Marat

Marat (traducere în lb. spaniolă)

Abandónese a esta historia, pruebe su néctar, déjese guiar por el amor como magos por el hechizo divino.

Que comience la historia…

— ¿No es increíble que mi primer viaje al extranjero sea a China? Esa tierra lejana, con dragones alados, grandes campos de arroz y campanillas de viento, esa tierra con la que siempre soñé cuando era niña y mi imaginación desarrollaba deseos nómadas. En mi mente, China huele a té de jazmín servido en delicadas tazas de porcelana, tiene el color del camino de seda roja; es un país lleno de contrastes, donde la civilización y la tradición se entrelazan en una canción demasiado sutil para los oídos de los europeos;  su increíble progreso se parece a pura alquimia; la velocidad con la que China se adapta a los tiempos modernos nos abruma, y ​​sin embargo, es el mismo país donde el rickshaw es arrastrado por un hombre que lleva a otro, el mismo país donde las familias tienen tres miembros o menos, un único hijo, según la ley, el que no conoce el significado de hermano o hermana, siendo un niño solitario o teniendo al mundo entero como su familia – es difícil de decir…

Veo a China ahogada en el presente, pero alimentándose de un pasado que no pasa.

Estos son mis pensamientos esa noche del 5 de diciembre de 2000, con el billete de la certeza en mi mano, un billete azul con el logo de Tarom. Estoy exaltada al pensar que mañana beberé mi café en China; animada por el entusiasmo natural de mis recién cumplidos veintidós años, reflexiono junto a las maletas ya preparadas. Parece que tengo todo lo que podría desear, me digo y resumo: una relación de dos años con un joven guapo que me ama – Denis Dumitru por su nombre completo – una vida cómoda y relajante, ¡Soy joven y estoy a punto de irme a China! También tengo una colección de CDs de los años 60-70, un camerino lleno de ropa y zapatos, un cachorro, que, en teoría, es más de Denis que mío, un globo de cristal, donde nieve si le das una buena sacudida, una biblioteca con libros antiguos, compradas en ferias, que amo con todo mi corazón… una cuchara de madera con fresas pintadas, que me regaló mi abuela, antes de que se vaya para siempre.

¿Pero soy yo la representación de las cosas que tengo? ¿Soy feliz o simplemente creo que lo soy? No había nubes en mi cielo, imperturbado por la agitación del mundo; No hay nada que falte en el pacífico paisaje de felicidad en el que vivo. ¿Qué más hay para descubrir en este mundo que tengo en mis manos?

Suficiente sobre mí, hablemos de Denis, mi novio, un joven práctico y organizado, dedicado a cosas tangibles, un tipo que no se deja arrastrar por arrebatos sentimentales, eso siendo mi preocupación exclusiva. Denis tiene un sentido innato de la medida, duplicado por el sentido común, adquirido a través de la educación severa de sus padres. El siempre sabe lo que quiere, hace dos años me dijo que me quería y yo fui muy feliz porque nunca imaginé una mejor pareja. Denis ahora tiene veintiséis años, cuatro años más que yo, aunque su seriedad lo hace parecer aun más maduro. A veces puede parecer un poco exigente en sus expectativas, en general, pero conmigo muestra una gran indulgencia. Con el tiempo, a veces puse a prueba su paciencia, como aquellos momentos en que tomaba dinero de casa y salía a comprar algo para cenar, regresando con un libro de poemas o una pintura que me inspiró en ese momento.

— ¡Alimento para el alma, Denis! Solía ​​gritar y saltar en sus brazos, evitando que me regañe.

El sueño del amor, convertido en realidad: murmullo, búsqueda, satisfacción. En una palabra: Marat. O en otras palabras: la alma gemela que estás buscando, apasionadamente, sintiendo que, más allá de todo, te está esperando… en un rincón polvoriento, en un pinchazo del corazón, en una encricijada del misterio con el estigma del destino.

En esta novela, Nataşa Alina Culea nos convence de la suficiencia de la proyección de los deseos propios, como una forma tangible de la existencia del ideal. Amalia Elena Constantinescu – Doctora en Filología

Articles in English

The beginning of MARAT (a novel by Natasha Alina Culea)

  

Isn’t it amazing that my first trip abroad is to China? That far-off land, with winged dragons, large rice fields and wind chimes, that land I often dreamed of, as a child, my imagination giving birth to nomadic desires. In my mind, China smells of jasmine tea served in delicate porcelain cups and has the color of the red silk road; it is a country of contrasts, where civilization and tradition intertwine, in a song too subtle for the ears of the Europeans; its incredible progress resembles pure alchemy; the speed with which China adapts to modern times overwhelms us, and yet it is the same country where the  rickshaw is pulled by one man carrying another, the same country where families have 3 members or less, the only child, as dictated by law, the one who does not know the meaning of brother, nor sister, being either a solitary child, or having the whole world as its family – hard to tell…

   I see China as being drowned in the present, but feeding on a past that does not pass.

