BookMedia

„BookMedia” 02.05.21, cu Camelia Cavadia

Momentele ediției nr. 28 BookMedia:

1. Prezentarea cărții „Sînt o babă comunistă”, de Dan Lungu

2. Discuție cu invitatul emisiunii BookMedia, scriitorea Camelia Cavadia

3. Bizz Aria – dezvăluiri despre obiceiurile ciudate, iubirile pătimașe și, în general, viața tumultoasă a oamenilor artei, fie că vorbim despre scriitori, pictori, muzicieni etc. În această ediție vorbim despre viața scriitoarei americane Harper Lee.

Discutăm cu scriitoarea Camelia Cavadia despre „Măștile fricii”, despre milioanele de copii care dispar anual în lume, fără să mai fie găsiți vreodată – de exemplu, în India dispare câte un copil la fiecare 8 minute! Discutăm despre cărți, lectură și… conștiința noastră.

Nu pierdeți emisiunea săptămânală BookMedia!

Recomandarea literară a săptămânii – „Sînt o babă comunistă”, de Dan Lungu.

La Bizz Aria – despre viața scriitoarei americane Harper Lee, autoarea cărții „Să ucizi o pasăre cântătoare”.

Emisiunea integrală o poți viziona aici:

Nopti la monaco

Fragment din „Nopți la Monaco” – păduchi și prima iubire

„Viața Nicoletei s-a schimbat crucial în momentul în care a fost trimisă în vacanță la mătușa Catia, sora lui Grigore. Era mare lucru să fii chemat la casa ei; locuia singură cuc, fiind fată mare, virgină ca prima zăpadă proaspăt căzută în decembrie. Să tot fi avut vreo jumătate secol și puțin pe deasupra, dar nu i-ai fi dat. Nu avea chef de nepoți așa cum nu avea chef dracul de tămâie, dar îi mai cântau greierii în călcâie de singurătate, așa că a chemat-o pe Nicoleta la ea, gândindu-se că măcar o va ajuta cineva la spălatul vaselor și dereticatul covoarelor din apartamentul ei, din Ploiești, aflat în zona industrială. Catia era bibliotecară, pleca acasă de la opt dimineața și revenea pe la ora patru după-masă. Program de ministru.

   Așa a ajuns Nicoleta expediată, ca un pachet, la tușa Catia, dar nu prin poștă, ci cu trenul accelerat. Mătușa a așteptat-o la gară și a studiat-o pe toate muchiile. Rezultatul: nesatisfăcător.

— Dar tu nu-ți cureți unghiile, fată? Nici tenișii? Dumnezeule!

   Acestea au fost primele cuvinte cu care a fost întâmpinată fata. Pentru că nu știa ce ar trebui să spună, a tăcut, uitându-se tâmp la unghiile ei care mai păstrau urme de cerneală. Primul trimestru abia se încheiase. De ce ar fi curățat tenișii? Nu se murdăreau iar, oricum?

   Ce mi-o fi trebuit să ajung la zgripțuroaica asta? se gândi fata, uitându-se la femeia cu păr alb buclat și ochelari mari, puși pe ochi mici, deasupra nasul gogoneț. E drept, aș fi putut să-mi tai unghiile sau măcar să le pilesc de marginea ceramicii de la școală, așa cum fac fetele de-a opta înainte de ora de dirigenție, dar nu mi-a trecut prin cap. Își strânse-n pumn degetele murdare, dar n-avea cum să strângă-n pumni și tenișii, așa că a pornit timid, la pas, lângă mătușă, renunțând la a mai încerca să-și corecteze ținuta dezastruoasă. Catia ar fi fost îngrozită de-a dreptul dacă Nicoleta i-ar fi povestit cum vomitase ea în tren napolitanele ieftine cu lămâie, pe care i le dăduse maică-sa, stropind și câțiva călători aflați nefericit în același compartiment cu ea. Ce era să facă fata dacă nu avea stomacul obișnuit cu călătoriile?

