Blog

Nopți arabe

Nu scriu informații turistice, m-aș simți ca și cum aș ajunge în fața piramidelor și m-aș apuca voinicește să număr pietrele, contabilicește.

DSC_3272

M-am îndrăgostit de Anna Gavalda. Asta înseamnă că o iubesc mai puțin pe Elif, ceea ce înseamnă că sunt oarecum o trădătoare sau un bărbat laș care iubește două femei, dar mereu pe una mai puțin, deși într-o zi poate fi una, într-alta…

…să răsfiri degetele în nisip ca în părul unei femei…

Nisip…

— Am lipsit puțin, dar m-am întors, vezi bine!

(Mai beau din ceaiul de guava și lime care a călătorit strâns la mine-n bagaj)

20181020_201311.jpg

Mulțimea, ghizii, fâșiile urât mirositoare ale mumiilor îmbălsămate, curry și râsul din mine.

 

 

Cămilele lungi ca umbrele nopților arabe. Marea ca un smarald uriaș. Mașinile strivite precum cutiile de Pepsi. Puțin din toate. Te pierzi în nisip fără să te poți agăța de ceva. Mișcătoare și mișcătoare. Palmieri în cutele rochiei. Cea verde, nu cea albastră. Rochie tamarind. Porumbei cu cioc de pescăruș. Dunele ca nervurile unei frunze gigantice.

poze din avion

Și cine suntem? Orbi care nu știu ce e noaptea, dar trăiesc în ea.

DSC_3276

Aș vrea să fiu barcă și să plutesc patru veșnicii. Doar patru, cu nimic nu trebuie să te obișnuiești prea tare.

natasa alina culea

 

Plutesc pe apă; readerul meu plutește pe cer acoperind burta unui avion care despică albastrul în două ceruri.

natasa alina culea - citind, carte

— Nisipul de ce nu are scoici? Cine este Enoh? Nu cred că mă bronzez sub umbrelă. De ce sunt craniile alungite?

— Ba da, soarele se reflectă, doar că de vreo 20 de ori mai puțin.

— Atunci va trebui să stau de 20 de ori mai mult.

Dacă aș scrie o carte, mi-aș lua personajul identic de umăr și l-aș scutura: — Ce faci, ești nebună?

Trebuie să pun altă baterie, de rezervă.

Nu ar fi frumos să avem încă o viață de rezervă? – ce gând cumsecade. Și oameni de rezervă? — Nu plânge, copile, uită-te, hop, am pus-o la loc! Vezi?! Este iarăși la fel…

 

 

Interviuri

Interviu pt ThePowerOfWords

Un interviu neașteptat, cu întrebări cel puțin interesante 🙂 Blogul The Power of Words – Daniel Bumbaru

„Ce este cea mai mare minciună spusă vreodată?
Hmm… Mint foarte rar, cazul trebuie să fie cu adevărat grav. Nu-mi place să mint pentru că nu este nevoie, dacă nu vreau să spun ceva, ocolesc subiectul și-atât. Sunt vinovată de minciuni mici, de ex. dacă sunt întrebată direct „Îți place cum îmi stă cu noul look?” Atunci mint, ce să fac? Adevărul este esențial, dar nu cu prețul suferinței cuiva.

Care este cea mai mare frică a ta?
Mi-e frică de păianjeni și de apă. Culmea este că îmi plac și păianjenii și apa. Și păianjenii de apă.

Ce talente secrete ai? 
Unii spun că cel mai mare talentul al meu este să cheltuiesc bani, dar să nu ascultăm răutăcioșii; știu să gătesc destul de bine mâncare vegană, deși o prefer gata făcută de altcineva…”

continuare