Cărți scrise

Recomandările literare de vacanță ale Evei

Articol preluat de pe site-ul Evatopia

Am văzut pe DorinaDănilă.com un tag foarte drăguț și nu m-am putut abține să nu-l preiau. Îmi place să răspund la tag-uri și am răspuns la câteva pe Rândurile Evei, dar pe Evatopia acesta este primul meu tag. Așadar, haideți să vedem despre ce este vorba în acest tag de vacanță.

………………..

6. O carte care ne poartă într-un oraș turistic european

„Arlechinul” de Natașa Alina Culea. O parte a acțiunii se petrece în București, iar o parte are loc în diverse locații europene, printre care și Paris. este o carte frumoasă, care îl poartă pe cititor nu doar prin locații diferite, ci și printr-o poveste deosebită.

7. O carte care ne poartă într-o cunoscută destinație turistică din lume

Aleg din nou o carte scrisă de Natașa Alina Culea, și anume, „Nopți la Monaco”. Încă din titlu, ne dăm seama că această carte se potrivește de minune la această cerință. Acțiunea începe în România, dar autoarea ne poartă pașii spre și prin Monaco, una dintre destinațiile turistice renumite.

Continuarea articolului AICI

Blog

Lecturi de mai și două mari iubiri

Voi continua seria „Ce-am citit când am tăcut” cu lecturile recente din luna mai. Am citit când întrerupt și haotic mai multe cărți odată, când scufundată complet, până în zori, în lectura uneia singure, mai captivantă decât alte 1003 și-o copertă la un loc.

Așa m-am îndrăgostit în mai de Amos Oz și de Mihail Șișkin. Și știu că nu-mi va mai trece vreodată. Parcă dacă aș scrie cum mi-au plăcut doar, le-ar știrbi din vanitatea complet meritată, de aceea nu voi scrie, doar vă voi presăra câteva citate incitante, pe care le veți aprecia singuri, după cum v-ați înnobilat dedesubturile sufletești.

Lecturile de mai:

  • Femeia nisipurilor – Kōbō Abe
  • Poveste despre dragoste și întuneric – Amos Oz
  • Dragostea în vremea holerei – Gabriel García Márquez
  • Colecționarul – John Fowles
  • Lolita – Vladimir Nabokov
  • Cea mai frumoasă carte din lume – Eric-Emmanuel Schmitt
  • Hoții de frumusete – Pascal Brukner
  • Faust – Goethe
  • În noapte – Haruki Murakami 
  • Scrisorar – Mihai Șișkin
  • Un cuib de nobili – Ivan S. Turgheniev
  • Cimitirul din Praga – Umberto Eco
  • Fotografie de grup cu Doamnă – Heinrich Boll

După cum spuneam, deși le-am îndrăgit pe toate – nu citesc decât ceea ce mă captivează – Scrisorar și Poveste despre dragoste și întuneric mi-au resetat definițiile artei livrești. Oare iubim romanele sau scriitorii? Într-o anume carte Amos Oz are mai mult din el decât în alta?

Scrisorar este de o dimensiune modestă, dar nu umilă, haide să spunem respectabilă, dar ce mai contează atunci când iubești? Poveste despre dragoste și întuneric te va lăsa să te delectezi cu ea până la euforie în cele peste 600 de pagini pe care se revelează desăvârșit, gradat. Ah! Și Bunicul Aleksandr cu ticurile lui verbale: Nu, șto…

Șișkin a inventat o limba nouă, cea a dragostei. Firesc, dar convulsiv. Trăire și iar trăire. Și oare ar fi scris Amos cum a scris dacă nu ar fi fost, la rândul lui, influențat de clasicii ruși?

Din Scrisorar:

Îţi scriu noaptea. Tocmai am terminat de ronţăit un pişcot în pat şi acum firimiturile nu mă lasă să adorm, s-au risipit pe cearşaf şi mă înţeapă.

