Blog, Bărbați vs femei

Gânduri și rânduri

Nu spun că oamenii nu se schimbă, dar spun să nu contezi pe asta.

Orgoliul unei persoane arată cât de mult îi este teamă de respingere.

Realizările unei persoane arată cât de mult a investit în unele aspecte ale vieții ei și cât le-a ignorat pe celelalte.

Într-o relație nu prea are importanță ce calități are respectiva persoană în afara relației.

Uneori, fericirea este matematică. Dacă te întrebi cât contează sexul într-o relație, gândește-te cât la sută din timp ți-l petreci făcând sex.

Nu-ți pierde timpul cu oameni care nu văd ce e mai bun în tine.

Nu-ți pierde timpul convingând oameni care nu vor să fie convinși.

Niciun om nu te poate minți atât de bine așa cum se minte pe el însuși.

Demnitatea unei persoane arată unde trage linie și pune punct.

Dacă tot trebuie să faci greșeli, măcar să faci unele noi.

Ești ironic atunci când vrei să spui ceva negativ, dar nu vrei să te judece nimeni, așa că-i adaugi o pojghiță de umor.

Ura este iubire neîmpărtășită.

Iubirea nu doare, doar absența ei.

Te uiți în trecut doar cât să nu faci aceleași greșeli. Nu rămâi atașat de el, nici chiar dacă a fost minunat. Trecutul a trecut.

Găsește o cale să ai încredere în tine.

Iubirea este, cumva, posesiune. Înseamnă a-l vedea pe celălalt ca fiind parte din tine.

Cel care a trebuit mereu să se apere îl atacă și pe cel care nu i-a făcut nimic. Cel care a fost rănit găsește alinare și-n a răni, la rândul lui.

Nu te poți feri de experiențe neplăcute, dar ține de tine cât de repede ieși din ele.

Natașa Alina Culea, scriitoare
Blog, Cărți scrise

Cinci femei pe care le știu din online, dar mă inspiră offline (De-ale Dianei)

Pentru mulți online-ul e un soi de junglă în care ne pierdem iremediabil esența umană. Practic, conform acestor oameni, am devenit un soi de zombie tehnologici care se hrănesc cu likesharefollow și emoji la desert. Însă lucrurile nu stau neapărat așa.

Astăzi am decis să lansez două noi rubrici pe blog: La feminin și Viață de blogger. Pentru a marca acest lucru mi-am propus să vă povestesc despre femeile pe care le știu doar din online, dar mă inspiră offline. Altfel spus, virtualul folosit corect te ajută în viața de după ce ridici privirea din ecran.

Veți descoperi astfel bloggerițe, scriitoare și antreprenoare… Toate femei remarcabile ce pot servi drept model oricui.

MUNCĂ, CREATIVITATE, PASIUNE – TOATE ÎN DOZE MARI ATÂT ONLINE, CÂT ȘI OFFLINE

Femeile acestea mă inspiră și motivează să muncesc, să nu mă abat de la năzuințele mele. Munca nu înseamnă nimic fără perseverență, iar când le îmbini pe acestea și cu doze serioase de pasiune și creativitate nu are cum să nu iasă ceva bun. Asta am învățat de la ele.

NATAȘA ALINA CULEA

La Natașa Alina Culea am ajuns prin intermediul unei cunoștințe comune din mediul online. Așa am ajuns să îi citesc prima carte, apoi pe toate celelalte la scurt timp după apariția fiecăreia.

Îmi place să cred că amândouă am crescut cu fiecare carte: ea scriindu-le, eu citind. Însă nu pentru cărți o admir. Nici pentru că arată incredibil (dacă eram bărbat sigur mă îndrăgosteam lulea de ea). O admir pe Natașa Alina Culea pentru că a refuzat să se conformeze statului scriitorului și regulilor impuse de edituri. Astfel că ea și-a lansat propria editură – Hebe unde și-a reeditat recent toate cele șase romane.

ARTICOLUL INTEGRAL AICI

Blog

Întâiul gând al zilei

Sunetele dimineții se izbesc din scări în geam și se sparg în timpane.

De ce nu-mi amintesc de primul gând al zilei? Dar de al doilea care s-a sprijinit de umărul primului? Nu-i nimic, am răbdare până ce gândurile noi se vor așeza peste gândurile vechi, se vor sedimenta și le vor acoperi și nu sunt vulcani să mi le răbufnească la suprafață. Și nu-mi aduc aminte de ceea ce nu-mi aduc aminte.

În stomac pâlpâie o neliniște veche, de un veac sau poate de două. O să torn o ceașcă cu cafea peste ea și-o să mă uit în mine cum se stinge.