These are my thoughts on that evening of December 5, 2000, holding the ticket of certainty in my hand, a blue ticket, winged with the Tarom logo. I am exalted at the thought that tomorrow I will sip my coffee in China; animated by the natural enthusiasm of my just turned twenty-two years, I reflect near the packed luggage. It seems like I have everything I could desire, I tell myself and I recap: a relationship of about two years with a handsome young man who loves me – Denis Dumitru by his full name -, a comfortable and relaxing life, I’m young and I’m about to head out to China! I also have a collection of CDs from the 60’s-70’s, a dressing room packed with clothes and shoes, a dog, which, theoretically, is more Denis’s than mine, a crystal globe, where it snows if you give it a good giggle, a library with old books, bought from fairs, which I love with all my heart and… a wooden spoon, with strawberries painted on it, which my grandmother gave me, before leaving and never coming back.

   But am I what I have? Am I happy or do I just think I am? There was no cloud on my sky, undisturbed by world`s turmoil; there is nothing missing from the peaceful happiness landscape in which I live. What else is there to find in this world that I hold in my hands?

Enough about me, let’s talk about Denis, my boyfriend, a practical and organized young man, dedicated to tangible things, a guy who does not let himself be dragged into sentimental outbursts, these being my exclusive concern. Denis has an innate sense of measure, doubled by common sense, acquired through the severe education given by his parents. Denis always knows what he wants, and two years ago he told me he wanted me, and I was happy because I never imagined a better partner. He is now twenty-six, four years older than me, though his seriousness makes him seem more mature than he is. Denis may at times seem a bit demanding in his expectations, in general, but to me he shows a great deal of indulgence. Over time I tested his patience, like those times when I was taking money from home and going out to buy something for dinner, coming back with a poetry book or a painting that inspired me at the time.

  “Food for the soul, Denis!” I used to tell him and jump in his arms, thus avoiding being lectured for my ignorance.

   Denis manages various businesses inherited from his parents, including a chain of clothing stores, and, for the first time, sends me to China instead of going himself, to supply the stores with new merchandise, especially as December is a very productive month, and what he had bought was quickly selling out. Anyone working in the field of trade knows that this is the most prosperous time of the year. Of course, this trip is not very creative, because I have the route already set by Denis. I took note of the places where I need to go, the people I need to contact, the phone numbers I will need and so on. In conclusion, I have everything planned in advance. The plane ride will go directly to Beijing and will take about nine and a half hours. Once there, I will stay at Jing Lun hotel, where I have a room booked, and I will get in touch with Mr. Li Hua Chen, also known to the Romanians as Max, so it’s a bit easier to pronounce and remember. Like when you’re an artist and you get a stage name, even though Mr. Li is not an artist, at least not from the information in my notes. I check my agenda again, taking my responsibility of a blonde Bucharest-Beijing and Beijing-Bucharest emissary very seriously.

  “Did you memorize everything I told you?” Denis asks me. He seems a little worried. “Anyway, if you have any questions, call me on Luana’s phone, as I still haven’t been able to understand what’s wrong with your roaming service.”

   I hug Denis instead of nodding, still holding the agenda with black covers.

   “It’s time to go, right? I can’t wait to get on the plane, Denis! I will miss you so much!” I exclaim and open the door to the cold outside, which immediately whips our faces.

   We both leave the house, and Rex, noticing the agitation going on, jumps with its big paws on my white coat.

  “Rex, sit, Rex!” I shout at the dog who refuses to get down. Although well trained, he still does not accept directions other than the ones given by its big heart, as he weighs a lot for his size, I worry. “Denis, I think you should start running through the park with Rex, isn’t he a bit chubby?” I ask him without actually waiting for an answer.