   Nicoletei îi era sete, dar n-a îndrăznit să-i spună mătușii să-i cumpere o sticlă cu apă din gară. Aceasta a omenit-o, în schimb, cu o gogoașă cu brânză, care doar i-a mărit considerabil setea ce-i ardea gâtlejul. Maică-sa, în grabă, uitase acest amănunt, o trimisese ca pe o cămilă în arșița de august, cu trenul, de la Ana la Caiafa, fără a-i da ceva de băut la ea. Îi fusese sete tot drumul și privise cu jind la o familie cu copii de vârsta ei, care beau dintr-o sticlă cu suc de un verde nefiresc, cu aromă de kiwi. Nicoleta a prins momentul când era singură în compartiment și a băut și ea din sticla lor, puțin de tot, cât să nu se vadă isprava, dar suficient cât să-și domolească pârjolul din vintrele ei și să-și umezească gâtul uscat.

   Catia s-a înduplecat de fata pribeagă ca un câine aruncat în zăpadă, a luat-o de mâna pătată cu cerneală și au plecat cu autobuzul până aproape de micul ei apartament. Și-n autobuz s-a simțit rău Nicoleta, dar n-a îndrăznit să mai verse în prezența mătușii autoritare.

   Din prima seară nu a fost liniște, au luat masa împreună și-apoi Catia a zorit fata la duș, pentru igienizare. Acolo a aflat mătușa că fata are și păduchi, iscându-se o panică de nedescris în cuvinte. Pe prosopul alb, flaușat, splălat cu grijă de bătrână cu detergent și clor, răsăriseră două gângănii mici care umblau de capii printre firele de bumbac umed.

— Dar Grigore n-a văzut că umbli cu păduchi? Vai, Doamne, dacă o să iau și eu, cum mai dau ochii cu oamenii ăia de la serviciu?! Ce mă fac acum? Ce năpastă! s-a văitat ea o vreme, de ai fi crezut că lucra pentru Comisia Europeană, și nu pentru biblioteca locală, după care, realizând inutilitatea vorbelor fără acțiune, a trecut la treabă. A ajutat-o să se spele pe cap încă o dată, a luat cu împrumut o sticluță cu gaz de la o vecină și a curățat bine părul Nicoletei. Mirosea numai a gaz în casă, că i-a fost și frică să mai încălzească mâncarea la aragaz, să nu ia foc amândouă, deși asta ar fi rezolvat imediat problema păduchilor.

   Nicoleta nu mai vorbea deloc; se simțea rușinată de cerneală, de păduchi și de faptul că a băut din sticla cu suc verde a vecinilor de compartiment. Pe unde trecea ea, doar probleme. Toată lumea avea ceva să-i reproșeze.

   În câteva zile, cele două au învățat să supraviețuiască una alteia. Erau nevoite să respecte planul inițial, trei luni de vară aveau la dispoziție să găsească un numitor comun, până când va începe fata școala și se va întoarce în Văleni. Când mătușa a constatat că nu mai era nici urmă de păduchi s-au mai destins amândouă. În acea zi glorioasă, Nicoleta a primit o înghețată, ca trofeu pentru câștigarea războiul cu gânganiile care-o îngroziseră pe mătușă.

   Ca să nu o lase zilnic închisă în casă, dar și ca să nu-i facă vreo blestemăție, Catia lua fata cu ea la serviciu — la Biblioteca Județeană din Ploiești. În casa părinților Nicoletei existau aproximativ zece cărți, deși fuseseră ele mai multe pe vremuri, dar au ajuns pe raftul de lemn al veceului din dosul curții, pentru folosință. Dând cu ochii de rafturile prăfuite, cu mii de cărți pe ele, fata a avut un șoc; nu cultural, nici vorbă, se gândea doar la cât de plictisită va fi ea cu tușa Catia acolo, stând înconjurată doar de cărți și de compania femeii mai plină de tabieturi decât avusese ea păduchi în cap. Biblioteca avea cu totul trei angajați: tușa Catia, femeia de serviciu și administratorul bibliotecii. Este greu să asociezi acest mediu livresc cu o fată de unsprezece ani, cu entuziasmul și neastâmpărul adolescenței abia începute.

   Zilele treceau greu de tot, în bibliotecă nu intrau zilnic mai mult de trei persoane.

Ce plictiseală, ofta fata.

****

   O elevă de liceu a luat cărțile pe care le avea trecute pe listă și s-a grăbit să plece; un profesor de istorie, mic de statură, chel și cu burtă, semănând incredibil cu o piesă de șah — nebunul, a citit câteva ceasuri din niște cărți groase de istorie politică. Catia se pregătea să completeze fișa de închidere, pe acea zi, într-un registru cu coperți solide, dungate, și file separate cu o foaie de indigo.

