Blog

Surprizele mele săptămânale sunt pentru voi!

Ei, ei…

Iată, vine în curând ziua mea, dar cel mai frumos cadou este cel pe care-l dăruiești, nu-i așa?!

Așa stând lucrurile, am pregătit pentru voi un concurs săptămânal ce se desfășoară pe Facebook, pe pagina mea de autor, pe Instagram, dar și pe pagina de Facebook A7TV.

Sunt fericită să pot să-mi răsplătesc cititorii cu cărți pe care, credeți-mă, le aleg foarte atentă 🙂

BookMedia Giveaway nu este doar un concurs de carte, ci va da startul unui eveniment amplu, cu parteneri media de top (editura LITERA, editura RAO), ce va aduce cele mai bune cărți românilor care iubesc lectura. Ni se vor alătura mai multe edituri, deci vei avea titluri la alegere.

BookMedia este un îndemn către educație, cultură și divertisment de calitate. Ce este totuși BookMedia? Veți vedea cât de curând.

Nu uita, concursul a început deja și în fiecare duminică voi extrage un câștigător. Tu poți fi acela.

Îți doresc lecturi savuroase!

Interviuri

Video: Despre „Arhitectura Scrierii Creative”

Clipul răspunde tuturor întrebărilor legate de cursul de scriere pe care îl predau la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”.

Despre cursul de scriere creativă, detaliat, pe site-ul DALLES.

Prezentare „Arhitectura Scrierii Creative”.

Video, grafică, sunet: Laurențiu Porumbel.

Cursul se desfășoară la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”, dar se poate desfășura și online.

Interviuri

Interviu pentru LiteraturaPeTocuri

CE-AI FĂCUT ÎN ULTIMII 4 ANI? – o nouă rubrică pe Literatura pe Tocuri

1. Ce planuri în plan personal sau profesional vi s-au împlinit?

Salutări însorite, prieteni! Cu încântare vă scriu azi, după mai bine de patru ani de la primul interviu pentru LPT! Deci avem un interviu aniversar! Cum trece timpul, nu? O bătaie de aripi! Cei patru ani au trecut bifând încă trei lansări de carte: „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată” și „Arlechinul”. Anul acesta mă pregătesc de lansarea romanului realist-magic „Rusalka” – o carte care a cules tradiții, obiceiuri și superstiții ale comunităților din Delta Dunării (cazacii zaporojeni și rușii lipoveni – îndeosebi). Altfel, cărțile mele sunt traduse în câteva limbi de circulație internațională, vândute acum în lumea întreagă – pe cele mai importante platforme digitale: Amazon, Apple, Kindle, Barnes & Noble etc. Mi-am înființat și o editură („Hebe”) din care însă nu mi-am propus să fac neapărat un business, ci, mai degrabă, o insulă de vacanță, cu reguli și valori proprii, în vacarmul editorial românesc.

2. Ce ne poți spune despre romanul pe care-l vei lansa curând, „Rusalka”?

            Autoarea și prietena mea, Lina Moacă, m-a avertizat în privința romanului „Rusalka”. Mi-a spus: „Acesta este un roman de analizat în școală, de dezbătut la cenacluri literare, dar nu este un roman pentru o rețetă de bestseller contemporan”. Cu alte cuvinte, ea fiind mai diplomată decât mine, ar spune că nu este un roman pentru majoritatea cititorilor, din cauza sau datorită inserțiilor filosofice și a maturizării condeiului meu. Această așteptare a părerilor cititorilor doar ridică miza cărții și mă entuziasmează mai tare, entuziasm dublat de curiozitate. În oglinda romanului „Rusalka” se poate regăsi oricare român, dar este adevărat că e o ofrandă literară adusă locurilor mele natale, tărâmul magic al Deltei Dunării. Misticismul apei m-a învăluit pe tot parcursul scrierii acestei cărți, conferind istoriei locurilor și poveștii rusalcăi realismul magic pe care-l mai căutam în nișa scriitorilor români de la Mihai Eminescu la Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Cezar Petrescu sau Mihail Sadoveanu. Sper să mă ridic la înălțimea acestor scriitori atrași de nevăzut și de metafizicul romantic.

5. În ultimii patru ani s-a schimbat ceva pe/în piața de carte? În bine, în mai puțin bine?

Nu aș putea vorbi prea mult despre piața editorială din România dar, ca să fiu puțin ironică, aș putea spune că nici nu aș avea ce să vorbesc prea mult. Suntem totuși într-o societate capitalistă și oricine poate fi publicat, de multe ori fără un ochi avizat, fără redactare. Sunt și cititori români dezamăgiți de acest avânt al autorilor, încă nepregătiți de drumul literar și, mai mult de atât, care aduc pe piață scrieri ce abundă în greșeli gramaticale. Și aici nu mă refer la o biată virgulă, ci la sfidări serioase ale limbii române.