Pe fereastra de deasupra capului se vede cerul plin de stele. Şi Calea-Lactee taie cerul pieziş. Ştii că seamănă cu o fracţie uriaşă? La numărător se află o jumătate de univers, iar la numitor — cealaltă jumătate. Am urât mereu fracţiile astea, cifre la pătrat, la cub, nu ştiu ce rădăcini. Toate acestea sunt atât de imateriale, de neimaginat, chiar că nu ai de ce apuca.

Rădăcina este rădăcină, este a unui copac. E tare, se târăşte, se agaţă, muşcă pământul, se încleştează, suge, e de neoprit, lacomă, vie. Şi aici e vorba de o prostie sofisticată, pe când acolo e rădăcina!

Şi cum poţi să pricepi ce e minus? Cum vine asta, minus fereastră? Păi ea nu dispare nicăieri. Nici ceea ce e dincolo de ea. Sau minus eu? Aşa ceva nu există.

……

— După chipul şi asemănarea sa, fiecare poate să facă ceva. Şi pisica, şi norul. Nu trebuie să redai pădurea aşa cum o văd copacii.

O îmbrăţişa cu mâinile murdare de vopsea şi ea aşa ieşea, plină de pete, pe stradă. Ziua ea era puternică şi gata să-l apere de întreaga lume, dar noaptea avea nevoie să plângă în braţele lui.

Numai de asta avea nevoie pentru a fi fericită — să spele chiuveta de spuma murdară ce rămânea în urma bărbieritului lui. Nu aveau copii, dar el nici nu voia. Făcea ouă ochiuri, le spărgea de marginea tigăii şi aşa a trecut o sută de ani.

Încă un secol ploios. Şi încă unul. Deja de multă vreme împărţeau mai degrabă masa decât patul, nu erau soţi, ci comeseni. Se dezbrăcau fără să se uite unul la altul, se culca fiecare pe marginea lui — patul e mare şi e o vale între ei. Capul ei nu se mai odihnea pe umărul lui. Distanţa care separă, într-o noapte de iarnă, două fiinţe înfrigurate este insignifiantă, dar de netrecut.

În patul conjugal s-a trezit brusc din cauza singurătăţii. Fără să ştie de ce, s-a uitat cum dormea el. În casă a apărut un sunet nou — trântitul uşii.

El se înverşuna împotriva vieţii lui, dar loviturile le primea ea, dându-şi seama că tocmai ea era viaţa lui.

Din Despre dragoste și întuneric:

A băut o ceaşcă de amestec de cafea şi cicoare, a mâncat vreo doi biscuiţi şi mi-a luat ochii cu uniforma sa frumoasă, neagră, cu şirul ei de nasturi argintii, cureaua de piele care îi trecea de-a curmezişul pieptului şi pistolul lui negru care se odihnea într-un toc de pe şold, ca un leu adormit.

……

La nevoie, buzunarul ăsta evreiesc o să fie apărat de câteva mii de marinari americani din Flota a Şasea, de pe avioanele lor transportoare gigantice, dat fiind că ei nu cred că evreii o să fie în stare să se apere singuri în condiţiile astea.

— Ar fi mai bine dacă americanii ar lua Lilliputul ăsta pe care vor să ni-l dea nouă şi să ne dea în loc pur şi simplu cele două avioane de transport: am fi mai în largul nostru acolo, şi mai în siguranţă. Şi un pic mai puţin înghesuiţi.

Nu, ce: ăsta-i sfârşitul! Vsiol Kvatitl Gata! Toţi antisemiţii din lume au mare dreptate. Khmelnicki avea dreptate. Petliura avea dreptate. Şi Hitler avea dreptate: nu, ce. Chiar că suntem blestemaţi! Dumnezeu ne urăşte cu adevărat! In ce mă priveşte, a mormăit bunicul, roşu ca racul, împroşcând firişoare de salivă în toate părţile, dând cu pumnul în masă până ce a făcut să zăngăne linguriţele în pahare, nu, ce, ti skazal.