   Un băiat de vârsta Nicoletei a intrat vertiginos în bibliotecă și cerut trei cărți:

— Bună ziua! Lunaticii, de Arthur Koestler, orice carte aveți despre exorcism la Vatican și Robin Hood, vă rog.

— Ai venit târziu, i-a zis tușa acră. Noi nu putem să stăm după fiecare client care întârzie…, a adăugat ea cu oareșce importanță, pentru a-și valida munca și sensul vieții din biblioteca județului. Vorbea cu emfază, de parcă avusese sute de cititori care-i călcase pragul în ziua aia, de parcă a rupt bilete toată ziua la pelerinaj în Mecca, făcând doar lucruri de maximă importanță.

— Îmi pare rău, dar vă rog să mi le dați. Dacă se poate, a mai adăugat el stingher, înroșindu-se până în vârful urechilor. Le așteaptă și tata, știți, el e profesor…

   Mătușa nu știa nici ce profesor era taică-su, nici nu părea impresionată de cererea lui. Ea voia să cedeze greu. Era oare asta o formă de flirt pe care nu-l practicase niciodată?

   Nicoleta privea scena cu uimire; se oprise din oftat și din număratul minutelor pe ceasul mare, aninat de-un cui în perete. Băiatul blond îi stârnise curiozitatea, dar și admirația. Era așa de curat, de alb, de bălai, total diferit de băieții de la ea din comună, negricioși și cărpăciți, băieți care băteau mingea-n curtea școlii, scăpându-le câteodată și-n capul fetelor care treceau – avusese și Nicoleta parte de atenția lor delicată. Nu i-a  văzut pe aceștia citind vreo carte, nici măcar vreun bilet de autobuz.”

Fragment din cartea „Nopți la Monaco”, de Natașa Alina Culea. Romanul poate fi achiziționat direct de la Editura Bookzone.

BookMedia

„BookMedia” 14.02.21, cu Monica Rmirez – Agonie și extaz: scriitor în România, scriitor în America

Momentele ediției

1. Discuție cu invitata emisiunii BookMedia, Monica Ramirez, scriitor

Agonie și extaz: scriitor în România, scriitor în America Duminica aceasta, 14 februarie, ora 17:00​, la BookMedia cu scriitoarea Monica Ramirez – căreia Quentin Tarantino i-a cumpărat dreptul de ecranizare a uneia dintre cărțile publicate.

Punct și de la capăt cu scriitoarea Monica Ramirez „Am renăscut la 49 de ani! Nu m-am adaptat în America”.

Aflăm câteva dintre secretele unui bestseller și o poveste savuroasă de viață a unei scriitoare de spionaj, publicată atât în România, cât și în Statele Unite ale Americii.

Natașa Alina Culea vă recomandă „Lecturi savuroase”! Doar duminică, la BookMedia (emisiune marca A7TV), citim, ne educăm, ne informăm!

Emisiunea integrală o puteți viziona aici:

BookMedia

„BookMedia” 20.12.20, cu dl prof. univ. dr. Dumitru C. Dulcan (A7TV, cu Natașa Alina Culea)

Momentele ediției:

  1. Prezentarea scriitorului, prof. univ. dr., neurolog și psihiatru Dumitru Constantin DULCAN.

2. Discuție cu invitatul emisiunii BookMedia

Prof. dr. Dumitru C-tin Dulcan ne vorbește despre pandemia sufletească și încetinirea îmbătrânirii! Cum funcționează universul interconectat și cum totul afectează totul? „Nu putem să atingem o floare fără să deranjăm o stea” – ne spune Dumitru Constantin Dulcan, un om a cărui erudiție a depășit granițele țării noastre în plin comunism, revoluționând știința și credințele vremurilor cu cartea sa: „Inteligența materiei”. La BookMedia ne vedem cu profesorul de geniu, doctor în Științe Medicale, neurochirurg, psihiatru și scriitor: Dumitru Constantin DULCAN!

„În creier avem ceea ce am pus noi, iar în inimă avem ceea ce a pus Dumnezeu”. „Și s-a făcut lumină!”… și totul s-a făcut.

„Mă îndoiesc că cei care mai comandă azi războaie au văzut Capela sixtină” – D.C. Dulcan

A fost decorat cu ordinul „Steaua României în grad de comandor”

Doctor Honoris Causa al Universității din Piteşti.

