțumesc pentru prilejul de a scrie pe blogul tău care înglobează atâtea informații prețioase despre cărți și nu numai. Am revenit și eu după o lungă perioadă în care am avut nevoie de liniște pentru a scrie și a-mi recalibra viziunea asupra ansamblului meu de activități livrești. Autorii au privilegiul de a se putea retrage în ei înșiși pentru a oferi cititorilor o scriere autentică și în continuă metamorfoză umană și intelectuală. Aș putea spune chiar că este o condiție sine qua non.

continuare…

 

natasa alina culea scriitoare contemporana

Interviuri

Interviu „Arta scrisului” (LogoPaper)

REPORTERI: Spuneți-ne câte ceva despre cărțile dumneavoastră.

NATAŞA ALINA CULEA: Cărțile îmi sunt avataruri prin care întrebările și răspunsurile mele își croiesc poteci până la inimile celor care iubesc să citească. „Natașa, bărbații și psihanalistul” este o carte de început, cu bune și cu rele, dar autentică, dezgolită și asimilată în aceeași măsură de bărbați și de femei. „Marat” este o carte a veșnicilor îndrăgostiți, iar aici pot spune că femeile și-au însușit-o mai degrabă decât bărbații. În „Lupii trecutului. Sofia” personalitatea duală, năvalnică, de o sexualitate nereprimată a Sofiei, atrage irezistibil partea masculină, dar a fost gustată și de femei, acele femei care nu se tem de dezlănțuirile emoționale și de adevărul dezbrăcat de orice tentă social-ipocrită. „Nopți la Monaco” este un roman ușor de citit, povestea unei tinere care ajunge din satul Văleni la Monaco și se adaptează vieții cu o iuțime năucitoare. Vorbim despre puterea de a apuca viața de coarne a eroinei, Nika. O altă carte care sfidează conformismul. Şi, în sfârșit, „Visele nu dorm niciodată” este un volum mai amplu decât precedentele, iar realismul scrierilor mele de până acum este străpuns de incertitudinile fantasticului, uneori grotesc, dar mereu uman.

CONTINUARE…

Interviuri

Interviu Natașa Alina Culea pentru LIBREX

Interviu cu Natașa Alina Culea

Astăzi am plăcerea de a vă oferi un interviu cu autoare pe care o admir foarte mult. Este vorba despre Natașa Alina Culea, care până în prezent, a publicat cinci cărți la editura Librex și are încă câteva în pregătire. Despre ea și despre cărțile ei puteți afla mai multe în interviul de mai jos.

Bună, Natașa! Pentru început, te rog să te descrii în câteva cuvinte.

Bună, dragii mei!

Sunt Natașa Alina Culea, iar în ultima vreme lumea mă identifică mai mult cu statutul de autoare. Am publicat cinci romane la editura Librex, ultimul roman chiar anul acesta – singurul cu care am fost destul de misterioasă până acum în privința titlului și chiar conținutului. De exemplu, începutul romanului Lupii trecutului a fost publicat pe blogul meu.

Sunt o femeie în căutare, analitică, introspectivă, la fel ca personajul Lea Leroy, scriitoarea din romanul Visele nu dorm niciodată. A analiza este ceea ce mă definește mai bine, starea mea naturală de a fi, nu doar de a exista, în niciun caz de a supraviețui. Visez, visez, visez… Lumea văzută prin ochii mei este răvășitoare în frumusețea ei crudă, oamenii sunt nemuritori, iar soarele răsare ca o promisiune despre ceea ce poate fi…

CONTINUARE PE SITE-UL LIBREX

_____________

Interviuri

INTERVIU pentru BIBLIOCĂRȚI

La un shot de vorbă cu Natașa Alina Culea

Am poposit la un shot de vorbă și cu Natașa Alina Culea – scriitoare care ne-a generat emoții cutremurătoare, dar și doze de aciditate și amuzament prin romanele sale. Shot-ul s-a prelungit, iar discuția a devenit una foarte interesantă. Ce „secrete” am aflat? Vi le prezentăm în rândurile de mai jos.

Cine este omul din spatele cărților? Care e povestea? Ce face, cu ce se ocupă?

Femeia din spatele cărților se redefinește prin scris.
„Fiecare om este o poveste, dar tu ești un poem” (Lupii trecutului. Sofia).
Povestea începe cu o copilă născută toamna într-un orășel de lângă Dunăre, care a evadat în lumea cărților și a imaginației. A crescut stângaci, dar a refuzat să-și piardă inocența primilor ani de viață. Drumul ei a fost sinuos, câteodată spinos de-a dreptul, alteori s-a oprit și a zăbovit o vreme într-un anume loc, lângă anume cineva, dar a continuat să meargă atunci când a fost mai dureros să rămână decât să plece pe cărări nebătute. A simțit mereu chemarea drumul și a libertății ca țiganii, ar merge cu tălpile goale ca ei, ar călări cai cu coamele în bătaia vântului și ar citi în palmele oamenilor poveștile lor, deși cotidianul ei lipsit de zburdălnicie este în contrast cu emoționalul nomad, boem. Conflictul dintre aparent și intrinsec reprezintă însăși chintesența scrisului ei.