Bunica Shlomit l-a înhăţat de braţ şi a poruncit:

— Zisya! Termină! Şto ti govoriş! Genug! Iber genug!

…..

La capătul acestui sat, într-o pădure de pini întunecoasă, trăia un om sărman, mut şi orb. Trăia singur, fără familie sau prieteni, şi numele îi era Aleluiev. Bătrânul Aleluiev era mai bătrân decât cel mai bătrân om din sat, mai bătrân decât cel mai bătrân om din vale sau din stepă. Nu era doar bătrân, era matusalemic. Aşa de bătrân, că începuse să-i crească un covor de muşchi pe spate. In loc de păr, pe cap îi creşteau ciuperci negre, şi în loc de obraji avea scobituri în care se lăţeau lichenii. Rădăcini cafenii începuseră să-i răsară din tălpile picioarelor şi licurici strălucitori îşi făcuseră cuib în orbitele lui adânci. Bătrânul ăsta, Aleluiev, era mai bătrân ca pădurea, mai bătrân ca zăpada, mai bătrân ca Timpul însuşi. Într-o zi s-a ivit zvonul că în fundul colibei lui, ale cărei obloane n-au fost deschise niciodată, sălăşluia alt bătrân, Cerniciortin, care era mult, mult mai bătrân ca bătrânul Aleluiev, şi chiar mai orb şi mai sărman şi mai tăcut, mai cocârjat, mai surd, mai încremenit, şi era şlefuit de vremuri ca un ban tătăresc.

Întrerup acum articolul, dragi cititori, am o fetiță lângă mine care-mi cântă:

So-lo

Nu mai am i-ni-mă

Am un cub de gheață a-co-lo.

… și-mi cere atenția 🙂 🙂

Seri albastre vouă!

______________________________________

Natașa Alina Culea

Interviuri

Interviu III. 18 mai 2019. „Muzeu al torturii într-un salon de vals”

Arlechinul este cel mai recent roman al scriitoarei Natașa Alina Culea, publicat în decembrie 2018, la Editura Hebe. Citiţi partea a treia a materialului prilejuit de această apariţie editorială, cu opinii din recenzii pe marginea cărţii.

carte02

NATAŞA ALINA CULEA

„Prin compartimentările memoriei, prădătorul romantic Maxim se instalează definitv în galeria personajelor clasice de neuitat, alături de nemuritorul Dorian Gray al lui Oscar Wilde sau venalul Georges Duroy al lui Guy de Maupassant. Arlechinul este un seducător periplu cultural, istoric și psihologic. E un documentar avertisment și un manifest al speranței. Un roman somptuos, de-o splendoare bizară, ca un muzeu al torturii amenajat într-un salon de vals.” (analogiiantologii.com)

„Un roman spectaculos. O carte tulburătoare, de impact, care te îndeamnă la propriile reflecții. Un roman remarcabil, care face încă o dată dovada incontestabilului talent al autoarei, al felului ei cameleonic de a aborda diferit fiecare carte în parte!” (delicateseliterare.ro)

„Avem de-a face cu un roman psihologic și istoric complex cum nu prea s-a scris în literatura română, nici acum, nici mai înainte. Cine spune că literatura română contemporană e pe o pantă descendentă, poate nu a găsit autorii potriviți – și Natașa Alina Culea face parte din acest grup. Recomand Arlechinul tuturor celor care sunt în căutarea unei lecturi calitative, nu doar să-și crească numărul de cărți citite pe Goodreads.” (Illusion’s Street)

CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE SITE-UL LOGOPAPER

Blog, Cărți scrise

Pentru voi, dragii mei cititori

Cumva titlul îmi amintește de melodia Tебе моя последняя любовь, dar fără partea de jale, da?

Acest articol este pentru voi, dragii mei cititori. Pentru voi și pentru bucuria pe care mi-o aduceți. Voi și articolele voastre. Voi și recenziile voastre. Voi și fotografiile voastre pe care mi le trimiteți cu atât de multă dăruire.