Cartea sa „Inteligența materiei” a fost distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta”.

A scris:

  • „Inteligența materiei”
  • „Mintea de dincolo”
  • „Oglinda conștiinței”
  • „În căutarea sensului pierdut”
  • „Somnul rațiunii”
  • „Către noi înșine”
  • „Gândirea omului modern”
  • „Culmi și limite”
  • „Creierul și mintea universului”
  • „Un promoter al noii spiritualități”

Emisiunea integrală:

BookMedia

Book„BookMedia” 25.10.2020, invitată Adriana Ungureanu. Recomandarea săptămânii: „Maestrul și Margareta”

Tu când ai citit ultima dată o carte care să te fascineze? Nu există om care să nu vrea să citească, există doar oameni care nu și-au găsit acea carte. Cărțile au secretele lor, iar în lumea lor secretă te invit în fiecare duminică, de la ora 17:00. Sunt Natașa Alina Culea și îți spun „Bun venit la Bookmedia”!

INVITAȚI:    

Adriana Ungureanu – scriitor

INVITAT SKYPE: Cristi Geamăn – coregraf

Prezentarea cărții „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov

  • Cenzura stalinistă – manuscrise celebre nepublicate în timpul vieții

Nu uitați de concursul nostru săptămânal – se desfășoară pe pagina de Facebook Natasa Alina Culea și pe contul de Instagram.

Interviuri

Articol/interviu pentru „De-ale Dianei”. Natașa Alina Culea. Despre scris, cărți și feminitate

ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL DE-ALE DIANEI

Pe Natașa Alina Culea am cunoscut-o pe la începutul lui 2015. La acea vreme activam în echipa Booknation.ro (care pe vremea aceea se numea GoodReads.ro), iar un prieten îmi scria că trebuie să o cunosc neapărat. De atunci, între noi două, s-a închegat o conexiune tare frumoasă.

Natașa a fost printre primii scriitori contemporani pe care i-am cunoscut și s-a înscris rapid între preferințele mele. A debutat cu un chick lit destul de lejer, tocmai bun de citit într-o vacanță la mare: Natașa, bărbații și psihanalistul. A urmat apoi un romance incredibil de dulce pentru gustul meu de acum, dar plăcut la citire: Marat. Apoi, cu al treilea roman, Lupii trecutului, am simțit o maturizare a scrierii ei. Au urmat Nopți la MonacoVisele nu dorm niciodată și Arlechinul, iar în curând trebuie să-i apară și cel de-al șaptelea roman: Rusalka.

În toți acești ani de când o știu și o citesc, nu doar în print, ci și în online (pe blogul ei) Natașa Alina Culea mi-a fost un soi de inspirație, atât din punct de vedere al scriiturii, al eleganței cu care face… orice și al perseverenței imense de care dă dovadă. Iar din acest motiv am invitat-o să deschidă noul sezon de discuții la feminin.

NATAȘA ALINA CULEA: OMUL-SCRIITOR

Bună, draga mea! Noi ne știm de mult, dar pentru cititorii mai noi, o să te rog să ne spui câte ceva despre omul și scriitorul Natașa Alina Culea!

Îți mulțumesc pentru ideea acestuia articol, Diana. Scriitorul se suprapune omului, nefiind doar o imagine proiectată, construită, pentru a obține un anume efect. În viața personală sunt la fel de motivată, perfecționistă și, de multe ori, spun cei din jurul meu, cu așteptări prea mari. Altfel, știi deja că susțin veganismul și ecologia. Ador cărțile, artele, muzica, dansul, yoga, ceaiul, călătoriile…

De când nu am mai vorbit, cărțile tale au ajuns să fie traduse în engleză, franceză și spaniolă și sunt acum disponibile în toată lumea. Să ne întoarcem, totuși, la începuturile tale. Cum erai atunci și cum a fost drumul tău până în punctul în care te afli acum din punct de vedere scriitoricesc?

Începuturile mele au fost naive și entuziasmate, desigur. A fost o perioadă frumoasă prin inocența ei. Da, scriu acum cel de-al șaptelea roman și cărțile mele pot fi achiziționate ușor de românii din diaspora, dar și de străini.