Și dacă am fi o tufă uscată care zboară pe câmpuri, fără frunze să o stingherească din bezmeticie și fără rădăcini s-o întoarcă din drum? Și dacă n-am fi, atunci ce?

Și oamenii sunt de toate felurile și dorm neîntorși și noptea, și ziua. Mai ales ziua. Și fiecare este pentru el și raiul și iadul și noaptea și ziua.

Și gândurile mele dispar în spatele laptopului, înghițite întregi de niște monștri mici, care locuiesc între lamelele de ventilație. Și le înghesuie în fălci și acum nu mai sunt gândurile mele, sunt ale lor. Poate că sunt hamsteri de gânduri până la urmă.

_______________________

NATAȘA ALINA CULEA

Blog

Lecturi de mai și două mari iubiri

Voi continua seria „Ce-am citit când am tăcut” cu lecturile recente din luna mai. Am citit când întrerupt și haotic mai multe cărți odată, când scufundată complet, până în zori, în lectura uneia singure, mai captivantă decât alte 1003 și-o copertă la un loc.

Așa m-am îndrăgostit în mai de Amos Oz și de Mihail Șișkin. Și știu că nu-mi va mai trece vreodată. Parcă dacă aș scrie cum mi-au plăcut doar, le-ar știrbi din vanitatea complet meritată, de aceea nu voi scrie, doar vă voi presăra câteva citate incitante, pe care le veți aprecia singuri, după cum v-ați înnobilat dedesubturile sufletești.

Lecturile de mai:

  • Femeia nisipurilor – Kōbō Abe
  • Poveste despre dragoste și întuneric – Amos Oz
  • Dragostea în vremea holerei – Gabriel García Márquez
  • Colecționarul – John Fowles
  • Lolita – Vladimir Nabokov
  • Cea mai frumoasă carte din lume – Eric-Emmanuel Schmitt
  • Hoții de frumusete – Pascal Brukner
  • Faust – Goethe
  • În noapte – Haruki Murakami 
  • Scrisorar – Mihai Șișkin
  • Un cuib de nobili – Ivan S. Turgheniev
  • Cimitirul din Praga – Umberto Eco
  • Fotografie de grup cu Doamnă – Heinrich Boll

După cum spuneam, deși le-am îndrăgit pe toate – nu citesc decât ceea ce mă captivează – Scrisorar și Poveste despre dragoste și întuneric mi-au resetat definițiile artei livrești. Oare iubim romanele sau scriitorii? Într-o anume carte Amos Oz are mai mult din el decât în alta?

Scrisorar este de o dimensiune modestă, dar nu umilă, haide să spunem respectabilă, dar ce mai contează atunci când iubești? Poveste despre dragoste și întuneric te va lăsa să te delectezi cu ea până la euforie în cele peste 600 de pagini pe care se revelează desăvârșit, gradat. Ah! Și Bunicul Aleksandr cu ticurile lui verbale: Nu, șto…

Șișkin a inventat o limba nouă, cea a dragostei. Firesc, dar convulsiv. Trăire și iar trăire. Și oare ar fi scris Amos cum a scris dacă nu ar fi fost, la rândul lui, influențat de clasicii ruși?

Din Scrisorar:

Îţi scriu noaptea. Tocmai am terminat de ronţăit un pişcot în pat şi acum firimiturile nu mă lasă să adorm, s-au risipit pe cearşaf şi mă înţeapă.

Pe fereastra de deasupra capului se vede cerul plin de stele. Şi Calea-Lactee taie cerul pieziş. Ştii că seamănă cu o fracţie uriaşă? La numărător se află o jumătate de univers, iar la numitor — cealaltă jumătate. Am urât mereu fracţiile astea, cifre la pătrat, la cub, nu ştiu ce rădăcini. Toate acestea sunt atât de imateriale, de neimaginat, chiar că nu ai de ce apuca.

Rădăcina este rădăcină, este a unui copac. E tare, se târăşte, se agaţă, muşcă pământul, se încleştează, suge, e de neoprit, lacomă, vie. Şi aici e vorba de o prostie sofisticată, pe când acolo e rădăcina!

Şi cum poţi să pricepi ce e minus? Cum vine asta, minus fereastră? Păi ea nu dispare nicăieri. Nici ceea ce e dincolo de ea. Sau minus eu? Aşa ceva nu există.

……

— După chipul şi asemănarea sa, fiecare poate să facă ceva. Şi pisica, şi norul. Nu trebuie să redai pădurea aşa cum o văd copacii.

O îmbrăţişa cu mâinile murdare de vopsea şi ea aşa ieşea, plină de pete, pe stradă. Ziua ea era puternică şi gata să-l apere de întreaga lume, dar noaptea avea nevoie să plângă în braţele lui.