Ultima ispravă a unei cititoare din Moldova m-a inspirat să scriu acest articol. O frumoasă tânără plecată în căutarea originilor Arlechinului, în Italia, și fotografiile pe care le-a realizat, trezindu-mă ca o rază de soare ce-ți bate-n geam dimineața:

Inițiva aparține grupului Nici_o_zi_fără_lectură, iar cartea călătoare a fost oferită inițial grupului de Kristina Doba

Vouă, tuturor celor care mi-ați trimis sute de poze, unele mai frumoase ca altele, cu romanele scrise ❤ Îmi pare rău că nu le pot posta pe toate 😦

Vă îmbrățișez,

Interviuri

„Avanpremiera” celui mai recent interviu. 8 mai 2019

Natașa Alina Culea este o scriitoare talentată, care a scris șase cărți până în prezent; în ordinea apariției – Natașa, bărbații și psihanalistulMaratLupii trecutului. SofiaNopți la MonacoVisele nu dorm niciodatăArlechinul.

scriitoare

Natașa Alina Culea

Doamna Natașa Alina Culea, despre care s-a mai scris pe blogul nostru, a acceptat cu amabilitate să ne dea un interviu la lansarea ultimei sale cărți, Arlechinul.

Puteți urmări un trailer despre această controversată carte, „Arlechinul”:

AICI

CITIȚI CONTINUAREA ARTICOLULUI PE SITE-UL LOGOPAPER

Cărți scrise

6 cărți cool ale scriitoarei Natașa Alina Culea

Se spune despre literatura română contemporană că este plictisitoare și de foarte slabă calitate, nu prea mai citește nimeni autori români contemporani. Nu este adevărat acest lucru din punctul meu de vedere.

        Literatura română contemporană este cool, avem în continuare autori foarte talentați doar că ei nu sunt foarte bine promovați și, astfel, oamenii se îndreaptă mai mult spre autorii străini.


6


Una dintre autoarele din România pe care eu o consider foarte talentată și îmi place extrem de mult este Natașa Alina Culea. Natașa este o autoare cu origini ucrainene și poloneze, care s-a născut în Tulcea, iar până în prezent a publicat șase romane, care sunt extrem de diferite ca temă, dar sunt pline de pasiune și sensibilitate, și pe care trebuie să le citiți neapărat.


1. Lupii trecutului Sofia – Natașa Alina Culea (recenzie: aici)


„Lupii trecutului Sofia” de Natașa Alina Culea este un roman de dragoste, plin de pasiune, erotism și mister, iar pe alocuri este condimentat cu scene pline de umor. 

Fabian este un om de afaceri de succes, în vârstă de 40 de ani, care este însurat cu Carina, însă căsnicia lor este într-un mic impas, a devenit o căsnicie plină de monotonie și plictiseală, o căsnicie în care personajul nostru principal nu se mai regăsește. 

Fabian și soția sa participă la o nuntă în Mangalia, iar aici viața monotonă și lipsită de sens a lui Fabian se va schimba pe neașteptate. Acesta o întâlnește pe Sofia, o țigancă tânără, frumoasă și plină de mister, care îi va da toată viața peste cap.

„- Cine ești tu? Cine ești?… îi șoptesc printre sărutări pătimașe. […]

– Nu mă întreba cine sunt. Întreabă-te cine poți fi tu lângă mine?”

CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

Recenziile cartilor mele

Cărţile Nataşei Alina Culea – poveşti de viaţă pe care trebuie să le citeşti (MaraMadalina)

Cărţile scrise de Nataşa Alina Culea sunt adevărate poveşti deconectante care te îndeamnă la reflecţie, la introspecţie, la analiza propriilor trăiri. Protagonistele creionate de autoare au în ele acea forţă lăuntrică specială care le permite adesea să îşi guverneze destinele  şi să ia decizii riscante.