  “Alina, let’s get in the car!” laughs Denis. “We’ll talk about Rex’s increased cholesterol when you come back.” We both laugh and Denis gets behind the wheel, while I sit on the right seat, which is slowly starting to warm up. I never liked leather seats, they are freezing during winter and too hot in summer. Yes, this is what I do whenever I have a task to fulfill; this trip had blocked me, so I clung to all the useless details like Rex’s weight, the buttons on my white coat which I now count for the first time, the texture of the car seats, even the weather in Guatemala, although I don’t intend to go there. Some people that are faced with a concrete fact mobilize quickly and become efficient; not me though, on the contrary, I spread my attention in all directions with great care. I am super excited, like a bow that has little more to burst from its most vulnerable spot. I can’t wait to take off. With all the thoughts going on in my head, I do not focus on the journey itself, but on the emotion of the important event about to happen in my life…

_______________________

A novel by Natasha Alina Culea

The novel can be bought on:

Barnes & Noble

Apple Books

Kobo

Scribd

Cărți scrise

De unde cumpăr cărți scrise de Natașa Alina Culea?

Articolul vine ca răspuns la cea mai frecventă întrebare pe care o primesc pe canalele de Social Media: De unde cumpăr cărțile tale?

Ei bine, cărțile se pot cumpăra din mai multe locuri, librării fizice, online, editură, lanțuri de distribuție etc.

Deci…

ÎN ROMÂNIA:

Direct de la editura HEBE (dacă doriți autograf, vă rog să menționați acest aspect în mesaj)

La următoarele librării online și lanțuri de distribuție:

LIBRIS

LIBRARIE.NET

EMAG

BOOKSANDMORE

LIBRARIUM

ÎN MOLDOVA:

ELibrăria

Librarius.md

Romanele comercializate sunt: Arlechinul, Visele nu dorm niciodată, Nopți la Monaco, Lupii trecutului, Marat și Natașa, bărbații și psihanalistul.

Acoperind acest subiect, aștept și celelalte întrebări ale voastre.

Cu drag,

Interviuri

Cele mai frumoase citate ale scriitoarei Natașa Alina Culea

aprilie 9, 2019 de ganduriledintrepagini

        Natașa Alina Culea este o autoare cu origini ucrainene și poloneze, care s-a născut în Tulcea, fiind una dintre cele mai talentate și apreciate scriitoare din literatura română contemporană.

        Până în prezent, aceasta a publicat șase romane: „Natașa, bărbații și psihanalistul” (recenzie: aici)„Marat” (recenzie: aici), „Lupii trecutului. Sofia” (recenzie: aici), „Nopți la Monaco”(recenzie: aici)„Visele nu dorm niciodată” (recenzie: aiciși „Arlechinul” (recenzie: aici).

Ținând cont de faptul că toate cele șase romane ale Natașei sunt extrem de sensibile și captivante, am selectat pentru voi cele mai frumoase citate ale autoarei din toate romanele sale și, astfel, poate vă conving să-i citiți cărțile.

CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

Cărți scrise, Recenziile cartilor mele

Recenzie MARAT (danaotetblogspot)

Am căutat să găsesc un autor care să transpună emoții în cărțile pe care le scrie, dar și sinceritate și pasiune. Căutarea mea a încetat în momentul în care am întâlnit-o prin prisma volumului Natașa, bărbații și psihanalistul pe Natașa Alina Culea, o autoare excepțională, aș putea spune, o autoare care prin intermediul cărților ei mă sensibilizează și mă determină să mă adun în acele momente când am nevoie să mă regăsesc dintr-o mare de lacrimi și încercări.

CONTINUARE…

marat roman bestseller carte dragoste

IMG_20180821_123136_696

Cărți scrise

Cărţi româneşti contemporane de dragoste (bibliocarti.com)

Navigând prin literatura contemporană, am alcătuit o listă a celor mai frumoase cărţi româneşti de dragoste. Iată cu ce trebuie să se delecteze fanii cărţilor romantice!

  1. Marat. Iubirea are spini – Nataşa Alina Culea
  2. Fluturi – Irina Binder
  3. Iubind-o pe ea – Alexandru Chermeleu
  4. My diemma is you – Cristina Chiperi
  5. Coroana de spini şi stele – Lina Moacă
  6. Seria Pasiuni – Rodica Mijaiche
  7. Seria Paradoxul iubirii – Nieves F. Joy
  8. Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni – Ioana Chicet Macoveiciuc
  9. Când dragostea ucide – Raluca Butnariu
  10. înAltă Iubire – Flavius Simion

Continuare pe site-ul Bibliocarti

Cărți scrise

Cărţi româneşti care te vor face să iubeşti vara şi călătoriile

Ei bine, de data aceasta vă propunem câteva cărţi româneşti care parcă incită la călătorie şi care, în plus, oferă nişte poveşti ce prind cititorul în mreje ţesute cu abilitate de autori.