Numai de asta avea nevoie pentru a fi fericită — să spele chiuveta de spuma murdară ce rămânea în urma bărbieritului lui. Nu aveau copii, dar el nici nu voia. Făcea ouă ochiuri, le spărgea de marginea tigăii şi aşa a trecut o sută de ani.

Încă un secol ploios. Şi încă unul. Deja de multă vreme împărţeau mai degrabă masa decât patul, nu erau soţi, ci comeseni. Se dezbrăcau fără să se uite unul la altul, se culca fiecare pe marginea lui — patul e mare şi e o vale între ei. Capul ei nu se mai odihnea pe umărul lui. Distanţa care separă, într-o noapte de iarnă, două fiinţe înfrigurate este insignifiantă, dar de netrecut.

În patul conjugal s-a trezit brusc din cauza singurătăţii. Fără să ştie de ce, s-a uitat cum dormea el. În casă a apărut un sunet nou — trântitul uşii.

El se înverşuna împotriva vieţii lui, dar loviturile le primea ea, dându-şi seama că tocmai ea era viaţa lui.

Din Despre dragoste și întuneric:

A băut o ceaşcă de amestec de cafea şi cicoare, a mâncat vreo doi biscuiţi şi mi-a luat ochii cu uniforma sa frumoasă, neagră, cu şirul ei de nasturi argintii, cureaua de piele care îi trecea de-a curmezişul pieptului şi pistolul lui negru care se odihnea într-un toc de pe şold, ca un leu adormit.

……

La nevoie, buzunarul ăsta evreiesc o să fie apărat de câteva mii de marinari americani din Flota a Şasea, de pe avioanele lor transportoare gigantice, dat fiind că ei nu cred că evreii o să fie în stare să se apere singuri în condiţiile astea.

— Ar fi mai bine dacă americanii ar lua Lilliputul ăsta pe care vor să ni-l dea nouă şi să ne dea în loc pur şi simplu cele două avioane de transport: am fi mai în largul nostru acolo, şi mai în siguranţă. Şi un pic mai puţin înghesuiţi.

Nu, ce: ăsta-i sfârşitul! Vsiol Kvatitl Gata! Toţi antisemiţii din lume au mare dreptate. Khmelnicki avea dreptate. Petliura avea dreptate. Şi Hitler avea dreptate: nu, ce. Chiar că suntem blestemaţi! Dumnezeu ne urăşte cu adevărat! In ce mă priveşte, a mormăit bunicul, roşu ca racul, împroşcând firişoare de salivă în toate părţile, dând cu pumnul în masă până ce a făcut să zăngăne linguriţele în pahare, nu, ce, ti skazal.

Bunica Shlomit l-a înhăţat de braţ şi a poruncit:

— Zisya! Termină! Şto ti govoriş! Genug! Iber genug!

…..

La capătul acestui sat, într-o pădure de pini întunecoasă, trăia un om sărman, mut şi orb. Trăia singur, fără familie sau prieteni, şi numele îi era Aleluiev. Bătrânul Aleluiev era mai bătrân decât cel mai bătrân om din sat, mai bătrân decât cel mai bătrân om din vale sau din stepă. Nu era doar bătrân, era matusalemic. Aşa de bătrân, că începuse să-i crească un covor de muşchi pe spate. In loc de păr, pe cap îi creşteau ciuperci negre, şi în loc de obraji avea scobituri în care se lăţeau lichenii. Rădăcini cafenii începuseră să-i răsară din tălpile picioarelor şi licurici strălucitori îşi făcuseră cuib în orbitele lui adânci. Bătrânul ăsta, Aleluiev, era mai bătrân ca pădurea, mai bătrân ca zăpada, mai bătrân ca Timpul însuşi. Într-o zi s-a ivit zvonul că în fundul colibei lui, ale cărei obloane n-au fost deschise niciodată, sălăşluia alt bătrân, Cerniciortin, care era mult, mult mai bătrân ca bătrânul Aleluiev, şi chiar mai orb şi mai sărman şi mai tăcut, mai cocârjat, mai surd, mai încremenit, şi era şlefuit de vremuri ca un ban tătăresc.

Întrerup acum articolul, dragi cititori, am o fetiță lângă mine care-mi cântă:

So-lo

Nu mai am i-ni-mă

Am un cub de gheață a-co-lo.

… și-mi cere atenția 🙂 🙂

Seri albastre vouă!