Marat este tradus în engleză și spaniolă, Lupii trecutului este și el în română și spaniolă, Nopți la Monaco

CONTINUAREA ARTICOLULUI POATE FI CITIT PE SITE-UL DE-ALE DIANEI

Interviuri

Interviul poveste

Natașa Alina Culea. Creionarea vieții

Dată: iulie 7, 2020

Astăzi este despre o autoare dragă mie; pe lângă naturalețea de care dă dovadă aceasta îmbracă foarte bine inteligența ascuțită cu o frumusețe răvășitoare. Citindu-i câteva cărți din largul palmares al autoarei am rămas așa cu o dorință de a afla autorul în fața operelor acestuia, astfel îmi rămâne să-i mulțumesc scriitoarei  Natașa Alina  pentru acceptarea acestei provocări de a mi se povesti frumos și a împărți din „tainele” sale cititorilor. Eu am rămas încântată de textul trimis cât și de fluiditatea istorisirii! Astfel, vă îndemn să aflați și voi depănarea amintirilor autoarei Natașa Alina Culea!

****

Povestea mea începe toamna, într-o zi de 1 octombrie, într-un orășel străbătut de Dunăre, lângă o pădure în care oamenii au săpat în piatră o carieră, mai bine spus, o carie, așa cum mi se pare mie. Am crescut ca o mlădiță, nesigur, agățându-mă nu de copaci, ci de drumul gol, ca țiganii.  Nu am visat rochii de mireasă și statornicie, pentru că lumea era plină de drumuri și pentru că în cărți am citit despre derviși zburători, piramide cu frunți în soare, despre un regat cu un Minister al Fericirii, despre florile de piatră care cresc în deșert, despre niște oameni care dansează și cântă atunci când nu mănâncă mango, despre ținuturi cu musoni și… despre un filosof care a plecat fluierând dintr-o cetate asediată, spunând: Omnia mea mecum porto.

CONTINUAREA pe blogul Vorbepentrusuflet

Blog

Campania #Fiidiferit #Citește și cei 12 scriitori care vin la tine :)

PRIMUL PROIECT: #FIIDIFERIT #CITEȘTE

Poate ați auzit prin diverse căi media că, în sfârșit, s-a decis ceva și în legătură cu piața cărților și literatura, în general. Anul 2019 a fost declarat Anul Cărții, dându-ni-se posibilitatea nouă, ca autori, dar și editurilor, să beneficiem de o altă abordare literară.

Scriitoarea Oana Arion, care este și o prietenă de-a mea, a avut ideea extraordinară de a organiza prin intermediul editurii sale, Editura UP – Unconventional Publishing, evenimente, pe tot parcursul anului 2019, cu scriitori români contemporani.

Evident, campania Fii diferit, citește se adresează publicului tânăr, dar nu numai. La seria de evenimente literare (în licee) organizate de către Editura UP vor participa scriitorii:

  1. Oana Arion
  2. Monica Ramirez
  3. Laura Nureldin
  4. Cristina Nemerovschi
  5. Corina Ozon
  6. Anamaria Ionescu
  7. Camelia Cavadia
  8. Theo Anghel
  9. Iulia Ioniță
  10. Cristina Andone
  11. Raluca Iorga
  12. și subsemnata, Natașa Alina Culea.

Ca orice proiect de evenimente care se respectă, va avea colaboratori din domenii conexe: Literatura pe tocuri, DivaHair.roEva.roBooks&Morefilme-carti.roEgirliBooksquareBooknation.ro4arteEVirgolici.roVIPStyle.roInfinit TvBucharest Cultural Events etc.

Editura UP este în colaborare cu editurile Tritonic, Trei, Herg Benet, Univers și Quantum Publishers – susținând și promovând scriitorii români contemporani, aducând tinerii mai aproape de lectură, implicit, de autori.

Primele evenimente ale anului 2019:

AL DOILEA PROIECT: CLUBUL DE LECTURĂ

Un proiect aparte îl reprezintă Clubul de lectură: Eu citesc! Acesta se va desfășura periodic, în colaborare cu Literatura pe tocuri în cafeneaua Lente din București. Și aici sunt invitați scriitorii care vor dezbate subiecte literare și vor interacționa activ cu cititorii. Înscrierile se fac la adresa de contact@edituraup.ro sau la numărul de telefon 0742881416.

Primele întâlniri din cadrul Clubului de lectură:

Vă invit la amplul proiect ce se va desfășura anul acesta și vă doresc multe lecturi care să vă inspire și, poate, de ce nu, să vă înfrumusețeze viața!