Oricât am încerca să ne concentrăm pe muncă, simţim inevitabil adiere de… vacanţă, soare, vară. Nu putem să nu ne gândim şi la câteva lecturi care să ne transforme concediul într-unul incitant, nu?

Marat. Iubirea are spini – Nataşa Alina Culea

China, Moscova sau Bucureşti? Dincolo de o poveste cu adevărat emoţionantă, în care autoarea ne demonstrează forţa unui sentiment capabil să învingă temeri, timp şi oameni, cartea ne poartă prin nişte călătorii fascinante şi reuşim să vedem prin ochii Alinei locuri, culturi, momente care parcă ne invită să ieşim din confort şi banalitate. Neapărat trebuie lecturată dacă intenţionaţi să combinaţi vacanţa cu o carte deconectantă şi totodată generatoare de o stare de bine.

APASĂ CLICK AICI PENTRU A CITI CARTEA

Credeai că renunţarea şi resemnarea sunt soluţii uneori? Alina ne arată că, deşi preţul e uriaş, tocmai “a nu renunţa” este cheia care deschide uşa fericirii de durată. Trăieşte, respiră, merge înainte refuzând înlocuirea a ceea ce vrea cu orice surogat ieftin. Se încăpăţânează să alerge după o himeră? Poate. Finalul ne va aduce însă un zâmbet deoarece… himera devine tangibilă, iar durerile, disperările, alergările, extenuările psihice sunt anulate şi şterse, eroina câştigând în faţa vieţii. Oare câte persoane se pot lăuda că au ieşit învingătoare din bătăliile cu viaţa? Un roman special care vă oferă atât o poveste de viaţă cât şi călătorii exotice.

continuare pe site-ul BIBLIOCARTI

cartea marat natasa

Interviuri

Interviu Natașa Alina Culea (ScriitoriRomâni)

Salutare. Să trecem direct la subiect, discutăm astăzi cu și despre Natașa Alina Culea.

natasa-alina-culea-autoare-contemporana

 

Nataşa Alina Culea s-a născut în Tulcea, într-o familie mixtă de ucrainieni şi polonezi, a locuit timp de 15 ani în Bucureşti iar acum locuieşte şi lucrează în Sofia, într-o companie de IT. Mare cititoare la rândul său, la un moment dat, a decis să-și pună gândurile pe hârtie.

Primul roman s-a numit Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul şi a fost publicat în 2014, urmat de Marat în 2015 şi de Lupii trecutului. Sofia şi Nopţi la Monaco, ambele lansate în 2016. Câte ceva despre autoare dar și despre cărți mai jos.

Interviu Nataşa Alina Culea

Cu ce carte scrisă de dumneavoastră i-ati recomanda să înceapă, cuiva care nu a citit nici măcar una dintre cărțile scrise până acum?

Aș vrea să încep prin a vă mulțumi pentru interesul dvs. și pentru inițiativa curajoasă de a susține autorii români.

Revenind la întrebare, cred că aș putea recomanda cuiva cărțile mele dacă aș ști mai multe despre cititor. Dacă vorbim de un cititor care-și dorește o carte complexă, una care să provoace întrebări, să trezească emoții și răspunsuri, probabil că i-aș recomanda Lupii trecutului. Sofia. Dacă vorbim de o cititoare romantică, i-aș recomanda, cu mult drag, cartea Marat. Primul roman, Natașa, bărbații și psihanalistul este destinat unei categorii de cititori care se află la răscruce, poate într-o perioadă de haos, de redefinire, post-despărțire… Cel mai recent roman al meu, Nopți la Monaco este poate pe gustul tuturor, bărbați și femei deopotrivă, cel mai universal – dacă mă pot exprima așa.

continuare…

Blog

Dublă lansare de carte la Gaudeamus: „Nopți la Monaco” și „Lupii trecutului. Sofia”

Dragii mei,

Sâmbătă (19 noiembrie) voi lansa cele mai recente cărți ale mele: LUPII TRECUTULUI. SOFIA și NOPȚI LA MONACO

eveniment-gaudeamus

  • Unde?

Târgul de carte Gaudeamus, standul Librex

  • Când?

Sâmbătă 19 noiembrie, ora 14:00

Lansarea se va încheia cu o tombolă cu mai multe premii, precum și alte suprize din partea editurii Librex Publishing.