Nu este deloc rău să ni se dezvolte piața editorială, dar cred că și autorii români trebuie să fie conștienți că doar o publicitate goală, pe termen limitat, a unor cărți ce urmăresc tendințele, dar nu aduc un aport literar, nu le va aduce nici lor rezultatul dorit. Ei pot visa mai mult pentru ei înșiși, dar și pentru cititorii lor.

Sunt și vești bune! Descopăr zilnic autori români contemporani care merită citiți și re-re-recitiți. O carte citită recent a unui astfel de autor este „Sunt o babă comunistă”, de Dan Lungu.

continuarea interviului AICI

Interviuri

Interviu pentru „Gândul”

Articol preluat din ziarul „Gândul”

  • Publicat: 2020.07.28   14:00

Redactor:Alina Ioana Dinu
Simona Tănăsescu

Scriitoarea Natașa Alina Culea: „Scrisul este perfectibil, dar talentul scriitoricesc este o încredințare, un dar”

Cu origini ucrainiene și poloneze, Natașa Alina Culea este o scriitoare ce impresionează prin originalitatea cărților sale. Născută la Tulcea și remarcându-se în arta scrisului încă din școală, a început să publice romane în 2014, ca din 2019 acestea să fie vândute nu numai în România și Moldova, ci și în străinătate, fiind traduse în mai multe limbi de circulație internațională și comercializate pe platforme on-line importante atât în format e-book, cât și paperback. Este autoarea a șase romane – „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat”, „Lupii trecutului”, „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată”, „Arlechinul” –, având în pregătire a șaptea carte, pe care o va lansa anul acesta – „Rusalka”, un roman realist magic.

„Cuvintele sunt brațele cu care cuprind oamenii, cărțile mele sunt lungi scrisori expediate, povești care bat între aripi. De ce continui să scriu? Pentru că iubesc scrisul… și nimeni nu poate fi vindecat de ceea ce iubește.”

De curând, Natașa a urmat toți pașii necesari pentru a primi acreditarea de a preda un curs de scriere creativă, iar proiectul său este lăudabil. Am aflat pentru voi mai multe despre „Arhitectura scrierii creative”.

Gândul: Bine te-am găsit, Natașa! Apreciem că ai acceptat invitația noastră!

Natașa Alina Culea: Bine v-am regăsit printre cuvinte și idei!

Gândul: Ca scriitor întâmpini și dificultăți și reușite. Cum ți-ai început cariera și cum te vezi în prezent?

Natașa Alina Culea: Cred că prima carieră a fost cea de cititor flămând după cunoaștere. Citeam mult, haotic, de la beletristică la tehnici de îmbălsămare a mumiilor, la poezie sau cărți de psihologie. Am început să scriu ca oricare amator dezorientat și entuziasmat de frumos. Am avut noroc, deoarece de la primele cărți am atras atenția unor literați care mi-au iertat stângăciile. Unul dintre aceștia este domnul conf. univ. dr. Claudiu T. Arieșan, cel care mi-a scris despre „talentul d-voastră genuin. Da, am spus cuvântul magic chiar şi după puţinele pagini străbătute” – pentru care îi mulțumesc și mâine. Alte încurajări le-am primit de la Cătălin Sturza, pe atunci redactor la editura Curtea Veche. Datorită lor am pornit la drum cu încredere. Astăzi nu mai am nerăbdarea celui care vrea să plonjeze în lumea literară, luându-i locul nerăbdării o ambiție mai veche și o dorință de rafinare a scrierii. Sunt o nemulțumită, dar câtă frumusețe poate naște o nemulțumire!

Asta e arta, să creezi sensuri noi din „bube, mucegaiuri și noroi”.

Gândul: Ai o colecție frumoasă de cărți, fiecare pe un subiect bine ales. Ce te inspiră? Cititorii găsesc lecții importante în poveștile tale?

Natașa Alina Culea: Am încercat să găsesc punctul de echilibru din care să transmit ceea ce am învățat până acum, dar fără acea ierarhizare a pedanteriei pedagogice. Fiecare roman al meu îmbracă și stilizează o idee care, cred eu, are menirea de a alina, de a mângâia sau de a valida oameni și emoții. În aroganța sau naivitatea mea, vreau ca cititorul meu să se simtă iubit. Iubirea este miezul scrierii mele. Ce mă inspiră? Viața, vioara, vechiturile, piatra, pragul, pământul, ascunzișurile din noi… Lumea toată este inspirație pentru cine tace și ascultă, pentru cel care vede și iese în afara preocupărilor noastre mundane.