Ce faci atunci când mai ai puţin şi te spânzuri de speranţă? Lecturezi un roman al Nataşei şi afli că şi cel mai întunecat negru se poate acoperi de roz… trebuie doar să cumperi vopsea suficientă. Romanele autoarei ne demonstrează că există soluţii, că avem puterea de a schimba totul, că suntem capabili oricând să decidem altceva. Şi da, pe autostrada vieţii suntem obligaţi să mergem înainte… nu putem întoarce pe linie continuă mai ales că divinitatea are camere de luat vederi peste tot, dar nu ne împiedică nimeni să virăm la stânga sau la dreapta.

În continuare vă ofer o prezentare scurtă a celor cinci cărţi ale autoarei şi vă doresc lectură plăcută!

Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul

Ce îţi poţi dori atunci când simţi că o relaţie nu mai merge? Libertatea, nu? Acelaşi lucru şi-l doreşte şi Nataşa, protagonista cărţii, numai că în cazul ei situaţia se complică, iar femeia ajunge pe canapeaua unui psihanalist.

CONTINUARE pe site-ul Mara Madalina

Cărți scrise

CELE MAI BUNE 10 CĂRȚI PE CARE LE-AM CITIT ÎN 2017 (Gândurile dintre pagini)

Fragment preluat de pe site-ul Gândurile dintre pagini 

Anul 2017 s-a încheiat, astfel m-am gândit să fac un top 10 al cărților pe care le-am citit anul trecut și mi-au plăcut foarte mult. Cărți care m-au impresionat și au un loc special la mine în suflet, cărți pe care le recomand din toată inima. Topul arată cam așa:

[…]

4. Lupii trecutului Sofia – Natașa Alina Culea


Despre autoarea Natașa Alina Culea am tot citit lucruri pozitive pe majoritatea blogurilor despre cărți, iar în 2017 a venit timpul să-i citesc și eu cărțile (recenzia cărții poate fi citită: aici). „Lupii trecutului Sofia” este o carte plină de pasiune, erotism, mister, pe alocuri cu un ușor umor fin, un roman de dragoste care vă va capta atenția de la primele foi pe care le citiți. Această carte vă va produce niște emoții intense atunci când o veți citi, o carte pe care o recomand din toată inima. (cartea poate fi comandată online dând click: aiciaici și aici)

6. Visele nu dorm niciodată – Natașa Alina Culea


Aceasta e prima carte pe care am citit-o de la autoarea Natașa Alina Culea, o carte cu niște citate extraordinare în care cu siguranță vă veți regăsi și vă vor intra direct la inimă (recenzia cărții poate fi citită: aici). Romanul „Visele nu dorm niciodată” eu îl văd ca un roman scris din suflet pentru suflet, un roman plin de emoție, cu o poveste interesantă și cu un final neprevăzut, lucru care a făcut astfel să fie și mai bună cartea. Cărțile cu un final neprevăzut mereu te vor face să nu le uiți foarte ușor. (cartea poate fi comandată online dând click: aici , aici și aici)

[…]

Cărți scrise, Sofia. Lupii trecutului

Lupii trecutului. Sofia- disponibil la LIBREX

  • Lupii trecutului.Sofia este deja disponibil la LIBREX! 
  • Primele 1.000 de exemplare cumpărate vor avea și autograf 🙂

Urmați linkul-Dacă vă înscrieți la newsletter-ul Librex, aveți un voucher de 10 lei (îl puteți folosi la următoarea comandă).

Pasiune, mister, ratiune, umor fin. O carte fabuloasa!  