P.S. Nu voi ține un discurs lung și sforăitor. Acesta este prilejul meu de a vorbi cu voi, așa că voi abuza de el!

 

@bloggeri:

Dacă doriți să participați la lansare, să scrieți despre eveniment sau să colaborați cu mine, vă rog să mă contactați (Contact)

Vor participa la eveniment: Literatura pe tocuri, Chick Lit Magazine, Delicatese literare, Twistinmysobriety. Mulțumesc și pentru susținerea Bookcaffe, Cerşetor de zâmbete, Intervio, Bookblog, Gânduri despre cărţi, Clubul Cititoarelor Moderne, Navigând printre suflete, Recenzii cărți bune, Ioana Radu, Drumul vieții, Nadina Maria, MorethanBooks, Blogogo, Illusion’s StreetEliza Bratu, Stela Botez, The sagitarius books blogGoodRead și mulți, mulți alții…

Dacă am uitat să menționez pe cineva, vă rog să mă trageți de mânecă!

Toate cărțile mele pot fi comandate de pe site-ul Librex (separat sau în pachetul de autor ce beneficiază de reduceri, transport gratuit și autograf – unele dintre ele)

Pachetul de autor conține cele patru cărți:

  1. Natașa, bărbații și psihanalistul
  2. Marat
  3. Lupii trecutului. Sofia
  4. Nopți la Monaco

Sunt create și două evenimente pe Facebook: Dublă lansare de carte #1 și #2.

 

Vă mulțumesc și vă aștept!

natasa-alina-culea-carti-autoare-romania

Recenziile cartilor mele

Recenzie Marat (Navigând printre suflete)

Happy Valentine’s Day! Cel mai frumos moment al zilei? – citind această recenzie minunată! Vă invit să o citiți și voi, să descoperiți un blog românesc de top!

Mii de mulțumiri, Maria-Emanuela!.. și un „Da” pentru toată viața!

 

„Heii guys!! E duminică, e Valentine’s Day, suntem pe un blog cu și despre cărți așa că haideți să le unim pe toate în recenzia unei frumoase povești ce dragoste ce ne arată că deși iubirea are spini, își găsește întotdeauna drumul spre persoanele potrivite.

Într-o seară, acum câteva săptămâni, am fost abordată pe facebook de scriitoarea Natasa Alina Culea. Nici nu vă închipuiți ce trepidații am avut când am zărit numele ei în căsuța mesajelor. Mă gândeam ce poate dori de la mine, amărâta de mine?! 😀 Nu vă spun că am fost în al nouălea cer atunci când mi-a spus că ar dori să-mi afle opinia despre romanele ei… ce-ți poți dori mai mult ca blogger?! mai ales când participi și participi și iar participi la concursurile alea și n-ai noroc?! :)) eh, nici chiar așa că am avut și eu ceva noroc pe acolo, doar că nu în privința cărților ei….”

continuare

Marat

Lansarea cartii „MARAT” – photos (I)

20 februarie 2015 – nici patru luni nu au trecut de când am lansat prima carte („Natasa, barbatii si psihanalistul”) și iată că vine ce-a de a doua lansare pentru romanul de dragoste „Marat”. Locul, aceeași cafenea încântătoare, La Boheme, București. Cine? – Doar oameni minunați care s-au reunit din iubire: pentru cărți, pentru muzică, pentru clipe de care să-și amintească peste ani.