Gândul: Te implici foarte mult în a oferi publicului un conținut de calitate. Ai reușit să pătrunzi și pe piața străină de carte?

Natașa Alina Culea: De anul trecut am început un proces amplu de traducere a cărților mele și acum sunt toate traduse în engleză, unele și în spaniolă sau franceză. Se vând pe toate platformele digitale importante: Amazon, Apple, Scribd, Barnes and Noble, Kobo, Tolino etc. Calitatea unei cărți este dată de gradul de respect al scriitorului pentru cititor, dar și pentru el însuși, cel puțin eu așa văd lucrurile.

Gândul: Ce îi lipsește cărții românești? Cu ce obstacole crezi că se confruntă cel mai des autorul român?

Articolul poate fi citit integral în ziarul online „Gândul”

Interviuri

Interviul poveste

Natașa Alina Culea. Creionarea vieții

Dată: iulie 7, 2020

Astăzi este despre o autoare dragă mie; pe lângă naturalețea de care dă dovadă aceasta îmbracă foarte bine inteligența ascuțită cu o frumusețe răvășitoare. Citindu-i câteva cărți din largul palmares al autoarei am rămas așa cu o dorință de a afla autorul în fața operelor acestuia, astfel îmi rămâne să-i mulțumesc scriitoarei  Natașa Alina  pentru acceptarea acestei provocări de a mi se povesti frumos și a împărți din „tainele” sale cititorilor. Eu am rămas încântată de textul trimis cât și de fluiditatea istorisirii! Astfel, vă îndemn să aflați și voi depănarea amintirilor autoarei Natașa Alina Culea!

****

Povestea mea începe toamna, într-o zi de 1 octombrie, într-un orășel străbătut de Dunăre, lângă o pădure în care oamenii au săpat în piatră o carieră, mai bine spus, o carie, așa cum mi se pare mie. Am crescut ca o mlădiță, nesigur, agățându-mă nu de copaci, ci de drumul gol, ca țiganii.  Nu am visat rochii de mireasă și statornicie, pentru că lumea era plină de drumuri și pentru că în cărți am citit despre derviși zburători, piramide cu frunți în soare, despre un regat cu un Minister al Fericirii, despre florile de piatră care cresc în deșert, despre niște oameni care dansează și cântă atunci când nu mănâncă mango, despre ținuturi cu musoni și… despre un filosof care a plecat fluierând dintr-o cetate asediată, spunând: Omnia mea mecum porto.

CONTINUAREA pe blogul Vorbepentrusuflet

Nopti la monaco, Recenziile cartilor mele

Victoria Donțov (NicioZiFărăLectură) și romanul Nopți la Monaco

Pe Victoria Donțov v-am mai prezentat-o într-un articol anterior, Inițiative admirabile. Nu întâmplător am ales acest titlu, căci Victoria și membrele clubului de lectură îndrăznesc să crească prin lectură, să se educe permanent și să atragă noi cititori prin curajul și abordarea inedită, creativă, a lecturii, versiunea 1.1. Ea este fondatoarea clubului de lectură Nicio_zi_fara_lectura și a paginii aferente. Am ținut să redau într-un articol separat impresia ei post lectură – vorbim aici de romanul „Nopți la Monaco”, cel care a călătorit, datorită clubului de lectură, în locuri în care nu mai sper deja că îl pot ajunge din urmă. Mulțumiri, Victoria și sper la o revedere cât mai curând – cu voia lui Bojică (citat Victoria).

Victoria Donțov – Fondatoarea clubului Nicio_zi_fără_lectură
De la stânga la dreapta: Svetlana Matvievici (Orheianca), Victoria Donțov, Natașa Alina Culea

“Nopți la Monaco” de Natașa Alina Culea.

„Este un roman plin de iubire, ce-l citești ușor, zburând chiar 🙂 . Și dacă, cumva te afli într-o supărare de scurtă durată sau continuă cu tine însuți, cineva din jur ori cu viața, este una din cărțile care-ți poate distrage atenția de la febrilitatea minții și corpului din primele pagini. Și te duce hăt, la Monaco. Doar una din multe alte destinații prin care te plimbă cu dragoste și grijă scriitoarea Natașa Alina Culea. Iar tu ușor și îndrăzneț poți purta rochiile și pantofii Nicoletei Dragomirescu, eroină desprinsă din povești cu finalul fericit.