______________________________________

Natașa Alina Culea

Blog

Gânduri din mai multe unghiuri

Știu că nu am mai scris de mult timp la secțiunea Blog a site-ului. Unde am rămas? 🙂

Independență? Nu chiar. Nu ne putem îndeplini singuri toate dorințele. Este imposibil să nu ai nevoie de ceva de la cineva. Nu poți să-ți faci singur pantofii, hainele, părul, educația, pâinea etc. Interdependența stă la baza relaționării umane. Un copil nu poate crește singur. Paradoxul psihologic este că cu cât copilul are o relație mai stabilă și mai plină de încredere cu familia/ceilalți, cu atât devine mai independent. Dacă reziști îndeplinirii dorințelor tale de către altcineva, atunci întreabă-te ce anume te temi că se va întâmpla dacă vei înceta să mai faci totul singur. Când vrei să fii independent, ești dependent. De ego și de frică.

Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei să mergi departe, mergi împreună. (proverb african)

Bucuria împărtășită este bucurie dublă; tristețea împărtășită este tristețe pe jumătate (proverb suedez)

Oamenii suferă pentru că rezistă să facă ceea ce își doresc să facă. Nu există suferință fără rezistență la ceea ce este. Sau, cu alte cuvinte, credem că se întâmplă ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, iar ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, se întâmplă. Totul pornește de la așteptarea a ceea ce ar trebui să fie sau să nu fie. Evident, e mai ușor să controlezi ceea ce ține de tine decât ceea ce ține de altcineva. Suferința durează fix atât timp cât stai în fața unei fântâni seci așteptând să se umple cu apă. Suferința este însoțită de un sentiment acut de singurătate, neajutorare și rezistență la ceea ce este, de „mi se întâmplă doar mie”. De aceea funcționează atât de bine întrunirile pe diverse tematici, precum cele ale Alcoolicilor Anonimi, pentru că tocmai au căzut unii dintre stâlpii suferinței: nu mai ești singur, au și alții probleme.

Suferinţa este un impuls către acţiune (Immanuel Kant)

Frica de suferinţă este mai rea decât suferinţa însăşi (Paulo Coelho)

De ce un singuratic simte mai mult? Fiindcă singurătatea-i suferinţă (Emil Cioran)

Nu trebuie să renunți la ceea ce îți dorești, oricum nu ai cum să nu dorești ceea ce dorești, în schimb, poți căuta să-ți îndeplinești dorințele altfel, cu alte mijloace sau cu alți oameni. Ce se întâmplă când nu poți obține ceea ce îți dorești în singurul fel în care îl dorești? Te vei diviza în două părți antagonice, care vor vedea lucrurile diferit, unul din prisma a ceea ce este și altul din prisma a ceea ce vrea să fie. Este un război pe care nu-l poți câștiga.

Este mai ușor să aprinzi o candelă decât să blestemi întunericul (proverb chinez)

O nevoie este o dorință pe care nu crezi că ți-o poți îndeplini. Fericirea nu înseamnă detașarea de dorințe, ci detașarea de dorințele pe care nu ți le poți îndeplini în singura formă pe care o vrei sau de la cine o vrei. Să te detașezi de ceea ce dorești, în general? Nu cred că la asta s-a referit Buddha. Să te detașezi de rezistență și de a crede că există un singur mod în care poți primi ceea ce vrei. Rezistența înseamnă „a vâsli împotriva curentului”. Așa cum am spus, poți să accepți ceea ce este și să cauți o altă cale de rezolvare sau poți sta în fața unui zid așteptând să cadă. Este posibil să nu o facă niciodată. Ce te ține în fața zidului? Speranța. Speranța că ceea ce este se va schimba. Până nu accepți că ai în față un zid, care nu o să cadă sau nu o să cadă curând, nu te vei urni de-acolo.

Întoarce-ți fața către soare și umbra va fi în spatele tău (proverb din Noua Zeelandă)

Îți ești prieten sau dușman? Câtă compasiune ai pentru ceilalți? Dar pentru tine? Dacă ceri de la tine ceea ce nu ai cere niciodată altora, atunci nu-ți ești cel mai bun prieten. Intervine întrebarea: cu ce crezi că ești diferit de ceilalți, dacă nu ai cere de la ei ce ceri de la tine? Dacă ceri de la ceilalți ceea ce nu ai cere de la tine, atunci nu ești sincer nici cu tine, nici cu ceilalți. Compasiunea merge mână-n mână cu empatia și cu presupunerea binelui în celălalt. Nu poți avea compasiune pentru cineva pe care-l judeci. Poți înceta să judeci sau poți înceta să crezi că ai compasiune.

Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune (Dalai Lama)

Nu lăsa frica să te conducă. Știi când îți este frică de ceva. Vine mereu ca o urgență, o resimți adânc în corp și încearcă să-ți paralizeze celelalte gânduri și opțiuni. Frica este de multe ori anticipativă și vine la pachet cu anxietatea, frica de ceva ce nu este neapărat nevoie să se întâmple. Nu trebuie să fii în pericol real ca să-ți fie frică. Frica nu este, în sine, ceva rău, este doar un mecanism de supraviețuire, dar înțelegerea ei și răspunsul la ea ține de noi.