Dar, mai bine, să lăsăm imaginile și filmuletele să vorbească de la sine…

carte Marat. Iubirea are spini. scriitoare Natasa Alina Culea Cartea Marat. Iubirea are spini (Natasa Alina Culea) DSC_0760 Lansare carte - Marat. Iubirea are spini - autor Natasa Alina Culea (2) Lansare carte - Marat. Iubirea are spini - autor Natasa Alina Culea (3) Lansare carte - Marat. Iubirea are spini Natasa Alina Culea Lansare carte - Marat. Iubirea are spini Natasa Alina Culea (2) Lansare carte Marat. Iubirea are spini - Alina Natasa Culea Lansare carte Marat - Scriitoarea Natasa Alina Culea lansare de carte - Marat. Iubirea are spini. Autor Natasa Alina Culea lansare de carte - Marat. Iubirea are spini lansare de carte - Marat. Iubirea are spini (Natasa Alina Culea) Lansare de carte - Marat. Iubirea are spini (roman de dragoste) Lansare de carte - Natasa Alina Culea lansare de carte - Natasa Alina Culea (Marat. Iubirea are spini) lansare de carte Marat. Iubirea are spini (carte de dragoste) lansare de carte Marat. Iubirea are spini (roman de dragoste) Lansare roman dragoste Marat. Iubirea are spini - Natasa Alina Culea lansarea cartii Marat - Natasa Alina Culea Marat. Iubirea are spini (carte de dragoste) Natasa A. Culea Natasa Alina Culea Natasa Alina Culea - lansare carte Marat. Iubirea are spini natasa alina culea - lansare carte Marat Iubirea are spini Natasa Alina Culea - lansare de carte Natasa Alina Culea - lansare de carte - Marat. Iubirea are spini Natasa Alina Culea - Lansarea carte Marat Natasa Alina Culea - scriitoare - Natasa, barbatii si psihanalistul Natasa Alina Culea - scriitor contemporan Natasa Alina Culea - scriitor roman Natasa Alina Culea - scriitor roman (2) Natasa Alina Culea - scriitor roman contemporan Natasa Alina Culea (autor Natasa, barbatii si psihanalistul - roman chick lit) Natasa Alina Culea (Marat. Iubirea are spini - roman de dragoste) Natasa Alina Culea (Marat. Iubirea are spini) Natasa Alina Culea (scriitor contemporan) Vasile Poenaru si Alina Natasa Culea - lansare carte Marat

Cărți scrise

Lansare de carte. Marat, de Natașa Alina Culea

LANSARE DE CARTE

Lansarea romanului „Marat. Iubirea are spini” (fiction/romance). Autor: Natașa Alina Culea (scriitor contemporan român)

Editura ePublishers reprezentată de dl Vasile Poenaru și Natașa Alina Culea vă invită la o nouă lansare de carte:

Romanul „Marat” – Lansare

Unde? – Lansarea va avea loc in Cafeneaua La Boheme (Bucuresti, str. Mamulari 4, 0722 180 678)
Cand? – Vineri, 20 februarie 2015, ora 19:00.
Dress code (nu este obligatoriu) însă bine-venit (negru și roșu) pentru că sărbătorim iubirea într-o atmosferă caldă, primitoare, ce îmbie la discuții libere în fața unei cărți deschise și a unei cafele aburinde.

Ce alternativă mai frumoasă decât acest „început de sfârșit” de săptămână?!

Ce cadou mai potrivit decât o carte de dragoste?… că tot suntem înaintea Mărțișorului.

Vă rog să vă confirmați venirea, accesând linkul de mai jos, deoarece locurile sunt limitate.

Eveniment pe Facebook – Lansarea cartii Marat. Iubirea are spini

Marat

Fragment din romanul „Marat” – Moscova

Fragment din romanul MARAT.

Avionul scade lin din altitudine şi pe hublou văd, pentru prima dată în viaţă, Moscova, un rai de luminiţe colorate, dar un rai nesfârşit, ca un univers înstelat ce se cască sub noi. Unui şir lung de luminiţe, ce pare să mărginească un bulevard, îi dau numele de Arbat, că nu este nimeni în preajmă să mă contrazică, iar astăzi dorinţele mele se conturează toate aşa cum visez sau cum vreau. Cred că pilotul intenţionase să coboare deasupra Moscovei, tocmai pentru priveliştea aceea nemaipomenită, deşi pasagerii sunt adormiţi lemn şi poate că doar eu o admir în noaptea liniştită.

— Dumnezeule! Feeria aceasta este doar pentru mine?

    Îmi propun să merg neapărat la Moscova cândva, după acest spectacol nocturn de luminițe, ce mi s‑a întipărit pe retină pentru totdeauna, spectacol amplificat de muzica ce răsună tare în căşti; o voce groasă, tabagică îmi cântă „Тебе моя последняя любовь[1]”. Nu vorbesc limba aceasta, plăsmuită pentru poezie și declarații de iubire, deşi făcusem în şcoala generală patru ani de rusă şi învăţasem alfabetul chirilic – dar nu a fost suficient pentru a înţelege decât foarte vag versurile pe care le ascult acum copleşită. Știu că este un cântec romantic, pentru că muzica nu se ascultă cu urechile, ci cu sufletul deschis, ca într‑o operaţie pe cord. Probabil că Moscova e sub zăpadă de la începutul lui noiembrie, iar luminiţele o transformaseră într‑o cetate de poveste nordică, spusă lângă un şemineu din marmură neagră. Râvnesc să ajung în Rusia! Vreau să văd Moscova, Sankt Petersburg, aurora boreală şi Siberia, toate, toate în anotimpul iernii nemiloase, în care nopţile sunt fulgerate de urlete de lupi flămânzi, ce‑şi îndreaptă patimile către luna palidă, pe jumătate acoperită de o ceaţă densă, de culoarea fricii. Aş vrea să străbat Rusia într‑un tren cu aburi, așa cum era odată.