continuare…

Interviuri

Interviu Natașa Alina Culea (ScriitoriRomâni)

Salutare. Să trecem direct la subiect, discutăm astăzi cu și despre Natașa Alina Culea.

natasa-alina-culea-autoare-contemporana

 

Nataşa Alina Culea s-a născut în Tulcea, într-o familie mixtă de ucrainieni şi polonezi, a locuit timp de 15 ani în Bucureşti iar acum locuieşte şi lucrează în Sofia, într-o companie de IT. Mare cititoare la rândul său, la un moment dat, a decis să-și pună gândurile pe hârtie.

Primul roman s-a numit Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul şi a fost publicat în 2014, urmat de Marat în 2015 şi de Lupii trecutului. Sofia şi Nopţi la Monaco, ambele lansate în 2016. Câte ceva despre autoare dar și despre cărți mai jos.

Interviu Nataşa Alina Culea

Cu ce carte scrisă de dumneavoastră i-ati recomanda să înceapă, cuiva care nu a citit nici măcar una dintre cărțile scrise până acum?

Aș vrea să încep prin a vă mulțumi pentru interesul dvs. și pentru inițiativa curajoasă de a susține autorii români.

Revenind la întrebare, cred că aș putea recomanda cuiva cărțile mele dacă aș ști mai multe despre cititor. Dacă vorbim de un cititor care-și dorește o carte complexă, una care să provoace întrebări, să trezească emoții și răspunsuri, probabil că i-aș recomanda Lupii trecutului. Sofia. Dacă vorbim de o cititoare romantică, i-aș recomanda, cu mult drag, cartea Marat. Primul roman, Natașa, bărbații și psihanalistul este destinat unei categorii de cititori care se află la răscruce, poate într-o perioadă de haos, de redefinire, post-despărțire… Cel mai recent roman al meu, Nopți la Monaco este poate pe gustul tuturor, bărbați și femei deopotrivă, cel mai universal – dacă mă pot exprima așa.

continuare…

Interviuri

Interviu pentru blogul Antoanetei Smaranda

Ştiţi cum e când îţi formezi o părere despre cineva şi treptat adaugi câte ceva, iar imaginaţia ta face restul? Dar să vedeţi cum e să descoperi că realitatea este similară imaginaţiei tale, ba încă şi mai mult de atât!

Despre Nataşa îmi formasem o părere strict din ce am observat pe internet: postura, modul în care se prezintă, cum îmi imaginam că vorbeşte, modul în care scrie îmi dădeau câteva idei destul de clare despre personalitatea ei.
Am decis să o rog să răspundă la câteva întrebări din pură curiozitate. Aveam câteva nelămuriri, dar vroiam să îmi dau seama dacă ceea ce observasem era corect.

Şi s-a dovedit taman aşa: o persoană cu picioarele pe pământ, realistă şi visătoare (paradox? nu ştiu! dar la Nataşa par să se îmbine perfect), elegantă la vorbă nu doar ca aspect, directă şi obiectivă.

continuare…

Interviuri

Interviu pentru CHICK LIT MAGAZINE

Chick Lit Magazine: Bună, draga noastră. Mulțumim pentru curajul de care dai dovadă lăsându-te pe mâna noastră, având în vedere că tu spargi gheața la rubrica de interviuri. Este o plăcere deosebită să te descoasem și, sper, ca la sfârșitul acestui articol, cititorii să cunoască un pic mai bine omul Natașa Alina Culea și, de ce nu, să ne dezvălui un secret sau două!

Te cunoaștem cu toții drept autoarea romanelor „Natașa, bărbații și psihanalistul” (noiembrie 2014), „Marat” (februarie 2015) si „Lupii trecutului. Sofia” (iulie 2016), dar despre omul Natașa Alina Culea, ce poți să ne spui? Cine ești în viața de zi cu zi atunci când imaginația nu-ți rătăcește sau nu ești în fața calculatorului, scriind?

Natașa Alina Culea: Vreau să încep prin a vă ura mult succes cu proiectul vostru, sunt sigură că va fi fabulos! În sfârșit! Literatură și fashion!

Să știi că sunt destul de generoasă cu secretele, sunt foarte puține lucruri pe care le țin doar pentru mine. Așa cum am scris în romanul Marat „oamenii nu sunt făcuți să strângă-n ei secrete”. Atunci când celorlalți le este teamă de transparență este doar din cauză că încearcă să se protejeze sau nu se simt confortabil în atenția celorlalți. Eu nu consider că am de ce să mă protejez pentru că nu mă tem de nimic din ceea ce-mi pot aduce ceilalți. Știu că doar eu mă pot răni și chiar o fac din când în când, de exercițiu. 🙂

continuare…

natasa alina culea autoare cover revista

Interviuri

Interviu pentru The Woman Md

O femeie extrem de stilată, sensibilă și feminină, cu un limbaj îngrijit, dar deloc pretenţios. Asta a fost impresia pe care mi-a lăsat-o Natașa Alina Culea, o talentată scriitoare din România, la lansarea în R. Moldova a celui mai recent roman al său, “Lupii trecutului. Sofia”.