Sofia – Salomé, ce transfigurare păgână a simțurilor! Foc mistuitor, înăbușit după ardere în cenușa vrajbei! Iad? Fetișism? Păcat? Blasfemie? Resemnare? Fiecare e liber să se raporteze la ele, cum crede sau cum poate, în timp ce inocența copilăriei este mișelește pângărită. Iubirea? Oare iubirea rămâne veșnica promisiune? Devine căutare? Devine strigăt? O luptă stingheră corp la corp cu lupii trecutului, cu iluziile noastre…

Amalia Elena Constantinescu – doctor în Filologie, scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România

Câteva citate din carte:

Print

Citat Lupii trecutului. Sofia

Lupii trecutului, citat, carte, fragment, natasa alina culea

Citat. Lupii trecutului. Sofia

Print

Citat din carte. Lupii trecutului. Sofia

Web

Citat. Lupii trecutului. Sofia

 

___________________________________

cărți, romane, apariții, lupii trecutului.sofia, noutăți, cărți contemporane românești

Blog

Scrisoare către critici, bloggeri și către cine se mai simte

Dragii mei,

Am auzit că-mi bălăcariți cărțile. Cum să nu? Chiar vă rog, poftiți și cu-altă ocazie! Uitasem, am o singură mică-mare mențiune: nu pe cheltuiala mea, da aia care este (aproximativ 30 de lei pe carte).

Știm că autorii făcuți ca la ușa cortului vor să fie cool și-o să vă spună „Mulțumesc pentru circotecă, aka recenzie”  și-o să vă mai spună că apreciază efortul pe care l-ați făcut, bucurându-vă în avans că autorului îi va pica fața când o va lua la citeală. Eu nu sunt interesată să par cool, pentru că nu asta mi-am scris pe lista de obiective pe anul 2016; poate din 2017 încolo, dar nu promit. Ce am pe listă? Să fiu autentică, să nu mă mint singură și să recunosc adevărata intenție din spatele fiecărei acțiuni, lucru pe care vi-l recomand din suflet și vouă.

Revenind, dacă doriți să mă „aranjați literar”, cumpărați-mi cărțile și-apoi puteți să vă sprijiniti și mobila-n ele, să le folosiți pe post de hârtie de budoir, hârtie de copt castane, ce doriți voi și ce vă mai trece prin cap.

Nu știu domnule, dar vizual este ca și cum omul îti dă un cadou și tu îi dai peste mână, zău așa! Am primit și eu cadouri nesuferite, dar le-am dat mai departe, le-am pus în beci, orice altceva, dar nu mi-am vărsat fierea public pentru că n-am primit ce mi-am dorit, nu m-am dat cu fundul de pământ având spume la gură, nu i-am vorbit despre fizicul lui, despre vărul lui de-al optulea care este cioban la stână și nici nu l-am stalkuit cu lunile de zile.

Este ireal să stai și să bați apa-n piuă pe net în câte 50 de umbre ale lui Grey nu ți-a plăcut cartea, să te metamorfozezi în prezicătoare și să descrii cu lux de detalii neviitorul autorului în literatură până-ți fâlfâie urechile.

Cât despre drepturile voastre, hai să vorbim despre ele. Că ați făcut o facultate, că ați citit multe cărți… Statisticile arată că 80% din oameni au acum o facultate, așa că, să am pardon, nu este atât de relevant pentru mine. Asta ca să nu mai vorbesc de câți oameni cu facultate știu doar eu, care n-au încă nimic de spus în niciun domeniu. Era bine dacă în același timp cu diploma de studii venea și-aia de caracter, dar asta este! Că ați citit multe cărți? Așa, și? Acest lucru vă dă posibilitatea să comparați cărțile mele cu altele, ceea ce este extraordinar, dar cam atât și aici se termină extraordinarul.

Criticul, oricât de obiectiv ar vrea să fie, tot subiectiv va fi până la urmă, are și el ruda lui, are și el relațiile lui, are și el frustrările lui (ca tot omul). De unde știu eu că nu s-a trezit el morocănos, că motorul n-a pornit la prima cheie de dimineață, că eu semăn cu fosta și că fosta lui — care era cam sugativă — seamănă cu mine… De unde să știu, ă?

Zic de bărbați, că na, logica feminină este recunoscută:

„ — Fată, eu nu citesc romane scrise de-o blondă! Drept cine mă iei?! Nici măcar n-a publicat la aceeași editură cu Paler. Nu, nu, eu cumpăr numai titluri americane și d-alea cărora li s-au terminat cărțile din librării înainte să fie citite de careva, că-s deșteaptă, nu blondă ca matracuca ‘ceia!”