   Nu voi dormi deloc, sunt sedusă de vraja acestei nopţi de abanos şi nu vreau să pierd o secundă dormind. Sunt prinsă în capcana neasemuită a nopţii, ca Van Gogh când a pictat cu mâini murdare de culori sumbre noaptea înstelată, o noapte ce‑şi lasă umbra în sufletele însingurate.

   Către orele dimineţii tresar, văzând pentru prima dată un răsărit de soare deasupra Mongoliei. Razele de lumină se revarsă mirific, în mii de nuanţe ce dansează în văzduhul crud al dimineţii. Parcă plutesc pe o aripă dumnezeiască! Este atâta frumuseţe insuportabilă! Munţii par piese din jocurile de puzzle pentru copii şi semeţia lor este înfrântă graţios de înălţimile la care mă aflu.

   Odată cu primele raze de soare, avionul se luminează treptat şi pasagerii încep să se trezească.

[1] Ție, ultima mea dragoste – traducere din limba rusă.

 

Marat

Fragment din romanul “Marat” (the beginning). Despre iubire

Închideţi ochii şi imaginaţi‑vă pentru o clipă un univers copleşitor pentru el însuşi, care a zămislit o intenţie numită iubire. Intenţia a devenit potenţial şi a luat forma unei sfere, plutind lin în spaţiu, înaintea timpului. Iubirea nu avea nevoie de nimic, nici de confirmare, nici de recunoaştere, existenţa ei desăvârşită îi era de ajuns. Şi apoi a fost timpul, şi a existat clipa, iar iubirea a zărit cu ochii inimii o planetă, în care intenţiile se materializau, trăind experienţa a ceea ce erau. Şi pentru că exista timpul, iubirea a pândit clipa în care ar putea pătrunde în planeta albastră, pentru a-și trăi experiența, la rândul ei. Dar cum poți trăi ceea ce ești? Ei bine, în lipsa a ceea ce ești. Cum poți ști ce este lumina? Doar cunoscând absența ei, întunericul.

   Fiinţele care populau Pământul aveau suflete neliniştite, iar vieţile lor erau precum vieţile licuricilor, care credeau că dacă ei luminează, sunt lumină, de aceea aveau vieţi scurte.

   Toate poveştile încep cu un cuvânt, dar ce cuvânt poate reda înfiriparea unei poveşti de dragoste imposibil de uitat? Cuvintele pălesc de ruşine uneori, nereușind să redea tainele iubirii. Doar în tăcere deplină se rostesc necuvinte printre rânduri, care duc în spate povara dulce a iubirii primordiale.

   Abandonaţi‑vă acestei poveşti, pentru a‑i gusta nectarul, lăsaţi‑vă călăuziţi de iubire precum magii sub vraja divină.

 

 Povestea începe…

— Nu este incredibil ca prima călătorie în afara ţării să fie în China? Acel ţinut îndepărtat, cu dragoni înaripaţi, orezării întinse şi clopoţei de vânt, acel ţinut la care am visat adesea, copilă fiind, cu imaginaţie născând dorinţe nomade. În mintea mea, China miroase a ceai de iasomie servit în ceşti de porţelan delicat, are culoarea drumului roşu al mătăsii; este o ţară a contrastelor, unde civilizaţia se împleteşte cu tradiţia într‑o melodie prea subtilă pentru a fi auzită de urechile europenilor; progresul ei incredibil pare alchimie pură; repeziciunea cu care China se adaptează timpurilor ne buimăceşte, şi, cu toate acestea, este aceeaşi ţară în care ricşa este trasă de un om care îl cară pe altul, aceeaşi ţară în care familia e sub numărul lui trei, unicul copil, aşa cum spune legea, cel care nu cunoaşte noţiunea de frate, nici de soră, fiind ori un copil solitar, ori având drept familie lumea toată – nu mă pot decide…

Văd China îmbătată de prezent, dar hrănindu‑se dintr‑un trecut ce nu trece.