Frumoasa scriitoare ne-a acordat un interviu în care vorbeşte despre noua sa carte, despre pasiunea pentru scris, despre frumusețe, iubire și relații. O vedere de ansamblu tonică asupra vieții unei personalități de succes.

Cea mai recentă carte a dvs., “Lupii trecutului. Sofia”, a fost primită cu entuziasm de publicul de la Chișinău, așa că haideți să vorbim puţin despre roman. Care e povestea lui? Care mesajul esenţial al cărţii? Ce vor găsi cititorii printre paginile cărţii?

Așa este, acest eveniment minunat a fost organizat la Chișinău de către Elibrăria.eu și Clubul cititoarelor moderne, eu am fost doar o invitată – una foarte încântată de organizatoarele lui. Nu este pentru prima dată când îmi lansez o carte în Moldova. Revin aici cu mare plăcere și întâlnesc mereu oameni speciali.

“Lupii trecutului. Sofia” este cel de-al treilea roman al meu, după “Natașa, bărbații și psihanalistul” (2014) și “Marat” (2015). Subiectul cărții a sosit într-un mod mai neobișnuit, printr-un vis frumos, o viziune a începutului celui care a devenit romanul“Lupii trecutului. Sofia”. M-am trezit pe la ora patru sau cinci dimineața și-am început să-l scriu înainte de a-i uita detaliile.

continuare…

Interviuri

Interviu pentru Intervio!

Cel mai recent interviu! Vorbim despre literatură, piața de carte din România, problemele pe care le întâmpină un autor la publicare…

Cât de dificil este pentru un autor respectabil să facă față provocărilor venite dinspre literatura de duzină?

Da, acest subiect merită aprofundat! Nu reușesc să-mi explic aceste preferințe ale publicului larg, dar mă bucur că se citește, mă gândesc că este un proces normal și că gusturile lor vor cere în curând mai mult de la o carte, nu doar niște citate fără nicio legătură cu subiectul cărții, un fel de spoială peste o formă artistică pusă sub mari semne de întrebare. Foarte multe dintre aceste citate sunt copiate de-a dreptul, nu voi da exemple, este deja un fapt cunoscut. Pe de altă parte, sunt și scriitori foarte buni care s-au retras, dezamăgiți de publicul larg.

Nu sunt de acord cu extremele, uneori oamenii trebuie ajutați să discearnă bobul de neghină, altfel care mai este rolul educației? Asta nu înseamnă că nu le respectăm liberul arbitru, doar le oferim explicații suplimentare. Nu ne luăm jucăriile și plecăm, ce Dumnezeu, suntem oameni în toată firea…

continuare…

natasa alina culea

Interviuri

Natașa Alina Culea

Interviuri

Interviu pentru GoodRead 25 apr. ’16

O fire deschisă, sociabilă şi cu o poftă de viaţă uriaşă, vorbim despre Nataşa Alina Culea. Scriitoare româncă, locuieşte în prezent în Sofia, Bulgaria şi este autoarea celor două romane Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul şi Marat. Iubirea are spini. Urmează să descoperim câteva lucruri despre romanul aflat pe picior de lansare, Lupii trecutului. Sofia.

Am cunoscut-o acum o săptămână — doar câteva vorbe schimbate şi un sentiment care-mi spunea „O cunosc de-o viaţă!”. Cu siguranţă că după acest interviu îmi veţi da dreptate, ajungând la aceeaşi concluzie.

 

Bună Nataşa! Scopul meu este acela de a afla cât mai multe lucruri despre noul roman, nu înainte de a ne spune câteva vorbe despre tine.

Ah… pe cât de ușor îmi este să vorbesc despre noul roman, pe atât de incomod îmi este să vorbesc despre mine. Înainte de a spune cine sunt, voi spune ce am, nu asta facem cu toții?! Am 35 de ani, am publicat două cărți (în luna iunie va fi publicată și a treia carte) și vreau să las o lume cu o idee mai bună în urma mea. Vreau ca romanele mele să vindece, să provoace, să dezorienteze, să cuprindă tot ceea ce am învăţat până acum şi merită să fie transmis mai departe. Cineva m-a întrebat zilele acestea:

— De ce publici o carte care se anunță deja controversată?

Răspunsul meu a fost:

— Pentru că dacă intenționam să scriu ceva care n-ar aduce nimic nou, care n-ar deranja pe nimeni, aș fi scris o carte de bucate.

continuare…