– De ce final fericit? o întreb eu pe Natașa, savurând din cappucino bucureștean la a doua noastră întâlnire, ianuarie 2020.
– A fost o cerere a cititorilor, îmi răspunde ea mai târziu, în timp ce încercam să salvăm cercelul meu din gaura chiuvetei, îl scăpasem când fusesem la baie. Și deși era setul meu nou și preferat, pe care-l purtam în perioada Crăciunului, renunțasem ușor la el. Ea însă nu.
– Nu renunți niciodată? zic eu, o singură întrebare pentru ambele cazuri: și pentru istoria cu cercelul, dar și despre finalul fericit din “Nopți la Monaco”.
– Niciodată!

Atât cât citeam, atât o și recunoșteam pe Natașa în Nicoleta. Și nu pentru că s-a descris pe ea însăși în carte, ci pentru că așa mi-am permis eu să cioplesc și să construiesc chipul unei femei care nu renunță niciodată. Permisiunea mi s-a tras tot din lectură și neapărat din faptul că am cunoscut scriitoarea înainte să cunosc romanul. Câtă fericire pe capul nostru să putem sta la cafea cu scriitorii dragi ❤

Natașa a făcut din Nicoleta o femeie puternică pagină cu pagină, rând cu rând, buchie cu buchie. Dar nu înainte să ne arate cum sunt copiii lipsiți de dragostea părintească în multe din familiile din România. Cum sunt certați, înjosiți, impuși la muncă grea, care nu corespunde vârstei lor, bătuți și cum li se taie aripile și li se înăbușă visele. Totuși, există posibilitatea să-ți desenezi soarta singură, dacă tot vezi că Dumnezeu întârzie să umble cu creionul prin carnetul vieții tale. Și Nika, care te aruncă repede și fără să te întrebe într-o lume exagerat de modernă și te pune să semnezi de rând cu ea contracte cu multe zerouri, face asta cum știe ea mai bine. Deși uneori pare ireal, te trezești totuși să dispari cu ea și să te plimbi multe nopți la rând prin Monaco pentru a-i cunoaște pe Carlos, Gustav, Boris, Larisa, Isabella și Louis. Și să te faci părtaș la toate scenele din film trăite acolo. Iar pentru a te reîntoare la realitate, ajungi rapid în Văleni (comună în județul Olt, România) unde Grigore și Aurelia, părinții ei, continuă să se lupte cu sărăcia, necazurile, și bețiile bărbatului. Ceea ce, de altfel, descriu satele din România, dar și cele din Moldova. O fi ele și scene frumoase pe acolo, doar că Natașa, vrea să ne vorbească în această carte despre ceea ce mai mult se tace în altele. Se tace la fel și despre faptul că poți câștiga bani cu corpul tău așa cum îi poți câștiga la orice alt post de lucru, doar că uneori te alege el pe tine și nu tu pe el.

Mi s-a făcut mare dor de București (deși mă aflam la câteva zile plecată de acolo), atunci când Nicoleta ajunge studentă și se îndrăgostește pentru prima oară fiind fată mare deja. Chiar dacă e o dragoste falsă și murdară. Ea o trăiește ca un copil rănit, apoi Bucureștiul o crește și o aruncă brusc în lumea mare.

Și mi-a plăcut enorm Ploieștiul, pentru că anume acolo Nicoleta prinde drag de cărți și lectură. Sper să merg vreodată la Ploiești, așa cum aș merge în fiecare colțișor din România 🧡.

– Deci, ai făcut pe plac cititorilor cu acest final? sorbeam din cappucino printre autografe, întrebând-o pe Natașa.
– Îi făcusem prea mult să sufere cu cărțile precedente, mi-a răspuns ea cu un zâmbet adăugat la datorie 🙂 .

🌌 Să te poziționezi în calea singurului lucru care contează în viața cuiva, care nu are nimic, nu a fost niciodată o alegere înțeleaptă.

🌌 Iar dacă este un lucru pe care-l știm despre copii e că nu uită niciodată nimic. Nici chiar atunci când uită

🌌 … o resemnare dureroasă cu care oamenii se obișnuiesc în timp, ajungând chiar să-i spună normalitate

🌌 Viața este dată ca să fie trăită, nu să stai să te întrebi și să-i încurci pe alții

🌌 Unii oameni apar în viața noastră doar pentru a pleca, firește, după ce misiunea lor a fost îndeplinită…

🌌 ... în viață nu te poți atașa de lucruri, te poți bucura doar pentru moment, dar trebuie să fii mereu conștient că nu deții nimic

🌌 Dacă dispar albinele, tot ecosistemul se poate prăbuși. Dacă dispare omul totul va înflori

🌌 Trebuie să asculți ploaia din octombrie. Doar în octombrie ploaia are cântecul trecutului și dansul amintirilor

🌌 Viața este o comedie la care plângem cu toții

Am citit cele 261 de pagini prin ianuarie – februarie, dar după cum vedeți e vie în amintirea mea și azi 😀 . Deci, o recomand. Mai ales când ai o perioadă mai încărcată, cât o citești îți stă mai ușor. Mie mi-a stat și mi-a atenuat niște explozii cerebrale din acea perioadă 😀 .