Tot Dalai Lama a spus că „un adevărat erou este cel care-și învinge furia și ura”. Eu aș adăuga și frica.

Acceptarea termenului de relativism moral. Binele și răul nu sunt concepte absolute, ci dictate de situație și perspectivă. Este facil să spui că tu ai dreptate și că celălalt nu are sau că tu ești un om bun și că celălalt nu este, prea facil ca să fie real. Dacă fiecare ar crede asta despre el însuși, ar cam fi de înțeles de ce nu ne înțelegem sau let’s agree to disagree. Nimeni nu deține adevărul suprem și nimeni nu este absolut bun sau absolut rău. Revin la empatie.

Moralitatea este pur şi simplu atitudinea pe care o adoptăm faţă de oamenii care nu ne plac (Oscar Wilde)

Cum rămâne cu iertarea? Da, aduce liniște și împăcare, dar nu cred că ar trebui forțată. Până la urmă, este locul în care ești în clipa asta, acum, nu te definește pentru tot restul vieții tale. Nu te forța să simți ceea ce nu simți acum. Iartă atunci când poți și nu uita că așa cum tu vrei să fii iertat, așa și ceilalți își doresc asta de la tine. Orice rugăciune începe cu o iertare.

Dacă ierţi, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare (Lev Tolstoi)

Numai cine n-a ştiut să ierte, nu ştie că poate fi iertat (Ion Buga)

Voi încheia lejer articolul cu un citat al rapperului Wiz Khalifa, pentru noi, pentru că nu avem suficientă încredere în acțiunile noastre:

Până la următorul articol: Să fim mai buni!

Versuri

Cocorii făr’ de zbor (versuri-cântec)

Mută-i salcia pe malul apei,

Despletită, dezlegată;

Mută e apa, și dealul, și malul

Mută-i plecarea cocorilor

Rămași în urmă

Pe pământul cailor.

Și cine le mai așteaptă?

Și cine nu se prăpădește

Pân’ la venirea zorilor?

Vrăjitor înșelător,

Ai amuțit zborul cocorilor…

L-ai rupt oscior cu oscior

Și sub soarele-arzător

L-ai lepădat în izvor

În clipa făr’ de viitor.

Se prăpădesc

Rămași în urmă

Cocorii

Făr’ de zbor și albi ca norii.

Nesfârșită e noaptea

Și nu mai vin zorile

Și nu mai bat în geam

Și-a nimicit și strada,

Și trecătorile.

Doar oamenii, muritorii,

Mângâie tăcuți cocorii

Rămași în urmă

Făr’ de zbor și albi ca norii.

NATAȘA ALINA CULEA – VERSURI

Interviuri

Ediția 1 #Fii diferit, citește! Librarium TNB

Oana Arion:

#Fiidiferit#Citește Ediția 1 s-a încheiat, iar evenimentul final a fost unul memorabil: scriitori români povestind despre o experiență comună, discutând cu invitații, dând autografe și făcând muuuulte poze împreună. Se poate!


Mulțumim iBooksquare pentru poze!


Mulțumim Librarium TNB & Andreea Chiuaru pentru găzduire!

Mulțumim pentru prezență, LiteraturaPeTocuri!


Vă așteptăm anul viitor la ediția a doua! 

Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane – LiteraturaPeTocuri
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Monica Ramirez, Natasa Alina Culea, Raluca Alina Iorga, Oana Arion, Theo Anghel, Cristina Nemerovschi, Laura Nureldin
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Natasa Alina Culea, Laura Nureldin
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Monica Ramirez, Natasa Alina Culea, Raluca Alina Iorga, Oana Arion, Theo Anghel, Cristina Nemerovschi, Laura Nureldin , Camelia Cavadia
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Monica Ramirez, Natasa Alina Culea, Raluca Alina Iorga, Oana Arion, Theo Anghel, Laura Nureldin , Camelia Cavadia
Campania Fii diferit, citeste – Librarium TNB – 12 scriitoare romane contemporane
Monica Ramirez, Natasa Alina Culea, Raluca Alina Iorga, Oana Arion, Theo Anghel, Laura Nureldin , Camelia Cavadia
Arlechinul

15 citate care te vor convinge să citești romanul „Arlechinul” de Natașa Alina Culea (GândurileDintrePagini)

   „Arlechinul” este cel de al șaselea roman al autoarei Natașa Alina Culea, în care ne este prezentată viața fascinantă a unui arlechin și a oamenilor care activează în lumea circului. (recenzie:aici)

        Natașa Alina Culea este o autoare cu origini ucrainene și poloneze, care s-a născut în Tulcea, fiind una dintre cele mai talentate și apreciate scriitoare din literatura română contemporană.