Acestea sunt gândurile mele în acea seară a zilei de cinci decembrie a anului 2 000, având biletul certitudinii în mână, un bilet albastru, înaripat cu sigla Tarom. Sunt exaltată gândindu‑mă că mâine îmi voi sorbi cafeaua în China; animată de entuziasmul firesc al celor douăzeci şi doi de ani abia împliniţi, reflectez lângă bagajele închise. Cred că am tot ceea ce mi‑aş putea dori, îmi spun şi recapitulez: o relaţie de aproximativ doi ani cu un tânăr chipeş care mă iubeşte – Denis Dumitru pe numele lui complet –, o viaţă confortabilă şi relaxantă, sunt tânără şi plec în China! Mai am o colecţie cu CD‑uri din anii `60‑`70, un dressing, care geme de haine şi pantofi, un căţel, care, teoretic, este mai mult al lui Denis, un glob de cristal, în care ninge dacă îl scuturi puţin, o bibliotecă cu cărţi vechi, achiziţionate din târguri, la care ţin ca la ochii din cap și… o lingură de lemn, pictată cu căpşuni, pe care mi‑a dăruit‑o bunica mea, înainte să plece fără să se mai întoarcă.

Dar sunt eu ceea ce am? Sunt fericită sau doar cred că sunt? Nicio umbră nu‑şi făcuse loc pe cerul meu, netulburat de frământările lumii; nu lipsește nimic din peisajul fericirii tihnite în care trăiesc. Ce altceva mai este de aflat în lumea asta, pe care o ţin în palme?

Destul despre mine, să vorbim acum despre Denis, iubitul meu, un tânăr practic şi organizat, dedicat lucrurilor concrete, un tip care nu se lasă târât în efuziuni sentimentale, acestea fiind apanajul meu exclusiv. Denis are un înnăscut simț al măsurii, dublat de bun-simț, dobândite odată cu educaţia severă dată de părinţii lui. Denis ştie mereu ce vrea, și, acum doi ani, mi‑a spus că mă vrea pe mine, iar eu am fost fericită, pentru că nu mi‑aş fi imaginat vreodată un partener mai potrivit. Acum Denis are douăzeci şi şase de ani, cu patru ani mai mult decât mine, deşi seriozitatea lui îl face să pară mai matur decât este. Denis poate părea uneori cam exigent în aşteptările sale, în general, dar faţă de mine manifestă o largă îngăduinţă. De‑a lungul timpului, îi încercasem răbdarea uneori, ca atunci când luam bani de acasă şi plecam să cumpăr câte ceva pentru cină, întorcându‑mă cu o carte cu poezii sau cu un tablou ce mă inspirase pe moment.

— Hrană pentru suflet, Denis! îi strigam şi îi săream în braţe, evitând astfel să fiu certată pentru nesăbuinţă.

Denis se ocupă cu diverse afaceri moştenite de la părinţi, printre care şi un lanţ de magazine de confecţii, iar el, pentru prima dată, mă trimite în China în locul lui, să aprovizionez magazinele cu marfă nouă, cu atât mai mult cu cât luna decembrie este foarte productivă, iar ceea ce cumpărase el era pe sfârşite. Oricine lucrează în domeniul comerţului ştie că acum este perioada cea mai prosperă din an. Sigur, nu este ceva foarte creativ, deoarece am traseul gata făcut de către Denis. Am notat după dictare locurile în care trebuie să ajung, oamenii pe care trebuie să îi contactez, numerele de telefon de care voi avea nevoie și alte asemenea detalii. În concluzie, am totul programat serios de dinainte. Drumul cu avionul va fi fără escală până în Beijing, o cursă directă ce va dura în jur de nouă ore şi jumătate. Ajunsă acolo, mă voi caza la hotelul Jing Lun, unde am rezervare, şi voi lua legătura cu domnul Li Hua Chen, spus Max de către români, pentru a fi mai pe înţelesul tuturor. Ca atunci când eşti artist şi îţi iei un nume de scenă, deşi domnul Li nu este un artist, cel puţin asta reiese din informaţiile mele. Îmi verific agenda iar, căci mi‑am luat foarte în serios responsabilitatea mea de emisar blond Bucureşti‑Beijing şi Beijing-București.

— Ai reţinut tot ce ţi‑am spus? mă întreabă Denis.  Pare puțin îngrijorat. În fine, pentru orice nelămurire, sună‑mă de pe telefonul Luanei, deoarece încă nu am reuşit să înţeleg ce se întâmplă cu serviciul de Roaming.

Îl îmbrăţişez pe Denis, în loc de încuviinţare, ţinând încă în mână agenda cu coperţi negre.