No, sper că ne-am înțeles.

Și pentru că-mi sunteți cumva simpatici, vă spun un secret, dacă așa de tare ați vrea să nu mai scrie respectivul autor: nu-i faceți recenzie, domnule! Un autor necunoscut rămâne un autor necunoscut 🙂

Now, enough rubbing the mint, let’s write!

 

Interviuri

Interviu pt ThePowerOfWords

Un interviu neașteptat, cu întrebări cel puțin interesante 🙂 Blogul The Power of Words – Daniel Bumbaru

„Ce este cea mai mare minciună spusă vreodată?
Hmm… Mint foarte rar, cazul trebuie să fie cu adevărat grav. Nu-mi place să mint pentru că nu este nevoie, dacă nu vreau să spun ceva, ocolesc subiectul și-atât. Sunt vinovată de minciuni mici, de ex. dacă sunt întrebată direct „Îți place cum îmi stă cu noul look?” Atunci mint, ce să fac? Adevărul este esențial, dar nu cu prețul suferinței cuiva.

Care este cea mai mare frică a ta?
Mi-e frică de păianjeni și de apă. Culmea este că îmi plac și păianjenii și apa. Și păianjenii de apă.

Ce talente secrete ai? 
Unii spun că cel mai mare talentul al meu este să cheltuiesc bani, dar să nu ascultăm răutăcioșii; știu să gătesc destul de bine mâncare vegană, deși o prefer gata făcută de altcineva…”

continuare

Interviuri

Interviu pentru Expresul (Md.)

 Natașa Alina CuleaDe vorbă cu Natașa Alina Culea

S-a născut în orașul Tulcea, România. Locuiește, în prezent, în Sofia, Bulgaria. Este autoare a două romane: ”Natașa. Bărbații și Psihanalistul” și ”Marat. Iubirea are spini”. De Ziua Internațională a Cărții, a fost oaspete de onoare a Bibliotecii ”Dimitrie Cantemir” din Ungheni. Nu am ratat ocazia s-o invităm la o discuție pe banca ”Expresul”.

Natașa și Alina două poluri diferite
Numele mi l-a pus mama, care provine dintr-o familie ucraineano-poloneză. Eu îmi imaginez că sînt două avatare. Cred că oricine are două fațede. Chiar și în romanele mele… În primul vorbesc despre Natașa,  o persoană impulsivă care creează probleme și turbulențe, pentru că-i plac, și trăiește mai bine așa. În al doilea vorbesc despre Alina, care este sensibilă, poetică și romantică. Eu sunt extrovertită, pot să vorbesc despre mine ușor și asta mă ajută foarte mult. Nu trebuie să-ți fie teamă să afirmi cine ești. Oamenii o să te placă așa cum ești.

Cariera – ”extraordinară alegere”
Am absolvit facultatea de economie. Acum o să scot cîte ceva din casă (zîmbește). Prietenul meu de atunci s-a înscris la facultatea de management și mi s-a părut că acolo erau foarte multe fete drăguțe. Eu, fiind posesivă, m-am dus efectiv pentru asta la aceeași facultate. A fost o decizie ”extraordinară” (spune ironic). Am lucrat în marketing un an, apoi cinci ani –  într-o firmă de management din București, după care am trecut cu traiul în Sofia și mi-am deschis acolo un studio de yoga și pilates. De un an și jumătate doar scriu.

Curajul de a scrie

Vine din copilărie, pe cînd aveam opt ani. În anii de liceu scriam mai mult poezii. De multe ori am fost premiată la concursuri de poezii. Mai serios am început să scriu fiind deja la Sofia. Aici  am avut o perioadă de pauză de la orice și oricine. În momentul acela, am simțit un fel de reconectare cu mine, astfel am început să redau multe în scris.

continuare…