Arlechinul de Natașa Alina Culea - citate

În afară de romanul „Arlechinul”, aceasta a mai publicat următoarele cărți: „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat” (recenzie: aici), „Lupii trecutului. Sofia” (recenzie: aici), „Nopți la Monaco”(recenzie: aiciși „Visele nu dorm niciodată” (recenzie: aici).

Cartea „Arlechinul” a fost lansată la sfârșitul anului 2018 și este un roman despre oameni și sentimente, care te captivează și sensibilizează cu orice pagină pe care o citești. Astfel, vreau să vă prezint 15 citate care vă vor convinge să citiți acest roman minunat.


Arlechinul de Natașa Alina Culea - citate

1. „… cu un pas înainte și un pas înapoi, mereu între ieri și mâine, trăim într-o întrebare fără răspuns: se termină noaptea sau începe dimineața? Iar dacă este o nouă zi în care putem schimba totul, nu o vedem, deși avem ochii larg deschiși.


2. „De multe ori ne trezim în zorii zilei şi am vrea să fim într-o altă poveste.


3. „Dacă rănești repetat orgoliul sau demnitatea cuiva, îl antrenezi pentru o zi în care, după ce a trecut prin Infern, va avea suficientă putere să se îndepărteze de tine, indiferent cât de mare ar fi iubirea lui. După o iubire mare, uneori urmează o indiferență și mai mare.”


4. „Nepoții sunt a doua șansă pentru părinți de a fi mai blânzi și mai iubitori decât au fost cu copiii lor.”


Arlechinul de Natașa Alina Culea - citate

5. „– Toți murim, filosofă simplu ca apa Omul de oțel, Zuberi.

– Dar nu toți trăim …

CITEȘTE ARTICOLUL ORIGINAR AICI – GÂNDURILEDINTREPAGINI

Blog, Interviuri

Întâlnirea cu liceenii din Decebal (proiectul #Fii diferit, citește)

Proiectul #Fii diferit, citește a luat naștere la inițiativa scriitoarei Oana Arion, de altfel, o foarte bună prietenă de-a mea, și nu doar o colegă de breaslă. Astfel, s-a creat un proiect care a luat amploare în București, reunind cititorii tineri, liceenii, cu scriitorii români contemporani.

Cei 12 scriitori implicați în proiect sunt:

Cristina Nemerovschi, Monica Ramirez,
Theo Anghel, Raluca Alina Iorga,
Laura Nureldin, Anamaria Ionescu,
Camelia Cavadia, Iulia Ioniță,
Corina Ozon, Natașa Alina Culea,
Oana Arion
, Cristina Andone.

Astăzi, la liceul Decebal din București, am întâlnit noua generație de cititori; am discutat, ne-am hlizit și am răspuns la zeci de întrebări legate de piața editorială din România, dar nu numai. Mulțumim pe această cale doamnei profesoare Alexandru Andreea, Bibicăi Coman (Director coordonator) și Adrianei Vera Ștefan (Director adjunct).

Și pentru că a picture is worth a thousand words, inserez aici fotografii de la evenimentul literar încheiat cu un sentiment de preaplin și de regret că timpul nu ne-a permis să ne continuăm discuțiile, care se ramificau în toate direcțiile posibile 🙂

Interviuri

Evenimente literare 20-24 mai 2019, București — sau „Unde ne vedem zilele acestea?”

După cum unii dintre voi știți, voi participa săptămâna aceasta, în cadrul campaniei #Fii diferit, citește la evenimentul ce va avea loc mâine, 21 mai 2019, la ora 12:30, la liceul Decebal (București). Mai multe detalii despre campania care a reunit scriitorii contemporani români cu tinerii din liceele bucureștene găsiți aici. Voi reveni asupra lui cu fotografii și impresii, cu precizarea că acestă întâlnire se va desfășura exclusiv cu liceenii, așadar, invitațiile sunt închise.

Unde ne vedem totuși?

La al doilea eveniment, ce va avea loc vineri, 24 mai, de la 18:30, când ne întâlnim la final de proiect. Unde? Librarium TNB. Acest amplu proiect literar este organizat de scriitoarea Oana Arion și editura UP. Dacă doriți să participați, vă rog să accesați pagina de Facebook a evenimentului.