Mulțumesc, Natașa. M-a apucat un dor nebun de o cafea cu tine. Aștept și cea de-a IV-a întâlnire exact ca pe prima, cu nesaț de vorbe bune și miros de cărți, flori, bomboane și cafea.
Știu sigur că va fi”

Blog

Cum ne amorțim trăirile. Cum fugim de ceea ce simțim

Nu sunt de părere că trebuie să fugim de ceea ce simțim, nici de gândurile noastre. Chiar și atunci când maimuțele din capul nostru se bat între ele. Mai ales atunci. Ascultă-le. Înfruntă-le. Nu poți fugi toată viața de ceea ce simți, pentru că ceea ce simți se va întoarce împotriva ta mai devreme sau mai târziu, și poate lua o formă destul de nesuferită. Cu atât mai mare spectacolul uman atunci când vezi pe cineva propovăduind despre fericire și liniște sufletească, încercând să se convingă singur, dar și pe ceilalți. Disperarea cu care încearcă să convingă este o etichetă a neautenticității. Acel zâmbet care este mereu același, indiferent de circumstanțe și indiferent cui îi este adresat.

Evitând să nu simtă emoții percepute ca fiind „negative”, oamenii fac aproape orice, doar să nu le confrunte. Cum își amorțesc oamenii trăirile?

  • Bând alcool
  • Mâncând prea mult
  • Devenind workaholici
  • Drogându-se, fie și cu pastile prescrise de medic
  • Căutând imaginea de sine în aprobările celor din jur, prin acțiuni lipsite de autenticitate

Suntem atât de pricepuți în a ne autoconvinge că nu fugim, ci devenim mai buni, încât folosim unele metode pozitive în scop negativ:

  • Meditația
  • Religia
  • Sportul
  • Spiritualitatea

Nu mă înțelegeți greșit, susțin teoriile prin care ne putem influența pozitiv gândurile și viața, dar în niciun caz prin punerea problemelor sub un covor și afișarea infatuată a unei iluzii sau imagini grandioase.

Pentru a ne proteja, pentru a nu fi umiliți sau constrânși, suntem obișnuiți din primii ani de viață să părem mai puternici decât ne simțim, să uităm ce simțim și să părem altcineva. Mai rău, ni se spune de mici că ce simțim nu este adevărat, doar pentru că cel de lângă noi nu ne înțelege trăirea. Haide să stabilim un lucru: TOT CE SIMȚI ESTE REAL PENTRU TINE.

Așa cum am spus într-un articol anterior, nimic nu este bun sau rău, doar intenția noastră îl face astfel CLIK AICI

_____________________

Blog

Ce înseamnă să fii un om puternic

Mă bântuiau ieri niște gânduri și am găsit zece minute să le pun în cuvinte, pentru voi. Nu știu dacă sunt o persoană puternică, dar având în vedere că tot aud acest lucru în jurul meu, voi dezvolta în câteva rânduri ce cred eu că înseamnă un om puternic – ce am învățat singură și ce am învățat de la ceilalți oameni din jurul meu – sperând să vă inspire și să vă fie de folos.

  • Singurele relații sunt: cea cu tine însuți și cu Dumnezeu. Toate celelalte relații derivă din ele.
  • Nu te teme să greșești. Din greșeli înveți cel mai repede.
  • Este normal să nu fii puternic tot timpul și trebuie să te aștepți și la asta. Este ok să ai momentele tale de cădere, dar nu este ok să rămâi acolo.
  • Trebuie să ai o viziune de ansamblu asupra vieții. Să planifici și să ai alternative pentru aproape tot ce se poate întâmpla. Dacă nu ești pregătit pentru unul dintre rezultate, o vei lua razna sau te vei bloca. Pregătește-te să vezi totul din mai multe unghiuri, pentru a nu fi surprins.
  • Nu te aștepta ca după ce tu ai avut un comportament corect cu ceilalți, să îl aibă și ei cu tine. Dar asta este problema lor, nu a ta.
  • Doar oamenii mici îi trag în jos pe ceilalți, ca să poată să se simtă ei mari.
  • Nu ai nevoie de respectul nimănui. Al nimănui, punct. Respectul, ca și iubirea, se dă, nu se cere. Dacă vrei respect, nu vorbi despre el, ci acționează ca atare.
  • Evitarea confruntărilor, de cele mai multe ori, duce la acumularea suferințelor interioare și pierderea respectului de sine. Confruntarea nu înseamnă violență, dar o poziție fermă, gândită și acceptată de tine la toate nivelurile mentale, emoționale.
  • Un om puternic este disciplinat și nu face nimic pe jumătate. Are visuri și muncește pentru ele.
  • Un om puternic armonizează gândul cu vorba și fapta.
  • Disciplinează-te ca înainte să răspunzi unei provocări să treacă o zi. Acela va fi un răspuns, nu o reacție. Diferența dintre reacție și răspuns, este că răspunsul include logică și coerență. Răspunsul pe moment este o reacție la stimuli și nu are legătură cu rațiunea.
  • Dacă nu reușești să te bucuri de toate lucrurile mărunte, nu te vei putea bucura nici de lucrurile mari.
  • Înfruntă-ți fricile. Descoperă-le, analizează-le, reintegrează-le. Sunt multe materiale pe internet în legătură cu subiectul ăsta, dacă nu te poți duce la un terapeut.
  • Un om puternic învață. Învață din greșelile lui, din ale altora, se educă permanent și caută să fie mai bun. Nu poți fi puternic dacă nu te placi pe tine însuți, iar dacă nu ești un om bun, nu ai cum să te placi.
  • Desprinde-te de circumstanțele care nu te mulțumesc. Da, și de oameni. A douăzeci și una șansă dată cuiva este apreciată doar în cântecele de genul:

