Nopti la monaco, Recenziile cartilor mele

Victoria Donțov (NicioZiFărăLectură) și romanul Nopți la Monaco

Pe Victoria Donțov v-am mai prezentat-o într-un articol anterior, Inițiative admirabile. Nu întâmplător am ales acest titlu, căci Victoria și membrele clubului de lectură îndrăznesc să crească prin lectură, să se educe permanent și să atragă noi cititori prin curajul și abordarea inedită, creativă, a lecturii, versiunea 1.1. Ea este fondatoarea clubului de lectură Nicio_zi_fara_lectura și a paginii aferente. Am ținut să redau într-un articol separat impresia ei post lectură – vorbim aici de romanul „Nopți la Monaco”, cel care a călătorit, datorită clubului de lectură, în locuri în care nu mai sper deja că îl pot ajunge din urmă. Mulțumiri, Victoria și sper la o revedere cât mai curând – cu voia lui Bojică (citat Victoria).

Victoria Donțov – Fondatoarea clubului Nicio_zi_fără_lectură
De la stânga la dreapta: Svetlana Matvievici (Orheianca), Victoria Donțov, Natașa Alina Culea

“Nopți la Monaco” de Natașa Alina Culea.

„Este un roman plin de iubire, ce-l citești ușor, zburând chiar 🙂 . Și dacă, cumva te afli într-o supărare de scurtă durată sau continuă cu tine însuți, cineva din jur ori cu viața, este una din cărțile care-ți poate distrage atenția de la febrilitatea minții și corpului din primele pagini. Și te duce hăt, la Monaco. Doar una din multe alte destinații prin care te plimbă cu dragoste și grijă scriitoarea Natașa Alina Culea. Iar tu ușor și îndrăzneț poți purta rochiile și pantofii Nicoletei Dragomirescu, eroină desprinsă din povești cu finalul fericit.

– De ce final fericit? o întreb eu pe Natașa, savurând din cappucino bucureștean la a doua noastră întâlnire, ianuarie 2020.
– A fost o cerere a cititorilor, îmi răspunde ea mai târziu, în timp ce încercam să salvăm cercelul meu din gaura chiuvetei, îl scăpasem când fusesem la baie. Și deși era setul meu nou și preferat, pe care-l purtam în perioada Crăciunului, renunțasem ușor la el. Ea însă nu.
– Nu renunți niciodată? zic eu, o singură întrebare pentru ambele cazuri: și pentru istoria cu cercelul, dar și despre finalul fericit din “Nopți la Monaco”.
– Niciodată!

Atât cât citeam, atât o și recunoșteam pe Natașa în Nicoleta. Și nu pentru că s-a descris pe ea însăși în carte, ci pentru că așa mi-am permis eu să cioplesc și să construiesc chipul unei femei care nu renunță niciodată. Permisiunea mi s-a tras tot din lectură și neapărat din faptul că am cunoscut scriitoarea înainte să cunosc romanul. Câtă fericire pe capul nostru să putem sta la cafea cu scriitorii dragi ❤

Natașa a făcut din Nicoleta o femeie puternică pagină cu pagină, rând cu rând, buchie cu buchie. Dar nu înainte să ne arate cum sunt copiii lipsiți de dragostea părintească în multe din familiile din România. Cum sunt certați, înjosiți, impuși la muncă grea, care nu corespunde vârstei lor, bătuți și cum li se taie aripile și li se înăbușă visele. Totuși, există posibilitatea să-ți desenezi soarta singură, dacă tot vezi că Dumnezeu întârzie să umble cu creionul prin carnetul vieții tale. Și Nika, care te aruncă repede și fără să te întrebe într-o lume exagerat de modernă și te pune să semnezi de rând cu ea contracte cu multe zerouri, face asta cum știe ea mai bine. Deși uneori pare ireal, te trezești totuși să dispari cu ea și să te plimbi multe nopți la rând prin Monaco pentru a-i cunoaște pe Carlos, Gustav, Boris, Larisa, Isabella și Louis. Și să te faci părtaș la toate scenele din film trăite acolo. Iar pentru a te reîntoare la realitate, ajungi rapid în Văleni (comună în județul Olt, România) unde Grigore și Aurelia, părinții ei, continuă să se lupte cu sărăcia, necazurile, și bețiile bărbatului. Ceea ce, de altfel, descriu satele din România, dar și cele din Moldova. O fi ele și scene frumoase pe acolo, doar că Natașa, vrea să ne vorbească în această carte despre ceea ce mai mult se tace în altele. Se tace la fel și despre faptul că poți câștiga bani cu corpul tău așa cum îi poți câștiga la orice alt post de lucru, doar că uneori te alege el pe tine și nu tu pe el.

Mi s-a făcut mare dor de București (deși mă aflam la câteva zile plecată de acolo), atunci când Nicoleta ajunge studentă și se îndrăgostește pentru prima oară fiind fată mare deja. Chiar dacă e o dragoste falsă și murdară. Ea o trăiește ca un copil rănit, apoi Bucureștiul o crește și o aruncă brusc în lumea mare.

Și mi-a plăcut enorm Ploieștiul, pentru că anume acolo Nicoleta prinde drag de cărți și lectură. Sper să merg vreodată la Ploiești, așa cum aș merge în fiecare colțișor din România 🧡.

– Deci, ai făcut pe plac cititorilor cu acest final? sorbeam din cappucino printre autografe, întrebând-o pe Natașa.
– Îi făcusem prea mult să sufere cu cărțile precedente, mi-a răspuns ea cu un zâmbet adăugat la datorie 🙂 .

🌌 Să te poziționezi în calea singurului lucru care contează în viața cuiva, care nu are nimic, nu a fost niciodată o alegere înțeleaptă.

🌌 Iar dacă este un lucru pe care-l știm despre copii e că nu uită niciodată nimic. Nici chiar atunci când uită

🌌 … o resemnare dureroasă cu care oamenii se obișnuiesc în timp, ajungând chiar să-i spună normalitate

🌌 Viața este dată ca să fie trăită, nu să stai să te întrebi și să-i încurci pe alții

🌌 Unii oameni apar în viața noastră doar pentru a pleca, firește, după ce misiunea lor a fost îndeplinită…

🌌 ... în viață nu te poți atașa de lucruri, te poți bucura doar pentru moment, dar trebuie să fii mereu conștient că nu deții nimic

🌌 Dacă dispar albinele, tot ecosistemul se poate prăbuși. Dacă dispare omul totul va înflori

🌌 Trebuie să asculți ploaia din octombrie. Doar în octombrie ploaia are cântecul trecutului și dansul amintirilor

🌌 Viața este o comedie la care plângem cu toții

Am citit cele 261 de pagini prin ianuarie – februarie, dar după cum vedeți e vie în amintirea mea și azi 😀 . Deci, o recomand. Mai ales când ai o perioadă mai încărcată, cât o citești îți stă mai ușor. Mie mi-a stat și mi-a atenuat niște explozii cerebrale din acea perioadă 😀 .

Mulțumesc, Natașa. M-a apucat un dor nebun de o cafea cu tine. Aștept și cea de-a IV-a întâlnire exact ca pe prima, cu nesaț de vorbe bune și miros de cărți, flori, bomboane și cafea.
Știu sigur că va fi”