Vor participa scriitorii:
Cristina Nemerovschi
Monica Ramirez
Theo Anghel
Raluca Alina Iorga
Laura Nureldin
Anamaria Ionescu
Camelia Cavadia
Iulia Ioniță
Corina Ozon
Natasa Alina Culea
Oana Arion
Interviuri

Interviu III. 18 mai 2019. „Muzeu al torturii într-un salon de vals”

Arlechinul este cel mai recent roman al scriitoarei Natașa Alina Culea, publicat în decembrie 2018, la Editura Hebe. Citiţi partea a treia a materialului prilejuit de această apariţie editorială, cu opinii din recenzii pe marginea cărţii.

carte02

NATAŞA ALINA CULEA

„Prin compartimentările memoriei, prădătorul romantic Maxim se instalează definitv în galeria personajelor clasice de neuitat, alături de nemuritorul Dorian Gray al lui Oscar Wilde sau venalul Georges Duroy al lui Guy de Maupassant. Arlechinul este un seducător periplu cultural, istoric și psihologic. E un documentar avertisment și un manifest al speranței. Un roman somptuos, de-o splendoare bizară, ca un muzeu al torturii amenajat într-un salon de vals.” (analogiiantologii.com)

„Un roman spectaculos. O carte tulburătoare, de impact, care te îndeamnă la propriile reflecții. Un roman remarcabil, care face încă o dată dovada incontestabilului talent al autoarei, al felului ei cameleonic de a aborda diferit fiecare carte în parte!” (delicateseliterare.ro)

„Avem de-a face cu un roman psihologic și istoric complex cum nu prea s-a scris în literatura română, nici acum, nici mai înainte. Cine spune că literatura română contemporană e pe o pantă descendentă, poate nu a găsit autorii potriviți – și Natașa Alina Culea face parte din acest grup. Recomand Arlechinul tuturor celor care sunt în căutarea unei lecturi calitative, nu doar să-și crească numărul de cărți citite pe Goodreads.” (Illusion’s Street)

CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE SITE-UL LOGOPAPER

Interviuri

Interviu II (14.05.19)

OANA & IOANA: Scriitorii trăiesc orice experiență de două ori (II)

« Previous / Next »By logopaper / 14 May 2019 

Natașa Alina Culea, despre care s-a mai scris pe blogul nostru, este o scriitoare talentată, care a scris până în prezent şase cărți. Domnia-sa a acceptat cu amabilitate să ne acorde un interviu, la lansarea ultimei sale cărți, Arlechinul.

NATAŞA ALINA CULEA

Ce v-a determinat să scrieți acest roman?

NATAŞA ALINA CULEA: Nu există coincidențe, nu-i așa? Autorii își permit luxul de a trăi orice experiență de două ori, a doua oară atunci când scriu despre ea.

O scurtă descriere a cărții?

NATAŞA ALINA CULEA: Deoarece romanul urmărește două fire narative, prezent și trecut, avem chiar și o mică Arlechină contemporană – vă rog să îmi permiteți această construcție literară. Povestirea din trecut începe în Paris, în anul 1875, atunci când un băiețel este abandonat la Circul Galaxy, acest băiețel devenind, în timp, protagonistul nostru, Maxim. Cititorii pasionați vor înțelege de ce am evidențiat anumite aspecte care să ajute la conturarea acestui personaj cheie. Atunci când trecutul ajunge să tulbure prea mult cititorul, l-am luat de mână, readucându-l în prezent sau amuzându-l cu personaje precum Mica, fetița amuzantă a actriței Lidia Caraman. De ce am procedat astfel? Deoarece îmi iubesc cititorii. Nu puteam sacrifica ideea romanului, dar pot oferi, ca autor, câteva momente de respiro într-o poveste ce amenință să devină angoasantă.

CITEŞTE ŞI: Arlechini în viaţa altora (I)

Ce impact a avut cartea? Prin ce se deosebește de celelalte cărți?

NATAŞA ALINA CULEA: Arlechinul este o carte impactantă prin natura ei. În cazul nostru, natura umană. Ce rămâne atunci când măștile cad?

Citește continuarea articolului AICI

Blog, Cărți scrise

Pentru voi, dragii mei cititori

Cumva titlul îmi amintește de melodia Tебе моя последняя любовь, dar fără partea de jale, da?

Acest articol este pentru voi, dragii mei cititori. Pentru voi și pentru bucuria pe care mi-o aduceți. Voi și articolele voastre. Voi și recenziile voastre. Voi și fotografiile voastre pe care mi le trimiteți cu atât de multă dăruire.