_____________

A voastră,

Blog

Grup de Facebook cu o viziune aparte: „Cărți și etica viitorului – Books and ethics of future”

Ei bine, după discuții cu autoarea Lina Moacă, am pus bazele unui grup cu postări în limba română și engleză, deocamdată doar pe Facebook, „Cărți și etica viitorului – Books and Ethics of the Future”. Îl găsiți la următorul LINK.

Cred că descrierea grupului ne reflectă întocmai ideile noastre legate de educație, literatură, cărți, ecologie și veganism:

<<Cel mai friendly grup cu și despre cărți! Creat de autoarele Natașa Alina Culea și Lina Moacă pentru a anima nu doar segmentul de carte/editorial, dar și pentru a încuraja inițiative lăudabile, etice. Un om care citește este și trebuie să fie un om educat, iar educația înseamnă dragoste de carte, dar și de natură, de animale. Ne pasionează literatura și etica viitorului, redusă la un îndemn: „Să trăim frumos!”. Educația înseamnă respect. Vă așteptăm cu drag recenziile, recomandările de carte și nu ne supărăm deloc dacă ne împărtășiți delicii vegane/vegetariene sau idei ecologiste.
__________________
The friendliest Facebook group with and about Books! Created by the authors Natașa Alina Culea and Lina Moacă to animate not only the book / editorial segment, but also to encourage commendable, ethical initiatives. A person who reads is and must be an educated person, and education means love for books, but also for nature and animals. Education means respect. We are passionate about the Literature and Ethics of the future, reduced to an urge: “Let’s live beautifully!” We look forward to your reviews, book recommendations and we don’t mind if you share with us vegan / vegetarian delights or ecological ideas.>>

Vă invităm să vă invitați în el 🙂

Versuri

Alb fără negru

ALB FĂRĂ NEGRU

E ora 1,

Fără 10 minute;

Și fără noi.

Îmi pun pe față tricoul tău alb,

Cu capul spre geam, să văd luna prin tine.

Ai observat că nici pe el nu-l mai ai?

E goală și coala mea, și ceașca ta de ceai;

Sunt goale și umerașele din lemn de vioară;

Și parcă miroase a ploaie sau a măr și-a sosiri.

Ți se pare;

Nu norii plângeau mai devreme.

Dau cu mâna pe partea ta de pat.

Nu te găsesc, și-i firesc.

Ai plecat să te cauți.

Jumătatea ta de pat era un buzunar

În care m-adăposteam de frig și de lumea-mare.

De mâine voi țese o pătură din timp

Să pot face patul;

Doar timpul poate să acopere locurile goale.

Toate lucrurile pe care nu vrem să le facem se fac de mâine,

Dar în mâine nu mai încape nimic.

Va fi o noapte lungă;

Lungă ca drumul omului desculț.

Va fi o noapte albă;

Albă ca aripile cocorilor fără zbor.

Va fi o noapte albă cu gânduri negre;

Negre ca ochii lupilor când le e foame;

Negre ca ochii oamenilor când le e tare dor.

Tic-tac, se-aude ceasul pe-o margine de nor;

Tic-tac, îi dau binețe și îi răspund că mor.

Tic-tac, se-aude ceasul pe-o margine de vis;

Tic-tac, îi spun, adio; și visul m-a cuprins.

________________

versuri, natașa alina culea

Sofia. Lupii trecutului

Los lobos del pasado – una novela de Natașa Alina Culea. Carta de amor

Los lobos del pasado – una novela de Natașa Alina Culea.