Ultima ispravă a unei cititoare din Moldova m-a inspirat să scriu acest articol. O frumoasă tânără plecată în căutarea originilor Arlechinului, în Italia, și fotografiile pe care le-a realizat, trezindu-mă ca o rază de soare ce-ți bate-n geam dimineața:

Inițiva aparține grupului Nici_o_zi_fără_lectură, iar cartea călătoare a fost oferită inițial grupului de Kristina Doba

Vouă, tuturor celor care mi-ați trimis sute de poze, unele mai frumoase ca altele, cu romanele scrise ❤ Îmi pare rău că nu le pot posta pe toate 😦

Vă îmbrățișez,

Interviuri

Interviu. Arlechini în viața altora. 10 mai 2019

După cum v-am promis în avanpremieră, vă prezentăm romanul doamnei Natașa Alina Culea, Arlechinul.

arlechinul

Spuneți-ne ceva despre această carte. Cum a apărut? Când?

Natașa Alina Culea: Romanul Arlechinul a fost publicat în decembrie 2018, sub egida propriei mele edituri, editura Hebe. De ce propria mea editura? Mă declar din start o autoare dificilă, dar și perfecționistă, crezând cu tărie în ceea ce face. Piața editorială din România nu mă satisface, și spun asta fiind în asentimentul foarte multor scriitori români. Faptul că nu ai niciun control asupra vânzărilor, faptul că editurile nu se implică suficient în procesul de marketing al cărților, nu oferă informațiile necesare și multe alte neajunsuri m-au determinat să iau această decizie, pe care nu o regret nicio secundă. Sunt mândră de munca mea și de noile ediții ale celor șase romane scrise și publicate până acum, poate așa se și explică faptul că sunt un autor care chiar se vinde în România.

Arlechinul este un roman aparte, care știam că va stârni controverse. Nici nu ar fi putut fi altfel atunci când avem ca protagonist un antierou, un personaj pe care puțini ar putea să îl adore, iar cei mai mulți să îl deteste de-a dreptul, un personaj care răscolește mizeria ascunsă sub preșul social.

Pe lângă un protagonist machiavelic avem și partea de erotism a cărții, destul de greu de ignorat și de digerat.

Așa cum am mai spus în interviurile anterioare, cărțile mele vor stârni reacții, deoarece nu sunt conformiste, nu sunt lecturi lejere care să nu-ți scuture alegerile și convingerile.

alina

Natașa Alina Culea. Sursă foto: arhiva personală

De ce acest titlu? 

Natașa Alina Culea: Totul pornește de la ideea de mascaradă a vieții, de spectacol dat pentru amuzamentul altora. Arlechinul, Arlecchino, a apărut ca actor în vechile comedii italiene, Commedia dell’arte, la sfârșitul secolului al XVI-lea, ca fiind un bufon, purtând mască, cu un costum reprezentativ, caraghios și grotesc în același timp. Peste ani, Arlechinul a devenit un personaj mai romantic, dar și mai inteligent, paiața noastră inițială, farsorul, devenind un adevărat seducător perfid.

Continuarea articolului AICI…

Interviuri

„Avanpremiera” celui mai recent interviu. 8 mai 2019

Natașa Alina Culea este o scriitoare talentată, care a scris șase cărți până în prezent; în ordinea apariției – Natașa, bărbații și psihanalistulMaratLupii trecutului. SofiaNopți la MonacoVisele nu dorm niciodatăArlechinul.

scriitoare

Natașa Alina Culea

Doamna Natașa Alina Culea, despre care s-a mai scris pe blogul nostru, a acceptat cu amabilitate să ne dea un interviu la lansarea ultimei sale cărți, Arlechinul.

carti natasa

Puteți urmări un trailer despre această controversată carte, „Arlechinul”:

AICI

CITIȚI CONTINUAREA ARTICOLULUI PE SITE-UL LOGOPAPER

Cărți scrise, Versuri

Și totuși ce-i iubirea? (versuri)

Și totuși ce-i iubirea?

Educativ, nu-i dicționar explicativ

Pentru iubirile fără motiv

Și nu-i sistem de-nvățământ

Pentru-al iubirilor recensământ

Doar vezi din, când în când,

Răniții ei, cu tâmpla la pământ.

Și totuși ce-i iubirea?

Gramatical, letal,

Iubirea-i aruncată-n vocativ

Dată pe gât ca pe un sedativ.

Răspuns în limbi străine? Nici atât.

Je t’aime? I love you?

N-ai decât!

Și totuși ce-i iubirea?

Chimic: dopamină, oxitocină și hormoni

Zoologic, mâna întinsă-n cuibul de pitoni

Nici în filosofie sau în logică nu-i mai mult sens,

Doar contrasens. Nici mintea nu-i organizată,

Are în ea doar ce ai pus odată.

Și totuși ce-i iubirea?

În informatică, erect,

Stă singurul răspuns corect:

Iubirea e un virus în sistem!

O anomalie doar, mă tem.

Fără detalii tehnice și-alte aiureli

Un virus, fără alte chibzuieli.

Și totuși ce-i iubirea, prieten drag?