Carta de amor:

Sofía,

El 11, este mes, se cumplen seis meses desde la última vez que nos vimos. No puedo decir que te extraño, porque no me alejé realmente de ti. Tuve tiempo de decantar las cosas, las pasiones, pero tu sonrisa es igual de vívida y real; me persigue; nada de lo que haces, nada de lo que hago, puede detener este amor. Se dice que el amor es ciego, creo que simplemente no le importa nada, está por encima de todas las cosas.

Me dijiste que estabas con alguien, ¿eres feliz?

Dime que eres feliz y esta carta será el último recuerdo de mi.

Dime que no me has olvidado y no estaré en otro lugar que no sea contigo.

Uno, del otro.

F.

P.S. Gracias por ser tú, con todas las cosas magníficas que dices, pero también con las tonterías que sueltas; porque desde que apareciste en mi vida, ningún día se parece a otro, sino que todos se parecen a ti; porque me gustaría correr mil veces hacia ti y regresar tantas veces; por el desorden que causaste a mis átomos; porque donde quiera que esté sin ti, no es el lugar donde quiero estar; porque pasaría una vida contando los latidos de tu corazón; porque tu sensualidad es un ejercicio cardíaco que apenas soporto, pero no me renunciaría a ella;

P.P.S. Te amo.

___________________

Un libro doloroso, completo y profundo, en el que las verdades hacen malabarismos brutales con los sueños, escondiéndose detrás de todas las palabras rebeldes, cargadas del tenso erotismo de los personajes. La edad es el umbral psicológico, impedimento e ingrediente, la clave para desentrañar misterios.

      “Debajo de la tierra, los gusanos se movían en la oscuridad, por encima de ellos, las alondras cortaban el cielo en tiras a través de las cuales el sol penetraba de vez en cuando. Entre gusanos y alondras estaban las personas, que vivían uno encima del otro, llorando y amando. […] La gente estaba encontrando nuevas actividades, tratando de llenar el vacío dentro de ellos; bebían sus fracasos, fumaban sus mentes y se comportaban con disipación, haciendo todo lo posible por evitar mirar dentro de sus corazones y ver que la unidad de medida de Dios es el infinito.”

La tentación de abandonar ese mundo, en el que ni siquiera el amor se puede salvar, es una realidad común. Sin embargo, Natașa Alina Culea no hace esto, sino que lo describe con ira, con desesperación, con pasión, con la meticulosidad de un joyero, con la paciencia de Sísifo al empujar su enorme roca montaña arriba, sin tener en cuenta, en ningún momento, que en el siguiente momento se puede derrumbar…

     ¡Sofía — Salomé, qué transfiguración pagana de los sentidos! ¡Fuego ardiente, ahogado después de quemar en cenizas de pleito! ¿Infierno? ¿Fetichismo? ¿Pecado? ¿Blasfemia? ¿Resignación? Cada uno de nosotros es libre de relacionarse con ellos, como cree o como puede, mientras que la inocencia de la infancia está contaminada cobardemente.

¿El amor? ¿Sigue siendo el amor la promesa eterna? ¿Se convierte en búsqueda? ¿Se convierte en grito?

     Un combate mano a mano con Los Lobos del pasado, con nuestras ilusiones …

Amalia Elena Constantinescu Doctora en Filología, escritora, miembra de la Unión de Escritores de Rumania.

___________________

Los lobos del pasado

Natașa Alina Culea

Traducido por Florina R.

____________

Biografía del autor:

Natasa Alina Culea, escritora rumana de origen ucraniano y polaco, nació en 1980, en Tulcea, la cosmopolita ciudad portuaria a orillas del Danubio. Le gustaba escribir desde la escuela, distinguiéndose por los premios para su poesía y las olimpiadas de lengua y literatura rumana. Desde 2010 comenzó a publicar novelas con notable originalidad, sorprendentemente diferentes entre sí, inicialmente publicadas y vendidas en Rumania y Moldavia, y luego traducidas a varios idiomas en todo el mundo.

Hasta ahora han sido puestas en papel:

  • Los hombres y el psicoanalista
  • Marat
  • Los lobos del pasado
  • Noches en Mónaco
  • Los sueños nunca duermen
  • Arlequín
  • Rusalka (2020)
Blog

Ce înseamnă să fii matur și de ce nu are nicio legătură cu vârsta biologică

Mulți oameni cred că maturizarea înseamnă un proces plictisitor. Nu este. Un om matur nu este o persoană în vârstă, nu este o persoană plicisitoare, ci un om de sine stătător. Un om care se ghidează după o normă morală, este integru, este preocupat de evoluția sa, are principii solide și nu poate fi întors (a se citi manipulat) după cum vor alții. Un om matur știe foarte bine cine este și ce poate face.

Mulți spun azi îmi asum, dar nu înțeleg deloc ce înseamnă acest enunț. Să îți asumi înseamnă să și corectezi ceea ce faci greșit, nu doar să recunoști. Când îți asumi, nu îți dai circumstanțe atentuante și nu dai vina pe ceva exterior ție. Nu poți să corectezi nimic până nu recunoști că ceva nu este în regulă cu tine.

Mulți oameni nu se maturizează niciodată, pentru că găsesc destul de multe persoane cu stima de sine praf, persoane care vor accepta comportamente care ar trebui să fie de neacceptat. Drumul asumării nu este unul ușor, dar este unul de care vei fi mândru mai târziu.

Eu cred că maturizarea începe în momentul în care poți fi brutal de sincer cu tine însuți. Atunci când nu mai dai vina pe părinți, pe circumstanțe, pe ceilalți. Atunci când faci ceea ce poți mai bun cu ceea ce ai acum.

Am văzut tineri înțelepți și oameni în vârstă cu comportament infantil. Și când mă refer la infantilitate, nu spun că trebuie să-ți pierzi copilul din tine –  nimic mai departe de adevăr. Dar una este să-ți păstrezi joaca, spiritul ludic viu, și cu totul altceva este să nu realizezi că devii caraghios făcând lucruri pe care ar fi trebuit să le depășești demult.

Este frumos să vezi un om autentic, un om matur emoțional. Acești oameni câștigă respectul celorlalți fără a încerca să se impună o clipă.

___________________

Blog

Cânde te uiți pe net și vezi surprize dragi (BooksAreMyDrugSite)

The Coffee Book Tag

6. That hipster coffee shop – Oferă-i unui autor român recunoștință. Care este acesta?

Depinde! Dacă vorbim de autorii români contemporani, o s-o aleg pe autoarea mea preferată, Natașa Alina Culea. Vă recomand cu tot dragul cărțile ei, toate sunt minunate!
Dacă vorbim de ceilalți autori români, o să îl aleg pe George Călinescu. Am adorat Enigma Otiliei (chiar sper sa pice la bac). De asemenea, mi-a plăcut foarte mult și Mihail Drumeş. Invitația la vals a fost superbă!

…articolul integral pe site-ul BooksAreMyDrugSite

Interviuri

Interviu pentru CărțiȘiPrafDeStele

Interviu cu Natașa Alina Culea

updated on Leave a Commenton Interviu cu Natașa Alina Culea

Scriitoare cunoscută în mediul online și offline, Natașa Culea vânează cuvinte cărora le o oferă o nouă casă: opera sa. Scrie în proză, dar și în versuri și reușește să mențină legătura cu cititorii prin intermediul paginii de facebook, dar și prin intermediul site-ului ei.

Până pe 10 aprilie 2020 oferă gratuit cartea Marat în format electronic. O puteți accesa aici sau puteți da click aici pentru postarea originală!

Vă invit să o descoperiți în rândurile ce urmează!

Întrebare: Înainte de a fi scriitoare sunteți om. Așadar, cine este Natașa Alina Culea?

Natașa: Sunt un om care se redefinește zilnic printr-un set de întrebări esențiale: Cum pot fi mai bună azi decât am fost ieri? Unde greșesc? Pe cine am ajutat azi? Am zâmbit azi?

Cel mai mare țel al meu este să fiu mai bună, dar asta nu înseamnă că mă voi transforma într-o victimă, ipostază pe care nu o găsesc deloc un summum al altruismului. Îmi păstrez spiritul ludic în orice ipostază și mă rog să fiu conștientă, să știu când, cui și ce am de oferit.


Întrebare: Am observat că sunteți vegetariană: Când ați hotărât că vreți să deveniți vegetariană? Ce motive ați avut?

Natașa: Sunt vegetariană de aproape zece ani, dar am ajuns în ultimele luni la performanța de a nu mai mânca niciun produs animal…

…continuarea articolului pe site-ul Cărți și praf de stele

Interviuri

Invitată la emisiunea „Știrea cea bună”, cu Cornel Dărvășan (A7TV)

Bine v-am regăsit, chiar și în vremuri dificile – pe care sunt sigură că le vom depăși doar împreună.

Înregistrare din emisiunea la care am fost invitată marți, moderată de dl Cornel Dărvășan – om de televiziune, jurnalist, teolog și doctor în Științe Filologice.

Linkul de Youtube:

Cadre din emisiunea ȘTIREA CEA BUNĂ – A7TV

Pentru mai multe înregistrări, vă invit pe canalul meu de YOUTUBE